Pe strada Doamnei, din Bucureşti, unde se află Librăria Adevărul, se găsesc cîteva anticariate.
Prin întunericul şi ploaia de după întîlnirea cu cititorii, firmele Anticariat strălucesc niţel dubios, ca firmele unor case de toleranţă pe o stradă mărginaşă.
Lovit de pofta de a cumpăra cărţi, intru în primul anticariat ieşit în cale.
Caut cărţi postcomuniste despre perioada comunistă.
Cărţi de Istorie, aşadar.
Chiar şi-n anticariatele puchinoase, burduşite de cărţi aruncate la grămadă, există un dulap, un colţ sau o parte din podea cu lucrări de Istorie.
Mă învîrt prin cele două săli ale anticariatului, pe care – îmi amintesc – l-am frecventat într-o duminică dimineaţa.
Istoria se găsea pe peretele din fund, cum intrai.
Nici vorbă de cărţi de Istorie pe rafturile care desemnează respectivul perete.
Aici, ca de altfel în tot anticariatul, întîlnesc doar cărţi între care au fost înfipte ţepuşe cu cartonaşe pe care scrie un preţ.
Ghicesc ce-au făcut mai marii hardurghiei, dar nu vreau să cred că aşa ceva s-ar fi putut întîmpla.
Au împărţit toate cărţile din cele două săli nu pe autori, nu pe domenii, nu pe temen, nici măcar pe edituri.
Le-au împărţit după preţuri!
Cărţi de 50 de lei. Cărţi de 25 de lei. Cărţi de 5 lei. Cărţi chiar de un leu.
S-ar cuveni să deapăn nişte cruci zdravene.
Din cîte ştiu eu, cine intră într-un loc unde se vînd cărţi, n-o face cu gîndul:
— Ia să cumpăr eu o carte de 10 lei!
Mor dacă nu cumpăr una de 10 lei.
Nu contează că e un tratat despre Fundaţiile de beton sau despre locul şi rolul rădăcinii pătrate în Matematicile superioare; contează doar că face 10 lei!
După ce-o cumpăr, mă duc glonţ acasă, îmi fac o cafea, mă aşez comod în fotoliu şi citesc, citesc pe rupte, pe nerăsuflate o carte de 10 lei!
Încă nu cred că există aşa ceva în România postdecembristă, ţara tuturor monstruozităţilor gogoliene.
Întreb pe un tînăr a cărui ţăcălie mă face să bănui un alfabetizat şi al cărui ecuson mă convinge că e angajat al prăvăliei:
— Cărţile de Istorie unde sînt?
Îmi răspunde aşa cum bănuiam.
Anticariatul are împărţite toate cărţile pe preţuri.
Şi nu pe orice fel de preţuri, ci pe preţuri reduse.
Pentru că – am uitat s-o spun – cartonaşele îţi sar în ochi cu două feluri de cifre roşii:
Una, tăiată scurt, ca şi cum cineva ar fi ghilotinat-o, semnificînd preţul iniţial.
Cealaltă, scutită de retezări brutale, întruchipînd preţul redus.
Cele scrise de mine mai înainte au nevoie de o mică nuanţare.
Intri ca să cumperi o carte de 10 lei, pentru că a costat 20 de lei.
O cumperi aşadar, ca să economiseşti 10 lei.
Şi gîndul că ai economisit 10 lei cumpărînd o carte despre polenizarea artificială, te face atît de bucuros încît abia aştepţi să ajungi acasă să citeşti pe nerăsuflate o carte care a costat 20 de lei dar pe care tu ai luat-o cu 10 lei!
Lasă un răspuns