Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Ce semnal a vrut să dea Eduard Hellvig? Și mai ales cui?

Filip Teodorescu, fostul șef al Contraspionajului românesc, e știut de multă lume drept cel care, la Procesul de la Timișoara, din vara lui 1990, a ținut ca acuzat un discurs răsunător menit a semnala românilor că în decembrie 1989 a avut loc o Lovitură de stat. Forța de convingere a discursului a stat în datele precise deținute de Filip Teodorescu și expuse la Proces privind implicarea serviciilor secrete străine, cu cele rusești în frunte, în răsturnarea de regim din România.

Eu însă îl știu pe Filip Teodorescu și drept coleg de breaslă.
Domnia sa e directorul publicației Vitralii. Lumini și umbre, înființate în 2009, și editate de Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul Român de Informații.
Am urmărit-o și o urmăresc, pentru că publică lunar, documente și mărturii despre Evenimentele din decembrie 1989, despre fosta Securitate, despre trecutul comunist de pe poziții pe care le-aș putea numi ca fiind de partea cealaltă a baricadei. Chiar în ultimul număr, apare un interviu cu Dan Marin, fost ofițer în cadrul Direcției de Contraspionaj a DST. Dan Marin e cel care în 23 decembrie 1989 a fost adus plin de sînge în Studioul 4 al Televiziunii și prezentat ca terorist, în cadrul sîngeroasei Diversiuni Teroriștii lui Ceaușescu. Despre avatarurile acestui moment, în care era cît pe-aci să fie linșat, povestește Dan Marin în interviul din Vitralii.

Nu m-a mirat, așadar, cînd Filip Teodorescu m-a sunat și m-a invitat oral (urma să primesc și o invitație scrisă prin e-mail) să fiu prezent marți, 10 decembrie 2019, la Sala Bizantină a Cercului Militar Național la festivitatea de aniversare a zece ani de la apariția revistei „Vitralii – Lumini și umbre”.
Cum ora 14 e pentru mine oră plină de studiu la BAR, m-am gîndit să nu merg.
Luni, 9 decembrie 2019, am avut o discuție la telefon cu Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvînt al SRI, despre cum să facem ca să-i dau cu dedicație ultimele mele două cărți, știindu-l preocupat de Istorie.
Cu acest prilej am aflat că la festivitatea de a doua zi va fi prezentă și conducerea executivă a SRI în frunte cu directorul Eduard Hellvig, care va ține un discurs.
Eduard Hellvig va participa și chiar va lua cuvîntul la festivitatea de aniversare a revistei Vitralii?!
Asta e o știre! mi-am zis, potrivit obiceiului meu, déjà preluat de mulți confrați mai tineri, și am decis să merg, convins că momentul va fi izvor și de alte știri.

Spre deosebire de George Maior, Eduard Hellvig e o prezență neobișnuit de discretă în spațiul public.
O apariție precum cea de marți se anunța din start interesantă din punct de vedere gazetăresc.
La festivitate au fost invitați să participe și colegi de breaslă care au scris despre fosta Securitate și despre SRI: Dan Andronic, Mirel Curea, Florian Bichir, Horia Alexandrescu.
Dan Andronic a trecut la Bibliotecă, să mă ia.

— De ce vine și mai ales de ce ține un discurs Eduard Hellvig?, l-am întrebat pe drum, știindu-l mai priceput decît mine în treburile SRI și SIE.
— Ca să dea un semnal – mi-a răspuns Dan Andronic.
— Semnal cui?
— Semnal nouă – mi-a răspuns Dan Andronic în stilu-i nedumeritor, cînd nu se știe dacă glumește sau vorbește serios.

Organizatorii ne-au așezat pe noi, ziariștii, în primul rînd pe dreapta, cum te uitai la scenă.
Pe cei din conducerea SRI i-au așezat tot în primul rînd, dar pe stînga.
Potrivit zicalei cu Mahomed și Muntele, Eduard Helvig și ceilalți din conducerea SRI au venit la noi, ziariștii, să ne strîngă mîna.

Tocmai postasem pe cristoiublog.ro autodenunțul către Hellvig despre venirea rușilor la mine acasă, ironizare a clișeelor antirusești din spațiul public românesc de azi.
Ne-am amuzat amîndoi, eu și Eduard Hellvig, pe seama acestui autodenunț.
M-am numărat printre cei care au luat cuvîntul la festivitate.
După Eduard Hellvig am fost invitat să vorbesc.

Am zis în esență următoarele:
Puțini din postdecembrism sînt cei care au beneficiat ca mine de răsturnarea lui Ceaușescu. Eram și înainte faimos ca profesionist (în nomenklatură și în presă), ba chiar pentru cei de la CC al UTC eram chiar și o vedetă. Nu văd însă cum aș fi putut avea vreodată statutul de azi. Eram director la revista Teatru. Aveam în sertar manuscrisul cărții de proză satirică Veselia generală. Bătusem textele la mașină, le încopciasem ca într-o carte și o pusesem pe raft, alături de cele trei cărți tipărite deja, considerînd-o ca apărută. Ce puteam fi mai departe? Dacă nu mă dădeau afară de la revista Teatrul aș fi rămas pe veci în sediul din Sărindar. Grație răsturnării lui Ceaușescu, sînt azi vedetă.
Asta nu mă împiedică să cred și să afirm public, fără șovăieli, c-a venit vremea să abordăm regimul comunist, instituțiile acestui regim, în frunte cu Securitatea, exclusiv ca pe un fragment al Trecutului. Repet aici lucruri pe care le-am scris și chiar le-am publicat pornind de la o zicere a lui Xenopol din volumul dedicat domniei lui Cuza.

Scrie A.D. Xenopol:

„M-am apropiat cu gîndul de domnia lui Cuza Vodă, precum m-aş fi apropiat de acea a unui Faraon egiptean. Această împrejurare, unită cu convingerile dobîndite asupra modului de a expune trecutul, în urma studiului făcut în Principiile fundamentale ale Istoriei, m-au pus în putinţa de a desfăşura întîmplările acestui timp, cu o deplină libertate de condei. Hotărît a nu lua rolul îndestul de ridicol de judecător al timpurilor şi al oamenilor trecutului, ci numai de a expune, pe cît e omeneşte cu putinţă, faptele în realitatea lor şi de a stabili înlănţuirea lor cauzală, nu am avut nici o teamă de a fi nedrept cu, sau înclinat către figurile ce le întîlneam în cale (…).”

Cartea a apărut în 1903 la Iaşi.
Aşa cum istoricul mărturiseşte, l-a apucat pe Alexandru Ioan Cuza în copilărie. Marele bărbat politic domnise între 1859-1866. Aşadar A.D. Xenopol îşi propune să iscodească o personalitate de a cărei gesticulaţie îl despart doar 37 de ani. Dacă ne gîndim bine, Domnia lui Cuza fusese trăită de mulţi dintre cei care-l citeau pe A.D. Xenopol.

Ce înţelege marele istoric, cel mai mare din toate timpurile româneşti prin viziunea asupra Istoriei, dominantă în scrierile sale, prin abordarea trecutului de pe poziţii filozofice, morale, politice şi nu de pe cele ale unui simplu belfer al documentului, prin a-l studia pe Al. I. Cuza ca pe un faraon?
Că în studierea celor zise și celor făcute de de faptele Domnitorului el, Istoricul, va împărtăşi răceala cu care, de regulă, e abordată domnia unui faraon, atît de despărţită în timp încît sînt clipe cînd credem că nici n-a existat cu adevărat.

Profesie de credință afirmată într-o vreme cînd Alexandru Ioan Cuza era folosit pro sau contra în bătăliile politice din România mică. Celor de mai sus țin să le adaug acum:
Timp de 30 de ani Nicolae Ceaușescu, Securitatea, Comunismul, Presa Comunistă au fost victime ale folosirii trecutului în interesele prezentului. Abordarea acestor fragmente a fost pătimaș pro sau contra. Fie pamfletar, fie idilic. Abordarea pamfletară a ținut de o dublă folosire a trecutului în interesul prezentului:
Pentru a justifica înlocuirea tablei de valori a ultimilor 50 de ani cu tabla de valori trecătoare a ambițioșilor postdecembriști. Nichita Stănescu, Marin Preda, Mihail Sadoveanu ocupau socluri eterne. Trebuiau dați jos de pe soclu pentru a pune în loc pițifelnici ai prezentului postdecembrist pe motiv că aceștia au rămas nepîngăriți de prețuirea anterioară. Nimic nou sub soare. Așa s-a întîmplat și după 1948. A. Toma, un poet interbelic minor, a fost pus în locul lui Arghezi, ostracizat pe motiv că a colaborat cu burhezo-moșierimea.

Pentru a acoperi superficialitatea cercetării. Una e să iscodești profesionist Trecutul și alta e să scrii despre el propagandistic. Iscodirea științifică presupune timp și efort, căutarea și cîntărirea documentelor. Abordarea propagandistică reclamă doar îndemînarea de a jongla cu clișee.

