cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de duminică, 16 iulie 2017

Am dat lovitura! Am făcut rost de cartea generalului Ion Gheorghe, fostul ambasador al României la Berlin în timpul Războiului din Est, regimului Antonescu, de memorii din lagărele de reeducare americane de după 1945 Les petits fils de l’oncle Sam!

Pentru a pune mîna pe criminal, e nevoie de o întreagă aventură detectivistică.
Dar pentru a pune mîna pe o carte? Pentru asta nu-i nevoie de o întreagă aventură detectivistică?
Mulți cititori vor răspunde:
În nici un caz.
Eu însă care, nu de puține ori, m-am dat peste cap pentru a face rost de o carte, voi răspunde că Da.
Și, ca să nu se creadă că exagerez, voi descrie aventura mea pentru a face rost de o carte.

General Ion Gheorghe: Cel mai important ambasador al României din timpul Războiului din Est

Se numește Les petits fils de l’oncle Sam și a fost scrisă de generalul Ion Gheorghe.
Numele General Ion Gheorghe nu face să tresară pe mulți români.
Și totuși, generalul Ion Gheorghe e un nume de referință în perioada 1941-1944.
Generalul Ion Gheorghe a fost atașat militar al României la Berlin între 1940- 1943. În 1943 a fost numit ambasador al României la Berlin. La 23 august 1944, a refuzat să recunoască Lovitura de stat și a rămas în Germania. A fost condamnat la moarte în contumacie prin sentința dată de Tribunalul Poporului pe 21 februarie 1946.
Între 1945 ( după capitularea Germaniei) și 23 aprilie 1947 a fost internat succesiv în patru lagăre americane din Germania, la reeducare, ca general fascist și fost ambasador al României fasciste.
După ce a ieșit din lagăr, în 1948, a înființat Organizația de Rezistență Națională a Românilor din Exil. Activitatea sa din Exil l-a propulsat în atenția Securității. A murit în 1957, în RFG.

Ambasadorul cel mai important al lui României în timpul Războiului din Est, generalul Ion Gheorghe s-a remarcat prin notele sale trimise de la Berlin la București, de o excepțională luciditate.
Luciditatea îi definește și lucrarea de referință Rumaniens Weg zum Satellinten- Staat (Calea României spre statul satelit), apărută în 1952 la editura Kurt Vowingnckel Verlag, Heidelberg, tradusă la noi în 1996 sub titlul fără nici o legătură cu conținutul Mareșalul Antonescu. Un dictator nefericit.

Generalul Ion Gheorghe a scris însă și a publicat în 1954 o altă carte, Les petits fils de l’oncle Sam (Nepoții Unchiului Sam), Paris, Société Métropolitaine d’Edition, după opinia mea una dintre cele mai interesante cărți la nivel de continent european, deoarece descrie experiența sa în lagărele de reeducare americane.

Despre lagărele de reeducare comuniste și fasciste, avem o întreagă bibliotecă de cărți de memorii.
Despre lagărele de reeducare americane, n-avem nici una.
Și nici la nivel european nu sunt prea multe.
Lesne de înțeles că, aflînd de carte, mi-am făcut din procurarea ei un țel detectivistic al vieții.

La catalogul BAR, generalul Ion Gheorghe e concurat de poetul Ion Gheorghe

Caut mai întîi pe Internet. Pe Okazii.ro, capitolul Librărie, nici vorbă de cartea despre nepoții Unchiului Sam. Dau însă peste mai mulți doritori de a vinde Un dictator nefericit. Nici pe Amazon.com nu descopăr ceva. Singura salvare: catalogul BAR. Găsesc cu greu general Ion Gheorghe. Îl concurează Ion Gheorghe, poetul.

Ajuns la finalul cartoanelor cu Ion Gheorghe, nu dau peste cartea generalului. Mă întorc și descopăr cartea în nemțește din 1952: Rumaniens Weg zum Satellinten- Staat, apărută la editura Kurt Vowingnckel Verlag, Heidelberg. O comand la sală în speranța că are poze, absente din varianta românească. Volumul de memorii nu există. Întors în sală, îmi trece prin cap s-o caut pe Google. O găsesc spre vînzare în varianta de hîrtie la Priceminister. Rakuten Group. Strădaniile mele de a afla unde și ce e Grupul s-au dovedit zadarnice. Mă apuc să completez toate formularele inutile în cazul unor site-uri noi, inclusiv înscrierea ca nou client. Toate bune și frumoase pînă ajung la țara unde trebuie livrată comanda. Evident, Roumanie lipsește. Într-un moment de inspirație, apelez la adresa Ioanei, fiica mea, care locuiește la Bruxelles, lucru pe care nu l-am făcut pînă acum în cazul altor comenzi refuzate țării de babuini care e România.

Pe vremea comunismului, BAR cumpără cartea unui fascist!

Întors în sală găsesc pe masă cartea comandată. De la început mi se pare prea mică pentru ceea ce am citit în românește. Cînd o deschid dau peste o broșură în maghiară. La catedră aflu că depozitul greșise. În loc de 1 citiseră 0. Îmi fine, îmi vine cartea. N-are poze, coperta te face s-o iei la fugă, așa de rece e. O trag în poză, totuși.

Pe ștampila de intrare descopăr precizarea: Biblioteca Academiei Republicii Populare Române. Pe ultima pagină scrie în ovalul unei ștampile I 5. Ce o fi însemnînd? Îl rog pe cel de la Catedră să afle ce însemna I 5. Întrebînd în dreapta și-n stînga – toți angajații BAR sînt postdecembriști, habar n-au de Fondul secret – aflu totuși, grație unui cunoscut de pe vremea lui Ceaușescu, că ștampila nu e a Bibliotecii, e a celui care a vîndut-o Bibliotecii. Rețin însă faptul uluitor că BAR a RPR cumpără de la un particular cartea fascistului Ion Gheorghe, condamnat la moarte în contumacie pentru c-a respins actul de la 23 august 1944. Azi BAR n-ar face așa ceva nici dacă ar fi vorba de o carte despre care vorbește întreaga planetă.

Cartea lui Ion Gheorghe a fost cumpărată de Biblioteca Garnizoanei din Nancy în 1955

Au trecut două săptămîni de cînd am comandat cartea pe numele Ioanei.
În fine, Ioana mi-o trimite.
Pachetul conține două lucruri interesante din punct de vedere gazetăresc. Primul e dat de cartea propriu zisă. Îmi dau seama că fostul proprietar o are de la Bibliotheque de Garnison Nancy. Cel puțin așa menționează ștampila de pagina de gardă, grăbită să precizeze că a fost cumpărată prin intermediul unei Comisii, pe 30 august 1955.

Cum și de ce a cumpărat-o garnizoana, nu-mi dau seama. Nu-mi dau seama nici cum a ajuns la vînzătorul cu numărul de cod luigi2425. S-o fi cumpărat Garnizoana Nancy, pentru că Ion Gheorghe era general? Nu cred. La autor scrie doar Ion Gheorghe. Lipsește referirea la general. Dar vînzătorul de azi, cum o fi procurat-o? A furat-o de la Garnizoană? I-a lăsat-o bunicul sau tatăl prin testament, care a împrumutat-o de la Biblioteca garnizoanei și n-a mai dat-o înapoi. Și cum de a pus-o în vînzare acum. Oricum, un al doilea lucru interesant e adresa care însoțește cartea, trimisă Ioanei:
Je vous remercie pour votre commande. N’ oubliez pas SVP du confirmer la réception aupres de Priceminister. Merci à l’ avance. Bonne lecture. Lucien.
Dacă nu completez chestionarul, vînzătorul nu primește banii, intrați în contul Priceminister.

Mă grăbesc să completez căsuța cu Tres satisfait și șovăi dacă să-l întreb, la comentarii, asupra felului în care a făcut rost de carte. E interesant că-n adresă site-ul a trecut la Commentaire precizarea Tampons de bibliothèque militaire, édition en état moyen BIB. N-ar strica să aflu cîte ceva despre destinul acestei cărți scrise de un român.

Cartea e de fapt broșată de unul dintre cei prin mîna căruia a trecut după tipărire. Originalul are o copertă galbenă, cu statuia Libertății în dreapta, de sus și pînă jos și la bază desenul unei bucăți de sîrmă ghimpată.

Știe cineva ceva despre neamurile din România ale generalului Ion Gheorghe?

Nu mă pot stăpîni și citesc În loc de introducere, scrisă de Ion Gheorghe. Rețin, chiar din start, citatul din Benjamin Franklin, ales de autor:

De experiența de viață nu profită decît cei care sînt incapabili să meargă la o altă școală.

