cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de joi, 10 august 2017

Campania împotriva pensiilor speciale sau Cînd Presa se prostituează pe gratis

Sînt întrebat de ce nu scriu despre pensiile nesimțite ale generalilor, cum fac mai toți cei care-și exercită din plin dreptul constituțional de a mîzgăli hîrtia.
Am ceva împotriva nevoii de minimă egalitate socială?
Nu sînt de acord cu oamenii noștri de cultură care susțin că un tip care gîdilă cu penița e mai necesar societății decît unul care spintecă burți cu baioneta?

Firește că sînt împotriva pensiilor speciale pentru generalii români în timp de pace, fie și pentru că aceștia și-au exersat eroismul doar la marile crăpelnițe de Ziua națională.
Cred că o societate modernă se verifică prin prețuirea acordată civililor și nu militarilor. Superioritatea militarilor asupra civililor se mai poartă în Caraibe, unde militarii se deosebesc de civili prin faptul că semnează cu stiloul, și nu cu deștu.
Mai cred, pentru a mă vîrî și eu într-o ciorovăială pe care o dibui, că pensia trebuie stabilită exclusiv pe baza contributivității. Cît timp ești activ, în putere, dai statului o sumă de bani. Ea are semnificația unei depuneri la bancă pentru a fi folosită de cei ieșiți la pensie, care, la rîndu-le, au depus la banca viitorimii. Cînd ieși la pensie, îți iau locul la contribuție cei activi, în putere. Din acest punct de vedere, mi se pare corect ca toți cei activi să contribuie la fondul de pensii și evident ca toți cei care n-au contribuit să nu primească pensii. De treabă, societatea le poate asigura acestora un venit. Nu însă și o pensie. Bag seamă că Liviu Dragnea, într-un avînt de a se face TeFeList (speră că scapă astfel de închisoare!), coace măsura de a interzice cumularea pensiei cu salariul în eventualitatea angajării unui pensionar la stat.
Măsura e una tipică vremurilor ceaușiste.

Sînt ghiorțani, mai ales din Sistemul de forță, care abuzează de posibilitatea legală a cumulării, pensionîndu-se doar pentru a se putea reangaja pe același post. Existența unor astfel de cazuri poate și trebuie contracarată prin sancționarea abuzurilor. Angajarea pensionarilor e însă o necesitate socială în România de azi. Pe de o parte, pentru că în multe domenii – medicină, de exemplu, dar și în Servicii secrete – experiența, care vine o dată cu vîrsta, e o condiție a performanței, pe de alta, pentru că țara se confruntă cu o dramatică criză de forță de muncă. Pe vremea lui Ceaușescu se spunea că dacă un tembel pica de pe bicicletă și-și spărgea țeasta, se lua imediat măsura de a se interzice mersul cu bicicleta. În felul acesta se rezolva rapid și fără efort problema tipilor care picau de pe bicicletă. PSD a găsit soluția pentru situațiile în care unii se pensionează pentru a se reangaja în vederea cîștigului:
Interzice prin lege cumularea pensiei cu salariul.

Numai că pensia e un drept cîștigat de cetățean prin contribuția din anii de activitate.
Pensionar, el poate să taie frunză la cîini.
La cîinii copiilor și nepoților, evident, nu la cîinii săi.
Dacă el se angajează undeva înseamnă că a acceptat să se înhame din nou la muncă.
De ce s-o facă pe gratis?
Mai ales că – se presupune – n-au furat cînd era în activitate, așa cum fac baronii PSD-iști.

Ca putere în stat – a patra, zic unii – presa pornește campanii, în numele opiniei publice, prin care forțează puterea să ia seamă la o problemă din realitate și să decidă măsuri corespunzătoare. Se întîmplă așa în democrații, pentru că în democrații, dacă nu chiar mai ales în democrații, puterea fie nu observă unele probleme ale realității, fie se face că nu le observă, deoarece dezvăluirea publică a acestora i-ar contrazice interesele. De regulă în astfel de cazuri de campanii duse de presă, Puterea le ia în seamă și purcede la măsurile cerute chiar de presă, după o perioadă de tăcere sau chiar de respingere a campaniei. În democrațiile consolidate, dacă presa nu se lasă și pisează zilnic puterea cu o campanie, reușind să capete sprijinul Opoziției sau chiar ale unor grupări din interiorul Puterii, problema e luată în seamă de guvernanți și chiar rezolvată.

În cazul pensiilor speciale, pentru militari, cum bine a sesizat Victor Ponta, chestiunea ar fi trebuit abordată mai întîi de presă, printr-o campanie răsunătoare. Spărgînd seifuri, iscodind acolo unde Puterea refuză dreptul presei de a-și băga nasul, televiziunile, ziarele, site-urile ar fi dezvăluit opiniei publice situații de pensii fabuloase, ar fi făcut calcule proprii în privința poverii bugetare și, evident, prin liderii de opinie, ar fi cerut măsuri de eliminare a pensiilor speciale. Evident, măsuri prin care posibilitatea de pensionare pînă la o anumită dată ar fi fost exclusă. Sub presiunea acestei campanii, Puterea, mai de voie, mai de nevoie, ar fi decis renunțarea la pensiile speciale.

Cum s-au petrecut lucrurile la noi?
Exact invers decît se petrec în democrațiile autentice.
Puterea a decis, din motive ținînd de interese dubioase și în nici un caz din motive ținînd de interesul public, să pensioneze pînă la 15 septembrie 2017 ștabi din Armată, din Poliție, din Servicii. Despre negustoria de bordel dintre PSD și Klaus Iohannis prin care fiecare dintre parteneri și-a rezolvat interesele dubioase am scris. După ce s-a decis de către PSD eliminarea pensiilor speciale, presa noastră a declanșat o campanie agresivă în chestiunea pensiilor spectaculoase. Această campanie n-a ținut de misiunea de esență a presei. Ea a ținut de folosirea Presei de către Putere pentru a-și justifica o măsură dubioasă.

Sub acest semn, Presei i s-au livrat cazuri – doar unele, față de care Puterea avea interesul de a le compromite – de pensionari de lux, cazuri de tipi care s-au angajat pe același post după pensionare. Și Presa a publicat cazurile respective, moderatorii care se vor predicatorii națiunii din fotolii s-au umflat de mînie pînă la riscul apoplexiei, analiștii au lansat dezbateri despre inechitatea presupusă de pensiile speciale.

Toate acestea n-au exprimat o presă liberă, ci o presă prostituată pe gratis.
De ce se lasă Presa folosită ca propagandistă pe nimic a Puterii în astfel de cazuri?
Nu neapărat pentru că e angajată ca sezonieră la Putere.

Presa noastră declanșează și întreține campanii prin care Puterea își justifică măsurile dubioase nu de ieri, de azi. Culmea acestei prostituări pe gratis și fără voie a fost atinsă de presa Binomului. Parte integrantă a Puterii, Binomul SRI-DNA a folosit Presa pentru a-și justifica abuzurile. Sub acest semn, Presa Binomului a fost servită în chip ilegal cu documente din dosarele DNA, documente menite a-l boți pe cel înhățat și sub aspectul imaginii. Nu de puține ori, victima țintită de Binom era dată prin rahat de Divizia Presă înainte ca ea să fie televizată în direct cu cătușele la mîini. O situație normală ar fi însemnat ca Presa să desfăşoare campanii de proporții despre afacerile necurate ale cuiva și ca DNA să se pună în mișcare sub presiunea uriașă a opiniei publice.
O adevărată Presă ar fi vegheat ca Binomul să nu comită abuzuri, ar fi fost atentă și la argumentele celor convocați la DNA ca pe vremuri la Securitate.

De ce s-a lăsat Presa folosită de Putere în cazul pensiilor speciale?
Pentru că e leneșă, pentru că e vai de capul ei, pentru că-și îndeplinește în silă îndatoririle de cîine de pază al democrației.
În cazul pensiilor speciale Presei i s-a dat de-a gata materialul de campanie.
Dezvăluiri de situații pînă atunci bine ascunse, toate senzaționale, pentru că presa nu s-a ostenit să le descopere, au fost publicate pe spații largi.
Se înțelege de ce am refuzat să intru în campania despre pensiile speciale.
A fost campania dusă de o Presă care a devenit cîinele de pază al Puterii.

Comentarii

20 Responses to Gîndul de joi, 10 august 2017

  • Dl Cristoiu a refuzat “sa intre in campania despre pensiile speciale” nu din cauza ca subiectul e imbecil, ci din cauza ca, atentie!, ” e campania dusa de Presa devenita cainele de paza al puterii”…………….

    Kant isi freaca mānuţele in mormant. Imperativul moral are un moment delicat postorgasm. Cerul instelat a zis ca il doare oricum la bască.

    • Putina decenta, va rog!

      • 😛
        Maestre va injura un bou in Adevarul, il cheama mircea Morariu, e ceva cu teatrul. Idiotul sta pe CristoiuBlog, dupa aia se duce pe adevarul.ro si se mira in editoriale tembele ca sunteti numit “Maestre” pe-aici. Morariu asta e atat de prost incat i-ar trebui o macara ca sa-si inaltze spiritul. 🙂 Vorba e, faceti referiri in acest Gand la ziarishti sau la Morari?

    • Ok. Reformulez. Imperativul categoric si cerul instelat se iau la bataie sub privirea nepasatoare a lucrului in sine. Kant ii trage o palma dupa ceafa lui Marx. Sartre are o privire absenta.

      • Dacă cei trei ar fi jucat cartea fericirii, albastrul cerului ar fi fost altfel iar pe autostrăzi s-ar fi făcut o pistă şi pentru biciclişti că şi ei sunt oameni. Problema este la mască, poate ar trebui să platească la tot blocul întruţinerea dacă considerăm pleiada de internaţionali cu care face reality show-urile şi beneficiile pe care le cumulează din paradele modei din Paris şi nu numai. Ce mă deranjază este că minte, susţinând că diva joacă teatru chiar şi atunci când nu latră câinele, cînd ştie foarte bine că nu-i aşa. Doar convieţuiesc de mai bine de 6 ani.

  • “Mai ales ca – se presupune – n-au furat cand erau in acvtivitate, asa cum fac baronii PSD-isti.” Asa cum fac si baronii PDL-isti si PNL-isti, dupa cum spune chiar Maestru: “… la loc de frunte se situeaza jefuirea fara precedent a bogatiei nationale la nivel inalt, guvernamental, prin Afaceri demne de a ramane in Istoria Romaniei … drept intruchipari ale banditismului cu guler alb. Sumele obtinute direct din trezorerie prin intermediul unor pusculite gasite de SRI au ajuns in buzunarele maharilor din PDL. O parte dintre ele au ajuns in vilele camarilei lui Traian Basescu.”

    “O adevarata Presa ar fi vegheat ca Binomul sa nu contina abuzuri”
    Daca binomul nu ar fi comis “abuzuri”, nimeni n-ar fi ajuns in puscarie si coruptia ar fi fost si mai mare.

    Cea mai detestata meserie, la nivel mondial, este cea de politician urmata de cea de jurnalist.

    • Ghiocel,
      Ai vazut ce s-a intamplat daca m-ai atacat? Ne-a blocat pe amandoi, diferenta ar fi ca eu sunt obisnuit cu asta si pot sa-mi reactivez contul 🙂
      Chiar daca tu iti mai vezi comentariile tale, nimeni nu le mai vede 🙁

      • Bă Stansulă , ești un mare idiot , te-o fi blocat pe tine , habar n-am , pe mine nici vorbă . Eu am 5 conturi si de pe toate mă văd , nici nu-mi mai trebe oglinda .
        Pe scurt , ori nu ești aitist , ori ești mai puțin ca mine , care nu-s deloc .. Textul tău idiot cu care ai încercat să te intromisionezi ca un limbric la mine , ți l-am șters eu !
        Mai pe scurt , ești cel mai cretin postac de pe aici , nu-i de mirare că primești block mereu !

  • Giocel,
    Din moment ce-mi acordati atat de multa atentie, tu si cu Maestrul, inseamna ca postarile mele isi ating tinta, de a contribui si eu la neutralizarea celor care incearca sa spele creierele nostalgicilor comunismului.

    Partea proasta este ca am niste proiecte care nu-mi permite sa aloc mai mult de 15 min. / zi pentru documentare. De mai bine de 6 luni nu am mai adaugat nici macar un grafic aici: http://www.learningenglish.ro/grafic (cea mai corupta tara si cu sistemul de invatamant cel mai prost din UE)

  • Problema nu este nesimţirea pensiilor, ci faptul că oamenii care au ajutat se pensionează. Şi atunci chiar că scapi lucrurile de sub control, unii cu conştiinţă poate că vor ciripi şi nu e bine. Acum înţelegem de ce, acum câţiva ani, s-au pavat aleile în cimitire.

  • Este imoral faptul că nu există o limită de vârstă pentru pensionare. Nu poți ieşi la pensie la 40 de ani şi să te angajezi pe acelaşi post în ziua următoare, cumulând un salriu mare cu pensia specială. Şi nici nu este normal să ai pensie mai mare decât salariul.

    • Corect

      • 🙂

        Corect. Cand scoti pe un militian sau un soldat la 40 de ani la pensie, nu ii mai dai pensie din totalul contributiei sale ci, la un momenta dat, daca militianul crapa la 90 de ani, i se da pensia speciala din Fondul special de Pensii, adica din pensiile tuturor. Asta e imoral. Ponta e un derbedeu penal fiindca el a inceput intinerirea pensionarilor militari intr-o tara atat de saraca. 🙁

  • Minunat comentariul domniei voastre. Stilul popular, umorul hârșit și globalizant, experiența și iar, din nou, stilul accesibil. Sănătate maestre.

  • Salariatul din mediul privat (cazul meu), are obligația prin lege sa plătească lunar sub formă de taxe si impozite către bugetul statului peste 58% din salariul total plătit de angajator. Dintre aceste taxe, contribuția la bugetul de pensii (CAS-ul plătit de angajat si angajator) este echivalentă cu 36% din salariul net.
    Salariatul „nespecial”, conform legii actuale a pensiilor, in cazul cel mai favorabil ar urma sa primească o pensie in cuantum de max. 40% din ultimul sau salariu.
    Prin comparație, bugetarul „special” primește prin legi speciale o pensie de pana la 120% dintr-un salariu oricum mult mai mare decât cel al salariatului obisnuit, iar aceasta pensie o primeste cu 13 ÷25 ani mai devreme.
    In Legea pensiilor nr.263 se afirma ca sistemul public de pensii in Romania se organizează și funcționează având ca principii de bază: principiul unicității (aceleași norme de drept pentru toți participanții la sistem), principiul contributivi tații (cuantumul pensiei cuvenindu-se în temeiul CAS-urilor plătite), principiul egalității (se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii un tratament nediscriminatoriu), principiul solidarității sociale (existența pensiei minime și plafonarea pensiei maxime) s.a.
    In fapt, principiile enumerate mai sus au fost aplicate pe dos (cu complicitatea asa-zisilor magistrati de la asa-zisa Curte Constitutionala) atunci cand au fost adoptate legile speciale de pensionare, adică:
    – legi speciale versus principiul unicității;
    – procedură de calcul „șmecherită” pentru pensiile speciale versus principiul contributivi tații;
    – statut de cetățeni speciali pentru câteva categorii profesionale versus principiul egalității;
    – pensii speciale de 2 – 10 ori mai mari decât salariul mediu pe economie acordate cetățenilor „speciali” versus principiul solidarității sociale.
    Poate că in Romania sunt cetățeni cu valoare profesională, intelectuală, socială, s.a. ce merită a fi recompensați de statul roman, si tratați ca cetățeni speciali, dar cetățenii beneficiari ai pensiilor speciale nu par a se încadra aici.
    Chiar trebuie sa ignoram faptul ca „țărișoara noastră” a avut in perioada recenta: justiție cu indice de percepție a corupției, evaluat de instituțiile internaționale, jenant de mare? armată care, conform informațiilor din presă, s-a remarcat doar prin a avea cei mai mulți ofițeri avansați la gradul de general pe timp de pace si inflație de ofițeri superiori in contradicție cu evoluția acestei instituții? parlamentari cu „succesuri” catastrofale in dezvoltarea economică si socială a țării … ș.a.?
    La aemenea „merituoși”, consider că pretențiile pentru salarii si pensii ar fi trebuit să fie mult mai modeste. In mediul privat, aceste instituții ar fi fost evaluate ca fiind falimentare iar salariile si pensiile acordate acestor „speciali” ar fi fost spre nivelul ajutoarelor sociale.
    Inițiativa guvernului de a modifica actuala legislație a pensiilor in sensul eliminării unora dintre aberațiile existente in privința distribuirii bugetului de pensii este total surprinzătoare. Oare nu aceiași parlamentari si magistrați si-au adoptat aceste legi speciale in favoarea dumnealor? E posibil oare să renunțe dânșii la ciolanul numit „pensii speciale”?
    Oare nu se încalcă, zice-se, acel principiu al (ne)dreptului câștigat ce nu mai poate fi pierdut chiar daca legea respectiva prin care a fost obținut este dovedită ca fiind aberantă si abuzivă? Deja CCR a atribuit legilor speciale de pensionare acest principiu de drept, principiu ce pare absurd atunci cand e asociat unor legi abuzive si aberante.
    Indiciul clar ca „legile pensiilor speciale se schimbă dar nu se modifică” rezultă din declarațiile guvernanților si anume: motivul modificării legii pensiilor este deficitul la bugetul de pensii dar nu mecanismul vicios de distribuire a acestuia către pensionari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *