Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

De la Violențele din 13 iunie 1990 la Violențele din 10 august 2018. România e aceeași după 28 de ani de democrație. Și așa va fi în vecii vecilor

Despre misterele lui 13 iunie 1990, ziua tulburărilor de stradă de o rară violență, declanșate de intervenția aberantă împotriva cîtorva protestatari ai unei Piețe a Universității care agoniza, tulburări înscrise prostește în fenomenul Mineriadei, m-am pronunțat de numeroase ori pînă acum. În 13 iunie 1990, eram director la revista Zig-Zag Magazin, publicația independentă de o categorică poziție critică față de Puterea FSN-istă. Am trăit evenimentele din 13 iunie 1990 ca jurnalist și ca demonstrant. De pe la prînz, cînd au început, pînă aproape de miezul nopții, cînd aflat la Ministerul de Interne, din spatele magazinului Victoria, ne-au spulberat parașutiștii, la vremea respectivă un fel de jandarmi de azi, în cîteva minute. Despre ciudățeniiile din acea azi am vorbit în interviul de o carte acordat lui Constantin Iftime în 1993 sub titlul Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan. Ziceam atunci:

Cu o zi înainte de eliberarea Pieţei, SRI-ul a organizat o reuniune în afara Bucureştiului. Ce rol a avut SRI în tulburările din 13 iunie?

Ştiu că intrarea în forţă în Piaţa Universităţii s-a făcut pe 13, pe la ora 4.00 dimineaţa, iar corespondenţii de presă occidentali au fost sculaţi la 3.30.
Îmi amintesc de zilele Pieţei Universităţii ca de decembrie 1989. Ceea ce a fost în 14-15 iunie, a fost un decembrie 1989 întors pe dos. După 15 iunie am intrat în neocomunism.
Încă de la sfîrşitul lui mai, Piaţa Universităţii agoniza. La început, fusese un fenomen extraordinar, despre care s-au spus multe lucruri calomnioase atunci. Şi poate se vor mai spune. După Piaţa Universităţii am intrat într-o zodie neocomunistă. Am fost seară de seară acolo. După alegeri, era limpede, Piaţa se degradase. Foarte multe organizaţii se retrăseseră şi agoniza. De aceea, intervenţia politică în forţă a fost absolut inutilă. Se putea discuta… Mai tîrziu ne vom da seama dacă a fost sau nu scenariu eliberarea Pieţei Universităţii. Oricum, Piaţa, treptat-treptat, s-a sfîrşit de la sine. Am prins dimineaţa zile de 13 iunie… Lucram la «Zig-zag» şi, ducîndu-mă spre redacţie, pe la Universitate, am văzut acele cordoane de scutieri. Cînd m-am întors, pe la prînz, deja avuseseră loc incidentele. Ardeau cauciucuri, maşini… Din ianuarie 1990, nu mi-a scăpat nici un mare eveniment. De aceea din acel moment am fost pe străzile Bucureștilor pînă după miezul nopții, cînd au intervenit parașutiștii. Am asistat şi la asaltul împotriva clădirii Ministerului de Interne. Va rămîne o mare enigmă pentru mine faptul că la Interne s-au tras cinci focuri. Acolo au fost patru sau cinci morţi. Acele focuri nu au fost focuri de descurajare, să spui că oamenii trăgeau în aer ca asediatorii să fugă. Au fost focuri bine ţintite care, probabil, făceau parte dintr-un scenariu. Dar, oricum, faptul că cineva murea lîngă tine sau era rănit lîngă tine, stîrnea o furie mai mare. Înainte de a începe asediul am observat bîlbîiala armatei. Veniseră pe o stradă lăturalnică. Trupe ale armatei, soldaţi… Şi pînă la urmă, văzînd că numărul civililor se îngroaşă şi se strigă «Armata e cu noi!», exact ca la Revoluţie, au plecat. Am fost după asta, pe la vreo 8.00 seara, în Piaţa Victoriei, unde se adunaseră feseniştii lui Roman, care erau ca şi fedeseniştii de astăzi. Nu se deosebeau de femeile isterice. L-am auzit şi pe Dan Iosif care vorbea la Guvern printr-o uriaşă porta-voce. «Soldaţilor şi poliţiştilor li se dau alimente otrăvite!», striga el. Ţin minte că eram cu un coleg de la «Zig-zag», pe care l-a recunoscut o tînără, o fesenistă tipică şi voia să-l bată. Da, e păcat că Petre Roman a păstrat acest nume pentru partidul său. Pentru mine acesta va rămîne multă vreme ca o expresie a imbecilităţii isterice. N-o să uit niciodată furia femeilor feseniste, care exprimă întotdeauna isteria politică, isteria hormonală. I-am luat apărarea colegului. Am momente din acestea de nebunie, cînd se declanşează în mine un resort al orgoliului sau al mîniei şi atunci probabil că celălalt mă simte că mor cu el de gît şi nu mă atacă. Oricum, l-am salvat şi ne-am întors la Ministerul de Interne. Acolo, pe esplanadă, erau tineri care aruncau cu cocktail-uri Molotov. Încercau să spargă uşa mare de la intrare. Am prins şi cînd s-a dat cu gaze lacrimogene. Am mai simţit aceste gaze la mineriada din 1991… Chiar am luat o fiolă şi am dus-o acasă. Pe la ora 12.00, am asistat la un lucru tipic plăcerii personalităţii mele: au venit paraşutiştii. Toată lumea a început să fugă. Paraşutiştii veneau dinspre Dîmboviţa. Toată lumea fugea şi dădea cu pietre. N-am fugit. Repet, am momente din asta de demenţă. Am mers încet şi ei m-au ajuns din urmă în dreptul Magazinului Victoria. Scot legitimaţia, le-o arăt. Erau transpiraţi, năduşiţi şi violenţi. Mă rog, aşa este soldatul român. Unul dintre ei s-a năpustit asupra mea. M-a salvat un ofiţer, care mi-a cerut să plec. «Uite ce se întîmplă», a mai apucat să-mi spună. Atunci am văzut violenţa forţelor de ordine, chiar a acestor celebri paraşutişti, care l-au apărat pe Ion Iliescu împotriva teroriştilor în aşa-zisa revoluţie. Pentru prima dată, atunci, am trăit sentimentul pe care l-aş fi avut dacă eram pe baricadă în decembrie 1989. Era o mînie faţă de întreaga noastră armată. Am văzut chiar în faţa mea cum pe un bătrîn îl loveau cu capul de trotuar. Cînd am ajuns la redacţie, se trăgea. Tinerii sau asediatorii mai încercau să reziste în porţiunea dintre Gheorghiu-Dej şi Magazinul Victoria. Începuseră să tragă paraşutiştii. Se auzea răpăituri. Ţin minte că eram cu încă vreo doi-trei din redacţie. Toţi eram speriaţi, dar am mers pînă la Casa Centrală a Armatei.”

După 28 de ani, deși nu numai eu, dar și alții, ne-am ocupat de dezlegarea enigmelor din 13 iunie 1990, întrebările de atunci au rămas fără răspuns. Celor pe care mi le puneam în interviul din 1992 le adaug pe cele pe care mi le-am pus după aceea și mi le pun și azi:

  1. Corturile celor puțini rămași din Piața Universității erau instalate pe pajiştea din fața Teatrului Național. Intervenția pentru ridicarea lor s-a făcut pe 13 iunie dimineața, la 5, după ce toată toată presa internațională, dar și presa internă de la București a fost anunțată să vină ca să relateze evenimentul. Intervenția a avut un caracter disproporționat față de cele cîteva corturi. De ce a fost nevoie de intervenția asta brutală?
  2. Pe la 10 dimineața s-a decis închiderea circulației în Piața Universității. Faptul, absolut nejustificat – nu era nici un demonstrant în Piață – a atras sute de bucureșteni. Prezența scutierilor, a polițiștilor într-o proporție înfricoșătoare a stîrnit pe cei prezenți din curiozitate.
  3. Deși parașutiștii puteau interveni chiar din clipa cînd a luat foc primul autobuz, totuși, întreaga zi pînă la ora 23, Bucureștii au fost ai nimănui. De ce n-au fost oprite violențele încă de pe la prînz? De ce trebuia ca Bucureștii să arate ca Beirutul?
  4. A mai fost atacarea TVR, transmisă în direct de TVR. Ce urmăreau demonstranții prin atacarea TVR sau mă rog așa-zișii demonstranți, pentru că în studiouri nu se putea ajunge?
  5. Intervenția lui Ion Iliescu despre Mișcările de tip legionar n-au făcut decît să pună gaz pe foc.
  6. Intervenția parașutiștilor a fost disproporționată atît prin violență, cît și prin urmărirea demonstranților pînă departe de Ministerul de Interne, singurul loc în care mai erau violențe.

De ce am reamintit evenimentele din 13 iunie 1990, pe care eu le asemăn, prin ciudățenii, cu Tulburările din 10 august 2018.
Normal ar fi fost ca după evenimente să fi avut loc o anchetă complexă, în nici un caz penală, pentru că o anchetă penală, simplică fenomene complexe ale realității, pentru a descoperi ce s-a întîmplat cu adevărat. Mineriada de a doua zi e strîns legată de violențele din 13 iunie 1990. Desigur, minerii au fost aduși în chip organizat la București. Numai că ei au vrut să vină, ba chiar au și dat năvală să se urce în vagoane, pentru că imaginile transmise de TVR dintr-un București în flăcări, de la o televiziune luată cu asalt, i-a convins că-i vorba de o tentativă de lovitură de stat din partea Opoziției și a Presei independente. Nici atunci și nici azi nu cred că violențele au fost o tentativă de lovitură de stat din partea Opoziției și a Presei independente. Ca să dai o lovitură de stat trebuie să ai de partea ta Armata. Cine să creadă că Armata condusă de generalul Stănculescu ar fi pus în locul lui Ion Iliescu care cîștigase cu 80 la sută alegerile în 20 mai 1990 pe Ion Rațiu care abia dobîndise 4, 29 la sută? Dar dacă Ion Iliescu fusese intoxicat că fusese vorba de o tentativă de lovitură de stat și dacă nu cheamă minerii chiar va avea loc lovitura?

O anchetă serioasă, complexă, ar fi deslușit evenimentele în toate aspectele sale.
Și ca urmare a concluziilor ei s-ar fi luat măsuri salutare pentru România.
Din nenorocire, și pe fondul mineriadei de a doua zi, necesara anchetă s-a transformat într-o polemică în presă și în politică în care Puterea acuza Opoziția de tentativă de lovitură de stat, iar Opoziția acuza Puterea de înscenare a violențelor pentru a pune capăt protestelor de stradă.

Nu vi se pare că atmosfera de atunci seamănă uimitor cu cea după Tulburările din 10 august 2018?
PSD acuză Opoziția și pe Klaus Iohannis că au pus la cale o lovitură de stat prin violențele din Piață.
Opoziția și Klaus Iohannis acuză PSD că le-a orchestrat pentru a pune capăt protestelor de stradă.
Presa pro-PSD vede doar violențele împotriva Jandarmeriei.
Presa pro-Klaus Iohannis vede doar violențele Jandarmeriei.
Mai e posibilă în aceste condiții o investigarea aprofundată a Tulburărilor din 10 august 2018 pentru a trage concluziile în stare să dea naștere măsurilor de luat ca ele să nu se mai repete?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

15 comentarii pentru articolul „De la Violențele din 13 iunie 1990 la Violențele din 10 august 2018. România e aceeași după 28 de ani de democrație. Și așa va fi în vecii vecilor”

  • NEAMTZU’ SI-A ÎNCHIRIAT ÎNCĂ UNA DINTRE CASELE AFLATE IN … LITIGIU !!!
    Deci, ar cam merita (sing + plural) nitică MUIE, n’așa, vorba cui a … scuipat-o !?!

  • Zău, nea … titi(ane), pe bune bre, după 15 iunie am intrat in … ‘neocomunism’ ? Noi, sau matale, ia mai gandeste-te !?!
    Nu mă fă să vorbesc de … alte alea … sfinte, zău… așa !!!
    Ori de plăcuțele muistice, din casa … muingistilor !
    Hai, brie, … ni leși !?!

  • Samanta vrajbei a fost intradevar sadita in ’90 prin proaspat regasita propaganda legionara. Atunci, ca si acum, cei mai vocali „anticomunisti” au fost aceeasi lingai abjecti ai sistemului securist.

    In spatele unui nationalism aparent, ca orice lucru de import, miscarea legionara n-a avut nimic in comun cu tara asta. Ca sa-ti iubesti tara in primul rand trebuie sa nu-ti urasti semenii.

    Intre timp am reusit sa importam si alte lucruri minunate.

    Si uite asa, „pas cu pas”, dupa 30 de ani toti imbecilii au ajuns sa recite in cor: strainezul e destept / romanul e prost, strainezul e parfumat / romanul pute, strainezul e cinstit / romanul e hot. Si daca totusi mai sunt romani care au vazut apa calda acestia musai traiesc in strainatate.

    Acestea fiind zise, flatusul din 10 August n-a schimbat absolut nimic. Dl. Cristoiu tot cu Iohannis va vota in 2019 iar eu tot cu cineva pe care securistii n-au apucat inca sa-l bage la inchisoare pana atunci.

    • Ok, pesedistule, votează cu infractorul Dragnea, dar, până la alegeri, poate înveți cum se scrie „întradevăr”! Bine?

  • Băi, pretescu (sic) si kârnat,
    Da-v-aș MUIE … ‘îndesat’,
    Chiar îmi e … milă, de voi,
    Sugea-m-aţi, de câte-un koi !
    Când … ‘ideea’, nu vă… vine ,
    Vă f’erbe ‘sânjele-n vine’ !
    Și nici … ‘rhyma’, nu vă iese,
    Nici când gura vi se … bese !

  • Foaie verde, floare albastră,
    Să vă dau MUIE, … in ‘glastră’,
    Să mi-o sugeti, pe covor,
    ‘Pești’, de pe … televizor !
    Și, de nu mi-o-ţi suje-o bine,
    Vă bag … ‘lăptic’ și prin ‘vine’ !
    Foicică de trei … ‘zloţi’,
    Să vă dau MUIE la TOŢI !!!

  • Pt CoIoȘii (sic) blogului :
    Ce ciuperci or fi, pe lume,
    Care n-au același nume ?
    Una-i poola kalului,
    Alta-i … PÂRŢU’ porcului !
    Dar Cernat si Petresku,
    Zău că-s unici, bre, amu…(ie) !
    Facebooku-i pt ‘săraci’,
    Ce n-au NIMIC, in nadraji !
    Treceti, băi, pe instagram,
    Și pe toţi, o sa va … am !!!

  • Presa PRO-unii sau PRO-altii … Neavând niciun jurnalist independent, este cam greu sa aflam adevarul. De 30 de ani suntem în ceata din cauza stimabilei prese postdecembriste, principala vinovata de dezastrul numit România democrata.

  • Haidi, bhey, dezlăntuit-va ! S-a deschis … ‘mansarda’ !!! ???

  • Cred ca climatul din Romania este ceva mai general.Vad ca majoritate mas-media este anti-Trump. Nu sunt in rezonanta cu el, dar din punct de vedere al Americanilor are dreptate. Omul vrea ce este bine pentru cetatenii americani. Gata cu „jandarmul lumii”, ok,dar sa contribuie si altii. Te apar, dar plateste.Rusia devine din ce in ce mai atractiva pentru unele tari din europa de vest( nu si pentru catei).China, care in toata istoria sa(vezi istoria) nu a fost prea agresiva, acum s-a trezit ca vrea controlul total al marilor limitrofe.Si colac pe spuza unele tari musulmane(arabe),bazate pe monopolul petrolului si al gazelor, vor si ele sa-si impuna punctul de vedere legat de destinele zonelor din care fac parte,sau mai mult.Tot ce am amintit mai sus creaza noi pozitionari politice globale. Romania, in acest contex este bine sa fie cit mai unitara, in caz contrar nu are decit de pierdut, da vom pierde TOTI din Romania, tefelisti,psd-isti, pnl-isti,diaspora, si cine o mai fii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *