Veselia generală

1 2 3 13

Au furat treapta de la scara tramvaiului

Cum se deschid uşile

Uşile se deschid la întîmplare, după cum îi e fiecăruia norocul. La o staţie funcţionează prima. Scîrţîind bătrîneşte sau, mai degrabă, scheunînd ca un căţel pe care-l doare lăbuţa. Întreg vagonul dă fuga spre partea din faţă. E sigur că uşa din faţă e cea care se va deschide. La următoarea staţie însă, o surpriză: uşa din faţă e blocată; se deschide doar cea de la mijloc. Disperaţi, călătorii se întorc în pas alergător la mijlocul tramvaiului. Trec vreo cîteva staţii. Mersul uşilor pare să fi intrat în normal. Deşi se deschide numai una, nesiguranța, atît de dăunătoare firii, a dispărut. E vorba de una şi aceeaşi uşă: cea din mijloc. La gară însă, totul se prăbuşeşte: uşa din mijloc nu se mai deschide! Exasperaţi, călătorii se năpustesc s-o rupă. Cîţiva s-au întins la sistemul electric de deasupra, orbecăind cu degetele printre sîrme şi sîrmuliţe. Alţi dau cu pumnii. Furioşi, deopotrivă, pe uşă, pe vatman, pe transportul în comun în special şi pe Istoria umanităţii, în general. Zgîlţîită, lovită, trasă încolo şi încoace, uşa se deschide puţin, cu prudenţă parcă, gata să se închidă la loc. Un picior energic o obligă însă să cedeze: în sfîrşit s-a deschis. mai mult

Streaptease în compartiment

Coadă la Ci-co

Coadă imensă, uşor dezordonată, la Ci-co. Aşezat turceşte lîngă peretele cofetăriei, un lungan spălăcit vinde sticle din navetele tîrîte pînă aici, cu cîrligul, de o tînără buboasă şi sfrijită. Lumea, cu mic, cu mare, cu sacoşe, pungi de plastic, sticle de lapte şi sticle de bere, se înghesuie în jurul lui. Cei mai mulţi iau sticlele cu totul, întinzînd blonziului sacoşele cu gurile larg deschise. Ultima sticlă e comandată totodeauna, desfăcută pentru ca titularul s-o deşerte în el dînd capul pe spate şi ţinînd picioarele răscrăcărate. Desfăcătorul, pe care tînărul vînzător îl mînuie cu dexteritate, e magnetizat, ca să nu cadă monedele pe jos. Alţii, copiii îndeosebi, toarnă Ci-co din sticlele cofetăriei în recipientele aduse de acasă: sticle de lapte şi de bere, ibrice, căldări. mai mult

Un tramvai a atins uşor remorca unui camion cu varză

Cărucior cu invalid

Pe Calea Rahovei, în dreptul Simigeriei, un băietan împinge un cărucior pe roţi de cauciuc uriaşe şi tăcute, în care se agită, entuziasmat fără motiv, un invalid în cîrje. Pe placa de lemn a căruciorului, la picioarele invalidului, stă turceşte un copil care vrea să-şi scoată un dinte cu mîna. *

Circulaţie blocată

În aşteptarea tramvaiului care nu mai vine mulţimea a căpătat un vizibil aer hăituit. Grupuri-grupuri se mişcă de pe trotuar pe refugiu şi invers. Cîţiva privesc în depărtare, cu gîturile întinse. Nu se vede nici un vagon. Acolo, departe, la intersecţie, stopurile se schimbă întruna prosteşte, fără nici o legătură cu cei de aici, care aşteaptă de vreo oră. Soseşte un tramvai burduşit chiar de la capăt. Nu merge mai departe, spre Centru. Varsă şi el o nouă mulţime. Trece un ins trăgînd după el, ca pe o rişcă, un căruţ încărcat cu lemne lungi. Grinzi furate de la o demolare, probabil. mai mult

