Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

1 2 3 13

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

21. Cînd vor fi dezvăluite secretele Revoluţiei, unii vor muri, alţii vor fugi.

Voican, care era mîna dreaptă a lui Roman, s-a ocupat şi de Securitate. Da. Prin ianuarie 1990, deşi se spunea că noi sîntem descoperiţi la servicii secrete, el susţine că, totuşi, datorită lui a rămas SIE (Serviciul de Informaţii Externe). Acela era cel mai important. Pe plan intern, poţi să desfiinţezi de o mie de ori un serviciu secret, dar cel mai greu e pe plan extern. Unde sînt oameni infiltraţi, aşa-numitele cîrtiţe, cărora, dacă li se strică sistemul, se reface mai apoi doar în cîteva decenii. Deci, susţine el, sistemul SIE a rămas datorită lui. Dar, să ştii, că nici Voican nu spune nimic. De altfel, discuţiile cu ei sînt inutile. Nu spun totul pînă la capăt. De exemplu, noi l-am contactat pe Caraman pe mii de căi – nu vrea să vorbească. Unii nu vor să vorbească, iar alţii, chiar dacă vorbesc, spun altceva decît trebuie. Ei toţi sînt legaţi. Şi cu Petre Roman – nu pot discuta. Susţine caracterul spontan al Revoluţiei. De aici încolo putem discuta. Dar cum ajung la acest subiect – stai puţin că nu putea fi chiar aşa de spontan – nu mai înţeleg nimic. mai mult

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

20. Mineriadele au fost evenimentele pe care eu, ca jurnalist, le-am urmărit de la un capăt la altul

Văzîndu-l pe Brucan la Revoluţie, m-am întrebat dacă n-au fost prea mulţi evrei în decembrie 1989. Foarte mulţi au şi fost instalaţi după aceea în funcţii. Da, este explicabil. Să nu uităm că Ceauşescu a dus o politică, chiar dacă nu pe faţă, antisemită. În perioada Gheorghiu-Dej, în posturile cheie erau mulţi evrei. Ceauşescu i-a înlăturat din diferite posturi. Revoluţia a fost considerată şi ca un triumf al lor. În perioada kominternistă au fost foarte mulţi evrei şefi. Faptul că au făcut parte din komintern sau chiar din conducerea unor partide comuniste nu înseamnă că evreii au adus comunismul. Totuşi Stalin şi Gheorghiu-Dej nu au fost evrei. Unul georgian şi altul român, moldovean. Dar nu uitaţi de bătălia dintre Ana Pauker şi Dej pentru supremaţia în partidul comunist. Da, în interiorul, în sînul mişcării comuniste internaţionale erau foarte mulţi evrei. E explicabil. Foarte mulţi evrei erau intelectuali. Pe de o parte, cominternismul era un comunism fără frontiere, adică un comunism care nega naţionalul. mai mult

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

19. În decembrie 1989, într-o primă fază, excluzînd-o pe Doina Cornea, au venit cei înlăturaţi de Ceauşescu

Şi SRI-ul îl informase pe Petre Roman cu cîteva luni înainte de a veni minerii în septembrie 1991 că tensiunea socială creştea. Ştia. Dar se încăpăţîna. Aici a fost o enormă greşeală a lui. El trebuia răsturnat. N-am fost de acord cu mineriada, dar el trebuia răsturnat. Era o tensiune socială extraordinară. Acea tensiune risca să dea peste cap chiar democraţia. Minerii, totuşi, au avut sprijinul populaţiei Bucureştiului. La un moment dat, minerii, care erau de Stînga, care au fost folosiţi, s-au aliat cu populaţia Bucureştiului, care era de Dreapta. Roman devenise ţinta unui atac din două părţi: îl atacau şi naţionalist-comuniştii, adică Stînga, îl atacau şi dinspre Dreapta. Nu mai avea cum să reziste. Mă obsedează faptul că mastodonţii, generaţia Silviu Brucan, au încercat chiar din 1990, încearcă şi acum să refacă imaginile staliniştilor. De aia am şi fost adversar înverşunat al lui Silviu Brucan. Dar mai ales al lui Bârlădeanu. Bârlădeanu nu mai are ce căuta în conducere. Să fie mulţumit că n-a fost arestat. Să nu uităm de critica stalinismului făcută chiar de comuniştii liberali. Totuşi, lagărele au existat, arestările ilegale au existat, nenorocirea culturii române a existat, nenorocirea ţăranilor a existat. El este responsabil. Nu mai are voie ca după Revoluţie să fie în continuare în fruntea bucatelor. mai mult

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

18. Fiecare, cînd ajunge prim-ministru, se comportă ca un prim-ministru ceauşist

Plecarea în America Latină şi ceea ce aţi scris după aceea au constituit o probă pentru jurnaliştii care au crezut într-o relaţie ascunsă între dumneavoastră şi Roman. Nu l-am întrebat pînă acum care a fost intenţia lui atunci. Oricum, a fost o mişcare spectaculoasă, care a dat naştere la foarte multe discuţii. Pe vremea aceea, existau nişte abonaţi ai acestor călătorii cu puterea. Acum, de fapt, e la fel. Sînt cîteva gazete care se duc cu Iliescu şi nu spun un cuvînt negativ despre ce au văzut. O călătorie, undeva, pe mapamond, pentru mine nu contează. Ca dovadă – aş putea acum să plec pe cont propriu, dar nu plec. Pe vremea aceea, de partea guvernului Roman era „Adevărul“, „Libertatea“, „Azi“, „Dimineaţa“. Singurul care făcea excepţie era „România liberă“. Eu eram cunoscut ca un critic al guvernului. Sigur, în raport cu Opoziţia. Cînd era vorba de mastodonţii din FSN, eu l-am sprijinit. Deodată, Roman pleacă şi ia cu el un singur jurnalist. Bine, erau şi Rompres-ul şi Televiziunea, dar astea nu contau. Din presa scrisă, el m-a luat numai pe mine, pe cel care îl criticase cel mai tare. mai mult

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

17. Generaţia cea mai anticomunistă e cea a fiilor de mari nomenclaturiști

Pe parcursul dialogului nostru, am observat că simpatizaţi generaţia Roman. Înainte de-a vorbi de fostul prim-ministru, aş vrea să faceţi o referire la generaţia lui politică. Da, poate fi făcută şi o împărţire a eşicherului politic după criteriul generaţiilor. Este limpede, avem şi în FDSN, şi în PNL, şi în PAC, şi, mai ales, în PNŢCD două generaţii. O generaţie pe care aş numi-o a lui Petre Roman. Şi nu numai a lui, ci şi a lui Adrian Severin, şi a lui Adrian Năstase, şi a tinerilor liberali, şi a tinerilor civic-liberali. Aceştia sînt la vîrsta maturităţii politice. Sînt oameni între 35 şi 45 de ani. Şi, în cealaltă generaţie, oameni care sar peste 45 de ani. Oameni mai în vîrstă. Care ar fi diferenţa dintre ei? Cel mai bine se vede comparînd PNŢCD-ul cu PD (FSN), cu partidul tinerilor liberali sau cu grupul civic-liberal, care s-a desprins din PAC. În primul rînd, este vorba de o generaţie care s-a format, a făcut şcoala, facultatea în anii de liberalism ai lui Ceauşescu. Şi eu m-am format în acea perioadă. Dar n-am simţit nici un moment vreo constrîngere în formarea mea intelectuală. Într-adevăr, se făcea carte serios... Această generaţie, mai ales că este alcătuită din tehnicieni, s-a format ca o generaţie pragmatică, bine şcolită. Tehnica nu a avut nici o legătură cu politica. Este lipsită de complexe. mai mult

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

16. La alegerile din 20 mai 1990 Ion Iliescu l-a avut drept contracandidat pe Nicolae Ceaușescu

Pe această lipsă de moralitate a lui Roman se poate clădi ceva? Cum să spun?... Nu se poate clădi! Politica, se spune, are puţină legătură cu morala, oricum, nu cred că se clădeşte. După opinia mea, Petre Roman nu mai are viitor politic. N-are viitor pentru că adevărata revoluţie a început după decembrie 1989. Această revoluţie anticomunistă, care, pînă la urmă, a început să macine structurile anterioare. Ei, este lecţia aceea că revoluţia îşi devorează eroii – pe Iliescu, pe Roman, pe Măgureanu. Trebuie să vină o clasă politică absolută nouă, nici măcar opoziţia de acum. Probabil că lucrurile se vor schimba în momentul în care clasa politică se va înnoi complet. Nu va fi nici Coposu, nici Iliescu. Şi Iliescu, şi Coposu sînt uzaţi de bătălia politică. Să vină nişte oameni care nu pot fi acuzaţi decît că au fost pionieri sau UTC-işti, dar nu membri de partid. Sau că au fost la putere în această perioadă de trei ani. mai mult

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

15. Eu am văzut grupuri de mineri care se duceau cu un poliţist în frunte la revista „Baricada“

Venirea minerilor n-a fost un viciu al unei societăţi post-comuniste? Puteau ei oare fi stăviliţi? Nu, îţi dau un singur exemplu. Eu am fost, cum am spus, pe data de 29 ianuarie, pe acoperişul Muzeului Grigore Antipa. De acolo am văzut toate mişcările. Am stat pînă la 12.00 noaptea şi n-am să uit o imagine. Minerii începuseră să domine. Tot felul de derbedei cu fes în cap agitau nişte pari şi strigau: „Petre Roman!“, „Iliescu!“. La ora 12.00 noaptea emitea „Europa liberă“ şi am văzut un grup de studenţi ascultînd la radioul unei maşini ştirile postului. Atunci am avut clar imaginea că nu s-a schimbat nimic, dacă ei ascultau cu înfrigurare acest post. Cînd am plecat spre casă, pe Ştefan cel Mare, am văzut un şir lung de autobuze, peste cincizeci, de Călăraşi. Iar în faţă, maşina de Călăraşi numărul 101, care era, probabil, maşina preşedintelui CFSN, fosta maşină a primului secretar. Era limpede – fuseseră aduşi. Clar, li se puseseră la dispoziţie maşini, clar, activiştii au fost implicaţi. mai mult

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

14. Și redacția Zig- Zag a fost devastată de mineri!

Eraţi în pericol de a fi împuşcaţi? Da, ne-am zis, ce ne puteau face? Ne puteau împuşca. Asta mi-aminteşte de o scenă care spune totul despre mine. În 1971, cînd eram asistent, vara, m-am dus acasă, la ţară. Trebuia să mă duc în satul vecin cu o bicicletă. Trebuia să trec un pîrîu. Nu era pod şi apa era destul de mare. Normal era să mă întorc şi s-o iau înapoi cale de vreo trei-patru kilometri pînă la pod. Dar această idee de a mă-ntoarce m-a scos din sărite şi am trecut prin apă. Era să mă înec. Am aceste momente cînd, nu ştiu, poate orgoliul sau poate altceva acţionează în mine. Cînd aţi văzut minerii? A doua zi dimineaţa, cînd m-am întors la redacţie. Erau în Piaţa Victoriei. O luasem pe jos pînă acolo. Aveam acea curiozitate de gazetar de a trăi evenimentul. Am luat-o pe Ana Ipătescu şi i-am văzut înşiraţi de-a lungul bulevardului pînă spre Piaţa Universităţii. Iarăşi am asistat la manifestările isterice ale fesenistelor. Admiratoarele lui Petre Roman!... De cîte ori îmi amintesc de asta, mă enervez pe Petre Roman. Îmi dau seama că şi el era în vîrful lor. Asta ca să pun capăt tuturor discuţiilor în legătură cu simpatia mea faţă de Petre Roman... Cert că Piaţa Universităţii fusese ocupată. mai mult

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan  

13. Focurile au fost bine ţintite, făceau parte dintr-un scenariu

Cu o zi înainte de eliberarea Pieţei, SRI-ul a organizat o reuniune în afara Bucureştiului. Ce rol a avut SRI în tulburările din 13 iunie? Ştiu că intrarea în forţă în Piaţa Universităţii s-a făcut pe 13, pe la ora 4.00 dimineaţa, iar corespondenţii de presă occidentali au fost sculaţi la 3.30. Îmi amintesc de zilele Pieţei Universităţii ca de decembrie 1989. Ceea ce a fost în 14-15 iunie, a fost un decembrie 1989 întors pe dos. După 15 iunie am intrat în neocomunism. Încă de la sfîrşitul lui mai, Piaţa Universităţii agoniza. La început, fusese un fenomen extraordinar, despre care s-au spus multe lucruri calomnioase atunci. Şi poate se vor mai spune. După Piaţa Universităţii am intrat într-o zodie neocomunistă. Am fost seară de seară acolo. După alegeri, era limpede, Piaţa se degradase. Foarte multe organizaţii se retrăseseră şi agoniza. De aceea, intervenţia politică în forţă a fost absolut inutilă. Se putea discuta... Mai tîrziu ne vom da seama dacă a fost sau nu scenariu eliberarea Pieţei Universităţii. Oricum, Piaţa, treptat-treptat, s-a sfîrşit de la sine. Am prins dimineaţa zile de 12 iunie... Lucram la „Zig-zag“ şi, ducîndu-mă spre redacţie, pe la Universitate, am văzut acele cordoane de scutieri. Cînd m-am întors a doua zi, deja avuseseră loc incidentele. Ardeau cauciucuri, maşini... Din ianuarie 1990, nu mi-a scăpat nici un mare eveniment. În noaptea de 13 spre 14 iunie am fost aproape tot timpul pe străzile Bucureştiului. mai mult

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

12. În aceste momente ţara e moartă. Are nevoie de un bărbat istoric

Mi se pare ilar ca Ilie Verdeţ să fie şeful opoziţiei de Stînga Inima lui Iliescu e acolo, la Stînga şi altă obiecţie pe care nu i-am făcut-o la întîlnire, dar pe care i-o făceam era următoarea. Sunt mulți în Parlament care şi-au bătut joc de numele de parlamentar. N-a lansat niciodată un mesaj în care să-i pună la punct pe aceştia. Nu şi-a chemat niciodată partidul la o discuţie. În legătură cu corupţia, a avut atîtea lucruri contradictorii... Şi era un domeniu cu care se putea obţine cel mai mare capital politic la noi. El este un om eminamente cinstit. El trebuia să se situeze în fruntea luptei împotriva corupţiei încă şase-şapte ani. Dar nu are curajul să se debaraseze de derbedeii, de escrocii din jurul lui. Aceştia, la un moment dat, l-au cunoscut. În seara respectivă, ca să revin la Funar, cînd au apărut pe post toţi candidaţii la preşedinţie, la prima întîlnire, din diferite motive, am înţeles că Iliescu a avut tactica să stea mai deoparte. Să ne amintim că Funar a impresionat. A venit cu un stil nou, dinamic, hotărît, decis. mai mult
1 2 3 13
România lui Cristoiu la România Tv

Cum se distra Nicolae Ceaușescu (26 martie 2017)




Paris, cea mai vizitată capitală din lume – partea a II-a

Au furat treapta de la scara tramvaiului
Prin Cuba lui Fidel Castro: Afacerea Ochoa | 1. Arestarea unui general erou
Cum se făceau pe vremuri demascările
Cum se schimbă amicii și dușmanii în politică!
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 21. Cînd vor fi dezvăluite secretele Revoluţiei, unii vor muri, alţii vor fugi.