Gîndul de duminică, 27 martie 2016

Cum s-a gudurat Klaus Iohannis pe lîngă Sultanul Erdogan de dragul unei excursii la Constantinopol (evident, cu soția!)

Un tip din străinătate care mă știe printre puținii proprietari de condei din România interesați nu numai de zîmbetul Codruței Kovesi (da, am citit delirul unui fost temporar politician sub o poză ca la fotograf a Lulutzei – Iubesc zîmbetul acesta!), dar și de ce se mai întîmplă prin împrejurimile externe ale țării noastre, m-a sunat pentru a-și exprima uluirea față de declarațiile anti-rusești violente făcute de Klaus Iohannis la Ankara, în prezența Sultanului Erdogan. Interlocutorul observa – și pe drept cuvînt, că una e să fii anti-Moscova de partea Americii și alta de partea Turciei, care se află într-un război deschis cu Kremlinul sub semnul halucinației lui Erdogan de a fi un nou Mahomed al II-lea.

Compar poziția lui Klaus Iohannis – a continuat interlocutorul, cu cea a Mareșalului Antonescu înainte de Dezastrul de la Stalingrad.
Am simțit nevoia să-l contrazic.
Da, declarațiile belicoase ale lui Klaus Iohannis făcute cu Erdogan alături sînt periculoase prin așezarea României, fără permisiunea Parlamentului, într-o alianță anti-Rusia cu Turcia.

Numai că eu nu le-aș compara cu cele ale lui Antonescu.
Mareșalul Antonescu le-a făcut în cunoștință de cauză, animat și de iluzia unui rol major în lichidarea bolșevismului.
Klaus Iohannis n-a avut această intenție.
El n-a avut nici o intenție.

Dacă l-ai întreba de ce a făcut-o, nu ți-ar putea răspunde, pentru că nici el nu știe.
De fapt, felul automat, ca măcănitul de Rață mecanică, al declarațiilor sale ne semnalează că el n-a făcut altceva decît să citească ce i-au dat alții să citească îngrijit, fără a se poticni, o dată ajuns lîngă Erdogan.

Nu e singura prostie comisă de Klaus Iohannis fără s-o știe, așa cum Monsieur Jourdain făcea proză.
Aș adăuga gafei cu belicoșenia anti-rusească încă două:

  1. Angajamentul de a construi o Moschee la București așa cum își dorește Erdogan, ce se vrea un fel de Lider al Islamismului triumfător asupra lumii creștine. Nimeni nu spune că președintele ar fi trebuit să se opună acestei construcții. Dar acum, cînd în toată Europa islamizarea continentului e făcută responsabilă de terorism, a te angaja în public la ceva față de care opinia publică e ostilă – cel puțin acum – mi se pare o mare prostie.
  2. Declarațiile prea entuziaste în privința alianței cu dictatura lui Erdogan, una dintre cele mai sinistre din zonă. Tocmai cînd Klaus Iohannis se hlizea cu Erdogan, în Turcia avea loc procesul a doi jurnaliști a căror crimă era că-l criticaseră pe Sultan. Nimeni nu spune că șeful de stat al unei foste provincii turcești să-l critice pe Erdogan la el acasă pentru încălcarea democrației. Însă se putea face vizita și fără entuziasmele de liceană în criza pubertății manifestate public de Klaus Iohannis față de Noul Imperiu Otoman.

Cum se explică aceste gudurări incredibile ale președintelui României față de Sultanul Erdogan?
Cumva printr-o schimbare de strategie politică a României, în sensul redevenirii la vasalitatea de pe vremuri?
Nici vorbă.
Klaus Iohannis a făcut această vizită nu de dragul țării, ci de dragul Răvășitoarei, zise și Carmen Iohannis.

Nimeni n-a observat că președintele nostru nu s-a dus direct la Ankara, unde s-a desfășurat vizita oficială. El a făcut împreună cu consoarta un popas la Istanbul.
După Locurile Sfinte, Răvășitoarea avea nevoie de un popas la Constantinopol. Pe de o parte pentru a se lăuda amicelor de bridge cum s-a dat ea huța pe Bosfor, pe de alta, pentru că avea de probat un taior. Voia să știe dacă presa română o să cadă-n fund văzînd-o cu noul taior. Și a aflat. Presa română a dat buciume îndelungi de încîntare la noua apariție a Răvășitoarei, în acord cu apele Bosforului.

Acest cadou făcut iubitei consoarte – să vadă Bosforul înconjurată de SPP-ști pe post de cameriste, a fost posibil numai și numai prin invitația adresată de Erdogan lui Klaus Iohannis să vină în Turcia.
Soțul Răvășitoarei a fost atît de fericit de trăirile turistice ale nevestei încît n-a mai știut cum să-i mulțumească lui Erdogan pentru această nouă excursie în străinătate.
Disponibilitatea lui de a angaja România într-un război ruso- turc și de a construi la București cea mai mare moschee din Europa în asta își are explicația, în nevoia de a-i mulțumi lui Erdogan, și nu în cine știe ce calcule de geopolitică a României.

Comentarii

47 Responses to Gîndul de duminică, 27 martie 2016

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Paris, cea mai vizitată capitală din lume – partea a II-a

Streaptease în compartiment
1946. Un eveniment cu vădite conotații electorale: Vizita Patriarhului Nicodim la Moscova
Dialog între grăjdarul Hălășag și copii săi: „– Cine ne-a învăţat să facem colectiv? – Tovarăşul Stalin!”
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 20. Mineriadele au fost evenimentele pe care eu, ca jurnalist, le-am urmărit de la un capăt la altul
Misteriosul tovarăş Raul Castro | 6. Stăpînul Cubei a fost cuplul Fidel-Raul