Cei Trei Crai de la Răsărit

În noaptea de Ajun, cînd veniră cei trei Crai de la Răsărit, Mihai Bombei şedea în pat, numai în izmene, şi citea „Albina”, publicație pentru țăranii muncitori. Nu ninsese de loc în această iarnă, şi vîntul, care bătea într-una de cîteva zile, purta de colo pînă colo nori de praf şi nisip şi, din cînd în cînd, ca şi cum s-ar fi înfuriat, îi azvîrlea în fereastră. Astupat cu o pătură roasă, în mijlocul căreia se zărea, alb- roșietică, urma unui fier de călcat, geamul zuruia mărunt. Firicele de praf şi nisip foşneau misterios pe hîrtia de ziar care căptuşea tocul ferestrei. Din cînd în cînd cădeau sub masă, prelingîndu-se pe perete. Roşie, cu mînecile suflecate, Ileana Bombei, nevasta lui Mihai Bombei, spărgea nuci pentru plăcintă. În casă era cald, o căldură uscată, scurt dogoritoare, venind valuri-valuri de la soba de tablă încinsă pînă la roşu. Citind, Mihai Bombei îşi freca satisfăcut labele desculţe, cu degetele albe şi butucănoase ţinute lîngă sobă. Sub căldura aprigă fericirea de a trăi urca prin labele sale noduroase şi se răspîndea în tot trupul. Din cînd în cînd, se oprea din acea agitaţie a tălpilor şi, fără să se întrerupă din citit, îşi scărpina cu laba genunchiul stîng. Se putea spune, aşadar, că era fericit. Afară, îşi făcea de cap un vînt aspru, tăios, care te înfiora numai cînd ţi-l imaginai. El, Mihai Bombei, putea fi acum afară, în vîntul rece şi nemilos ca o sabie, rînînd la vaci sau tăind lemne şi suflînd în palmele îngheţate, să se încălzească. mai mult

Fotografia ca lovitură de destin

Panait Gheorghişor, poştaş într-un sat dinspre Munţi, deveni activist al raionului Floreşti după ce „Scînteia” anunţă pe prima pagină că luase premierul întîi la concursul Ziaristul – tovarăşul nostru de muncă. Pagina a treia a gazetei, la care se făcea trimitere de la întîia, tipărea, împreună cu o fotografie tip buletin, materialele care se clasaseră pe primele locuri. Locul al treilea era ocupat de reportajul Vasile Heru citeşte „Minerul sovietic”. Era semnat de Ghiţă Tulumbea, tovarăş de abataj al lui Vasile Heru, miner stahanovist:
„Facem o vizită minerului Vasile Heru, a cărui fotografie am văzut-o la panoul de onoare al întreprinderii la care lucrează eroul nostru, întreprinderea minieră Lupeni, fruntaşă în întrecerea socialistă. Un şir de căsuţe frumoase, cu perdele albe, curate în ferestrele mari. – Pe aici rîneau porcii bogătanului Costişeu, ne spune copilul Neluţu, care ne însoţeşte. Faţa i s-a umbrit o clipă de un nor de tristeţe. Îşi aminteşte deodată ce i-a povestit tovarăşa învăţătoare despre viaţa grea a minerilor de pe aceste locuri.
mai mult

Femei-manager, venite aici cu laptopul

Blocaj total
Maşinile înaintează ca şi cum ar sta. Şoferii îşi descarcă nervii pe claxoane. Departe, în faţă, prin dreptul pasarelei pe care n-o foloseşte nimeni, deoarece toţi trec şoseaua prin locuri nepermise, o betonieră a blocat drumul, ca să dea înapoi cu spatele. Pe marginea carosabilului, înnebunit de ţipătul claxoanelor, aleargă un cîine cu trei picioare, stîrnind compătimirea doamnelor din maşini.
Ceaţă la marginea oraşului
Prin dreptul marii Pieţe, în apropierea lacurilor din marginea Oraşului, începu ceaţa. În travaiul supraaglomerat nimeni nu observă nedesluşeala de afară, pînă cînd, deodată, realizară cu toţii că tramvaiul merge prea încet. Ce mai încolo şi încoace, abia se tîra. Atunci, cineva, privind pe fereastră, văzu mişcarea neîncetată a fuioarelor de afară. – Dumnezeule! exclamă femeia care privise pe fereastră, şi atunci întreg tramvaiul se zidi într-o tăcere încordată. Toată lumea se uita pe fereastră furată de ceaţă. Apoi, momentul de uitare trecu, zvonurile prinseră viaţă, cu o mai mare intensitate: mai mult

Toc-toc, îi tăiam mîna din umăr!

Aviatorul

În timp ce sacii de poştă, ocupînd aproape jumătatea din faţă a avionului, stau la locul lor, fără să se clintească, pilotul ne oferă informaţii despre zonele peste care zburăm la mare înălţime. Înşiră numai banalităţi, lucruri elementare, din manualele de Geografie. Nimeni nu se supără însă, pentru că tonul relatării amuză pe toată lumea. Zice. Oltul izvorăşte din Hăşmaşul Mare. Păi, din Hăşmaşul Mare izvorăşte şi Mureşul – pare să observe cineva cu glas tare, deşi, în avion lumea tace, citind sau privind pe fereastră. Pilotul stă o clipă pe gînduri. Apoi, rapid, recuperînd avansul pierdut: — Bine, dacă vreţi dumneavoastră, din Hăşmaşul Mare izvorăşte şi Mureşul! mai mult

Cerşetorii care ştiu pe de rost Iliada

De sărbători Prin metrou, prin autobuze, tramvaie, ba chiar şi prin microbuze, şi-au făcut apariţia copii care cerşesc la modul cultural. Deşi analfabeţi, ei spun pe de rost, pronunţînd distinct, primele 20 de strofe din Iliada, în greaca veche, acompaniindu-se la liră, precum orbul Homer, despre care există, totuşi, îndoieli că ar fi scris şi Odiseea. * Antologie În holul de la intrare tronează panoul intitulat Din frumuseţile patriei noastre, cu o singură fotografie, înfăţişînd un peisaj din Turcia. * Atmosferă Plouă. Ploaie de final de toamnă, cu stropi reci. Un vînt derbedeu rupe umbrelele, năpustindu-se din cele mai neaşteptate locuri. Aşa cum o face, violent şi hoţeşte, pare un violator la ivirea unei femei singure. În pustiul golului de circulaţie dă buzna în Marele Bulevard, ca o ameninţare pe cale de a deveni realitate, vuietul copacilor. Rarii trecători sporesc pasul, de parcă ar fi îmbrînciţi. mai mult

Cel care merge la Gara de Nord

Mă hotărăsc s-ajung pe jos din Centru la postul Tv, situat în apropiere de aeroportul Băneasa. Cînd ajung în dreptul Parcului Herestrău s-a făcut deja 10 noaptea. Întinzîndu-se ca o potecă de tiptil-tiptil pe lîngă Parc, trotuarul e pustiu. Iluminatul public, luînd înfățișarea unei succesiuni de becuri gălbui, depune serioase eforturi pentru a-și justifica numele. Pe stîlpi, afișele electorale se dezlipesc iremediabil în cel mai adînc anonimat. Ultima ființă vie cu care m-am încrucișat a fost la intersecția de la Casa Scînteii: Un bărbat masiv, suflînd ca o locomotivă, în plin exercițiu de jogging. Automat, ca ins care am făcut sportul ăsta, observ că aleargă prost. De aia și gîfîie. Cu cîțiva metri înainte de Podul Băneasa, pe care n-am văzut pînă acum nici un tren trecînd în viteză, deşi dau cu ochii de el seară de seară, întîlnesc un bărbat cu pălărie neagră și boruri mari, dintre cele purtate în Mureș de Gabori. mai mult

La Tribunalul Suprem

La intrare, îţi verifică identitatea un cetăţean cu bască. S-a întrerupt din completatul unui careu de cuvinte încrucişate. Se vede pe faţa lui că abia aşteaptă să se termine perindarea şi să se întoarcă la truda sa de a găsi un cuvînt din cinci litere care începe cu B şi se termină cu L. Chiar acum, cînd întoarce bucata de carton pe o parte şi pe alta, se gîndeşte dacă nu cumva o fi vorba de BOUL, deşi, între noi fie vorba boul e un cuvînt din patru şi nu din cinci litere. Printre ziarişti şi împricinaţi îşi fac loc avocaţii. Aceştia din urmă sunt oameni normali. Pînă cînd ajung în faţa sălii de judecată. Deodată, îi vezi că-şi deschid servietele diplomat, cu acel clămpănit inimitabil, unic în felul său, şi-şi scot o pelerină neagră, de Dracula din filme, pe care şi-o îmbracă peste costum. Astfel transformaţi din temelii, păşesc în sală, iau loc în primul rînd, deschid din nou servieta şi scot de acolo teancuri de hîrtie flenduroase. Le pun pe masă. Iar ei se pun pe aşteptat. Începe şedinţa. Complet de nouă judecători. mai mult
1 2 3 13
România lui Cristoiu la România Tv

Cum se distra Nicolae Ceaușescu (26 martie 2017)




Paris, cea mai vizitată capitală din lume – partea a II-a

Cum se schimbă amicii și dușmanii în politică!
Prin Cuba lui Fidel Castro: Afacerea Ochoa | 1. Arestarea unui general erou
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 21. Cînd vor fi dezvăluite secretele Revoluţiei, unii vor muri, alţii vor fugi.
Cum se făceau pe vremuri demascările
Au furat treapta de la scara tramvaiului