cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de duminică, 14 mai 2017

Două texte publicistice de excepție:
Adriana Oprea-Popescu: Cînd intră judecătoarea, inculpații, amîndoi la costum, iau poziție de drepți
Traian Horia: Blestemul Fake News pe capul românilor. În presa britanică

Deși mă apropii de vîrsta de 70 de ani (vîrsta la care altora li se dedică volume omagiale și președintele ia o decorație din beciul de la Cotroceni și le-o atîrnă de piept), n-am pierdut ceea ce mă definea în tinerețe ca șef de gazetă:
Entuziasmul de a descoperi talente și de a le publica de îndată.
E ceea ce fac în această ediție de cristoiublog.ro cu două texte ale altor gazetari – unul trimis de autor, celălalt șterpelit de mine de pe site-ul Activenews.

De mai multă vreme, ori de cîte ori am ocazia să stau de vorbă cu un șef de gazetă din tînăra generație, sfîrșesc prin a-l bate la cap să impună o rubrică de reportaje din sălile de judecată. Marea presă interbelică își făcuse o sursă de tiraj din publicarea, numere la rînd, a relatărilor de la procesele celebre. Firește, noi nu mai avem acum procese cu jurați și mai ales nu mai avem procese cu crime din lumea înaltă, născute din ceea ce se numea pe vremuri onoarea de familist (a omorît-o, pentru că-l înșela !), fie și pentru că azi se trăiește de valma, cu făcut coadă la muieri în public, așa cum motanii stau la rînd cînd le vine nevoia. Da, dar azi noi avem procese cu vedete ale politicii, la care procurorii DNA se bat cu avocați celebri. Un reportaj (un reportaj pe bune, nu un produs a sîrbei tastelor de laptop) ar avea materie din care să se hrănească:
De la faptele mici și mari ale acuzatului sau acuzatei, fost sau fostă ministru, pînă la martorii fără voie ai procesului, cei care-și așteaptă rîndul la judecată.
Eu am zis, eu am auzit.

Nici un ziar, nici un site nu publică reportaje din sala de judecată.
Ori de cîte ori m-am interesat de ce, mi s-a răspuns că nu mai sînt ziariști cu talent de reporteri, că majoritatea celor din presa de azi se rezumă la articole copy paste și acelea cu erori de gramatică.
E lesne de înțeles de ce am tresărit entuziasmat descoperind pe site-ul Activenews, pe care-l urmăresc, deoarece, deși cu unele poziții nu sînt de acord, totuși, se deosebește prin punctele de vedere mai aparte într-o presă dată gata de Political Correctness, un reportaj de excepție din sala de judecată. Semnat de Ana Oprea-Popescu, sub un titlu mai degrabă de știre, decît de text publicistic, „PROCESUL COLECTIV. De ce se dorește reunirea dosarului lui Piedone cu cel în care sunt inculpați patronii” (de asta l-am și schimbat), reportajul mărturisește har în materie de publicistică. Deși ar fi trebuit să cer voie redacției să fac asta, mă grăbesc să reproduc pentru cititorii mei acest text de excepție, socotind că aș fi egoist dacă m-aș fi împărtășit doar eu din plăcerea de a citi, în fine, un articol care reabilitează în presa noastră ceea ce deosebește o dactilografă de Tudor Arghezi:
Scrisul.

Adriana Oprea- Popescu : Cînd intră judecătoarea, inculpații, amîndoi la costum, iau poziție de drepți

Tribunalul București e amenajat în fostul magazin Junior, din care azi au mai rămas doar scările rulante. Ȋn sala 213, în capătul holului de la etajul II, o fi fost vreun raion de mercerie, că altceva n-avea cum să încapă. Aici s-a judecat azi reunirea dosarelor Colectiv, cel al patronilor cu cel al lui Piedone.

Fostul primar al Sectorului 4 stă înghesuit într-un colț din spatele sălii, cât un nasture de mic. E venit de la ora 8:00 la Tribunal și e ceasul 11:00, iar ședința de judecată n-a început. La termenul de azi nu se va discuta decât marea reunire. „Pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție”, așa precum a motivat judecătorul de la sectorul 4 decizia sa de a lepăda de dosar.

Ȋnainte de Colectiv, pe rolul instanței mai e un dosar de înșelăciune. Judecătoarea Miheț Daria intră în sala (hiperbolizez, era o săliță) de judecată, iar inculpații, îmbrăcați la costum, iau poziție de drepți. Sunt ambii sub control judiciar. Unul dintre ei o întreabă pe judecătoare dacă a primit ceva de la DNA. „Ce să primesc?” „Trebuie să primiți de la DNA ceva în legătură cu dosarul meu. Pentru un denunț pe care l-am făcut”, explică inculpatul. „Nu l-a făcut acum, dar nu știa cum trebuie valorificat în instanță”, intervine avocatul. Iar instanța încuviințează cererea formulată de inculpat, de „valorificare” a denunțului.

„Pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție”, ședința de judecată se suspendă apoi, preț de 20 de minute, ca să ajungă și procurorul. Ieșim din săliță și reintrăm apoi, regrupându-ne, ca într-un metrou din Piața Unirii la oră de vârf. „Vă rog, în măsura în care este posibil, să luați loc în bănci și să eliberați culoarul”, spune judecătoarea. Numai într-unul din dosarele Colectiv sunt sute de părți civile. Reprezentate de zeci de avocați. Șase inculpați. Azi e ca la ofertă, două dosare într-o ședință, iar sălița de judecată are 40 de locuri în bănci. Plus 9 în boxa arestaților. Jandarmul care asigură paza o întreabă pe doamna judecător dacă poate permite accesul în boxă. De bunăvoie. „Psihologic, n-ar fi bine”, spune judecătoarea. Psihologic, rămânem în picioare. Inculpat lângă parte civilă, jurnalist lângă avocat, „pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție”.

O oră durează citirea numelor părților din ambele cauze. SC Colectiv Club SRL, inculpat în dosar, n-are avocat. La Judecătoria Sectorului 4 fusese unul din oficiu. Nu e procedural să n-aibă apărător, ce ne facem? Avocata care o înlocuiește azi, prin delegație, pe colega ce reprezintă SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL e numită de doamna judecător să reprezinte și SC Colectiv Club SRL. „Că doar n-o să luăm un avocat de pe stradă…” SC Colectiv Club SRL e firma ce deținea localul unde a izbucnit incendiul. SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL e firma care a asigurat spectacolul pirotehnic. Ar putea avea interese contrare în cauză? Ar putea, dar astăzi, când discutăm despre reunirea dosarelor chiar nu contează asta, „pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție”.

Ȋn celălalt dosar, al lui Piedone, Primăria sectorului 4 are dublă calitate, de parte responsabilă civilmente (care va plăti daunele), dar și de parte civilă (care cere dezdăunare). O reprezintă un singur avocat, în ambele calități. Este, în el însuși, un conflict de interese. Dar, din nou, azi „nu există niciun impediment pentru a lămuri această chestiune administrativă”, consideră judecătoarea.

„Pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție”, procurorul de ședință pune, atunci când i se dă cuvântul, concluzii de admitere a reunirii cauzelor, deoarece condițiile legale sunt îndeplinite, iar „între cele două cauze există legături substanțiale. Bază factuală comună, probe comune. Iar reunirea este necesară pentru o stabilire justă a gradului de vinovăție a inculpaților”.

Mai departe, iau cuvântul avocații părților civile care, într-un consens unanim, achiesează la concluziile Ministerului Public. Mai puțin Ministerul Afacerilor Interne (MAI), care s-a opus de la început. Pentru că „părțile nu au participat la actele de urmărire penală care s-au efectuat în cauză”, pentru că atunci când au trimis dosarul lui Piedone la DNA, „organele de urmărire penală au avut în vedere complexitatea cazurilor”, șamd. De fapt, MAI se teme că va ajunge să plătească toate daunele atunci când se va trece la pasul următor, anticipat deja de avocații părților civile: reunirea (și) cu dosarul pompierilor ISUBIF, aflat pe rolul Tribunalului Militar București, unde IGSU este parte responsabilă civilmente. Absolut deloc întâmplător, în acest dosar s-a fixat din martie termen pentru 21 iunie a.c.. Cât să se lămurească lucrurile ce se discută azi la Tribunalul București.

Dar dosarul pompierilor și cel al lui Piedone au fost intrumentate de DNA, iar cel al patronilor de Parchetul General. Acuzațiile sunt diferite, probele sunt diferite, iar singurul lucru comun este consecința faptelor imputate: incendiul din Colectiv. Și părțile civile, spune avocatul Primăriei sectorului 4, care solicită respingerea reunirii cauzelor. Ȋn opinia lui, prin această reunire „se încearcă constituirea de părți civile în dosarul aflat pe rolul Tribunalului București”.

Deloc surprinzător, avocații patronilor din Colectiv sunt de acord ca dosarul să fie doar unul. Firește, „pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție”, dar și pentru că așa cum a subliniat procurorul care a venit cu această soluție la Judecătoria Sectorului 4, doar patronii din Colectiv și cei ai firmei de artificii nu pot acoperi, cu averile puse sub sechestru, daunele solicitate de părți. Singurul ce se opune reunirii este avocatul inculpatei Niță Daniela, care amintește instanței că nu a participat la cercetarea penală în dosarul lui Piedone.

Avocatul lui Piedone, dar și cei care reprezentă angajatele Primăriei Sectorului 4 inculpate în dosar cer respingerea reunirii cauzelor. Faptele sunt diferite, momentul de consumare a faptelor e diferit, materialul probator e diferit. Așa au gândit și procurorii în noiembrie 2015, când PÎCCJ a disjuns o parte din dosarul privind tragedia din Clubul Colectiv” declinând competența „cu privire la săvârșirea unor infracțiuni aflate în competența DNA”.

Pe aceeași logică de acum, ar trebui reunite toate dosarele”, declară în fața instanței avocatul Primăriei sectorului 4. Și nu sunt doar cele două dosare despre care s-a vorbit azi. Nu sunt nici trei, cu cel am pompierilor ISUBIF, despre care se va vorbi în curând, sunt patru cu totul.

Ȋn aprilie 2016, când dosarul patronilor din Colectiv a fost trimis în instanță, din el a fost disjunsă cauza în care este inculpat pirotehnistul ce a aprins artificiile în club. Acesta nu a fost trimis nici până acum în judecată, deși a trecut un an, iar probatoriul este fix același ca în dosarul mare. De ce întârzie? O variantă de răspuns ar putea fi dezvăluirea pe care o face avocatul lui Anastasescu Alin, cel care a susținut și în sala de judecată că la Colectiv „a fost o mână criminală”.

Sunt patru dosare deschide pentru tragedia din Colectiv. Deși ar trebui să fie cinci, pentru că din 64 de persoane decedate, 27 au murit în incendiu. Ceilalți s-au stins în spitalele din România, și nimeni n-a vrut să verifice dacă nu cumva există și aici vreo vinovăție.

Singurul rămas cu încrederea nezdruncinată în justiție e fostul primar al sectorului 4, Cristian Popescu Piedone. „Pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție”.

Judecătoarea va anunța ce decizie a luat în legătură cu reunirea celor două dosare luni, 15 mai. N-ar trebui să avem nicio emoție. Pentru aflarea adevărului despre tragedia din Colectiv, justița va merge până la capăt. Mai exact, până la capătul holului de la etajul 2 al Tribunalului București.

Traian Horia: Blestemul Fake News pe capul românilor. În presa britanică

Înainte vreme, în Anglia sau în Valahia, dacă mergea careva la oaste și murea cu o săgeată otrăvită plantată între umeri, oamenii îl urcau pe un scut și îl proclamau erou. Ca să fie proclamația cât mai sonoră, chemau alături pe unul cu voce mai groasă care făcea anunțul către mulțime (“Acesta este un erou”) și toată lumea afla cum arată un erou și ce înseamnă un final de erou. Omul cu vocea groasă de lângă scut a fost primul reporter de război, pe o vreme când jurnalismul era în dureriloe facerii, iar focurile aprinse în vârful dealului înlocuiau Internetul.

Azi, după o maturitate de 1000 de ani, la atât de mult timp de la știrile anunțate sonor din vârful scutului, jurnalismul își trăiește o nouă copilărie. Asociațiile de Jurnaliști americani au ajuns să se jure în fața președintelui SUA, Donald Trump că ei nu sunt “dușmanii poporului American” (suprem exercițiu de sinceritate și auto-admirație), iar mulțimile de consumatori de presă nu mai pleacă la vânători de vrăjitoare, ci la colecționarea de Știri False (Fake News).

Aniversăm la televiziunea Sky News difuzarea a două știri care, dacă s-ar fi dovedit reale, ar fi trebuit să aibă implicații serioase pentru întreaga politică internațională. . Niciuna din cele două știri încropite de reporterul “de război” Stuart Ramsay nu au avut acoperire în realitate, iar tolba de Fake News a televiziunii Sky a devenit mai consistentă. Chiar și așa, viața și presa au mers înainte dar, ciudat, pe drumuri diferite.

În luna mai 2017 se împlinește un an de când Stuart Ramsay anunța “în exclusivitate” că, potrivit investigațiilor sale, președintele sirian Bashar al-Assad a ajuns la o înțelegere secretă cu organizația teroristă islamistă DAESH sau IS- Stat Islamic. Documentele “incendiare” care ar fi ajuns la Sky News printr-un defector sirian s-au dovedit lipsite de valoare- Bashar al Assad a continuat să desființeze Stat Islamic pe unde a putut, iar Stat Islamic a continuat să atace cum a putut zonele controlate de regimul Assad.

În august 2016, același Ramsay dădea spre difuzare la Sky News un reportaj ce prezenta o prezumtivă întâlnire a unor jurnaliști britanici cu prezumtivi traficanți de arme din România- oameni prezentați ca “tipi duri” care ar fi putut să înarmeze terorismul islamist din Europa Cu trei pușcoace și cu doi bizoni mioritici- doi bărbați tineri care au acuzat ulterior că au fost plătiți cu 1000 euro, Stuart Ramsay a făcut un reportaj cât o legendă despre “mafia românească a armelor”. În martie 2017, la mare distanță de România, poliția spaniolă captura un depozit imens, de grenade și 11000 de puști-mitralieră, cu valoare de piață de 10 milioane de euro, ce aparținea unui grup criminal. Traficanții vânduseră deja arme unor islamiști din Franța. Altfel spus, marele investigator Ramsay greșise adresa și locul investigației sale “jurnalistice” cu vreo 5 țări.

Difuzarea reportajului Sky News a fost urmată de o furtună de proteste în România. A fost acuzată lipsa flagrantă de deontologie profesională a reportajului, iar DIICOT a deschis o anchetă după ce doi cetățeni români care au apărut cu cagule în producția lui Ramsay au declarat procurorilor români că interviul a fost regizat și plătit de reporterii britanici. Asta după ce unul dintre ei fusese racolat pe când era muncitor în Londra. Este evident că jurnaliștii care au organizat respectivul demers au știut foarte bine că o anchetă trucată nu poate fi acoperită și apărată de libertatea de expresie. Nu va fi fost, însă, niciun eroism pentru Stuart Ramsay să își adauge la CV-ul lui stufos și o excursie în România. Asta, în timp ce România a trebuit să consume timp, resurse și diplomație ca să demonstreze absurdul “investigației”.

Dintr-o damă de consumație, invitată sporadic la supeurile Uniunii Europene și cunoscută ca generatoare de hoți de buzunare la Londra ( comentariile ofensive de genul “Welcome to Londonistan, a place of diverse cultures, ghettos, homeless and roaming Romanian pickpocket gangs” nu sunt puține pe Tamisa), membrul UE România s-a trezit brusc, prin reportajul lui Ramsay, o super-putere regională care înarmează gherile islamiste din Europa și căreia i se rupe “în paiș’pe” de securitatea Bătrânului Continent. Brusc, o Europă unde cancelarul german Angela Merkel aducea milioane de refugiați neidentificați, infiltrați cu teroriști din Siria, a devenit mult mai “vulnerabilă” prin organizațiile criminale și masivul trafic de puști-mitralieră din România. Cum ne-a obișnuit, prietenul devotat al Angelei Merkel , președintele român Klaus Iohannis, nu a avut comentarii- România lucrului bine făcut nu se regăsește nici măcar în “investigațiile” jurnaliștilor britanici de la Sky News.

Fox și Sky News sunt surori bune, aflate sub controlul aceluiași trust-mamă, fondat prin banii și interesele mogulului media Rupert Murdoch așa încât se presupune că impactul mediatic al producției a fost mult mai mare, adăugând aici presa scrisă din Marea Britanie care a preluat știrea.. “Cârligul” reportajului lui Ramsay, destul de modest pentru o televiziune care cere respect, ar fi fost dat de unul dintre românii cu cagulă pe față, care se arăta decis în fața camerei video să vândă arme “oricui plătește”. De la acest punct, a intrat în scenă “spiritul de prevedere” al jurnaliștilor britanici și avertismentele lor- atenție, filiera românească de pușcoace poate să fie folosită de teroriști, este doar “rețeta” primitivă pentru un reportaj primitiv.

Scenariul contra-cost devine perfect plauzibil pentru Trustul media care unește prin afaceri televiziunile Fox și Sky News și care detonează nu doar arme în Carpați, ci și bombe de scandal sexual- cu prezentatoarea Gretchen Carlson, de exemplu, care a cerut și obținut 15 milioane lire sterline compensații după ce a refuzat să facă sex cu Roger Ailes, CEO al Fox News și după ce a avut de suferit în urma acestui refuz (nu i s-a reînnoit contractul). Dacă marele trust de gemeni Sky-Fox News are 15 milioane de lire la Fox pentru fostul angajat Carlson, de ce n-ar avea câteva mii de euro la Sky pentru doi bizoni mioritici din România, pregătiți să declare orice- inclusiv că ar vinde arme celulelor teroriste?

Nicio altă probă nu a fost furnizată de Sky News în sprijinul reportajului difuzat, doar un Comunicat de susținere a “premiatului” Ramsay Stuart. Că este vorba de tabloidul “Daily Mail” care scrie de “bandele de români” care atacă frizerii musulmane în cartierul Sharia din Luton, sau că este vorba de Sky News- care “descoperă” prin Ramsay că bandele de români pot înarma teroriștii, rolul elementului românesc pare să joace etern rolul vinovatului de serviciu.

Stuart Ramsay este prezentat cu un soi de admirație reținută în unele cercuri media- un “veteran” care a prezentat conflicte din Cecenia, Sierra Leone, Israel, Gaza, Afghanistan ș.a., posesorul unui CV care atârnă cât un Kalashnikov produs în China. Pe o investigație temeinică, el ar fi aflat că în România post-decembristă singurele explozii produse provin de la consumul excesiv de fasole și că industria românească de armament a fost pusă la pământ de “integrarea” în UE prin pierderea clienților din fostul bloc socialist. Mai mult, le-ar fi fost mai simplu reporterilor Sky News să cumpere o mitralieră Kalashnikov în Ucraina (portul Odesa), în Bulgaria- țară puternic infiltrată dinspre Rusia, sau în Republica Moldova (Transnistria, Râbnița).

Pe de altă parte, omul care a găsit “arme pentru terorism” în România, Stuart Ramsay, lucrează pentru o televiziune, Sky News, care a fost la un moment dat, platforma “preferată” pentru propagarea ideilor extremiste a unuia dintre predicatorii urii din Marea Britanie, Anjem Choudary. Islamistul, fost lider al unui grup fundamentalist interzis pe legile anti-teroriste, a fost pus sub acuzație și condamnat pentru afiliere la organizația teroristă Stat Islamic în septembrie 2016. În numele libertății de expresie și religioase, șefii lui Ramsay de la Sky News au găzduit opiniile unui radical islamist care dorea Sharia instaurată în Regat, chema la sprijinirea Stat Islamic, cerea Moschee pe locul Palatului Buckingham și care avea strânse legături cu unul din teroriștii islamiști care în 2013 au ucis în stradă, la Londra, pe soldatul britanic Lee Righby.

Dublul standard folosit de unele publicații mass-media occidentale și în particular, cele britanice, cu referiri la comunitățile de români și la România este alimentat de lipsa de informații (ca să nu amintim pe alocuri ignoranța) a unor jurnaliști, de interesul lor pentru “ținte” facile, cum este blânda Românie (care din vremea dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu nu a mai avut diplomație), dar și de clișee de presă explodate imediat după “invazia” Regatului Unit de către “cohortele” de români și care au crescut sentimente xenofobice în populație.

Dacă într-o zi filierele de crimă organizată din România vor începe să înarmeze terorismul din Europa cu praștii cu scoabe, indubitabil că se vor găsi destui jurnaliști britanici să “investigheze” dacă nu cumva scoabele sunt din plutoniu. Nu de alta, dar au existat mereu suspiciuni că România a folosit deja praștia cu scoabe atomică.

Comentarii

21 Responses to Gîndul de duminică, 14 mai 2017

  • Speram ca acest derbedeu numit Piedone Popescu Sector 4 sa plateasca ptr nemerniciile lui si ale oamenilor lui, aia pe care tot el i-a incurajat pe calea asta. .Bine ca i-a facut carciuma lu fiu-sau, bine ca si-a tras viata de nabab pe spinarea amaratzilor.

    Cu trantori ca Piedone, Romania a ajuns un insectar condus cu larve. Daca era prea fierbinte functia lui de Primar, speram ca un judecator cu respect ptr Lege sa il trimita la racoare. Jagardele, damnatzi, putori, porci in cuget si simtiri.

    Ni-l amintim pe Piedone renuntand la Primarie dupa care reinscris in cursa electotrala, invocand semnaturile a 3000 de pensionari senili din sectorul 4 care il sustineau. Si probabil Bombonica de nevasta-sa.

  • Care site sa publice reportaje din sala de judecata, Maestre? Luati editorialele din EVZ, ziarul dvs de suflet, au greseli de ortografie. Unde sunt Jurnalistii astazi, daca vrem sa vina si acele reportaje?.


  • Cica “onorabilitatea” justitiei. La procese de sute de parti civile, idiotii de la Tribunal au doar o camera cu 60 de locuri. o maghernita. Banii justitiei se duc pe spagi, salarii, prime da nu isi sint in stare sa asigure sedii moderne.

    cum arata cladirea, asa e si “actul de justitie”

  • sky news prapadesc banii patronului pe prostii. 😥
    se duc la doi secui sa filmeze o pusca de vanatoare in Romania, ce mercenari de presa.
    in Spania puteau filma carabine de asalt si pusti mitraliera din care se aproviziona toata “lumea buna”– ETA, islamistii etc
    romanii sint vinovati ptr toate, Occidentul are o singura vina- a incremenit in proiect. :mrgreen:

  • 😛
    nu mai publica ziarele nimic la romani ca li s-a ingustat “campul” de la biznisul patronilor. au lista cu cine au voie sa critice si cu cine n-au voie..
    😆

  • Fake News este un termen brevetat de Trump care culmea a fost preluat de presa americana, E doar un semn ca gazetarii se simteau cu musca pe caciula.

  • Cu certitudine, justiţia românească a devenit o mare îndoială a dreptăţii. 🙂
    Ca şi cum unui justiţiabil prins la ananghie i se recomandă dreapta judecată a rabinului, dar, dintr-o ironie a sorţii, nimereşte la staborul clanului Stănescu de la Grajduri.

    • CNN, Washington post, Newsweek, Time, niste brand-uri care prin jegul patronilor lor, au ajuns sclavii familiei Obama Barack si Clinton.

      Nu mai au jurmnalisti in SUA, odata cu Oba,ma au doar “prestatori de servicii”.. Cretinii.. Sa ajungi sa nu iti respecti prestigiul meseriei ptr un oligofren.

  • Binomul te ridică,
    Binomul de coboară,
    Binomul îţi dă viaţă
    Şi tot el beneficiază de înţelegerea păţitului Dragnea.

    – De ce Dragnea este primul politician postdecembrist, de vârf, tras la răspundere penală în materie de fraudeontologie electorală?
    – A folosit fără drept patentul binomului de fraudare electorală, adică n-a plătit drepturile de autor, iar câmpul tactic i-a zis-o: “Până aici!”

    – De ce Dragna e aşa drăgălaş cu mănuşi faţă de Binomul SRI-DNA, după ce cîmpul tactic l-a dat de exemplu condamnat la ICCJ?
    – Mai vrea o dată. 🙂

    • – Viitorul preşedinte Dragnea?
      – Da, la CAP Graţia, judeţul Teleorman, muncă în folosul comunităţii.

  • Laşitatea bărbătească a majorităţii parlamentare este capacitatea paranormală a liderului de a-şi proteja călăii, după ce-a fost executat de justiţia binomului SRI-DNA, prin suspendare deasupra prăpastiei politice.

    Călăii te ridică,
    Şantajul e drăguţ,
    Auzi că-ţi vor da drumul
    Şi cazi din lac în puţ.

    • Ultima dorinţă a lui Dragnea, înainte de execuţie:
      – Băi, nebunilor, opriţi grătarele! Vă vorbeşte Dragnea: Nu vreau după gratii. Aţi uitat trecutul nostru comun, c-am jucat în aceeaşi echipă? Sunt omul vostru, interpusul vostru.
      – Şi Ghiţă a fost. 🙂

    • – După ce lege mă condamnaţi, mă rog?
      – Roagă-te! După Legea balonului de putere.

      • – Adică ce normă, articol sau text de lege?
        – Ce-i prea mult strică şi ne vulnerabilizează.

      • – Exemple!
        – Năstase, Ponta, Ghiţă. Toţi aveţi ceva comun: s-a văzut strident cum vi s-a urcat puterea la cap, imediat după ce aţi exercitat-o. Prea nu v-aţi săturat.
        – Şi marinarul?
        – Vai de capul lui! L-am scăpat două mandate; ne mai interesează doar să tacă. În rest, s-a văzut cu ochiul liber cum a rămas fără spanac.

      • – Dar Cioloş?
        – Băiat bun, de Comitet… Central, disciplinat. Il mai vrem, dar nu avem pe unde să-l reinfiltrăm. Până una-alta, l-am lăsat pe oratorul Mucuşor Dan la şefia USR, cu condiţia să-i lase şi lui Cioloş un os într-o cuşcă.

        • Cele trei puteri ale copiilor de mingi aflaţi în slujba echipei “Noi sunem statul!” se mulţumesc cu ocupaţia trecătoare, fără bătăi de cap cu smeciul ţintit, în cap lovit.
          Frica păzeşte democraţia neputincioşilor cu bostanul laşului la dăpost.

          Cea mai mizerabilă formă de laşitate este să te prefaci că nu vezi sau să vezi fără să(-ţi) explici.

  • Laşitatea cea mai mizerabilă, fără să vezi/explici isprăvile şi consecinţele binomului SRI-DNA, cu sau fără complicitatea justiţiei aservite, este la fel ca-n reclama prezentată la TV de unul care se laudă cu nevasta normală. Aparatul de alungat gândaci, şoareci şi alte rozătoare trecătoare îl îndesamnă să ne explice concuzia:
    – Problema asta nu (mai) există pentru noi. 🙂

    PS. Acelaşi răspuns ne este oferit cu prisosinţă – în gândul amuţit – de complicitatea tacită a celor multilateral implicaţi să ne explice orice… altceva, alte probleme, mai accesibile laşităţii. 🙂
    La loc de cinste: intelectualul mizerabil, laş şi mut.

    • …îl îndeamnă să ne explice concluzia:
      – Problema asta nu (mai) există pentru noi.

  • Cu aceeaşi armă – “Problema asta nu există pentru noi” – formatorii de opinie comit, ori cu sânge rece, ori fără discernământ, un act echivalent cu complicitatea la crimă împotriva umanităţii. Nu ne lipsesc nici coautorii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *