2022 pe plan intern

Topul primelor cinci evenimente care au făcut Istorie

1) Eșecul înregistrat de România prin neadmiterea în Schengen

În mai multe rînduri, am numit acest eșec un Dezastru, comparîndu-l cu alte dezastre din Istoria modernă a României.
În sine, neadmiterea în Schengen e doar o lovitură și nu un dezastru. După Criza migranților și după Criza Pandemiei, puțină lume în România își mai punea problema admiterii în spațiul Schengen. Extinderea Spațiului fusese împinsă în plan secund de liderii europeni. Cum să cuteze ei a cere extinderea Spațiului nesupus controlului cînd presiunea migranților asupra granițelor exterioare ale UE amintea de o a doua năvălire a barbarilor? Prin urmare nimeni din România nu aștepta de la Puterea actuală admiterea țării noastre în Schengen. Oricărui român îi era clar că problema nu se mai pune.
Lovitura a devenit dezastru prin tentativa regimului Iohannis de a transforma admiterea – dată ca sigură – într-un uriaș caltaboș electoral.

Tema Schengen a fost relansată în spațiul românesc de Klaus Iohannis și liderii Coaliției de guvernare. Dacă la început românii n-au luat în seamă tema, pe măsură ce Klaus Iohannis, Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu ne jurau că admiterea e ca și realizată, deoarece Marile Puteri ne-o fac cadou în schimbul implicării noastre pînă peste poate în Războiul din Ucraina, orizontul de așteptare a crescut enorm. Mult mai important, admiterea lăsa impresia a fi un obiectiv asumat de Marile Puteri. Pentru prima oară în postdecembrism, o chestiune a României provoca insomnii Marilor Puteri. Dezastrul neadmiterii se ivește din această impresie, întreținută de Klaus Iohannis, că România e importantă pentru Marile Puteri. Eșecul, indiferent de cauze, i-a întors pe români la Sindromul de Popor de mîna a doua. Realitate adîncită de admiterea Croației. Reproșurile făcute UE de Klaus Iohannis că în timp ce noi am fost în prima linie a Războiului din Ucraina, Bruxellesul nu și-a îndeplinit făgăduielile au sporit sentimentul de Popor tras pe sfoară, pentru că permite să i se întîmple asta.

Nu știu dacă România va fi admisă sau nu în 2023.
Știu sigur că faptul nu va mai avea amploarea celui presupus de admiterea în 8 decembrie 2022.
Dacă vom intra, Klaus Iohannis și PNL nu vor cîștiga mare lucru în plan electoral.

2) Alegerea lui Nicolae Ciucă în funcția de președinte al PNL

Efectele acestui eveniment au fost mult mai mari și mai grave decît s-ar putea crede:

• a) Alegerea lui Nicolae Ciucă a venit la nici un an de cînd, tot la un Congres extraordinar, Florin Cîțu a fost impus ca președinte al PNL, în locul lui Ludovic Orban. S-a creat astfel impresia unui partid mort, lipsit de independență, căruia i se poate impune orice decizie din afară.
• b) Nicolae Ciucă e mai străin de PNL decît Florin Cîțu, care, la rîndu-i a fost mai străin de partid decît Ludovic Orban. Și acest adevăr s-a văzut din aprilie pînă în prezent. PNL e doar un partid de guvernămînt. Ca partid în sine e nul. E greu de imaginat Nicolae Ciucă drept președintele PNL trecut în Opoziție.
• c) Nicolae Ciucă e și premier al Coaliției de guvernare. Pentru ca această Coaliție să funcționeze se cere ca premierul să nu ia decizii sub influența postului de președinte de partid. Astfel s-a ajuns la PSD – izarea PNL. Premierul Nicolae Ciucă impune președintelui PNL Nicolae Ciucă multe și mari concesii în favoarea PSD.

3) Traian Băsescu a primit verdict definitiv în dosarul colaborării cu Securitatea

Dincolo de drama individuală a lui Traian Băsescu (i s-a făcut praf averea numită mandatele de președinte al țării) verdictul – urmînd unei Operațiuni suspecte din partea unor forțe ascunse, lovește instituția președinției, cea mai importantă în democrația postdecembristă. Mandatele lui Traian Băsescu au fost marcate de o politică radicală anticomunistă și anticorupție. Verdictul pune la îndoială această politică, favorizînd discursurile adversarilor de Stînga.

Nu în ultimul rînd, cazul Traian Băsescu a demonstrat încă o dată cît de labilă e opinia publică din România.
Unde sînt susținătorii fanatici ai lui Traian Băsescu de pe vremea președinției sale?

4) Îngroparea Legilor Educației

Transpuneri în practică ale Proiectului România educată, cele două Legi, elaborate de Sorin Cîmpeanu și preluate de Ligia Deca trebuiau promulgate pînă la finele lui decembrie 2022.
N-au ajuns nici măcar în Guvern, pentru a fi aprobate ca proiect de legi și puse în circuit.
O nouă dovadă că în România toate Proiectele eșuează lamentabil. Mai ales cînd sînt prezentate cu un cotcodăcit propagandistic asurzitor.

5) Apariția cărții lui Daniel Morar: „Putea să fie altcumva”

Fostul șef al DNA și fostul judecător constituțional face dezvăluiri spectaculoase despre ceea ce s-a numit Dictatura Binomului SRI-DNA.
Despre Statul Paralel s-au scris multe lucrări. Cea a lui Daniel Morar e cartea unuia din interior.
După dezvăluirile Elenei Udrea și ale lui Traian Băsescu, dezvăluirile lui Daniel Morar arată că Adevărul iese pînă la urmă la suprafață.

Dacă ținem cont și de cruciala contribuție a lui Daniel Morar ca judecător constituțional la revenirea României în hotarele Constituției prin deciziile care au pus capăt implicării SRI în Justiție, putem fi de acord cu Alina Mungiu Pippidi că Daniel Morar ar putea fi un redutabil candidat la Președinție.

Topul primelor cinci evenimente din 2022 care s-au dovedit doar simple plesnitori mediatice

1) Campania privind plagiatul lui Nicolae Ciucă

Premierul nu numai că n-a demisionat, dar a mai fost pricopsit și cu funcția de președinte al PNL.

2) Nunta lui George Simion

Comparată ca semnificație cu Nunta lui Corneliu Zelea Codreanu, Nunta n-a avut nici un efect politic. A rămas un simplu fapt mediatic.

3) Vizitele liderilor europeni la București

Deși mai multe ca niciodată în postdecembrism, vizitele liderilor europeni n-au avut nici o influență asupra destinului românesc.
Și asta deoarece ele n-au vizat gloria României, ci gloria vizitatorilor. Unii au venit în România ca să-și viziteze militarii dislocați aici. Alții pentru a-și exprima solidaritatea cu Ucraina.
România a contat mai puțin, dacă nu chiar deloc.

4) Adoptarea Legilor Justiției

Deși au presupus un efort extraordinar din partea lui Cătălin Predoiu, ministrul Justiției, Legile n-au avut și nu vor avea nici o influență asupra Justiției din România.
Și asta deoarece ele au fost făcute pentru Bruxelles și nu pentru Justiția din România.

5) Adoptarea Bugetului de stat pe 2022 în doar cîteva zile

Indiscutabila rapiditate cu care s-a adoptat Bugetul pare un succes al Coaliției, care și-a putut promova pe șest interesele.
În realitate, absența dezbaterii au lipsit PNL, PSD și UDMR de a-și prezenta viziunea asupra problemelor țării.