Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Gîndul de duminică, 3 ianuarie 2016

Am fost la Scila. Nu însă şi la Caribda

Dacă vrea să pară şi altceva decît un absolvent de facultate privată, ale cărei cursuri le-a urmat prin Internet fără WiFi, un june gazetar poate găsi pe Wikipedia, noua British Library a generațiilor facebook-iste, expresia Între Scila și Caribda.
Expresia desemnează o situaţie practic imposibilă, în care trebuie să alegi între două rele, amîndouă mortale.
Poţi spune, de exemplu, Guvernul Dacian Cioloş e între Scila şi Caribda în materie de Politică economică.
Are de ales, aşadar, între o politică populistă, riscînd să-şi ostilizeze electoratul de Dreapta sau una de austeritate, pentru care-l va duşmăni electoratul de Stînga.
Dar poţi spune, cu aceeaşi exactitate, despre un bărbat că are de ales, în privinţa însurătorii, între una frumoasă, dar leneşă, şi una urîtă, dar harnică.

În mitologia greacă, Scylla şi Caribda sînt doi monştri care pîndesc de o parte şi de alta a strîmtorii Messina, cea care desparte Calabria de Sicilia.
Caribda, care se află în partea dinspre Sicilia, înghite apa Mării şi o scuipă de trei ori pe zi.
Greu de crezut că o ambarcaţiune care se apropie de ea ar rămîne nevătămată.
Scylla îşi are adăpostul pe o stîncă din partea continentală a Italiei.
E un monstru cu douăsprezece picioare deformate, şase braţe de caracatiţă şi o gură cu trei rînduri de dinţi. Nefericitul care se apropie de ea, n-are scăpare.
Cele două stau de o parte și de alta a locului cel mai strîmt atins de Messina, astfel că o ambarcațiune care vrea s-o ocolească pe una dintre ele ajunge fatal în apropierea celeilalte. De aici și expresia Între Scila și Caribda.

Trăim într-o lume a SMS-urilor, înscrise deja în genul literar numit texto, şi a emoticoanelor.
Ţinînd cont de această lume, a cărei imagine e pigulirea de mesaje pe telefonul mobil şi plasarea pozei în care tu haleşti la un restaurant pe Facebook, să crape de ciudă neamurile facebookiste, n-o să mă apuc eu, acum, la bătrîneţe, de un lucru de prisos, precum istorisirea felului în care Scylla a ajuns dintr-o Ileana Cosînzeana a Olimpului un monstru respingător.
Voi risca însă explicînd că Ulise din Odiseea lui Homer e unul dintre călătorii faimoși ai lumii constrîns să aleagă între Scila și Caribda. La întoarcerea acasă, în Itaca, de la Troia, lipsit de GPS, Ulise rătăceşte îndelung şi complicat pe traseu. Ajungînd la un moment dat înaintea strîmtorii Messina, Circe îl pune la curent cu situaţia de Criză care-l aşteaptă. De o parte e Caribda, de cealaltă, Scylla.
Deşi alegerea pare imposibilă, Circe îl sfătuieşte pe Ulysse să opteze pentru Scylla, de care poate scăpa sacrificîndu-și șase marinari din echipaj.
Dînd curs poveței, Ulise optează pentru Scylla.

Asemenea lui Ulise, ajuns în Calabria, am optat pentru Scila.
Scila, în variantă italiană, Scilla, e un orăşel, aşezat pe coasta italiană de o parte strîmtorii Messina pe promontoriul despre care se spune c-a fost locuit de Scylla.
Wikipedia în variantă italiană (cea mai completă) deschide prezentarea cu un imn turistic înălţat localităţii:
„Scilla constituie unul dintre cele mai frumoase şi mai caracteristice oraşe din Italia”.

Potrivit textului, Scila e compusă din mai multe cartiere, aşezate diferit pe înălţimea unui promontoriu:
San Giorgio, oraşul de sus, la care se ajunge (cu maşina) pe şosea sau (per pedes) pe scări. Aici e Centrul civic al oraşului, semnificat de Piazza San Rocco.
Marina Grande, partea de jos a oraşului, cu plaja şi gara Scila.
Chianalea, satul pescăresc, străbătut de o singură stradă, cu nume de cod SS18. Casele se ridică chiar din mare, ceea ce a făcut să i se spună, în chip de alint, Piccola Venezia del Sud.

*

De la Reggio di Calabria, mai precis, de la Reggio di Calabria Lido, staţia din centrul oraşului, se ajunge la Scila, cu trenul, în maximum jumătate de oră.
E 25 decembrie 2015, Crăciunul.
În vagonul cu care călătoresc e puțină lume. Și-n Italia, ca și la noi, de sărbători, cetățenii somnolează de atîta ghiftuire fără rost. Îmi atrage atenția o tînără vorbind la mobil într-o limbă enigmatică pentru mine. Enigmatică rămîne şi profesia, dacă ţinem cont că poartă acum, în toiul iernii o fustiţă de balerină.

De la gară, pe o străduţă scurtă, ajung pe plaja pustie. Toate localurile sînt închise, cu excepţia unuia, care se mîndreşte cu anunţul luminos Aperto. Ghidurile jură că-n sezon aici e puhoi de lume. Mie însă mi se pare o priveliște de o rară frumusețe acest loc pustiu, amintind de felul în care l-a conceput Dumnezeu, înainte de a-i trimite în lume pe cei doi turiști primordiali, Adam și Eva.

Foto 1

De aici de pe faleză faci cunoștință cu una dintre imaginile de carte poștală trimisă de la Scilla neamurilor din țară sau mai nou de poză făcută cu telefonul mobil și postată imediat pe facebook, desigur, dacă-și poți permite internet cu roaming: Castelul Ruffo, așezat pe o stîncă deasupra Mării. Toate ghidurile te îndeamnă să vizitezi Il Castello Ruffo din Scilla, deţinut din 1533 de familia Ruffo. După mine, Il Castello merită văzut din depărtare ca unul dintre imaginile blazon ale Calabriei, mai ales că pare a concretiza cunoscutele versuri româneşti:
Pe o stîncă neagră, într-un vechi Castel.
Deşi, în vale nu curge un rîu mititel, ci ditamai Marea Tireniană.

Foto 2

*

Pînă la Oraşul de sus se poate ajunge cu maşina, ocolind promotoriul, sau luînd-o pe pieptiş pe scara de piatră abruptă, care face legătura între străduţele aşezate pe versant ca felia de şuncă dintr-un sandviş.

Foto 3 Foto 4

Pentru a parveni la o adresă de pe una din aceste străduţe, doar treptele scării sînt de folos.
Pe Via Castello, la numărul unu, înaintea ultimul efort pentru a ajunge în Centru, se înalţă La Chiesa Madre Santissima Immacolata di Scilla. În interior te surprinde (plăcut) mozaicul din spatele altarului, cît întreg peretele, înfăţişînd un Înger luminat de Sfîntul Duh, ridicat deasupra Caselor din Scilla.

Foto 5 Foto 6

*

Piazza San Rocco e Piaţa Centrală a oraşului marcată de două edificii – Palazzo comunale şi Chiesa di San Rocco (Sfîntul protector al oraşului).

Foto 7

Din marginea pieţei, ca de pe o platformă, se desfăşoară în faţa ochilor priveliştea, cu adevărat de neuitat, a strîmtorii Messina în locul cel mai strîmt, pe unde a trebuit să treacă Ulise.

Foto 8

Ca şi în orăşelele din Sicilia, în zilele de sărbătoare (am ajuns la Scilla de Crăciun), în Piață pierdeau timpul bărbaţii din Scilla.
Am urmărit amuzat, un grup de cinci bărbaţi, care făceau drumul dus-întors, discutînd, dintr-o latură într-alta a Pieţii.

*

Chianalea, cartier despărțit de celelalte două prin portul Scilla

Foto 9

E renumit – se spune pentru pescuitul Peştelui Spadă. Cred că e renumit prin pitorescul străzii mai mult decît înguste, care străbate Orăşelul, din care pornesc străduțe ducînd direct în mare…

Foto 10 Foto 11

…şi, mai ales prin casele ridicîndu-se direct din apă.

Foto 13 Foto 14

Clădirile din jurul micului port mi-au amintit prin expunerea rufelor în public, de clădirile din Neapoli.

Foto 14

În prezent, locuitorii se ocupă cu pescuitul. Judecînd după semne în viitor se vor ocupa cu turismul.

Foto 15

*

Locuitorii Scillei exploatează din greu minereul întruchipat de aventura lui Ulisse. Stema oraşului reprezintă o femeie cu cozi de sirenă. În Piaţa San Rocco, poate fi văzut un monument dedicat monstrului Scylla…

Foto 16

…iar în partea numită Marina Grande, da peste semne publicitare cu trimitere la Ulysse.

Foto 17 Foto 18

Cu toate acestea, m-am suit în trenul de întoarcere la Reggio fără bilet.
În gara Scilla, la coborîre, am constatat că nu e nici o gară.

Foto 19

E drept, trenurile opresc, dar nu există nici sală de aşteptare, nici ghişeu de bilete, nici orar, nici măcar automat de bilete.
Bilete de tren se vînd la un magazin, care însă e închis de Crăciun.
În Italia, mă săturasem seară de seară, auzind la Știrile televiziunilor italiene, sloganul lui Matteo Renzi, Italia care repornește! Un fel de Punct și de la capăt la lui Klaus Iohannis în variantă de operetă.
Cum chestia cu gara din Scilla nu era singura expresie a Italiei care stă pe loc trăit pe pielea mea în călătoria din Sudul Italiei și din Sicilia, mi-am amintit amuzat de sloganul cu Repornirea, dîndu-mi seama încă odată de infinita capacitate a politicienilor de a inventa noi și noi trageri pe sfoară ale electoratului.

A fost singurul necaz pe care-l puteam aveam (N-a venit nici un controlor!) la Scila.
Spre deosebire de Ulisse, am scăpat uşor din aventura care a fost trecerea prin Scila.
La Caribda n-am fost.
Şi nu pentru că m-am temut, ca şi Ulisse, ci pentru că Stînca din Sicilia, despre care se spune că adăposteşte Caribda, s-a scufundat în mare la Cutremurul din 1908.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

24 comentarii pentru articolul „Gîndul de duminică, 3 ianuarie 2016”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *