Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Gîndul de joi, 18 mai 2017

Statul Paralel există și dă din coadă. Azi: De ce refuză Tudorel Toader să desecretizeze Raportul Comisiei Chiuariu?

Duminică, 14 mai 2017, seara, cine a urmărit emisiunea România lui Cristoiu de pe România Tv v-a fi rămas surprins de o ciudăţenie:
Aproape jumătate din timpul de emisie a fost consacrat unui articol care nu apăruse încă în presă.
Era vorba de ancheta lui Dan Andronic Un raport exploziv dezvăluie cum au dispărut şi s-au copiat documente compromiţătoare. Operaţiunea Noi sîntem Statul!, episodul XV.

Ca şi în alte împrejurări, Dan Andronic mi-a trimis duminică dimineaţa pe e-mail textul pe care urma să-l publice a doua zi, pentru a afla părerea mea despre el. Eu cred că tînărul meu confrate face asta nu pentru a supune unui Maestru producţiile sale – e suficient de orgolios ca să n-aibă îndoieli asupra talentului său – ci pentru a se pricopsi deja cu un cititor pasionat în persoana mea.

După ce-am citit textul, l-am sunat şi i-am spus că acest episod le întrece pe toate cele publicate pînă acum, inclusiv pe cel despre Reuniunea de criză din seara lui 6 decembrie 2009 ţinută acasă la Gabriel Oprea sub acoperirea de cină dedicată lui Nicolae Onţanu.

Nu vreau să micşorez importanţa episodului X din Noi sîntem statul!, care a declanşat, iată, două anchete, una a Parchetului General şi alta a Parlamentului, şi zeci de talkshow-uri pe televiziunile de ştiri, comentarii generoase pe site-urile şi ziarele independente şi o tăcere grea, de cazarmă cu consemnaţi, în Divizia Presă a Binomului SRI- DNA sub semnul lui Ştirea care Nu convine e o ştire care nu există.
Noul episod, al XVI-lea, e superior celuilalt prin datele precise puse la dispoziția oricărei anchete, fie ea penală, parlamentară, departamentală sau jurnalistică. Dezvăluirile din episodul X, urmare a unei prezenţe la faţa locului în seara lui 6 decembrie 2009, cereau în chip necesar investigaţii ulterioare, dat fiind că, potrivit lui Dan Andronic şi cercetărilor mele, la Gabriel Oprea acasă s-au pus la cale acţiunile ilegale ale Statului Paralel de contracarare a acţiunilor legale angajate de PSD pentru a obţine recunoaşterea fraudării alegerilor şi a provoca repetarea celui de-al doilea tur.
Cei de acolo pregăteau operațiuni viitoare, a căror stabilire presupune un efort deosebit de anchetă, deoarece Dan Andronic a dezvăluit doar bizareria unei reuniuni la un politician acasă, cu participarea unor demnitari al căror loc nu era nici în seara aia și nici altădată acolo, ci la sedii sau acasă la ei.

Reamintesc faptul că Dan Andronic dezvăluie în episodul XVI unul dintre cele mai grave fapte din postdecembrism, lesne de a fi încadrate în categoria atentat la siguranța națională:
Arhiva unui Serviciu Secret – SIPA – a fost scotocită în disprețul procedurilor elementare de acces la un astfel de tezaur de secrete de persoane animate de interese personale dubioase.
Cu informațiile obținute astfel au fost și sînt probabil șantajați judecători, procurori, avocați pentru a lucra la ordinele Statului Paralel.

Episodul despre cum s-au umblat la Arhiva SIPA pentru a se pune mîna pe informaţii şi dosare explozive, unele despre cei care au scotocit prin arhivă sub pretextul inventarierii, altele despre adversari, mai toate despre magistraţi care puteau fi şantajaţi nu mai impune – cel puţin într-o primă fază – investigaţii complicate. Din cîte-mi dau eu seama, Dan Andronic a avut în faţă un document- de unde a luat datele pentru articolul său – Raportul pe care Cătălin Predoiu urma să-l trimită sau chiar l-a trimis la CSAT (susţine el, contrazis de Traian Băsescu). E vorba, cum arată Dan Andronic, de Concluziile unei Comisii instituite de Tudor Chiuariu cînd a ajuns ministrul Justiţiei şi preluate de Teodor Meleșcanu mai întîi și de Cătălin Predoiu mai apoi, despre ilegalităţile comise de Monica Macovei şi gaşca sub pretextul verificării legale a arhivei SIPA:
Sustrageri de dosare, copierea şi distrugerea altora, nerespectarea procedurile privind accesul în arhivele cu documente secrete.

Cea mai importantă dezvăluire a lui Dan Andronic se referă la nefuncţionarea camerelor de supraveghere timp de trei luni, camere instalate şi întreţinute de o firmă a SRI. Aşa cum am arătat duminică seara, la Biblioteca Academiei, unde sînt camere de supraveghere a sălii de lectură tocmai pentru a nu fi şterpelite foi din ziare sau din cărţi importante, e greu de conceput că o cameră de supraveghere stricată să nu fie rapid dată la reparat.

Articolul lui Dan Andronic a apărut luni dimineaţa.
De ce i-am acordat o mare parte din emisiune, renunţînd la mai toate materialele pregătite împreună cu Letiţia Bădescu despre alte subiecte ale actualităţii?
Nu numai pentru că aveam în faţă un material beton în materie de date concrete despre una dintre cele mai mari Operaţiuni ale Statului Paralel în cadrul procesului de cucerire şi păstrare a adevăratei puteri în România ultimilor ani, Puterea ocultă, care nu dă seamă nimănui şi despre care nu ştim decît cînd ne confruntăm cu o nouă enigmă, dar şi pentru că dezvăluirile se refereau la una dintre cele mai importante categorii profesionale în statul de drept:
Cea a judecătorilor.

Articolul lui Dan Andronic, confirmat deja de mulţi după apariţie, atrage atenţia asupra posibilelor şantaje exercitate cu dosarele SIPA asupra unor judecători.
Dacă procurorii îşi pot face de cap în constituirea unui dosar, judecătorii sînt, prin puterea de a trimite un om la închisoare sau de a-l absolvi, dincolo de bine şi de rău.

Sub ministeriatul lui Valeriu Stoica, în 1997, SIPA, iniţial înfiinţat pentru cei închişi, şi-a extins activitatea şi la magistraţi. Timp de 10 ani, pînă la desfiinţare, Serviciul Secret al Ministerului Justiţiei a strîns informaţii compromiţătoare despre magistraţi. Cine ne garantează că deciziile ciudate ale unor instanţe, mai ales după 2014, cînd s-a instituit Teroarea Statului Paralel, n-au fost determinate de şantajarea cu informaţiile din dosarele SIPA?
E o întrebare cu atît mai neliniştitoare cu cît, dacă în cazul dosarelor de la CNSAS, putem spune că marea majoritate a magistraţilor postdecembrişti au fost în afara oricărei suspiciuni de şantajare, în cazul dosarelor SIPA e vorba de dosare privind viaţa personală, dar cu un efect devastator asupra imaginii magistratului dacă ele ar fi date publicităţii. Acest efect sporeşte pe măsura urcării spre nivelul ÎCCJ. La nivelul ÎCCJ orice abatere din viaţa personală poate fi periculoasă pentru prestigiul judecătorului.

Pe vremea comunismului, în Occident apăruse o disciplină, despre care am mai scris, invocîndu-l pe Vladimir Tismăneanu, unul dintre specialiştii în ea, care se numea Kremlinologie. Cercetătorii luau la purecat texte oficiale, documente, fotografii, filme din lumea comunistă pentru a desluşi dincolo de limbajul de lemn ce se întîmpla de adevăratelea în Est şi în URSS îndeosebi. Deodată, un lider important dispărea din viaţa publică sau la tribuna din Piaţa Roşie nu mai era al patrulea pe primul rînd, ci al zecelea pe rîndul al treilea. Din iscodirea acestor fapte kremlinologii reuşeau să descopere fapte ascunse ale puterii comuniste.

A venit democraţia.
Ai crede că transparenţa, una dintre condiţiile cruciale ale democraţiei, îşi spune cuvîntul astfel încît în postdecembrism nu mai există secrete, nu mai există enigme, nu mai trebuie analistul să-şi bată capul pentru a desluşi ce se ascunde în spatele unei demisii ciudate, ale unei brusce retrageri din cursa electorală, ale renunţării cuiva la funcţie, ale unei anchete netam-nesam a DNA, ale unei sentinţe considerate de toţi nedreaptă.