După decembrie 1989, adversarii PSD au folosit trecutul comunist în interesul prezentului de luptă cu PSD. De aici abordarea pamfletară a trecutului comunist. Despre nostalgici inutil să mai scriu. Regimul Ceaușescu a fost idilizat ca un regim doar de realizări mărețe, de promovare a Independenței naționale. Securitatea a fost văzută doar ca un Zid ridicat împotriva agenturilor străine și a subminării din interior.

A venit vremea să nu-i mai folosim pe Ceaușescu, Securitatea, PCR, alte instituții ale regimului comunist ca mijloace în lupta politică și mediatică prezentă.
A venit vremea, acum, la 30 de ani de la Căderea lui Ceaușescu, să abordăm Trecutul comunist doar ca pe un fragment al Trecutului.
Să scriem despre Nicolae Ceaușescu, despre Securitate, despre alte instituții ale regimului dinainte de 1989 evitînd să fim, cum ne îndemna Xenopol, judecători ridicoli ai timpurilor trecute.
Nu de alta, dar ne vom despărți definitiv de comunism abia cînd vom putea vorbi despre el fără patimă.
Nici pro, nici contra.

Înaintea mea a vorbit Eduard Hellvig.
Am așteptat discursul directorului SRI.
De asta și venisem.
Mi-am notat de îndată ce credeam eu c-ar putea fi știri din această intervenție:
Pledoaria pentru necesitatea unui nou Proiect de țară și Pledoaria pentru o reconciliere națională în jurul acestui proiect.
Cele două priorități invocate de Eduard Hellvig în discursul său sînt la ora actuală priorități de ordin național. Ba mai mult, urgențe de ordin național. Dacă nu le conștientizează, România e condamnată să nu mai intre niciodată în Veac, ocupată cum e pînă peste cap cu mărunțișuri.

Ce semnal a vrut să dea Eduard Hellvig?
Și mai ales cui?

Acest editorial a apărut în ediția print și online a cotidianului Evenimentul Zilei.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

28 comentarii pentru articolul „Ce semnal a vrut să dea Eduard Hellvig? Și mai ales cui?”

  • Hellvig era obligat sa vina. Numai si pentru a da semnalul ca ar avea lucrurile sub control ceea ce e departe de adevar. Mai degraba el a fost trimis ca un mesaj din alte sfere. Gradele de decizie ale lui Hellvig sint drastic reduse de catre „partenerul strategic” plus inca cineva. Cin’ sa fie???
    Trebuie avut in vedere faptul ca un singur serviciu facut de Hellvig ce lumii ar prea la intimplare sau pur si simplu sa nu faca nimic, ii asigura totusi traiul lui si a inca 3-4 generatii dupa el in lux si abundenta… Cind Iohannis este sprijinit de seful SRI iar Iohannis face jocuri care sint opuse intereselor noastre ca tara, sa nu-mi spuneti ca Hellvig e in stare de altceva decit sa se supuna.

  • Eduard vrea marea unire, Cu Soros maestru de ceremonii? Se poate dansa Perinița, cu Soros și Monica Macovei la prima pupătură 🙂

  • Mesajul este catre celelalte servicii, si catre rezervisti (Coldea, de exemplu), fiindca ei erau in sala!In traducere, ar fi cam asa:” hai , mai fratilor, nu fiti suparati!Au fost niste framantari, au cazut cateva capete , dar nu a murit nimeni din asta!Hai sa ne impacam, sa ne dam mana cu totii, ca mai e destul de furat in tara, si pentru noi, si pentru sefii nostri de afara!”Cam asta e „proiectul” lor de tara!

    • Foarte bun comentariul. Data fiind „marea impacare”, probabil ca fratii Petreus (aka USR-PLUS), nascuti din spuma marii si folositi de vechea garda pentru a-si flexa muschii in fata mai verzilor camarazi, vor intra acum intr-un proces de disolutie accelerata. The old timers made their point already. Picard over and out!

      • Sandman, inca nu e sigura disolutia fratilor Petreus!Cred ca se asteapta alegerile locale de la anul si , eventual, dupa aceea, vor fi absorbiti de noul PNL (PDL&Organe)…

  • Chiar de ne-am fi nascut toti alaltaieri (stiu, stiu… wishful thinking) si tot ar fi irelevant ca Hellvig vorbeste de concordie (in caz ca cineva priveste mesajul lui Hellvig in aceasta cheie) cat timp seful lui vorbeste de razboi si actioneaza ca atare.
    Si pentru ca tot suntem la capitolul wishful thinking, si eu mi-as dori sa putem discuta despre trecut strict din perspectiva istorica. Maestrul ne spune ca a venit vremea sa facem asta…nu ne spune si cum sa facem acest lucru…eventual bagand capul in „nisip” (hint: alb, pudra, granulatie 00, nu este faina de grau) si ignorand realitatea. Suntem astazi mai aproape de ce era inainte de ’89 decat societatea este dispusa sa admita. Teama este mai prezenta ca niciodata, in tot si in toate. Pana cand oamenii nu vor constientiza ca teama este o optiune personala nu se va schimba nimic.

  • De ce atâta „grabă”, pe Orban, pt plata despăgubirilor pt frații „suedezi” Micula?
    Asta in condițiile in care mai sunt sentințe cu titlu executoriu și pentru alte „persoane”, inclusiv despăgubiri impuse de CEDO? Dar marea întrebare este :
    DE FAPT UNDE AJUNG ACESTI BANI?
    Nu cumva este ceva PUTRED in … Rhomânika? Nu cumva e vorba despre un blat cu „FRAȚII”, cei cu stele pe maieu ? Vorba poetului:
    Nu cerceta aceste legi,
    Căci ești nebun, de le-nțelegi!

    • Da’ bajetii de ce stau cu capul la cutie in cestiune? De ce ‘racu mai sunt platiti daca nu vad si nu aud nimic? Astia in afara de cateva pocnitori prin pubele si mici gainarii la pesedisti (mai ales), n-au vazut si n-au auzit nimic in 30 de ani. Bre, da’ nu se plictisesc la job?

      • N-ai văzut că Eddy tocmai a scos „capul”! A vrut să zică ceva:
        Băi, vedeți că sunt ALIVE, și … N-AM DE GÂND SĂ MOR! Decât să plângă maică-mea, mai bine să plângă ale voastre! ???

  • M-am uitat un pic pe mareata revista. Cand citesti articolele si vezi ce titluri academice au autorii, iti vine sa te tot duci!

  • Ce-a fost „gandul” asta? Omagiu serviciilor? Ma asteptam sa-i intrebati pe aia cand vor inceta sa fie sucursale ale serviciilor straine si ale multinationalelor in Romania si cand au de gand sa apere si interesele poporului care-i plateste!

  • Maestre,auzisem de revista vitrali,nu apucasem sa o citesc.De Filip Teodorescu stiam,Daca nu ma insel am citit si cartea scrisa de dinsul-Un risc asumat.Nu am fost disident,am fost un simplu muncitor la Fabrica de Zahar din Roman si cunosteam securistul fabrici-colonelul Gutoi,poate Vutoi.De Cracin venea in fabrica cu dacia sa rosie si i se umplea portbagajul cu toate bunatatile de atunci-ciocolata,bomboane,rahat,napolitane,ulei,zahar farin,cacaua si alte mirodeni,Toti erau in alerta pina pleca pe poarta fabrici,la toti ne era frica,de la simplu muncitor pina la directorul Stoica.Asa erau timpurile.Secretarul de partid din fabrica mi-a controlat hainele in timp ce veneam cu ele de la spalat .Avea puterea de a face ce vrea amandoi si partidul si securitatea.Oare nu se intorc timpurile si domnul director al SRI nu ne spune ca in numele proiectului nou de tara are dezlegare sa ne inchida la toti gura ?La dumnevoastra ca lideri si formatori de opinie iar la noi cei de jos cu bita pentru a nu mai fi anti Herr Diktator si anti corporati ?Ma intreb si eu un umil si pacatos roman ?Chiar oare avem o vina ca suntem azi romani ?

    • Măi băiete, am aflat, „pe surse” că pe cel la care te referi tu îl chema Gâtoi!!!
      ¿Mai vrei și alte … „amănunte”? ???

  • lumea mare se schimba din temelii.
    un proiect de tara e o tinta, important e si procesul de reconfigurare a temeliilor, daca nu cumva mai ales el.
    un proiect de tara este o urgenta nationala, dar si celalalt capat e fix la fel,
    adica si reconfigurarea fundatiilor e o urgenta nationala, eu zic ca e capitala.
    definitiile pe care lumea mare le foloseste isi schimba pielea. si cele pe care noi le folosim trebuie sa faca fix la fel.
    civilizatia actuala e suma tuturor celorlate civilizatii. deci e tare rau de tot. poate ca pare a fi altfel, habar n am, dar in fapt vremurile sint cum nu se poate mai complexe. de fapt de cind exista civilizatii pe pamant, aceste vremuri sint cele mai complexe vremuri care s-au manifestat paici.
    s-a ajuns la desavarsiri. asta e nivelul. deci al maestrilor, exclusiv. pentru astfel de vremuri s-au nascut oameni potriviti. acest neam are tot ce i trebuie.
    aceasta civilizatie a ajuns sa acceseze dinamici ‘esente’ ale creatiei. cum spuneam e tare rau de tot.
    au mai exista civilizatii extrem de dezvoltate, dar toate au dat o in bara cu dezvoltarea de tip fibonacci, autoconsumindu se. cum aceasta e suma tuturor celorlalte civilizatii ne putem face o idee despre cit de tare e.
    ce vremuri…

    • lumea mare s-a schimbat din temelii si pina acum, ww-urile asta au facut. dar insusi ww-ul a evoluat, pe vremurile astea arata altfel, dar efectele pot fi asimilate unuia, ba chiar mai mult de atit, pentru ca, cum spuneam, si el a evoluat odata cu trecerea timpului. se darama o lume si se construieste alta, una capabila sa sustina visuri marete, desavarsite, chiar. adica sa le implineasca.

      • Primavara ii acopera pe toti, toti stau in fata aceleiasi linie de Start, atita tot ca unii refuza sa si incalte ghetele cu cuie, miscindu se in mrejele inertiilor. dulci, dar seci.

        • sri…si care or mai fi sint or raiul neamului or iadul neamului. le obliga starea lumii mari sa se lipeasca de o extrema. creca o sa ne dam repede seama despre ce extrema e vorba, ca vremurile nu sint cu caldicei.

          • lupi si oi.
            dar mai e si baciul:)) el e lup? sau oaie!
            nu e cu sau, e cu si.
            baciul e si oaie si lup, iar abia asta il face sarpe.
            baciul este lup, dar sarpe:)) dar e lup:)))
            Io am impresia ca noi, neamul, ne am antrenat,…cindva, pentru vremurile astea!:))))

          • cea mai tare chestie cu proiectul de tara e…sa nu cumva sa fie normal!:)))
            ca daca e normal, aia sintem!:))))
            oameni buni, pe vremurile in care nimic nu mai e normal, normalul a devenit masura vremurilor, nu a bunului-simt:)))
            deci o sa stim cum ne va fi fix in momentul in care vom afla daca proiectul asta de tara e normal sau nu:))))
            da, Doamne, sa nu cumva sa fie normal, ca aia sintem! parerea mea.

          • nu cumva proiectul de tara ar putea fi chiar…Baciul?:)))
            in jurul unui asa proiect ar fi posibila si reconcilierea, asa-i?:))))

          • „reconciliere națională în jurul acestui proiect”
            …creca se presupune a priori ca proiectul e viu!:)))
            ca doar nu ne o unii un mort. un mort aduna, dar habar n am in ce masura si uneste.
            deci creca primul [as e ca proiectul de tara sa fie viu. …si lipsit de normalitate, clar:))))

          • Evrika!
            proiectul national e Baciul!
            hai!, cautati Baci, oilor!
            :)))

          • adica…un lup.

          • De obicei in capu’ la turmă (!!!) merge un asin! Baciul chef îl conduce prin strigate de genul „shi no”, sau „cie ho”, iar oile îl urmează docile!
            Deci, cine-i baciu’, cine-i asinu’?

          • …pai craca Baci e asinul, iar Baciul e Babaciul, clar:)))

          • Cerul si Pamantul? Mintea si inima?

          • Baciul e bunul-simt, iar asinul sint simturile, oile fiind faptele?
            Habar n am !

  • Maestre, ești persoana importanta, ce mai!
    Dar eu nu vreau sa comentez articolul de azi, ci vreau să vă fac să râdeți, un pic!
    Am urmărit la BBC cum se centralizează rezultatele alegerilor anticipate din UK, fiind surprins de alergatura unor voluntari(?!?) cu urnele în brațe, până la sălile de sport unde erau așteptați de un număr de membri ai comisiei electorale.
    Urnele erau sigilate și apoi preluate din secțiile de vot cu niște mașini ‘negre’ și duse până la sălile de sport școlare, despre care v-am spus!
    Aceste alegeri au fost câștigate de ‘ciufulici’, din câte se pare, dar eu cred că a fost un mare blat între Johnson și Casa Regală, care nu-l agreează pe Corbin !
    God save the Queen and United Kingdom, too!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *