Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”
Gîndul de joi, 2 februarie 2017
Caragiale despre isteria românească din aceste zile
Marți spre miercuri noaptea, pe la 12 și ceva m-a sunat o televiziune de știri ca să intru în direct pentru a comenta fierberea stradală pricinuită de aprobarea pe șest a Ordonanței privind modificările la Codul Penal și la Codul de procedură Penală.
N-am intrat în direct.
Și din mai mult motive:
- Îmi dau seama că asistăm la o bătălie pe viață și pe moarte între Klaus Iohannis, care ține în mînă bulanul numit Abuzurile Binomului, și Liviu Dragnea, care vrea să i-l ia.
- Opinia publică autohtonă se aprinde repede și mai ales se lasă repede manipulată pro sau contra.
- Pe vremuri am trăit și eu ca tot tînărul cu patimă tulburările politice autohtone. Acum sunt prea bătrîn pentru a mai avea patimi și, cu atît mai puțin, patimi politice.
Marele motiv e însă altul.
Scrisesem cîndva despre radiografia necruțoare făcută de Caragiale isteriei românești marcate de manifestațiile de stradă, pe vremea lui astfel de expresii ale Voinței populare, vorba Raței mecanice, fiind la mare preț în bătălia politică. Dintr-una din schițele sale dedicate acestei isterii, „Atmosferă încărcată”, învățasem că în astfel de împrejurări, de atmosferă încărcată, e bine să nu te bagi în vorbă. Nici pro, nici contra.
Ca şi în alte texte de-ale lui Caragiale, în Atmosferă încărcată personajul narator e însuşi autorul.
Care autor, cum îi stă bine lui Caragiale, stă e într-o berărie.
Dintr-un motiv pe care el se grăbeşte să ni-l explice:
Întîi şi-ntîi pentru că „e zi de sărbătoare mare repaos duminical“.
Legea repaosului duminical a fost votată la 6 martie 1897, sub guvernul Vasile Lascăr.
Schiţa Atmosferă încărcată a fost publicată în numărul din 10 martie 1900 al ziarului Universul.
Aşadar, ca să mă exprim în termeni şcolăreşti, acţiunea schiţei se petrece între 1897 şi 1900.
Pentru Bucureşti – spune schiţa – nu e însă zi de repaos duminical. E zi de luptă:
„E zi de sărbătoare. Pe stradele principale este o mişcare febrilă neobicinuită. Mulţimea circulă cu mare greutate, grupuri se aglomerează la răspîntii, unde discută fierbinte; toată lumea e cuprinsă de nervozitate… Miroase în aer, nu, după expresia clasică, a iarbă de puşcă – din norocire, moravurile poporului nostru sînt mai blînde decît ale altor popoare, mai civilizate chiar – miroase a … ghiontuială“.
Atmosferă încărcată, cum îi spune Caragiale, tensiunea, cum i-am spus noi, îşi are izvorul într-un fapt concret:
„Dar ce e? De ce fierbe lumea? Se face o manifestaţie populară monstră în contra guvernului, care vrea să treacă prin camere à la vapeur legea pentru înfiinţarea monopolului băuturilor spirtoase! De cînd ne bucurăm de binefacerile regimului parlamentar, n-a trecut această ţară printr-o agitaţie mai grozavă“.
Motivul protestului invocat de Caragiale e fictiv în acest caz.
Prozatorul a ales o aşa-zisă Lege de înfiinţarea a monopolului băuturilor spirtoase pentru a potenţa ridicolul patimei politice la nivelul cetăţeanului simplu.
Ar putea fi foarte bine și Ordonanța de Urgență pentru modificarea Codurilor.
Personajul narator, să-i zicem Personajul Caragiale, se teme să umble pe stradă:
„Drept vă spun: să merg la manifestaţie, n-am curaj, fiindcă am aflat că guvernul este hotărît să reprime cu toată energia mişcarea populară, şi n-am poftă să-mi stric vreun os pentru o simplă curiozitate de gură-cască. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; şi afară de asta, te pomeneşti că mă încurc în vreo discuţie şi-mi capăt beleaua… Cine ştie dacă nemeresc să mă adresez în mulţime cuiva de aceeaşi părere cu mine; şi-n astfel de împrejurări, un om ca mine, care nu înţelege mîndria eroismului civic, trebuie ori să discute cu oameni de aceeaşi părere, ori şi mai bine să n-aibă nici o părere. Dar dacă n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, cînd mai toată lumea are o părere, eşti în primejdie să superi pe oricine are una“.
Caragiale nu e nici contra, nici pentru Legea respectivă.
El preferă să stea la o bere, în aşteptarea ediţiei de seară a „ziarelor politice“, pentru a afla „ce-a fost la manifestaţie“.
Nu trece mult şi se petrece următoarea scenă:
„E lume destulă şi-n berărie. Un cunoscut mi se aşează alături.
— Ei! ce zici?
— Ce să zic? răspund eu… Bine.
— Cum bine? Asta e bine?
— De! zic; ştiu şi eu?
— Cum, ştiu şi eu? Dacă dumneata, cetăţean care te pretinzi…
— Ba, zic, mă iartă, nu mă pretinz deloc.
— Nu e vorba că te pretinzi, dar eşti; eşti un om, care va să zică, mai instruit, şi ai datoria, mă-nţelegi; fiindcă, dacă unul ca dumneata stă indiferent şi nu se interesează, atunci să-mi dai voie să-ţi spui…
— Nene, zic eu.
— Ce, nene?… Aoleu! vai de biată ţara asta. O s-ajungă rău, domnule! o s-ajungă rău!! fiindcă nu mai este patriotism şi totul se vinde, şi sînt oameni, mă-nţelegi, cari ar merita…Şi omul meu ridică tonul atît de tare, încît toată lumea dimprejur îşi ridică privirile către masa noastră… Eu aplec ochii şi cu tonul foarte blajin:
— Să mă crezi că şi pe mine…
El, ridicînd tonul şi mai sus:
— Ce, şi pe dumneata?… Cînd vine, mă-nţelegi, un guvern ca bandiţii, fiindcă n-are cine să-l oprească de a lovi în tot ce e mai scump, pentru care nu mai exisă nici o apărare, fiindcă tăcem toţi, şi eu şi dumneata şi dumnealor (arată pe cei de la mesele apropiate) ca nişte laşi, fără nimica sacru, mă-nţelegi! fireşte că are să-şi bată joc de poporul întreg… A! dar nu mai merge! Poţi dumneatale, mă-nţelegi, să zîmbeşti şi să ridici din umeri, parc-ai fi străin, nu…
— Da nu ridic din umeri, domnule! nu zîmbesc, domnule! mă iartă!
— Ţal! strigă omul meu foarte supărat…
Chelnerul n-aude.
— Ţal!!
— Lasă, zic, plătesc eu…
— Mersi! Las’ că avem şi noi cu ce plăti atîta lucru!… Nu ne-a jupuit pînă acum de tot guvernul bandiţilor dv.!
— Al meu? guvernul meu?
— Las’ că ştim noi… Ţal! Surdule!”
Lesne de priceput că respectivul face parte din electoratul Opoziţiei, dar mai ales că-şi asumă tot ce spune Opoziţia la momentul respectiv prin ziarele sale.
Abia pleacă adeptul Opoziţiei că la masă se aşează un alt cunoscut.
Un adept al Guvernului de astă dată:
„— Ei?
— Ei? repet eu.
— Îţi place ce fac mizerabilii?
— Cari mizerabili?
— Ei, cari mizerabili? Derbedeii! Bandiţii, cari socotesc că, dacă se strîng două-trei sute, beţi, gata pe scandal… Oameni desperaţi, domnule, cari pentru un pisoi omoară pe tat-său… Dar astă dată li s-a-nfundat… Auzi dumneata!… În carne vie are să tragă, în carne vie!
— De, nene! zic eu…
— Dar adicătele, ce poftiţi dv.? adicătele, cum o ieşi o ceată de dalcauci, de haimanale de-ale dv. în uliţă cu reteveiul, guvernul…
— Iartă-mă, zic; înţeleg să combaţi pe haimanale, dar să susţin că sînt ale mele…
— Ce să iert!… Dv., oameni inteligenţi, sînteţi de vină, fiindcă staţi indiferenţi. Ia să fi mers dumneata cu mine şi cu dumnealor toţi (arată pe cei de la celelalte mese dimprejur) să fi mers, ca nişte cetăţeni convinşi, să facem şi noi o manifestaţie… Dar nu! Noi stăm ca blegii în cafenele, şi-n berării, şi-n cluburi, şi lăsăm pe toţi apelpisiţii, cari ard să puie mîna pe slujbuşoare, ca să-şi facă de cap şi să răstoarne sub felurite pretexte…
— Nene, zic, t-ei supăra, nu t-ei supăra, eu în politică nu m-amestec, pentru că…
— Pentru că?
— Pentru că… mi-e frică…
— Frică?… bravo!Şi omul meu începe să rîză:
— Atunci, dă-mi voie să-ţi spun, adicătele, că eşti o mangafa…
— Sînt funcţionar, domnule…
— Tocmai de-aia, trebuie să aperi guvernul…
— De ce? zic eu, cam plictisit… guvernul n-are altă apărare decît pe un conţopist ca mine?Omul meu îmi dă cu tifla, se scoală şi pleacă grăbit, fără să-şi plătească halbele, pe cari le-a băut una după alta… Las’ că i le plătesc eu! şi nu-mi pare rău: mai puţin costă două halbe decît crudele-i lecţiuni de civism…“
Pînă acum, Caragiale a ridiculizat nemilos consumatorul de politică.
Vine rîndul consumatorului de presă:
„Pe cînd deschid gazeta guvernamentală, să mă uit la ultimele informaţiuni asupra scandalului, iată că, intrînd pe uşa din dos, vine la masa mea un domn de vreo treizeci şi cinci de ani şi mai bine, cu o barbă neagră foarte bogată, însoţit de un tinerel ca de vreo paisprezece ani – probabil fiu-său. Amîndoi, tatăl şi fiul, se aşază sans façon la masa mea, şi tatăl, foarte răguşit, îmi zice cu ton de aspră imputare:
— Ce citeşti porcăria asta, domnule?
— Pardon, zic eu…Dar pînă să-i mai zic ceva tatălui, fiul îmi smulge gazeta, o rupe şi o azvîrle sub picioare…
— Domnilor! vreau să zic eu…
— Ce, domnilor? ţipă băiatul… Credeţi că n-aveţi să plătiţi infamia?…
— Ce infamie, domnule?
— O să vă arătăm noi dv. tutulor, cari vă solidarizaţi cu regimul banditesc…
— Cu regimul monopolurilor! adăogă tatăl.Înţelegînd că un tată aşa de răguşit n-ar putea fi niciodată pentru monopolul băuturilor spirtoase, zic:
— Mă iertaţi, domnilor, dar… cu cine am, vă rog, onoarea?
— Cu studenţi! strigă băiatul.
— Bine, dumneata se vede… dar tata dumitale…
— Care tată?
— Dumnealui!Şi arăt pe omul cu barbă.
— Nu-i sînt tată, domnule, strigă omul răguşit…
— !?…
— Sîntem camarazi…
— Camarazi! strig eu. Camarazi? şi încep să rîd…
— Domnule! strigă bărbosul, nu-ţi permit să insulţi tinerimea universitară!
Eu chem degrabă chelnerul, plătesc iute şi plec, după ce salut frumos pe cei doi tineri camarazi“.
Într-o lume de cetăţeni care trăiesc politica la modul isteric, e riscant să fii indiferent sau, mai bine zis, hotărît să judeci cu capul tău.
E însă imposibil să-ţi formezi o părere şi din lectura gazetelor:
„Dar iată soseşte un băiat cu gazetele. Lumea i le smulge. Iau şi eu două: una guvernamentală şi una opozantă. Sînt om care iubesc adevărul şi fiindcă-l iubesc, ştiu să-l caut. De mult mi-am făcut reţeta cu care, în materie politică, îl poţi obţinea apraope exact. De exemplu, Gazeta opoziţiei zice:
«… la această întrunire a noastră, alergaseră peste 6 000 de cetăţeni, tot ce are capitala mai distins ca profesiuni libere, comercianţi, proprietari şcl. …»Gazeta guvernului zice:
«… la această întrunire a lor, d-abia putuseră aduna în silă vreo 300 de destrăbălaţi, derbedei, haimanale…»Atunci, zic eu, au fost la acea întrunire 3 000 şi ceva de oameni, fel de fel, şi mai aşa şi mai aşa“.
E vreo deosebire între atmosfera isterică din aceste zile și atmosfera încărcată din schița lui Caragiale?
Comentarii
23 comentarii pentru articolul „Gîndul de joi, 2 februarie 2017”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Va provoc sa-mi raspundeti la o intrebare cheie: de ce au ajuns oamenii atat de usor de manipulat (e valabil si pt. alte tari europene, SUA, etc) ?
hai ca iti dau eu raspunsul: stii ca imi plac morcovii dar defapt nu imi plac. asta inseamna a deruta unele persoane sau hai ca te platesc cu 1000 de euro sa spuni ce nu ii adevarat.
Nu sunt de acord . Daca doar patima ar fi cea care ne scoate in strada nu ne-am mai numi romani . Nu e stilul nostru caci nu suntem doar latini ci o amestecatura care pana la urma imi da mandrie . Pacat sa ne spunem noua insine tara asa si pe dincolo , oameni nu stiu cum …Suntem popor pasnic si rabdator , tolerant si ingaduitor , dar si inteligent . Suntem oameni calzi , saritori , sensibili si cu mult simt al umorului . Dar nu este cazul acum . Imi place Caragiale dar nu l-as cita acum , in aceste momente in care sute de mii de oameni protesteaza . Dumneavoastra nu ati intrat in direct pt ca inca nu stiti cum se vor legana valurile .
este explicat continutul acestei ordinante mai mult decat orice alta lege din romania! si da, eu personal am citit-o!
nu este vorba de o lege fictiva… este vorba de o lege reala care distruge o parte din lupta anti coruptie!
va placeau vremurile in care nici un sef nu ajungea la puscarie desi era clar pentur toata lumea ca fura?! da si acum sunt nedreptati… justitia nu este si nu o sa fie niciodata perfecta… nicaieri in lume! da una e sa faca greseli, alta e sa scape 1-2 de puscarie… si alta e sa ii scape pe toti!
viitorul suna „bine” Romania o sa fie izolata, economia o sa aiba MULT de suferit … o tara perceputa corupta cu acte in regula are o problema MARE!
chiar sunt toti nebuni?! CSM, UE, toate tarile europene, toate ziarele straine etc?! chiar toti sunt nebuni si ordonanta asta e ok?!
incepem cu teorii conspirationiste ca ala vrea sa ia tara ca ala nu etc… bai oameni buni… este vorba in momentul de fata de niste OUGuri si de intentia anumitor oameni de a scapa de puscarie! atat! nu il vrea nimeni pe iohannis dictator… si nici nu este puterile presedintelui in romani sunt f limitate!
daca voua va convine sa treaca OUGul asta si sa se poata fura legal din banii publici… sa fiti fericiti… dar sa retineti ca economia o sa aiba mult de suferit si f multi oameni o sa se care din romania…. subiectul „daca nu se schimba ceva plec” era unul favorit se auzea peste tot pe unde treceai intr-o forma sau alta!
PS: si terminati cu binomul, iohannisti, basisti etc… toate astea sunt modalitati se a-ti creea „inamici” imaginari ca sa sperii oamenii si sa ii faci mai atenti la manipularile tale … da si iohannis si digi etc manipuleaza…. de antene etc nu mai vb…. dar si aici se manipuleaza la greu!
Daca ne uitam in istoria recenta a Europei, intr-o tara democratica, un „tip” cu numai mult de 30% din votanti, dar foarte „vocal”, prin „vointa strazii”a ajuns „cel mai mare criminal al umanitatii”.Cei ce nu cunosc prea bine istoria, macar sa incerce sa se documenteze pe situl Historia.ro.Ce vreau sa spun este ca daca presedintele nu vrea sa joace rolul de „mijlocitar, de cel ce linisteste, de mediator, de calmare a situatie” sau orice vreti, atunci ce vrea?Germania era o mare putere. Noi ce suntem? o tara medie cu inflenta „neglijabila”.Rezultatul VAI DE ROMANIA!!!
Fara fabrica de dosare a Binomului, umblau elefantii cu covrigi in coada, in Romania, asta e sigur.
Initial s-a protestat impotriva gratierii( care merge in parlament), acum suntem impotriva Codului Penal. Miine vom protesta impotriva comasarii DNA+DIICOT(sau desfintarii DNA), asa „zic unii”. Sa fim seriosi, daca presupunem ca ordonanta pe codul penal s-ar retrage, e cineva sigur ca protestele ar inceta. NU!!!Acestea se vor termina in momentul cind DICTATURA PERSONALA nu se va instaura. Ceausescu Nicolae a fost un mic „copil”. Probabil peste sase luni ne vom saluta cu „hei klaus”.
parca vad si se va spune ca nu exista o statistica cite victime au murit in ultimele zile in toata tara iar cit despre rudele acestora sint mintiti.
informatie de ultima ora: ministrul sanatatii trebuie sa isi dea demisia pt ca a tacut din gura pt a nu afla lumea adevarul in care au murit oameni din cauza protestelor. va rog luati legatura cu spitalele pt confirmare si cu rudele victimelor,se va incerca musumalizarea si vor nega ca nu exista victime si vor spune ca au murit din alte cauze gen accident de masina. informatie preluata pe surse anonime, eu doar imi fac datoria de a informa lumea dar ma cam pune pe ginduri cu tot ce se intimpla cu aceasta tara si mai fac o mentiune kovesi trebuie sa isi dea demisia pt ca este implicata in aceasta poveste.
Trebuie luata posibilitatea emiterii de ordonante de urgenta de catre guvern. Parlamentul sa fie singurul loc unde se dau legi.
Dupa parerea mea degeaba au iesit oamenii in strada ca nu sa rezolva nimica nici macar in mod pasnic nu degeaba ii „tiganie” in guvern pt ca nu sint responsabili si prefera sa fuga de resposabilitati politicienii si ne indeamna cu vorbe mieroase la tv dar defapt isi fac mendrele dupa felul lor oricum nu ii intereseseaza pe oamenii care iau votat din ce am vazut in mediu online si la tv, mie imi lasa un gust amar.
Maestre concluzia e una singura:
Mult zgomot pentru nimic nou!
Curat, murdar! Parol.
Constitutia Romaniei, ARTICOLUL 80:
„(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
MEDIERE domnule Iohannis Klaus Werner! In aceste conditii mai crezi ca te va mai vota cineva? Mai este cineva care se indoieste de misiunea pe care o are de indeplinit acest om? Distrugerea Romaniei este pentru el si altii pe primul plan. Romani, daca asa va doriti, sa aveti spor!
Ce tara este aceea in care presedintele cheama populatia la violente in strada, care are trei parchete generala, parlamentari si presedinte protejati de imunitate, cetateni care cer desfiintarea umor posturi tv, cetateni care ataca jurnalisti si care de reportaj sub privirea nepasatoare a autoritatilor?
Ieri a fost si mitingul cu violenta in strada. Cum vor fi trasi la raspundere instigatorii? Toti au imunitate. Cine va suport costul distrugerilor materiale, spitalizarilor etc.?
😛 felicitari Dle Ion Cristoiu , norocul nostru ca il mai avem pe Caragiale. E al nostru si etern! 🙂 Recunosc, suprapunand tabloul descris (scris) aici, peste cel din Piata V. , .in ciuda forfotelor, isteriilor, urletelor….. nebuniei …patologice deja, te UMFLA UN RAS, de zile mari. Asta este ….”efectul” Caragiale.
Da, cu tot tragicul situatiei in care totusi ne aflam si unde pare ca ne invartim ca musca beata la mirosul de ….kkt de mai bine de 27 ani, se naste si un RIDICOL demn de vremurile caragielesti.
Ridicolul il vad si prin faptul ca dincolo de batalii, zbateri, cuceriri ale puterii, cutite in spate, tineri confuzi, STRADA!,paradoxal si ciudat, de altfel foarte determinati in…CONFUZIE… deci peste zarva asta, desigur POLITICA si PENTRU CUCERIREA PUTERII PRIN FORTA (caci ce naiba? dupa alegeri legitime, mai trebuie cucerita PUTEREA inca odata, de altii desigur, asa-i in democratia damboviteana!), DUPA ….TOATE…. avem ceva ce se numeste : dialogul surzilor, al tuturor „taberelor”, fara exceptie.
Adica la asa zgomote mari, zbierete, nervi …contre si coate, se „aude” doar acest dialog al surzilor, sincer nu e de spitalul 9? – prin urmare, fiecare intelege ce vrea.
Tot a la Caragiale este, cum bine ati spus dvs., doar anul difera 2017. Desigur pe Caragiale il pastram, clar :smile:, schimbam anii atat :2018….2019… aceeasi poveste, alt an si tot asa ….cu regret insa, dupa atatia ani trecuti dar si ce vor urma -„pe culmile gloriei politico-romanesti”, concluzia e una: Romania nu are nici o sansa!
Sansa de zi cu zi s-a metamorfozat intr-o himera, fata morgana mioritica….o iluzie, dupa care romanii alearga bezmetic non-stop, timp in care, politicienii + altii, Binom, Trinom, nu conteaza nr. lor, ci „muschii”…, le pun cate o piedica…doua,.. trei…. ca sa le mai taie din avant si speranta pentru o sansa -iluzie, sau nu.
Si ca intr-un banc prost – fiecare e cu a „ma-sii”. Exersat de toti in istoria Romaniei. PACAT doar ca „exercitiul” acesta se tot joaca pe spinarea noastra si se contabilizeaza in ani pierduti tot! din viata noastra!.
Cine nu vede Romania esuata, caci asta e, atunci e orb. Ma intreb doar atat: conducatorii nostri din toti anii de dupa ’89 se uita vreodata in oglinda, asa ca la momentul unic al adevarului, sunt multumiti de realizarea lor :ESECUL Romaniei?. Daca da, sa si-o treaca in CV, scris cu litere de aur!
Este inacceptabil! in opinia mea, dupa ’89 acest 2017 asa cum a inceput si ceea ce se petrece. Marsavie dusa pana la apogeu, e inca prea putin spus la ce vedem azi.
Absolut de acord cu comentariul dvs.Romania a esuat pe toata linia in proiectul democratic si cat de curand va urma o forma noua de dictatura.
salu, cristi, nu a esuat , o sa creasca mai mult ,
Caragiale al nostru s-a autoexilat din Romania. Si-a trait ultima parte a vietii in Germania, la Berlin. Nu este asa ca e ironic? Cel care a surprins atit de bine mentalitatea romaneasca a trebuit sa plece?
E destul de discutabil motivul plecarii/stabilirii in Germania: unii zic ca ptr. muzica si cultura, altii zic ca a fost spion (eu unu’ cred ca mai degraba pentru arta).
Si nici de acolo nu incetat sa lupte pentru Romania si din cauza asta ce spui tu aicea nu mi se pare prea relevant.
A inceput bataia. M-am minunat ca a durat asa mult timp. Se spune ca ar fi ultrasii de la fotbal. Chiar asa o fi? Sau este urmatoarea treapta de escalatiune (daca protestele pasnice nu au dus la rezultatul dorit) pentru a denigra jandarmeria romana ca tine su „penalii din guvern si bate lumea.
Dupa 12 ani de puteri nelimitate, presedentia, „justitia” si SRI lupta pe viata si pe moarte pentru a-si pastra hegemonía. Ca dau foc tarii nu conteaza. Daca ar fi normali la cap, ar sesiza CCR si ar astepta linistiti decizia. Daca OUG nu sunt constitutionale vor primi dreptate, ceea ce nu cred.
Dar lor le este frica de viitor pentru ca isi dau seama ca va urna un val de plangeri penale la adresa lor si vor deveni deodata din urmaritori urmariti. Asta este miza. Pentru asta trimit oamenii in strada.
Germanía, care adica este ingrijorata, nu ia nici o masura in justitie contra VW sau Deutsche Bank. La noi i-ar fi plimbat pe toti in catuse. De la CEO pana la sefii de birouri. Circa 10.000 de oameni.
Cam așa… nu s-a schimbat și nu o să se schimbe nimic.
bravoooooooo Maestre !