În realitate nu e aşa.
Istoria postdecembristă se defineşte printr-un lung şir de enigme răsunătoare, inexplicabile prin instrumentele jocului democratic. Deşi analiştii, deveniţi un soi de kremlinologi în democraţie, şi-au bătut capul să dezlege enigmele postdecembriste, enigmele au rămas nedezlegate şi mai ales într-un permanent spor de număr.

Explicaţia acestui fenomen?
Existenţa şi acţiunea Statului Paralel, a Forţelor Oculte, nesupuse legilor democratice, forţe care au acţionat pe scena postdecembristă prin şantaj, folosirea informaţiilor compromiţătoare, dar mai ales prin spionarea tuturor.

Serialul Noi sîntem statul! are marele merit de a ne dezvălui un colţ din uriaşa întindere a activităţi Statului Paralel.
Se va merge mai departe cu dezvăluirea adevărului astfel încît să avem, în fine, o enigmă postdecembristă dezlegată?
Mai mult ca sigur nu.
Pentru că Statul Paralel, care a așteptat cîteva zile pentru a vedea dacă afacerea se dezvoltă sau moare înainte de face țup-țup, a și trecut la Operațiunea Înăbușirea prin deturnare.

În timp ce Divizia Presă a Statului Paralel fie trece sub tăcere Scandalul, fie minimalizează afacerea zicînd că avem alte treburi, mult mai importante de făcut, ca de exemplu, de continuat lupta împotriva corupției sub Îndrumarea Codruței Kovesi, capetele de pod ale Statului Paralel de pe scena publică au trecut la îndeplinirea ordinelor.
Ar trebui de exemplu deschisă o anchetă penală in rem.
Atît de precipitat în alte cazuri procurorul comunist Augustin Lazăr (cred că la SIPA, la cîte a făcut are un raft întreg de dosare cu secrete mizere!) tace mai ceva decît știuca prinsă de Liviu Dragnea în cadrul comunicării publice a PSD.

Ar trebui desecretizat Raportul Comisiei.
Documentul a fost trimis de Cătălin Predoiu la CSAT.
O copie se află la Ministerul Justiției.
Prin fosta Pușcalău, Klaus Iohannis a anunțat că n-are de gînd să desecretizeze Raportul, aflat în arhiva instituției pe care o conduce atunci cînd nu e plecat la Sibiu.
Tudorel Toader, un personaj la care e suficient să te uiți pentru a te da mai încolo pentru ca nu cumva să-și propună un schimb de valută falsă, a declarat că va desecretiza doar Arhiva.
Nu acum, ci în la Sfîntu Așteptă, după mai vechea șmecherie a amînării cu care ne-a obișnuit deja ministrul Justiției.

Desecretizarea Arhivei e o operațiune imposibilă.
De ce s-a angajat Tudorel Toader la o asemenea operațiune imposibilă, oricum dificilă, cînd avea la dispoziție nu o operațiune, ci un gest, unul foarte simplu, ușor de făcut, fără nici o problemă, Desecretizarea Raportului?
Pentru să Statul Paralel există și dă din coadă!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

17 comentarii pentru articolul „Gîndul de joi, 18 mai 2017”

  • De la Pirateria Portului Chilia, comandantul sună deşteptarea:
    – Alo, Monica, te rog, păstrează-mi deoparte din bucătăria SIPA, deocamdată neîncălzită, o ciorbă de Şorica Nicolai!
    – Domnule Preşedinte, îmi pare rău, dar am trimis de 6 luni toată marfa la popota SRI-ului, din incinta ANP. Încercaţi să vorbiţi cu Chiuariu! El e bucătar şef acum. Dacă nu vrea să se lase convins, zăpăciţi-l!

  • Tăcerea mielului Predoiu prea mulţi ani – până la ieşirea din MJ pe uşa din dos – pe seama arhivei SIPA, reîncălzită atunci de el ca ciorba (în aprilie 2012), are o explicaţie.

    – Cin’ te mâncă, mielule?
    – Hemoroizii, domnule. Incomodează la stat… cu scaunul timp îndelungat.

  • Când vrei să-ţi intre la domiciliu hoţii din apartamente, pleci intenţionat cu soţia la braţ, plimbare, la iarbă verde, o bere-două şi gata, ai rezovat partajul înainte de divorţ. 🙂

    • Chiuariu ar fi stat mult şi bine călare pe Ministerul Justiţiei, pe SIPA, pe bani ordonaţipentru prieteni etc, dacă nu-i punea Băsescu piedică. Dar dacă preşdintele s-a băgat taman pentru infiltrarea lui Predoiu la sugestia şi cu mâna SRI-ului?
      Că doar lucrau pe-o mână atunci, adică Predoiu era un necunoscut îmbrâncit la înaintare cu puterea de convingere a SRI. Asta-i tot o opţiune: au rămas nedespărţiţi!

  • Refuzul lui Traian Băsescu, din 11 ianuarie 2008, de a accepta propunerea Noricăi Nicolai l MJ (care lasă de înţeles că mapa ei profesională şi demonstrativă ar fi provenit de la SIPA), presupune tot o autoservire a SRI-ului, fiindcă PNL- aflat la guvernare asistată atunci de PSD, după expulzarea miniştrilor PDL- nu avea interes să-şi lase colega descoperită… odată cu arhiva. Cineva deschidea pe şestache uşa casei SIPA, #noaptea ca miniştrii comandaţi.

  • Uite, vorbeşte! Vorbeşte purtătorul de cuvânt al SRI, Oligofrennis:
    – „Arhiva SIPA-i ciorbă reîncălzită”.

    Cine a fost interesat, a reîncălzit-o prea tare şi a dat în clocot până s-au opărit robele judecătorilor prinşi în baza de date. Baza de date a ciorbelor preparate în bucătăria de securitate a echipa de opăritori SRI-DNA.
    Interesant este linbajul comun al bucătarilor direct interesaţi să arunce cartea de bucate pentru ciorbe ciordite cu acelaşi cazan din popota SRI.
    Din corul bucătarilor prifesionişti face parte şi Predoiu Continuă să mintă prin ascuderea preocupării sale ordonate 😀 clocită astfel încât dosarele SIPA privind viaţa intimă a judecătorilor şi prcurorilor să fie transferate ca delicatese… în interesul sevicului la SRI. Ca delicatese de drept. Asta i-a fost pofta în 2013, dar acum se face că plouă cu banalităţi văzute cu ochii lui inclusiv în raportul comisiei de inventar trmis de el la CSAT.
    Dacă-i aşa de sigur de banalitatea raportului, avem un motiv în plus să sperăm că Tudorel Toader va dispune desecretizarea aceluiai raport aflat într-un exemplar chiar la Ministerul Justiţiei.
    Ce i-a trecut prin cap lui Predoiu, ca să prevină un astfel de deznodământ cu ,mâna lui Tudorel? A început să bată şaua pe CSAT- stâpănul ielelor şi documentelor – ca să priceapă tudorel să stea în banca lui de reerve. Adică documentele ce ţin de securitatea naţională – aşa cum sunt cele din arhiva SIPA – şi toate instituţiile sunt obligate să se supună CSAT… incusiv Ministerul Justiţiei.
    Limbajul lor comun ne săune că de fapt astea-s limbi comune la curul SRI.

    Bc[tarii

    caune eală

    • În 2012 Predoiu trăgea tare de transferul dosarelor păcătoşilor la SRI, iar cele neinteresante să fie topite sau date la Arhiva Naţională, dar nu a mai apucat să obţină prelungirea mandatului cu Ponta premier.
      cam aşa a propus şi Pruna vopsită, tot în limbajul comun, standardizat şi sincronizat cu acelaşi interes… naţional.
      Ca să nu ne prindem ce separaţie spectaculoasă a urmărit în 2012, în slujba SRI, Predoiu strigă în draci NUMAI opţiunea transferului către Arhiva Naţională, adică habar n-ar avea de dorinţa trasferării SIPA la altă echipă.

      Nimeni n-a vrut-o pe SIPA, domnule, şi, vai!, o să rămână fată bătrână!

    • Predoiu are comportamentul identic cu cel al peştelul angajat profesor de drept la „Pensionul neprihănitelor de la SIPA”, dar la subsolul clădirii a avut grijă să organizeze accesul liber în boxele special amenajete pentru clienţi de zi şi noapte.

      La fel nu a luat nicio măsură să BLINDEZE accesul în arhiva SIPA, nu l-a interesat, era ca ministrul abanonului organizat, cât timp clienţii se învăţase să se autoservească din stocul de neprihănite; care ştiau de-acum să se îndrepte… fără profesor, unde le este locul prestabilit.

      • Mă întreb dacă nu cumva Predoiu se teme să nu se descopere o diferenţă considerabilă între stocul scriptic prins în Raportul din 2008 (lăsat în arhivă de comisia Chiuariu) şi cel faptic – din prezent – ceea ce ar deconspira taman autoservirea SRI-ului cel puţin în timpul mandatelor Predoiu (1 martie 2008 -7 mai 2012)
        Prea se screme să-l scoată pe Autoservitul SRI în afara intereslor comune cu ale fostului ministru Predoiu!

        • Am un motiv să intepretez c-ar exista şi o asemenea posibilitate: Predoiu dspune acum să nu ne aşteptăm din Raportul comisiei Chiauriu la un inventar, fiindcă nici NU a fost FINALIZAT or asta contrazice versiunea depistării unui gol de dosare atribuit predecesorilor (MM,Dănileţ).
          Poate au furat şi ăşti ceva, dar până una-alta nu-i normal să ne prefacem că după 5 aprilie 2007 au venit la MJ îngerii adevărului pur şi integral.

  • Când ne-a zis ce-a descoperit în 2006 prin arhiva răsfoită, Cristi Dănileţ a deschis apetitul generaţiilor următoare de cercetători 😀 , direct interesaţi de folosirea materialului săditor în folosul culturii judiciare, în special al justiţiei ca la căminul cultural.

    • Dacă rasa galbenă nu se USLeşte, nici ministrul liberal al justiţiei, Tudorel (producător de diplome galbene pentru licenţiaţii PNL-ului) nu-şi va înţelege rolul istoric al momentului şi va contribui decisiv la perpetuarea speciei deţinătoare de adevăruri ascunse în arhive.

      • Se poate afla adevărul cu uşile închise la arhivă şi cu raportul comisiei Chiuariu păstrat la secret. Doar nu-i minciună cât de onorabil se joacă de-a transparenţa uimitoare demnitarii fariseismului democratic.

  • Desecretizarea raportului întocmit de comisia înfiptă cu determinare de Chiuariu în timpul mandatului MJ Predoiu (după 1 martie 2008) ar deconspira elemente mult mai edificatoare, decât ce se scrie sau se spune că s-a întâmplat cu arhiva SIPA în mandatul MJ al Monicăi Macovei.( până la 5 aprilie 2007)
    Nu-i totul în regulă nici cu comisia Macovei (Cristi Dănileţ + Paul Dumitriu), dar gradul de secretizare a poznei – reuşită odată cu trecerea prin arhiva SIPA – a fost infinit mai mic. Reţin din jurul anilor 2007-2008; Cristi Dănileţ a povestit – din proprie iniţiativă şi după scurt timp – cum a parcurs o mică parte din materialul didactic SIPA şi a fost impresionat de colectarea datelor intime legate de judecători şi procurori. Nu a ascuns trecerea lui prin arhivă, cu toate că i-ar fi fost la îndemînă să tacă 100%, or despre comisa Chiuariu nu s-a ştiut mai nimic timp de 10 ani. Asta semnifică diferenţele de atitudiune, interes, durată şi implicare între cele două comisii, esenţial distincte, cel puţin după gradul de mobilizare şi numărul de călăreţi pe arhivă. (prima echipă cu 2 componenţi, max 3 cu Tapalagă, iar a doua cu 7 jucători, plus indicii de intrare aranjată)
    Deocamdată nu rezultă că prima comisie (MM) ar fi avut acceaşi bunimie la rumegat întregul material ca al celei de-a doua comisii (TC) şi nici preocuparea MM de a le cumpăra tăcerea absolută celor din echipa ei de cercetare. Dimpotrivă, nu avem indicii c-ar fi inventariat luat toată arhiva la bani mărunţi, spre deosebire de a comisia Chiuariu… rămasă încă mai mult necunscută decît dorică să ne spună cum au reiot să parcurgă toată arhiva încât au reuşit să tragă o linie şi o concluzie de invidiat: lipsă la inventar şi nici de usturoi n-au avut pofte neortodoxe.
    Nu-i în regulă nici diversiunea cu defecţiunea camerelor, atribuită într-o sincronirare nefirească perioadei de mandat Macovei, dar contrazisă recent de Ţuţuianu: depanarea din septembrie 2007 înseamnă automat mandatul lui Chiuariu (5 apr 2007-15 ian 2008); în condiţiile astea, mi-e ruşine să înclin cu suspiciunea de spargere a arhivei tot spre mandatul MM. Deocamdată camerele nereparate un timp anormal de aproximativ, poziţionarea contradictorie a lui Predoiu şi teama de desecretizare a raportului mă îndeamnă să cred în implicarea până peste cap a comisiei Chiuariu.
    Componenţa echipei Chiuariu spune deja mai mult decât speram 🙂 când bănuiam:

    1. Marius Iosif – coleg cu Chiuariu la Universitatea gâştilor trecătoare prin apă – „Petre Andrei”, cu licenţă de la Tudorel Toader, oferită la kilogram. 🙂 ; începe în MJ, din 15 mai 2007, pus de Chiuariu Director Directie de analiza si avizare acte normative din Ministerul Justitiei,detaşat la Chiuariu prin Hotărâre CSM de la 15 mai 2007 până la 14 ian 2009 (a prins şi nouă luni jumătate în subordinea lui Predoiu); numit de la 1 sept 2007 director ANP – mahăr chiar la locul de depozitare a arhivei SIPA, cu intrare separată. 🙂 Apoi, cu trambulina de servciu suspect… în reluare 🙂 , a scăpat de provincie cu braşoave, câţiva ani buni, strecurat imediat la Tribunalul Bucureşti (după 15 ianuarie 2009).

    2. Horia Georgescu – propulsat la ANI după încheierea lucrăturii patriotice peste arhiva SIPA; poate vom găsi pe parcurs un criteriu mai decent adoptat de selecţionerul Chiuariu la alegerea lui Georgescu în echipa reprezentativă, alta decât apartenenţa la SRI.

    3.Boboc Monica, magistrat-asistent la ICCJ, detaşată în funcţia de director adjunct în Directia resurse umane si relaţia cu CSM. (prin Hotărâre CSM, începând cu 15 mai 2007) Încă n-am descoperit dacă există o explicaţie mai rezonabilă decît coincidenţa de a cere şi obţine de la CSM detaşarea în aceeaşi şedinţă şi aceeaşi Hotărâre din 3 mai 2007, odată cu Iosif Marius, ieşeanul de la poz.1.

    4. Bura Mihaela Vasilica – judecător la Tribunalul Bucureşti, detaşată prin HCSM până la 24 martie 2008, când s-a reprofilat în munca de notar.

    5. Scântei Laura Iuliana – împerecheată şi colegă la dreptul de Iaşi cu Chiuariu, ca siamezii, „Petre Andrei” +Licenţă Tudorel Toader, Trio Ascensorul cu Marius Iosif de la poz. 1, la ,multe, inclusiv la inventat acte cu schepsis normativ; împreună de la Iaşi – cu săgeata galbenă – la Bucureşti, halta MJ. Mai întâi, de la o amărâtă treabă de consilier juridic neadaptat, din mâinile tandre ale lui Chiuariu, Scânteia sclipitoare s-a lăsat asimilată cu magistraţii 🙂 în regim de urgenţă până-n august, prin examinare atent aranjată. De-a drepta lui Chiuariu, l-a consiliat peste tot, de-a fir a păr. Când s-a făcut mare notar, si-a provocat şi pofta de împlinire în Parlamentul României. Era cât pe ce să nici nu ştiţi ce pierdeţi.
    –-
    Secretari:
    6. Andreea Istrati, adusă la Direcţia analiză si avizare acte normative; tot din Târgul Ieşilor, era grefieră la Curtea de Apel Iaşi şi s-a trezit la MJ mai întâi consilieră, de-a stânga lui Chiuariu, apoi au asimilat-o cu magistraţii prin aceeaşi metodă de fraudare în grup organizat. Uşile de intrare a ieşenilor lui Chiuariu în MJ au avut broaştele sparte cu un regim nou de examinarea, mai exact, prin înlocuirea comisiei de examinare a cu însuşi şi unicatul Ministru de Justiţie, Tudor Chiuariu.
    7. Dan Marian Mînzală, director direcţia contencios în MJ, pare singurul care era când Chiuariu a încălecat ministerul justiţiei pentru începători.
    –-
    N-au mai prins loc în comisia SIPA, dar au mai parvenit vreo nouă cu acelaşi tren de la Iaşi, cu căţei, purcei, soţ-soţie şi alte cuplaje, penntru acelaşi trai pe vătrai în Ministerul lui Chiuariu de-acasă. Lupta cu SIPA s-a desfăşurat ca-n familie.

    • Bulimia comisiei Chiuariu sare-n ochi după cum şi-au stabilit ţinta, cu precizie şi nerăbdare, în scop de cercetare pentru asimilare 🙂 , nu de adăpostire şi conservare. Comisia s-a organizat ca un scop în sine – primordial – iar explicaţia dată de deputata Scântei ăn ptivinşa accesului ăn arhivă cu cardul de cumpărături (cartele) – mai mulţi odată pentru supraveghere reciprocă – are o componentă premeditată de prezentare a unei obsesii: să-şi acopere scopul şi durata vizitei la ţinta din arhivă (idem grija infantilă de autosigilare a xerox-ului)
      Camerele de supraveghere au fost contractate şi instalate în mandatul Macovei, or din prima lună de lucru, cu cartela-n mâna comisiei Chiuariu, a apărut şi… deranjamentul la camerele incomode, cu durata defectului necunoscută. În aceste condiţii, lauda de sine cu cartela în grup organizat are conotaţii comice. Cu sau fără cartelă, cu intrare individuală… necontrolabilă sau în grup, cu înregistrarea sau fără urmărirea accesului în arhivă sau în clădire în registrul ascuns (secret) al portarului… toate astea n-au nicio legătură cu Prefectura din incinta arhivei SIPA. Alături de teama de desecretizare a raportului se scoate în evidenţă tot aranjamnntul demenţial pus la cale atent monitoriată 🙂 şi se strică toată jucărica muncii de cercetare în scopuri nobile.
      Defecţiuni pe toată linia. 🙂
      Fondul LUNAR de premiere cu căte 4.500 lei de căciulă, pe lângă salariul baban, scoate în evidenţă separţia puterii lui Chiuariu de a recompensa gaşca muncitoare strict şi neântârziat pentru fiecare lună de activitate în comisie… ca să ţină minte toţi la fel pentru viitor că trebuie să… uite totul.
      Ordinele lunare, propulsate de Chiuariu cu mândrie de stăpânitor al misiunii de binefacere – pentru răsplata muncii de cercetare organizată a informaţiilor de interes primordial – atestă activitatea comisiei în lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2007. Fără întrerupere şi fără discriminare. Toţi pentru unul şi acelaşi ordin de mărime a stimulentui de 4.500 lei, unul şi acelaşi premiu pe cap de stimulat pentru toţi. Precizie ca la carte cu personaje care au inventariat la viaţa lor numai ouă şi floace.
      Aceastră perioadă de 4 luni pline în arhiva SIPA reiese din ordinele de plată găsite până acum, însă asta nu echivalează cu limitarea activităţii de scormonire a arhivei în comisia Chiuariu. Mai edificatoare este perioada de sosire a scormonitorilor la obiectiv – 15.05.2007 – şi plecare după misiunea îndeplinită în grup majoritar, aprilie- mai 2008. Deasupra tuturor – ca drona de serviciu angajată peste arhiva SIPA – Iosif Marius trimis special ca director înaintaş la ANP de la 1 sept 2007 pune capac premeditării mutrilor în folosul arhivei SIPA până la 15 ian 2009. Drona Iosif centra, tot ea se auto-filma, tot aşa se auto-supraveghea, se autovizita în reluare, degaja terenul, dădea cu capul şi marca goluri ca masculul alfa peste tot şi în slujba lui Chiuariu. Apoi a lui Predoiu (după 1 martie 2008) care garantează pentru toţi că uşa arhivei SIPA n-a primit usturoi şi nici raportul comisiei nu miroase… normal.

  • Tomnu’ Dan Andronic acuzat ca se intalneste in privat cu Paul de Romania ca sa puna de un jmen imobiliar, acuza in ziarul unde e patron ca „structurile” au pus de un Stat Parleel, in care se intalnesc unii ca sa faca jmenuri politice. Pai ce fac aia din Statu Paralel, face si Andronic, care o fi diferenta intre chermezele la care participa „talentatul” gazetar si alea la care participa pretenii sai din Statul Paralel? Si practic, Andronic si Paul de Romania traiewsc intr-un Stat paralel cu Statul Paralel?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *