cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Veselia generală

Harababură citadină

Viscolul de azi noapte a adunat zăpada lîngă bordurile trotuarelor. Un nămete uriaş ţine locul acum de staţia Unirii, din faţa Magazinului Cocor. Bate un vînt năprasnic, înfigînd suliţe de foc în mulţimea din staţie. Fulgi deşi joacă năuci încolo şi încoace. Lumea bate mărunt din picioare şi-şi plesneşte palmele una de alta, ca şi cum s-ar mira. Alţii, ca şi cum ar vrea să zboare, pentru că, din cînd în cînd se plesnesc şi peste şolduri. Vîrît pînă la brîu într-o căciulă cu clape, un ins de la I.T.B. se agită în mijlocul străzii. Şuieră dintr-un ţignal, dă din mîini, se agită încolo şi încoace: În principal pentru a se încălzi, în secundar, pentru a nu lăsa autobuzele să facă staţie acolo, ca să nu se împotmolească. Citește mai mult

Secvenţă

Părculeţ în toiul zilei. Pe un bolovan de lîngă coşul de gunoi o fată învaţă la Geografie. Citeşte de zor, dînd mărunt din buze, volumul doi din Emisferele Pămîntului. Doi lucrători de la Salubritate mută cu aplicaţie piesele pe tabla de şah aşezată pe un tomberon întors cu faţa în jos. Unul dintre ei ţine la subsuoară un căţel care nu are conştiinţă de sine. Pe banca din spatele bustului doarme un ins căruia i s-au furat bocancii. Citește mai mult

S-a îmbolnăvit de atîta palincă băută ca membru al Juriului

Neluțu Dădălău din Borta Mijlocie s-a îmbolnăvit grav de ficat după ce-a participat timp de o săptămînă, ca membru al juriului, la Concursul Național de Palincă. An de an, la Sighetul Marmației, se desfășoară Festivalul Național al Palincăi, organizat cu fonduri europene de Asociația Producătorilor de palincă din Ardeal cu scopul, mai mult decît declarat, de a obține de la Bruxelles, admiterea palincii drept brand național românesc. Festivalul numără multe și interesante manifestări cultural-artistice: De la Panorama cîntecelor de beție pînă la Concursul Cea mai bună interpretare a unui ins Beat mort. Punctul central al Manifestării, de la care se transmit multe reportaje TV în direct, deoarece organizatorii pun la bătaie, de fiecare dată, o sută de litri de palincă pentru PR, îl reprezintă Concursul național al Palincii. Un juriu competent e convocat să decidă primele trei locuri ale Listei numite oficial: Cele mai bune soiuri de Palincă din România – Premiul Anului Citește mai mult

Avantajul de a fi extrădat

Cînd primeau veste din ţară că vărul are un botez, făceau pe dracu-n patru pentru a fi extrădaţi. Dacă pînă atunci se fereau de poliţişti, cînd ciordeau un portofel, acum se dădeau de ceasul morţii să fie văzuţi şi prinşi. — Băi, ăla, am furat portofelul! Ăla era poliţistul neamţ. Tocmai ajuta o bătrînică să treacă strada fără s-o grăbească şi, prin asta, s-o streseze. N-avea ochi pentru astfel de infracţiuni mărunte. Furioşi că nu li se dă nici o atenţie, se duceau glonţ la poliţist şi, vîrîndu-i portofelul sub nas, îi strigau: – Eşti chior, nu vezi că lîngă tine a avut loc o infracţiune? Pentru a fi şi mai convingători, cărau cu ei şi victima furtului, un neamţ care nu înţelegea nimic din ce i s-a întîmplat. O puneau să se plîngă poliţistului că i-au furat portofelul. Într-un cuvînt, nu se lăsau pînă nu li se punea cătuşele. Ştiau că din acel moment se puteau considera extrădaţi deja. Citește mai mult

Beat la 1 noaptea

Vîntul se stîrni pe la unu noaptea. Puţină lume se aştepta la această bruscă posomorîre a vremii, deşi seara, într-un fel, o prevestise: soarele asfinţise într-o masă de nori vineţi, ameninţători; în aer se simţea o încordare electrică, biciuind nervii. Nu ploua sau dacă mai cădeau stropi mari, vîntul năprasnic îi spulbera peste străzile şi parcurile pustii ale Marelui Oraş. Sub presiunea vîntului, totul în jur, pînă departe, vuia adînc. Parcă întreg Marele Oraş era o uriaşă odaie prin ale cărei ferestre larg deschise trăgea curentul, făcînd să trosnească mobilele, să se trîntească uşile. Cele trei cabine telefonice, fără receptoare, smulse de vreo două luni, şi arătînd ca un operat cu firele desprinse din copci, vibrau puternic. Citește mai mult

Despre cîini şi mîţe: Dulăul cu osul

La vreo doi metri de aleea proaspăt spălată cu furtunul, pe pajiştea Părculeţului stă un dulău alb cu pete negre pe burtă şi pe o jumătate de nas. Şi-a pus botul pe labe, pentru a corespunde pînă la cele mai mici amănunte imaginii publice a cîinilor din toate timpurile, chiar şi din cele în care P.R.-ul nu era recunoscut, deşi funcţiona din plin. Un ins în trecere pe-acolo şi, neîndoielnic, fără căpătîi, pentru că la ora asta a zilei – 11 dimineaţa – cînd tot omul îşi cîştigă existenţa cu sudoarea frunţii, el are timp să-l piardă şi-a pus în gînd să-l ademenească cu un os. Dulăul nici măcar nu tresare. Stă mai departe cu botul pe labe şi priveşte lumea şi viaţa pe sub sprîncene. Insul renunţă pînă la urmă, deopotrivă intrigat şi supărat că dulăul nu corespunde Teoriei pavloviene. Citește mai mult

Fete făcînd practică

Fetele Liceului economic fac practică la braseria Nero. Străbat salonul braseriei în lung şi-n lat, tîrşindu-şi picioarele grăsuţe, scurte de la genunchi în jos, cu tălpile late, vîrîte în sandale cu beretă. De atîta purtat, uniforma de şcoală s-a tocit şi a prins pe la pulpe un luciu de oglindă prost ştearsă. Dar ele nu-şi dau seama. Umblă de la tejghea la mesele clienţilor şi de la mesele clienţilor la tejghea toropite, cu buzele strînse, cu privirile oarbe, gata în orice clipă să se împiedice de ceva şi să cadă în nas. Nici atunci, sunt sigur, nu s-ar trezi din toropeala asta, care le moaie cu totul. – Ce aveţi de mîncare? Citește mai mult

Orăşel pur şi simplu

Strada Mare, tradiţionala Stradă Mare a tuturor locurilor unde nu se întîmplă nimic, e pustie. Arar, sparge aerul de lehamite al după-amiezii de sîmbătă, cîte o maşină de lux, în drumu-i năprasnic spre Cheia, Raiul miliardarilor de carton. De o parte şi de alta a carosabilului, stau în picioare blocuri din era comunistă: Ziduri jupuite, balcoane închise piestriţ, reflectînd personalitatea locatarilor, minuscule antene ce prind doar Televiziunea publică, ferestre larg deschise, prin care vine zuruit de table. La parter, fostele magazine colectiviste. N-au făcut altceva decît să-şi schimbe firmele. Citește mai mult

Fără capul de bronz

Duminică după-amiază. Lumea nu s-a întors încă din week-end. Doar cîteva maşini pot fi văzute de o parte şi de alta a străzii prost pietruite, acolo unde, în zilele de lucru, nu găseşti nici un centimetru de parcare. Rămase goale, locurile dezvăluie cam tot ce-au aruncat trecătorii: cotoare de mere, cutii goale de ţigări, şerveţele mînjite de ruj şi păpuşi fără cap. Strada moţăie fericită în căldura venită pe neaşteptate, după o săptămînă de vreme rece. Pe băncuţa de la poarta Instituţiei, cei doi bodyguarzi s-au angajat total şi ireversibil într-o partidă de table cu strigături. Îi chibiţează cîţiva bărbaţi în chiloţi şi maiou, cu burţile revărsate, stînd pe vine şi bînd bere la cutie. Din casetofonul pus pe tocul ferestrei, un ins piţigăiat, de parcă l-ar strînge cineva de gît, le lălăie o manea. Citește mai mult

Sloganul electoral Mărul lui Adam

A început campania electorală pentru alegerile locale. Calistrat Cociorbă, un fost fotbalist de categoria B, îmbogăţit dintr-o afacere cu mărţişoare deocheate, vîndute pe sub mînă la iarmaroace, tîrguri săptămînale şi serbări dedicate Eroilor Neamului, s-a decis să candideze ca independent. E sigur că va cîştiga. Programul său electoral prevede, printre altele, plantarea de pomi fructiferi în fiecare staţie de transport în comun. Sloganul de campanie a fost adaptat la această iniţiativă măreaţă, căreia el i-a dat numele de: Mărul lui Adam Pentru a-l găsi, Calistrat Cociorbă a apelat la Cenaclul literar din oraş, promiţîndu-i, în schimbul colaborării, un nou sediu în locul celui de acum: Citește mai mult