Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan. 10. În urma întîmplărilor de la Tîrgu Mureş a beneficiat SRI-ul

Pînă la evenimentele din Tîrgu Mureş securiştii nu primiseră salarii de trei luni. Ei erau specialişti în scenarii. În acest timp, între ei începuse bătălia: cei vechi, puşi pe liber deja, împotriva celor care rămăseseră.
Cea mai bună modalitate de a analiza un fapt este să vezi cine a beneficiat de el. În urma acelor întîmplări de la Tîrgu Mureş a beneficiat SRI-ul. În urma acelor tulburări s-a înfiinţat SRI-ul. Că a fost pus la cale de Securitate, că a pus la cale de Voican împreună cu Măgureanu, să fie un pretext pentru înfiinţare SRI-ul, asta nu pot să spun.

Era şi un moment prielnic. Ungaria era în plină campanie electorală.
Da, ştiu… Şi acel caz Cofariu…

Curios, marile agenţii de presă, recunoscute prin profesionalismul lor, au transmis o imagine falsă.
Eu am spus mereu că noi suspectăm marile puteri, presa occidentală de faptul că ar fi plătite de cine ştie cine, plătite pentru atitudinea lor faţă de minoritatea maghiară. Hai să ne gîndim la logica de gazeta, pe care o am şi eu. Este şi logica cititorului. Schemele sînt respectate de toată presa din lume. De presa care se respectă, care ţine să fie pe gustul cititorului. Deci, presa ia apărarea celui mic. Dacă aş fi ziarist în Franţa, este greu de imaginat că aş putea să vin în România şi, la întoarcere, să scriu un articol în care să spun, domnilor, minoritatea maghiară terorizează, de fapt, majoritatea românească. Nu se poate. Nu te citeşte nimeni. Ca jurnalist, poţi să crezi că mă duc în America şi spun că minoritatea neagră o terorizează pe cea albă. În realitate, cred că aşa şi stau lucrurile.

La Tîrgu Mureş a fost o inevitabilă greşeală a ziariştilor. La fel în Bosnia. Toată lumea a zis că au fost scenarii, că Televiziunea, presa străină au fost manevrate. Nu-i adevărat. Cum poţi să spui că agresorul este acest stat musulman, o insulă într-o mare de sîrbi? Aşa se întîmplă şi în legătură cu ţiganii. Ne surprinde că presa occidentală le ia apărarea, deşi, da, noi sîntem cei terorizaţi. În ultimă instanţă şi jurnalistul e om, are prejudecăţi.

Ce credeţi de partidele create pe etnii?
E una dintre cele mai mari aberaţii ale sistemului politic românesc, care duce la exacerbarea naţionalismului. Şi dintr-o parte şi dintr-alta. Faţă de UDMR am fost lucid şi am înţeles. Da, UDMR este un partid care reprezintă şi apără minoritatea maghiară. Păi, dacă nu ar exagera absenţa drepturilor minorităţii maghiare, dacă n-ar exagera drama acestei minorităţi, dacă nu s-ar bate în fiecare zi pentru aceste drepturi, partidul nu şi-ar mai avea justificarea. În primul rînd acesta este interesant să-i cultive pe Funar şi pe Vadim. UDMR exagerează situaţia minorităţii maghiare nu pentru că ar fi antiromânesc, ci pentru că prin asta trăieşte. Normal ar fi să nu fie o organizaţie politică. Să facă parte din Parlament, dar să nu fie partid. Să voteze cînd cu Opoziţia, cînd cu Puterea, cînd cu o parte, cînd cu alta. Din nenorocire, nu mai reprezintă interesele etniei maghiare, pentru că face politică. E greu de presupus că toată etnia maghiară are programul social, politic şi economic al UDMR-ului. Şi printre ei sînt îmbogăţiţi, dar sînt şi săraci, sînt liberali, dar sînt şi comunişti, sînt conservatori, dar sînt şi creştin-democraţi. Deci, etnia-i diversă. Ei votează pentru venirea regelui. Ce treabă are minoritatea maghiară cu venirea unui rege? Mai ales că, între noi fie vorba, aducerea unui rege este o chestiune mai antimaghiară decît orice preşedinte ca Iliescu. Regele, dacă vine, e creştin, deci naţionalist.

Recent, am aflat că UDMR-ul vrea să promoveze lideri cu vederi socialiste, de Stînga.
Există o încercare a lui Fazekaş, care vrea să facă un partid socialist sau, cum spune el, unul muncitoresc. Nu cred. Minoritatea maghiară fiind cu ochii la Budapesta, se află într-un stadiu mai ridicat decît foarte mulţi români în ceea ce priveşte cultura politică. Greu de imaginat că ei ar avea, la ora actuală, nostalgii comuniste sau socialiste. Această minoritate este puternic occidentalizată.

PUNR-ul a ieşit dintr-o mişcare culturală – Vatra Românească. La început avea în frunte artişti, intelectuali. Cum vă explicaţi extremismul lor?
Eu am stat de vorbă într-o seară cu Dan Zamfirescu şi am ajuns la concluzia că avem nevoie de un partid conservator în România. Nici PUNR-ul, nici PRM-ul nu reprezintă naţionalismul autentic. Marele naţionalism românesc, în primul rînd, a fost serios. Nu de paradă. Uită-te la Iorga, uită-te la Pârvan, uită-te la Eliade… Naţionalismul politic românesc a fost întotdeauna dublat de nişte fundamente teoretice serioase. Gavra, Funar, Brahaş?!… Ăştia nu sînt oameni desăvîrşiţi. Naţionalism nu înseamnă neapărat antimaghiarism. O prostie! Cultivarea românismului nu înseamnă neapărat noi împotriva altora. Ci cultivarea mîndriei naţionale, care este şi o reacţie împotriva balcanismului şi împotriva occidentalizării pripite şi împotriva unor standarde occidentale care nu merg la noi. Să ne păstrăm esenţa naţională. La noi antisemitism şi antimaghiarism! Lipseşte desăvîrşirea culturală. Nici Gavra, nici Vadim n-au studii fundamentale, nu au în jurul lor nişte intelectuali desăvîrşiţi. Să spunem că ei sînt oameni politici, dar Mircea Muşat e un mare autor?… Nu se poate!

Discutînd cu nişte studenţi la filosofie, personalităţi deja, am rămas cu ideea că o generaţie de intelectuali tînără, puternică se formează pe convingeri naţionaliste.
Da, şi eu sînt surprins de simpatia de care se bucură în rîndul străinilor Marian Munteanu. Da, este, totuşi, un teritoriu virgin la ora actuală. Depinde dacă ei au în spate şi nişte mentori culturali. Eu îl prefer pe Iorga. În rest, sînt isterici, sînt traşi pe acelaşi calapod ca Funar şi Gavra.

Este Coja la Noua Dreaptă!
N-are fundamente. N-are doctrină. Cum poate să fie Coja naţionalist cînd a trecut de la PUNR la PDAR? E un oportunist. A trecut la PDAR că nu avea loc în altă parte.

(Din volumul Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan, editura Contraria, București, 1993)