Criza interceptărilor s-a rezolvat printr-o cîrpeală tipic românească, gen Merge și așa!

Vineri seara, Guvernul a dat o Ordonanţă de Urgenţă, aprobată de CSAT, în prealabil, pentru punerea de acord a Legislaţiei cu decizia CCR potrivit căreia supravegherea tehnică pe parcursul instrucţiei penale trebuie realizată doar de către procurori sau de ofiţerii de poliţie judiciară, sub directa îndrumare a procurorilor.

Urmărind prezentarea și comentarea Ordonanței în spațiul public, am remarcat că puțină lume știe cu adevărat ce se va întîmpla cu supravegherea tehnică în cursul instrucție penale de acum încolo și, prin urmare, s-au spus și se spun despre rezolvarea Crizei un vagon marfă de prostii.

Cititorii  acestei gazete a gîndurilor mele care e cristoiublog.ro vor fi observat c-am acordat multă atenție în scrisul meu Crizei interceptărilor chiar din 16 februarie 2016, cînd s-a publicat Comunicatul CCR și pînă vineri, 11 martie 2016, cînd a fost aprobată Ordonanța.
Poziția mea aparte față de Criză își are temeiul în adevărul că m-am ocupat și mă ocup de relația dintre Serviciile secrete și societatea civilă în democrație.

Am lucrat la un moment dat chiar la un studiu mai amplu despre  Criza prin care a trecut CIA în 1974-1975, cînd americanii au descoperit că de  aproape  30 de ani mult lăudata Agenție se ocupa și cu spionarea cetățenilor SUA, deși Statutul din 1947 îi interzicea asta.
Simt nevoia, văzînd  enormitățile care s-au spus în spațiul public despre  soluționarea Crizei interceptărilor prin adoptarea Ordonanței de urgență.

De precizat din start că esența Deciziei CCR e limpede:
Supravegherea tehnică pe parcursul instrucției penale trebuie ruptă de SRI din toate punctele de vedere!

Soluția  găsită de Guvern și aprobată de CSAT mi se pare o treabă tipic românească, o cîrpeală blestemată, prin care situația e mai rea ca înainte de Decizia CCR. Asta deoarece indiferent că  interceptările sunt făcute doar de polițiștii judiciari și de procurori, faptul că infrastructura rămîne a SRI, că activitatea civililor are loc în sediul  SRI  leagă în continuare SRI de  anchetele DNA și DIICOT, dă posibilitatea acuzațiilor de Poliție politică în cazul SRI, dar mai ales nu înlătură imaginea SRI de  Miliție economică.

Nu știu ce-a fost în capul celor de la SRI, dar după Ordonanța de urgență sunt, ca să zic așa, și  … și cu banii luați. Nu se mai pot făli cu contribuția SRI la lupta împotriva corupției, dar, în același timp, rămîn cu acuzația  de implicare în  instrucția penală.

Cei de la SRI – se pare- nu înțeleg dezastrul de imagine al principalului Serviciu secret al țării    prin  invocarea SRI în controversele de la tribunale, în comentariile dedicate dosarelor de corupție. Indiferent că sunt adevărate sau nu, acuzații din spațiul public legate de poliția politică făcută de SRI sub pretextul luptei împotriva corupției, micșorează necesara autoritate a Serviciului  ca instituție însărcinată cu Siguranța națională.

Dacă  Klaus Iohannis ar fi fost un adevărat adept al lucrului bine făcut, ar fi anunțat că săptămîna viitoare va începe consultări cu partidele parlamentare, dar și – dacă nu mai ales- cu ONG-urile specializate în apărarea democrației pentru a se ajunge la o soluție pentru totdeauna și nu una pe moment.

După opinia mea, soluția o reprezintă  readucerea în discuție a Proiectului de lege din 2007 privind înființarea unei unități independente de supraveghere tehnică, supusă Parlamentului,  o lege trecută de Camera Deputaților și care zace prin sertarele Senatului. Decît ar învîrti de dimineață pînă seara, vîrtelnița vorbelor goale despre democrație, Călin Popescu Tăriceanu, ca președinte al Senatului, ar trebui să vadă pe unde e Proiectul de lege și, după eventuale modificări, să-l aducă în dezbaterea Senatului.

Orice apreciere a soluției date de Guvern trebuie raportată la  esența deciziei  CCR și – zic eu- la nevoia de a face și în acest domeniu ceva temeinic, și nu ceva improvizat, gen Merge și așa!

Ordonanţa, prezentată ca fiind o rezolvare „de moment”, are multe prevederi.
Două mi se par mai importante:

1) Supravegherea tehnică, parte a cercetării penale, poate fi făcută doar de procuror sau de ofiţerul de Poliţie judiciară. În cazul infracțiunilor vizînd Siguranța națională, prin declararea organelor SRI organe de cercetare penală speciale, supravegherea tehnică rămîne mai departe  la SRI.

2) Pentru interceptări – doar pentru interceptarea comunicaţiilor – se va folosi infrastructura SRI.

Pentru a înţelege esenţa acestor prevederi, se cuvine a prezenta, în chip didactic, cum au stat lucrurile pînă acum.
În 25 martie 2008, printr-un Decret CSAT, rămas secret pînă azi, se înfiinţează Centrul Naţional de Interceptare a Comunicațiilor, aflat sub autoritatea SRI. Aşa cum a arătat fostul preşedinte, Traian Băsescu, s-a apelat la formula asta, deoarece SRI avea tehnica şi specialiştii pentru interceptare, şi supraveghere tehnică în general.

Din acel moment, lucrurile s-au petrecut astfel:
În cadrul cercetării penale procurorul avea nevoie de supraveghere tehnică.
Pentru asta mergea la judecător şi obţinea mandat de supraveghere tehnică a suspectului. Cu acest mandat, procurorul DNA sau DIICOT, mergea la SRI şi solicita efectuarea supravegherii tehnice.

Din acel moment, supravegherea tehnică, stipulată precis în mandatul semnat de judecător, devenea Operaţiune internă a SRI.

Dacă era vorba de interceptări, ofiţerii SRI obţineau semnalul în cazul numărului ascultat.
Cu acest semnal, se putea proceda în două feluri, după cum cerea procurorul.

Dacă era procuror DNA, Instituţie care şi-a făcut rost de echipament de înregistrare a semnalului, putea să ceară redirecţionarea semnalului către SRI sau ca SRI să transcrie convorbirile ascultate.

În cazul DIICOT, care nu are acest echipament, ascultarea şi transcrierea se făceau de către SRI. Cu atît mai mult se impunea asta cînd era vorba de suspecți care vorbeau limbi străine, SRI avînd  una dintre cele mai bune echipe de traducători din țară.

Dacă mandatul prevedea şi alte forme de supraveghere tehnică (filaj, probe audio-video, pătrunderi în sistemul informatic al suspectului), se proceda identic. Procurorul obținea mandat de la judecător. Cu mandatul obținut, procurorul mergea la SRI. Efectuarea supravegherii tehnice- plantarea de microfoane și transcrierea convorbirilor ambientale, era asumată de SRI ca operațiune internă.

În cazurile de mandat de siguranţă naţională lucrurile se desfăşurau astfel:
SRI, pe baza unor indicii, cerea unui judecător mandat de supraveghere tehnică a unei persoane.

Cu mandatul obţinut, SRI supraveghea tehnic informativ   persoana. Dacă se adunau probe suficiente, era sesizat DIICOT cu o infracţiune de siguranţă naţională. Procurorul DIICOT obţinea mandat de la judecător de supraveghere tehnică pe parcursul instrucţiei penale şi cerea SRI să efectueze supravegherea tehnică.

Ce spune SRI despre aceste operaţiuni:

1) Ca în cazul DNA şi DIICOT, efectuarea supravegherii tehnice de către SRI era o povară. N-a avut încotro   şi, supunîndu-se Decretului din 25 martie 2008, s-a conformat. Repet, asta susține SRI.  Luîndu-i în serios pe cei de la SRI, am scris, după Motivare, că la SRI ar trebui să se deschidă sticlele de șampanie.

2) Că o acţiune de supraveghere tehnică – interceptări, filaj, plantare de microfoane   – asumată de SRI înseamnă:

1. a) Un nivel înalt de profesionalism.
2. b) O respectare strictă a Legii, deoarece ofiţerul SRI nu-şi poate permite s-o încalce fără riscul de a-şi pierde pîinea.

Despre filarea unui suspect de corupţie, SRI spune că echipa operativă nu-şi putea permite să se abată de la cele cerute în mandat. Ca,  de exemplu, să-i urmărească suspectului și nevasta.

3) Despre supravegherea tehnică pentru Dosarele de Siguranţă Naţională, SRI spune că doar el are tehnica şi profesioniştii pentru a supraveghea tehnic un spion sau un terorist, deoarece spionul sau teroristul vine în România pregătit să contracareze urmărirea de către organe.

Cum se vor desfăşura lucrurile după Ordonanţă?

1) SRI va pune la dispoziţia DNA şi DIICOT în sediul de la fosta unitate Tonola încăperi cu terminale,   unde procurorii sau ofiţerii de poliţie judiciară vor intra în sistem, cu numărul de mobil ştiut doar de ei şi vor asculta convorbirea (uneori 24 din 24 de ore) şi vor transcrie cele auzite.

2) În cazul celorlalte forme de supraveghere tehnică,   DNA şi DIICOT trebuie să se descurce, cu oamenii pe care-i au, suplimentaţi prin Ordonanţă.

3) În cazul cercetării penale de Siguranţă Naţională supravegherea tehnică se efectuează de SRI prin modificările care fac din organele SRI organe de cercetare penală speciale în sensul dat de articolul 55 CPP.

Ce probleme se pot ridica:

1. Posibilitatea ca SRI să știe în continuare conținutul convorbirilor, dat fiind că aparatura e a SRI.
2. Cea a colaborării dintre SRI şi cei trimişi să folosească spaţii şi aparatura SRI, avînd în vedere că totul în unitatea respectivă e al SRI.
3. Ofiţerul SRI era – zic cei de la SRI – deosebit de strict cu respectarea legii. Există riscul ca ofiţerii de poliţie judiciară să nu fie.
4. Subțierea probelor la dosar obținute prin supraveghere tehnică alta decît interceptările, dat fiind specificul muncii de filaj, plantare de microfoane.