Aflat în posesia cărții, nu-mi rămîne decît s-o citesc și să aleg pentru Historia fragmente în premieră la noi.
Și totuși știu atît de puține lucruri despre generalul Ion Gheorghe. Are neamuri în România? Cine i-a moștenit arhiva? Se găsesc la noi, la Arhiva Ministerului de Externe, notele trimise de el de la Berlin?

Cînd m-am apucat de Facebook, mai întîi, și de blog, mai apoi, mi s-a spus că poți apela la cititori să te ajute dacă ai o problemă.
Lansez un SOS:
Știe cineva ceva dintre cititorii cristoiublog.ro despre generalul Ion Gheorghe, fostul ambasador al României la Berlin în timpul Războiului împotriva Rusiei sovietice?

Comentarii

22 Responses to Gîndul de duminică, 16 iulie 2017

  • 😛

    Maestre, Romania nu e doar tara incapabila sa faca autostrazi, dar in anii 60 nu reusea nici macar sa organizeze exercitii militare pe programul Tratatuului Varsovia, trezind mania rusilor care acuza ca esecurile adstea pun Tratatul sub risc si neincredere. La linkul

    http://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/112055.pdf?v=8b440a4427c72569c154f575511363a0

    aveti un document exceptional din Arhiva Wilson in care generalul Ion Gheorghe (nu cel pe care il cautati Dvs) ii da Raport lu Ceausescu ptr asta. E ca-n Caragiale fiindca celelate tari dinn Tratatul Varsovia acuza ca ei fac exercitiile in timp programat, iar in Romania nu se organizeaza nimic. Mai mult, ptr exercitiile din 1969, gen. Ion Gheorghe ii zice lu Ceausescu sa le faca in 1970, dar si alea fara trupe, doar intre generali. Ca la Teleorman, teteo!

    Unde dai si unde crapa!

  • Ceaușescu era conștient că “investițiile” militare sunt o piatră de moară pentru dezvoltarea României . Ceaușescu nu mai dădea doi bani pe cuvântul sau onoarea nici unui lider est-european după Cehoslovacia1968. Nici nu vroia să audă de exerciții militare ale membrilor Pactului de la Varșovia pe teritoriul României ! E ceva firesc !

  • 😛

    Ceva reprezentativ – cercetare istorica si documente- gasiti la

    http://smg.mapn.ro/gmr/Ultimul_nr/iancu-p.178-190.pdf

    Este bun pdf. “ION GHEORGHE (1893-1957) – generalul diplomat –Autor:
    Alina-Cristina IANCU” 😎

  • De remarcat atasamentul Maestrului pentru cei doi dictatori nefericiti:
    Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu, ambii condamnati la moarte de catre comunisti.
    https://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Cristoiu ( Cristoiu’s early career was dominated by his attachment for the Romanian dictator Nicolae Ceaușescu. His collaboration with the Romanian Securitate was very prolific being decorated by the dictator himself)

    • Ion Stanca
      Exagerezi

      😯 Munca de cercetare istorica se refera la orice si oricine, nu conteaza culoarea politica a personajului. Vremea lui Antonescu a fost una a dictatorilor daca te uiti pe harta. Le-a lipsit un Soros sa bage banii in refugiati si o Mungiu Pippidi sa ii accepte
      💡

  • Cu certitudine absoluta, Arhiva MAE dispune de toate rapoartele trimise de ambasadorul din Berlin.

  • “Despre lagărele de reeducare comuniste și fasciste, avem o întreagă bibliotecă de cărți de memorii.
    Despre lagărele de reeducare americane, n-avem nici una.
    Și nici la nivel european nu sunt prea multe”.

    La nivel european nu-s prea multe nici închisorile americane moderne, nu de reeducare, de cercetare a rezistenţei la tortură în numele antiterorismului.
    Antiterorismul e fratele mai mare al anticorupţiei româneşti, din părinţi americani: unchiul Sam şi CIA. 😆
    Dacă vă interesează metodele de convingere din închisorile americane, începeţi căutările de la cunoscătorii cuiburilor CIA din România, adică de la agenţii români ai CIA. Deocamdată cunoaştem trei – Coldea, Kovesi, Maior – deconspiraţi de Ghiţă (primii doi) şi mai ales de lupta lor eroică de executare orbească a ordinului CIA: ” Făta-ţi-l urgent pe Big Brother de Romania în numele antiterorismului!

    Agenţii lor, adică eroii noştri naţionali, au tras repede concluzia pofticioasă c-ar împuşca doi iepuri dintr-o fătare: acelaşi Big Brother ar satisface ordinul de nediscutat al superiorului CIA, dar le va prinde nesperat de bine în lupta anticorupţie fără efort; în lupta cu corupţia pitică pe tava garnisită doar cu interceptări. Dosare obţinute de-a gata doar cu urechea, la cheie; muncă de program redus cam la nivelul abuzului în serviciu, cum se spune la DNA (ca să nu pronunţe de-a dreptul soluţia magică Big Brother): “extinderea cercetărilor”. 😀

    Doar nu credeţi că nervozitatea declarată a (com)patrioţilor agenţi CIA , în faţa opoziţiei CCR de a permite necuratului cuplaj SRI-DNA “extinderea cercetărilor” cu urechea, ar însemna că aceşti eroi români de încredere ai unchiului Sam habar n-aveau de închisorile CIA din România. 😆

    Mergeţi cu încrdere pe mâna lor informată! După cum sunt ei de sclipitori la învăţătură, nu-i exclus să fi agreat să-i calce CIA – cu închisori şi alte propuneri indecente – abia după ce s-au informat conştiincios din viaţa şi cartea generalului Ion Gheorghe. 😆

    • Altfel zis:
      CIA + Soros + SRI+SIE +TFL + BB + diverse sugative oportuniste = LOVE.

      Roger Stone: un Trump-ist surprinzător de informat în România. 😆
      Deja miroasă a ars, a Soros ars, dar renaşte în Romania Foişorul de Foc din comicul de situaţie contradictorie a pompierului sorosist cu tulumba-n mână şi cu un Roger Stone consilier al unchiului Sam Trump. 😆
      Vin vremuri aprinse pentru pompierii piromani; nici Klemm nu va mai şti unde să-şi plaseze simţăminteleî, între înflăcărat şi ud.

      George Soros îmi pare un personaj deosebit de inteligent, cu viziune incredibilă, bun cunoscător al psihologiei maselor şi al experimentelor din afara României producătoare de efecte împotriva maselor manipulate, dar de-o vreme încoace – înfăptuite – pe aceleaşi tipare în Romania.

      Tipare suspect de identice, aş zice, însă suspiciunea tinde să se transforme în explicaţii ale unui mod de operare – prea vizibil în Romania – pe măsură ce iei cunoştinţă de aptitudinile şi caracteristicile crezului acestui personaj omniprezent… în contumacie. 😆
      Nu încercaţi să înlocuiţi în conceptele sale “antiterorismul american” cu “anticorupţia românească”, ca să nu vă uimească similitudinile şi corespondenţa cu isprăvile româneşti pe teritoriile marcate (ale SRI, DNA, TFL… ) groaznic de clar anticipate.
      Analogia conceptuală, regăsită în propria convingere a lui Soros, deconspiră anticiparea facilă a rezultatelor – de după punerea planului similar în practică românească – concretizate pregnant în ultimii doi ani.

  • Cobra din SRI = Pana de cadre useriste, Alexandra Pană, lt. col. Alexandra Cerasela Pană.
    Are undeva bulanul de general.

    “ofiterul coordonator locotenent colonel Alexandra Cerasela Pana le-ar fi facut pentru sprijinirea unor tineri useristi de a reusi nu doar in cariera politica, dar si in cea economica”

    • Prima mişcare la racolare: trambulina de serviciu profesionist de mare urgenţă, în funcţii la care accesul este interzis străinilor.
      A doua, protecţia judiciară. Furi, nu furi, vremea bulanului nu trece, se transformă.
      Ţinta politică ţine să confirme acceaşi minciună a interdicţiei lucrătorilor/colaboratorilor SRI în sistemul judiciar şi politică.

    • Ce-a fost mai întâi?
      Eduard Hellvig director Fundatia Soros Cluj pentru viitorul SRI sau SRI pentru viitorul Eduard Hellvig director Fundatia Soros pentru o Societate Deschisă?
      Bursierul Hellvig, la mâna pupată, deserviciu nu se face. 😀 Brătenii aveau o vorbă liberală: “Prin noi înşine cu banii slugăriţi ” 😆
      De asta bursierul Helvig s-a făcut liberal prin transfer în interesul serviciului, în 2008, de la Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu.
      Orientare doctrinară din convingere căzută din stele.
      Recomandarea înstelată e de nerefuzat. Coldea şi Maior ar fi sărit la răzbunare ca la beregata CCR.
      Vă mai amintiţi cum a fost votat în Parlament bursierul Helvigg, pentru funcţia director SRI, cu o largă majoritate de inspiraţie neexpirabilă?
      Ce repede le trecuse PSD-iştilor bucuria debarcării reprezentantului lor din vârful SRI.

      Cine l-a influenţat pe Ponta să demisioneze din funcţiile de premier şi lider PSD, acela a avut putere de convingere şi pentru votul PSD-ist de largă trambulinare a lui Helvig la SRI, ceea ce nu se putea întâmpla decât cu acordul şi susţinerea lui Coldea. Adică scopul viitorului lider PSD scuză mijloacele consumatorului de “Opus One” la fileu.
      Din adversitatea dovedită repetat Coldea – Ponta şi-a găsit Coldea satisfacţia de expulzare a nesuferitului Ponta cu un executant docil, Dragnea, dispus la orice acte de trădare şi contraservicii pentru viitorul politic şi libertatea garantate de disponibilitatea propulsatului la şantajul periodic al concubinilor SRI-DNA.

      Am mai arătat o dată indiciile din care se vedea cum Dragnea se pregătea vizibil de preluarea ştafetor de la Ponta, de parcă cineva ştia ce se va întîmpla la Colectiv şi i-a dat încrederea în reuşita operaţiunii de debarcarea a lui Ponta din toate vârfurile. Dragnea a avut garanţii de susţinere începând – în avans, ca arvuna pe încredere – cu înţelegerea propulsării lui Hellvig la SRI; adică Dragnea a avut printre altele şi misiunea de a-l convinge pe Ponta să sară cu PSD-ul la vot în Parlament pentru Hellvig.

  • Culmile partidului falit, PNL, rămas dator vândut după câştigarea locurilor cuvenite lui Iohannis şi Helvig, cu ghinion la parlamentare. Partid falit, din decembrie 2014 încoace, capabil să conducă o ţară cu aceeaşi rentabilitate.

    Daţi un leu pentru PeNeLeu!
    “Partidul meu, guvernul meu, rateul lor. 😆
    Nu-i aşa, Hellvig? Le-am făcut-o şi le suntem datori.
    Avem o datorie şi-un partid falimentat pentru noi. Cum procedăm? Directorul meu, dragă Hellvig, din faliment nu se poate susţine un al doilea mandat prezidenţial şi nici prelungirea mandatului tău nu se simte mai bine. Ce propui?”
    – Îmbulinăm PSD-ul din toate poziţiile, Măria Ta.

    • Adică, pe tiparul ridicării în grad la vărful PSD a lui Dragnea până la loc comanda, PSD-ul ar avea nevoie de un negociator PSD-ist, bun de propulsat în locul lui Dragnea, dacă vor să-şi conserve întregul partidului. Binoamele vor să scurteze chinurile falimentului PNL-ist, dezastruoase pentru viitorul celor rămaşi datori PNL-ului, şi implicit să-şi maximizeze şansele de menţinere în funcţiile dobândite cu susţinerea PNL-ului. Or, reuşita implementării programului PSD-ist ar produce exact efectul invers celui dorit de moraliştii de sorginte PNL-istă, cei mai sfinţi apărători ai nivelului de trai al românilor.. cât mai altădată.

      Mă întreabă un vecin:
      – Dacă Iohannis, Hellvig, SRI-DNA, PNL, USR, TFL, sorosişti şi alţi sugativişti activişti sunt convinşi de eşecul planului de guvernare, de ce le dau sfaturi de corectare PSD-ştilor şi nu-i lasă să-şi rupă gâtul? Şi-ar trage pe turta lor victoriosul viitor de-a gata, din toate consecinţele guvernării dezastruoase ale PSD-ALDE, fără bătăi de cap; ca o mană cerească picată, în curtea opoziţiei, dintr-o criză economică la fel de profitabilă.

      Dacă opoziţia ar deţine adevărul şi soluţiile miraculoase, pentru ţară, şi-ar vedea întâi de falimentul lor intern şi ar vorbi coerent despre secretul salvării naţiei cu ambulanţa.

      Există o explicaţie: fariseii opoziţiei şi gurile mălăieţe profitoare n-au timp să aştepte dezastrele preconizate chiar de ei, dar nici nu-s siguri de reuşita lor urmare eşecului puterii. Destructurarea PSD nu strică, nici măcar preventiv, ci le umflă speranţele lor intresate, ca-n toate vremurile postdecembrise, complet detaşate de lumea înconjurătoare a românului de toate zilele numărate.

  • Kovesi:
    “acțiunile purtător nu sunt „crima perfectă” și procurorii pot verifica orice informație legata de bani și circuite financiare”.

    Adică cum? Începând de poimâine încolo?
    De parcă până acum, de vreo 10 ani, a fost sfârşitul şi urmează începutul. 😆

    • “Un procuror nu, un procuror nu-nu, un procuror nu-nu-nu, un procuror; vai, da’ se poa’?”

      Mai nou, cu aceeaşi încredere… în credibilitatea de rahat:
      “Noi nu alegem ţinte, nu anchetăm o persoană pentru că are cinci vile, pentru că e prim-ministru sau ministru” 😆

      Chiar nu se mai găseşte un pat liber la Bălăceanca? E dusă rău, în dublă personalitate, alintată de Alzheimer.

  • “Nu comentez”- boală de familie Kovesi/Lascu.

    Recent întrebatul Bebe despre lapidarea autostrăzii Sibiu- Orăştie, chiar aşa a zis:
    “Chiar nu doresc să comentez în niciun fel, nu sunt nici primele informații despre mine și nici ultimele”.
    Ce motiv de căcat! Dacă ar şti că astea-s ultimele informaţii despre el, ar comenta. 😆 Sau măpcar primele.
    Bineînţeles, asemenea goange în apărare n-aveau cum să continue fără altele, înlănţuite: a comentat mult şi bine. Ba chiar a demonstrat cât a fost de întemeiată teama lui de a comenta. Era mult mai avantajat dacă nu mai comenta deloc. S-a pus într-o situaţie mai jalnică.


    Noi eram DNA în pat cu Bebe, Bebe Kovesi. Ce vremuri!
    – Codruţa mea, spune-mi, e bine, îţi place?
    – Nu comentez acte în curs de soluţionare.

    • Soldat reporter, divizia Ziare.punct.com:
      “Ati obtinut nota DIPI despre care vorbeste aceasta investigatie?”

      LCK “Fiind o investigatie jurnalistica si sesizandu-ne din ce a aparut in spatiul public, am comunicat, la cererea jurnalistilor, ca este deschis acest dosar, dar nu pot face comentarii despre ce avem sau nu in dosar”.

      Adică DNA s-a sesizat abia după ce a apărut în presă investigaţia jurnalistică 😆 nu mi devreme – “Fiind o investigatie jurnalistica şi sesizandu-ne din ce a aparut in spatiul public” – or , după publucarea Rise Project – DNA s-a lăudat acum 5 zile, pe 7.07.2017 cu comunicatul despre începerea anchetei pe 19.02.2016.

      Alzheimer ucide! Ucide minciuna. 😆

      Comunicatul DNA din 7 iulie 2017:
      “O parte dintre aspectele conținute în investigația jurnalistică publicată la data de 6 iulie 2017 fac obiectul unui dosar penal aflat pe rolul DNA. În acest dosar, constituit pe bază de sesizare DIN OFICIU, procurorii au dispus, la data de 19 februarie 2016, începerea urmăririi penale in rem (față de fapte) sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de corupție și asimilate corupției.
      După începerea urmăririi penale in rem au fost administrate mijloace de probă constând în audieri de martori, ridicări de documente, solicitări de relații de la autoritățile naționale și de la autoritățile din Brazilia”.

      • Mâine va apărea continuarea interviului la Ziare.com şi va spune ceva despre noaptea 6-7 dec 2009.

        Evident, nu va recunoaşte ce-a căutat la Oprea acasă. Cel mult: “În privată nu comentez. E viaţa mea şi fac ce vreau din ea” 😀

  • Felicitari, dle Cristoiu, pentru preocuparea dvs profesionista referitoare la Istorie.
    Ar fii foarre interesant sa publicati aceasta carte la o editura din Romania.
    Astept sa publicati in Historia fragmente din carte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *