Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

De ce n-a fost CIA? Pentru că Agenția n-ar fi fost atît de proastă!

Sîmbătă, 17 iunie 1972, Frank Wills, paznic la Complexul de birouri Watergate din Washington, unde-şi avea sediul de campanie Partidul Democrat, a descoperit o bandă adezivă pe închizătoarea unei uşi aflate între casa scărilor şi parcarea subterană. S-a grăbit s-o îndepărteze, deoarece împiedica închiderea uşii, şi a plecat. Puţin mai tîrziu, cînd s-a întors, a observat c-a fost pusă din nou. Chemată de urgenţă, Poliţia Metropolitană a arestat cinci persoane: Bernard Barker, Virgilio González, Eugenio Martinez, James W. McCord jr. şi Frank Sturgis.
Aşa a debutat ceea ce va intra în Istorie sub numele de Afacerea Watergate. Finalul a intrat în manuale.

La capătul a doi ani de Scandal, după ce a făcut totul pentru a se salva, Richard Nixon îşi anunţă, în dimineaţa lui 8 august 1974, demisia din funcţia de preşedinte al SUA.
Jim McCord şi Frank Sturgis aveau legături cu CIA. În carneţelul unuia dintre arestaţi se găseşte trecut numele lui E. Howard Hunt, fost lucrător CIA.
McCord lucrase la Departamentul de Securitate al CIA, ca specialist în instalarea de microfoane.
Howard Hunt se pensionase cu un an în urmă.
Implicarea unor foști lucrători CIA îndrepta toate suspiciunile spre Agenție.

În aceste condiţii rămîne explicabilă scena povestită de Richard Helms, directorul CIA de la vremea respectivă, în memoriile sale, publicate în 2003 – postum – la Random House, sub titlul A Look Over My Shoulder: A life in the Central Intelligence Agency.
În noaptea de sîmbătă, 17 iunie 1972, tocmai cînd se pregătea de culcare, pe Helms l-a sunat Howard Osborn, directorul Departamentului de Securitate al CIA.
cesta l-a pus la curent cu arestările, dar mai ales cu implicarea celor doi foști agenți:
Richard Helms își amintește în Memorii c-a avut următorul dialog:
«Ce naiba căutau în sediul Partidului Democrat?»
Osborn a făcut o pauză, ca și cum nici lui nu-i venea să creadă ceea ce urma să spună:
«Nu sînt sigur ce făceau, dar se pare că încercau să pună microfoane.»
Mi-a luat ceva timp pînă am putut să spun: «Există vreo dovadă că noi am putea fi implicați?»
«Nu există nici o dovadă», mi-a răspuns Osborn.

Directorul CIA știa el ce știa.
Administrația Nixon va încerca să arate cu degetul la CIA.
Nici nu era prea greu.
Unul dintre cei prinși fusese specialist CIA în instalarea de dispozitive secrete de ascultare.
În jargonul CIA, acestora li se spune instalatori.

Un capitol al cărții de referință Inside the CIA, semnată de Ronald Kessler la Pocket Book, în 2012, poartă titlul James Bond și se ocupă de Office of Technical Service, departamentul de gadgeturi al Directorate of Science & Technology.
Printre altele, Ronald Kessler desluşeşte şi ce sînt instalatorii:
OTS furnizează persoanele care le instalează (microfoane – n.n.) – numiți ofițeri operatori audio – și care sînt adesea asistați de ofițerii de la stațiile locale. Un astfel de «instalator» era un japonez american extrem de suplu, care avea cam 1,45 cm și cîntărea doar 40 de kg. Se strecura prin conductele de aer pentru a planta dispozitive de interceptare a convorbirilor.
«Instalatorii sînt tipi gata să se cațere pe un gard în miez de noapte. În cazul în care sînt prinși, sînt în rahat pînă la gît. O misiune poate dura și 15 ore», declară un fost ofițer OTS. «Nu este un lucru simplu de făcut. Trebuie să dea o gaură într-un perete și să pună ceva acolo care să transmită ani de zile. Dacă ținta vede că s-a lucrat acolo, poate deveni suspicioasă. Se poate să trebuiască să recimenteze peretele și să potrivească vopseaua cu una străină veche de șase ani».
«Este o treabă riscantă», spune fostul ofițer. «Este greu de explicat de ce te afli în clădire, în miez de noapte, cu o geantă la tine.» «Sînt instalator sanitar.» «Ai greșit camera. Toaleta este dincolo.»

Deși CIA nu era implicată, potrivit mărturiilor lui Richard Helms:
La Washigton, acuzațiile și speculațiile legate de posibilul rol jucat de Agenție în spargere continuă să apară ca ciupercile după ploaie”.

Memorialistul își amintește de preocupările Agenţiei de a contracara valul de suspiciuni:
La ședința cu personalul ținută ulterior, unul dintre oamenii noștri, cu state vechi a sugerat o modalitate de a convinge presa că CIA nu avea nici o legătură cu spargerea”.
Care ar fi fost modalitatea?
Să se arate că Operațiunea era prea tîmpită ca să fie făcută de CIA.

Trecerea în revistă a argumentelor transcrise de Richard Helms e și un mijloc pentru noi, ageamii într-ale spionajului, de a afla cum ar proceda CIA într-un asemenea caz:
«Puneți pe cineva să arate cît de neglijent s-a lucrat. Echipa care a intrat nu avea acoperire și nici o poveste „pregătită” pentru interogatoriu. Echipamentele lor nu fuseseră curățate – cecul semnat de Hunt, numărul lui de telefon de la Casa Albă și Dumnezeu știe ce altceva se mai găsea în buzunarele lor. Toți știau numele real al celorlalți și fiecare dintre ei știa unde lucrează ceilalți. Mai mult, McCord a intrat împreună cu echipa – este de necrezut».
Toți cei prezenți – chiar cei care nu aveau experiență sau responsabilitate pe partea operativă – știau că, în mod normal, o echipă care ar fi fost implicată într-o astfel de operațiune ar fi fost recrutată de o persoană sub un nume inventat – «un domn Lopez» – care ar fi susținut că plănuiește operațiunea pentru niște emigranți bogați care voiau dovezi că democrații primeau bani de la Castro. Nimeni din echipă nu ar fi putut dezvălui nimic mai mult decît un număr de telefon inexistent și descrierea fizică a lui seňor Lopez, are ar fi dispărut în clipa în care s-ar fi auzit sirena poliției.
«Nici un serviciu din lume care se respectă nu ar plănui o operațiune ca aceasta.»

Argumentele n-au convins pe nimeni.
Și știți de ce?
Toată lumea a crezut că Operațiunea fusese făcută de CIA dinadins ca de amatori, pentru a nu fi suspectați profesioniștii din spatele ei.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „De ce n-a fost CIA? Pentru că Agenția n-ar fi fost atît de proastă!”

  • %ADRESA SRI ROMANIA&INTELLIGENCE deja ajunge prin mail si la ANTENA 3&GRUP INTACT MEDIA===MONITORIZAREA MASS-MEDIEI care a cauzat prejudicii enorme Poporului ROMAN se face!!!JUDECATA VINE!!!!!!!!!===https://www.facebook.com/photo.php?fbid=941951382547657&set=pcb.941951672547628&type=3&theater

  • „Citeste ,si ia aminte”!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *