Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Gîndul de duminică, 4 februarie 2018

O întrebare pentru cititori: Ați auzit de Zoia Kosmodemianskaia? Dacă da, ce știți despre ea?

Am citit pe rupte pentru Dosarul despre Ordinul 227 al lui Stalin Nici un pas înapoi! din 28 iulie 1942, care explică într-un fel Bătălia de la Stalingrad, de la a cărei încheiere cu victoria rușilor s-au împlinit la 2 februarie 2018 75 de ani, am dat în volumul Moscova, 1941, Sfîrșitul Blitzkrieg-ului, de Rodric Braithwaite, variantă românească publicată de Corint în 2015 a cărții apărute în limba engleză în 2007 sub titlul Moscow 1941: City and Its People at War, carte premiată pentru nonficțiune. Moscow 1941 dă curs unui întreg curent în istoriografia britanică prin care, fără a face concesii popularizării, Istoria e înfățișată în scrieri de un deosebit talent literar. A se vedea în acest sens cărțile lui Antony Beevor despre Stalingrad, despre Căderea Berlinului.

Preocupat de eșecul Operațiunii Tyfon, prin care Hitler a vrut să cucerească Moscova, am nimerit peste cîte pagini dedicate Zoiei Kosmodemianskaia. Prea mult nu făcusem la școală despre Zoia, al cărei nume mulți nomenklaturiști (vezi Zoia Ceaușescu) îl dăduseră fiicelor. Știam însă că era vorba de un mit al Uniunii Sovietice. După ce am citit paginile despre Zoia Kosmodemianskaia, o adolescentă de 18 ani care mersese în spatele frontului ca să dea foc caselor, mi-am amintit că găsisem în volumul Staline, triomphe et tragédie de Dimitri Volkogonov, Flammarion, 1991, amănunte despre Ordinul 0428 din 17 noiembrie 1941 prin care Stalin ordona „distrugerea și arderea în totalitate a tuturor localităților situate în spatele trupelor germane pe o distanță de 40 pînă la 60 de kilometri în profunzime plecînd din prima linie și pe o distanță de 20 pînă la 30 de kilometri la dreapta și la stînga drumurilor.”

Prin punctul al doilea al Ordinului se creau în fiecare regiment comandouri avînd misiunea de a se deplasa în spatele frontului și a da foc localităților.
Numai că localitățile care urmau să fie arse din temelie erau sate și orășele rusești. Astfel rușii de rînd rămîneau pe drumuri acum în toiul iernii.

Reproduc paginile despre Zoia Kosmodemianskaia întrebîndu-vă:
Ați auzit de Zoia Kosmodemianskaia? Dacă da, ce știți despre ea?

Maiorul Juravliov, şeful NKVD din Moscova, a înfiinţat două şcoli pentru sabotori şi partizani, una într-un fost sanatoriu aflat la sud de Moscova şi a doua la Kunţevo, în apropiere de dacea lui Stalin, la periferia vestică a oraşului. Cu o claritate brutală, Şelepin, şeful Comsomolului din Moscova, le-a spus următoarele unor tineri voluntari: „Este foarte bine că v-aţi oferit să luptaţi în spatele liniilor germane. Însă este foarte posibil ca mai toţi să fiţi ucişi. Fasciştii îi tratează pe partizani cu cea mai mare brutalitate. Dacă socotiţi că nu puteţi face faţă, să o spuneţi direct. Nimeni nu vă va acuza de ceva. Puteţi lupta împotriva fasciştilor şi în armata regulată”. Nimeni nu a dat înapoi, dar unii au fost respinşi din motive medicale. Au fost selectate aproximativ 200 de persoane. Au fost organizate în grupuri în sala cinematografului Coliseum (în prezent, Teatrul Sovremennik) şi trimise la Kunțevo cu camioanelor.

Între primii cursanți de la Kunțevo s-a numărat şi Zoia Kosmodemianskaia, o tînără de 18 ani, din ultima clasă de liceu. După cinci zile de instruire în domeniul demolărilor, folosirea armelor de mînă şi lupta corp la corp, a fost repartizată în Unitatea de recunoaştere şi partizani nr. 9903. La începtul lunii noiembrie, ea a traversat linia frontului în prima ei misiune, făcînd parte dintr-un grup de 12 oameni, avînd asupra ei materiale incendiare, o puşcă, raţii de hrană şi raţia zilnică de votcă. Grupul a căzut într-o ambuscadă organizată de o patrulă germană. Unii membri ai grupului au fost ucişi. Alţii au reuşit să scape. Alţii, între care Zoia, şi-au îndeplinit misiunea şi au revenit la bază.

Pe 21 noiembrie, cîteva grupe din Unitatea nr. 9903 au revenit dincolo de linia frontului, avînd ordin să incendieze 10 sate. Zoia era în grup cu Boris Krainov şi Vasili Klubkov. Ţinta lor era satul Petrişcevo, aflat la aproximativ 80 km depărtare, spre Mojaisk. Zoia trebuia să incendieze clădiri de la capătul sudic al satului, Klubkov la capătul nordic şi Krainov în centrul satului.

Amănuntele privind cele întîplate au rămas neclarificate. Krainov a reuşit să execute misiunea şi a plecat spre locul de întîlnire prestabilită. Zoia a incendiat ţintele ei, care cuprindeau trei case şi un grajd: au fost distruşi 20 de cai şi numeroase echipamente. Însă, în timp ce se îndrepta spre pădure, a fost reţinută de o patrulă germană. Klubkov nu a reuşit să îşi îndeplinească misiunea şi a fost prins. Era ziua de 28 noiembrie. Zoia a fost interogată într-una dintre izbele rămase întregi. Ea a negat că ar fi participat la incendieri. Apoi a fost confruntată cu Klubkov, care recunoscuse că făcea parte dintr-un grup de sabotori şi îi denunţase pe Zoia şi pe Krainov. Zoia a fost dezbrăcată şi bătută atît de brutal, încît, de dezgust, doi soldaţi germani au părăsit încăperea. Mai tîrziu, în cursul nopţii, Solina şi Smirnova, două femei din sat ale căror case fuseseră incendiate, au venit să se răzbune. Una dintre ele a aruncat un lighean cu apă de spălat vasele peste Zoia.

A doua zi dimineaţă, Zoia a fost dusă în centrul satului, unde se ridicase o spînzurătoare. Germanii i-au prins de gît o tăbliţă pe care scria „piromană”, în rusă şi germană. Aproximativ 100 de soldaţi germani au venit să asiste la execuţie şi să fotografieze scena. Sătenilor li s-a dat ordin să asiste, dar unii au reuşit să se ascundă. Martorii au declarat ulterior că, înainte de a muri, Zoia le-a spus germanilor că ar face mai bine să se predea, cît mai aveau posibilitatae: „Nu ne puteţi spînzura pe toţi”. Cadavrul ei a fost lăsat în ştreang vreme de şase săptămîni, apoi a fost îngropat din ordinul germanilor în retragere, cu puţin timp înainte de 12 ianuarie, cînd satul a fost eliberat.

Zoia le era cunoscută sătenilor drept „Tania”, numele fals pe care îl dăduse ea germanilor. Sub acest nume a fost descrisă soarta ei în ziarul Pravda la sfîrşitul lunii ianuarie. Au apărut cîteva femei care au susţinut că „Tania” descrisă în ziare era fiica lor: mamele eroilor puteau spera să primească sprijin financiar, dar şi renume. Pentru clarificarea situaţiei a fost trimisă o comisie la Petrişcevo. Curînd au apărut doi martori. Unul a fost Boris Krainov, care a confirmat că Zoia fusese la Petrişceva, dar nu ajunsese la locul de întîlnire. Celălalt martor a fost Vasili Klubkov. El a spus că, sub ameninţarea cu moartea, acceptase să lucreze pentru germani. Aceştia l-au instruit pe el și pe alţi ruşi la o şcoală pentru spioni din Smolensk. Apoi l-au trimis la Moscova pentru a culege date despre şcoala de instruire a partizanilor de la Kunţevo. NKVD-ul l-a ridicat aproape imediat. L-au interogat îndelung, iar pe 16 aprilie 1942 a fost împuşcat. Smirnova şi Solina au fost împuşcate spre sfîrşitul anului.

Spre satisfacţia comisiei, cadavrul Zoiei a fost identificat de mama şi de fratele ei, Saşa, care a murit ulterior într-o bătălie de tancuri. Zoia a devenit Erou al Uniunii Sovietice: prima femeie care a primit această distincţie în timpul războiului. La decernare s-a afirmat că ultimele ei cuvinte au fost: „Moarte ocupanţilor germani! Trăiască patria socialistă! Trăiască tovarăşul Stalin!” Zoia a devenit imediat unul dintre cele mai cunoscute simboluri de eroism al ţării. Se spune că unii soldaţi au purtat la ei fotografia ei în luptele pentru cucerirea Berlinului. A fost reînhumată în cimitirul Novodevicie. Generaţii întregi de şcolari sovietici au fost educaţi să îi cinstească memoria. Oficial, trădarea lui Klubkov şi soarta Smirnovei şi Solinei au rămas învăluite în secret pentru ca mitul opoziţiei universale faţă de invadatori să nu fie distrus.

Mult mai tîrziu, cînd Uniunea Sovietică şi-a încheiat existenţa, a devenit o modă ca miturile care au contribuit la coeziunea ţării să fie discreditate. Poveştile privind fapte de eroism din timpul războiului au devenit ţintele predilecte ale revizioniştilor. Politicienii antisovietici şi o generaţie nouă de comentatori de istorie au afirmat că au existat mulţi alţi oameni, bărbaţi şi femei, care au murit la fel de eroic ca şi Zoia. Maşa Bruskina, o infirmiră evreică de 17 ani, a fost spînzurată în septembrie 1941 la Minsk pentru că a ajutat ofiţeri sovietici răniţi să ajungă la partizani. Probabil că ea a fost prima femeie care a suferit astfel, însă ea nu a primit nici o distincţie postumă. În orice caz, Zoia şi Krainov au produs daune minore germanilor. Scepticii au pus la îndoială stabilitatea mintală a Zoiei, şi au susţinut că în Petrişcevo nu au existat partizani: totul fusese propagandă sovietică. Au fost formulate îndoieli în privinţa trădării lui Klubkov: probabil că el fusese „lucrat” de ofiţerii NKVD care l-au interogat. A circulat o poveste care a susţinut că fata spînzurată nu a fost Zoia, ci o persoană pe nume Lilia Azolina. S-a afirmat că Zoia fusese trimisă într-un lagăr de concentrare, că a supravieţuit războiului şi a revenit la Moscova, unde a fost repudiată de mama ei. În decembrie 1991, unui expert legist i s-a cerut să compare o fotografie neconvingătoare a Zoiei cu fotografii ale Liliei Azolina şi fata moartă. Acesta a declarat că eroina martirizată era Zoia.

În ciuda confuziei şi zvonurilor, un lucru nu poate fi pus la îndoială. O tînără a murit eroic, deşi probabil fără rost, ucisă de germani; iar balanţa înclină spre Zoia Kosmodemianskaia. Evgheni Teleguev, soldatul din forţele speciale OMSBON, care şi-a încheiat cariera ca general KGB, a rezumat astfel situaţia: „Zoia Kosmodemianskaia a fost o fată curajoasă. Însă faptele ei nu au avut valoare militară. Viaţa ei s-a irosit, la fel ca viaţa altor tineri”.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

23 comentarii pentru articolul „Gîndul de duminică, 4 februarie 2018”

  • @alex boria
    Pistolul mitraliera AK-47 a fost inventat, de catre Kalashnikov, abia in … 1947 !
    In timpul WW II rușii au folosit PPS-41, acel pistol mitraliera cu încărcător rotund !

  • Mams Zoiei a fost in Romania ca se tot plimbs vorbind despre fiica
    Un liceu din Bucuresti a fost botezat cu numele acesta.

    • Alo, aici nu ești pe snap, sau pe FB !
      Asta-i un blog de iluminati ! Cine ţi-a … sus, asa ceva ?Mams Zoiei ?

  • Zoia a fost un personaj care a înfierbântat imaginația a sute de mii de pionieri ai sovietelor. Datorită îndoctrinării și propagandei din epocă, acești copii așteptau emoționați să le vină si lor rândul să-și dea viața pentru partid și patrie. În scrierile excelentei prozatoare Ludmila Ulitkaia se găsesc niște referiri pitorești (dar bine documentate) exact la perioada când mitul Zoiei modela caracterele fragede. E vorba de „Fetițele. Rude sărmane” și „Imago”. Povestea Zoiei a făcut parte din mitologia bolșevică dedicată copiilor și adolescenților. Era un fel de icoană încuviințata de partid.

  • Maestre, cred c-ai auzit, poate-ai si citit romanul lui Alexander Fadeev, ‘Tânăra gardă’ (Molodvaya Gvardya) !
    Așteptăm, cu interes, sa ne expui, pe blog, această poveste interesantă !
    Nu de alta, dar povestea cuprinde si un caz de trădare, care a dus, in anii ’60, la sinuciderea autorului !

  • Frunzuliţă de trifoi,
    Oare ai ceva cu noi ?
    Ne înjuri, ne tot blochezi,
    Când și când ne ‘corectezi’,
    De parc-ar fi blogul tău,
    Sau poate, chiar și mai ‘rău’ !
    Dacă tot ești așa tare ,
    La ‘ceva’ gândi-te-ai oare ?
    Că și tu poţi fi blocat,
    Chiar de te cheamă Cernat !
    Tu te crezi … ‘superior’,
    Dar ești un biet … ‘junior’ !
    De ești luat la ‘mărunțiș’,
    O să te uiţi cam …’pieziș’,
    N-o să poţi să mai gândești,
    Nici cuvinte să … rostești !
    Si-acum, c-am … ‘terminat’
    Aștept să fiu … ‘felicitat’ !

    • Ai văzut, am terminat cu virgulele, am inceput cu … ‘ghilimelele’ !

    • Eu spun ce gândesc, fără frica de a fi blocat, mai ales că nu jignesc și nici n-o fac cu răutate! Asta e o mică atenționare, în sensul că avem cestiuni arzătoare la ordinea zilei, nu ne interesează Zoia! Nici măcar Zoia Ceaușescu! Parol! Bă, eu am fost blocat de Conteledesaintgermain, Nistorescu și Avramescu, din diferite motive, în niciun caz că vorbeam vulgar! Apropo, poezeaua ta nu prea are ritm și substanță! Dacă vrei să vezi cum arată o poezie ironică, îți postez eu câteva, pe care le-am adresat unor postaci!

      • Ţine-le pt tine, ‘păstorele’ de … greșeli ! N-o avea … ‘rithm’, dar are … ‘zvâc’ ! Vezi ca sunt prea … BAZAT, să-ţi tolerez l ipsa de bun simţ !

        • Dacă te crezi bazat, postează mai sus și ieși din anonimat!

          • Anonimatul imi place mai mult, decât ‘celebritatea’ ! Am si cont de Facebook, ba, mai mult, am si postat și, din cand în când mai ma ‘joc’ si sus ! Așa că, vorba ceea : GUESS WHO !

    • Hehe esti deha poet Bulgarule . Cernat e un biet bou, ignora-l

  • Rușii au o maniera să nu tacă si să mănânce ce tu trebuie când sunt cu musca pe căciulă. Desi știau că au făcut măgăria la Katyn, prosteau copiii in scoli că germanii au masacrat la Katyn civili. Nu era mai bine sa tacă? Personal am rămas șocat când s-a aflat adevărul. Știam că comuniștii sunt criminali, da chiar așa? Darde ce trebuiau să povestească invenții, in loc sa tacă? Când faci o mizerie, taci nu-i așa, nu mai răscolești rahatul.

    • Ce vrei sa spui prin ‘să mănânce ce … tu trebuie ‘ ? La cine te referi, man, prin folosirea acestui pronume ? Dacă-i o greșeală, de tastare, … ‘norocul’ tău, dar dacă nu e … GHINIONU’, tău fiindcă vei fi taxat !

      • Fiindcă te dai deja deștept, îți spun c-ai pus virgula total aiurea după GHINIONU! Trebuia după TĂU! N-așa?

  • gima

    Bă,stai blînd, fii romîn verde nu islamist, ce-ai? Poți să-l înjuri pe nick Cernat de ex, la cîte și-a luat ăsta în dovleac, nu-l mai afectează prea multe. În plus e idiot, nu înțelege exact fiecare înjurătură. El e cu gramatica- dacă-i dă careva în cap prin Ferentari, nu-i găsește în portofel decît virgule și semnu întrebării. și hîrtii de la fisc. 😆

  • Depinde caruia dintre ei.

  • Nu înțeleg pentru ce trebuia să de-a foc casele civililor, mai ales că erau conaționali. Vorba aia – un comunist bun, e un comunist mort. Comuniștii au o alta logica de existenta. Mai era un alt erou sovietic -Pavlic Morozov. Numai bolșevicii puteau să inventeze așa „eroi”.

    • Nici eu nu-nțeleg de ce scrii SĂ DE-A!

      • Scuze, nu-nțeleg nici CASELE! Totuși, am o explicație, mi-au fătat 2 găini azi-noapte și-a trebuit să le asist, de-aia sunt obosit!!

      • Bă, agramatule, TEA e în engleză? Nu pot să cred că ești așa de prost! Sigur tu ai făcut școala la țară, dar ai mers mai mult cu vacile!

    • Bolsevici sau nu,comunisti vi sau morti cu ”eroi” inventati sau nu,luptau pentru apararea tarii lor atacta de armatele unei ”natii superioare”De ce ii atacau ? PENTRU A LE LUA TOT.Oricine aflat in aceasta situatie ar fi ”inventat” asemenea eroi ,pentru a da poporului temeiuri pentru rezistenta,pentru salvgardarea natiei si a patriei. Doamneajuta sa nu mai fim pusi in astfel de drame.

    • Victor. Bre, tu chiar n-ai auzit că și pe aici, pe la noi, când năvăleau tătarii, localnicii iși incendiau casele și fugeau?. Se numește tactica pământului pârjolit, să nu lași in urmă bunuri de care se poate folosi inamicul. Văd că și la comuniști te pricepi ca curca-n lemne.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *