Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Gîndul de joi, 20 aprilie 2017

Prinderea lui Sebastian Ghiță – o victorie cu care nu se fălește nimeni

În alte țări, vorba poetului, „de soare pline”, evenimentele polițienești care provoacă explozii nucleare în plan mediatic sînt, de regulă, capturile de droguri (în cantități uriașe), destructurarea unui Grup de crimă organizată, urmată de arestări spectaculoase, prinderea unor spărgători de bănci.
Obișnuit, toate aceste evenimente sînt dublate de acte violente, în prim plan situîndu-se schimbul de focuri dintre urmăriți și urmăritori, soldate cu morți și răniți, cu serioase pagube materiale și cu secvențe date la televiziuni împreună cu avertismentul: „Atenție, urmează imagini care vă vor putea afecta emoțional!”
Teoretic, avertismentul e dat pentru a-i feri pe cei sensibili de impactul cadavrelor întinse pe trotuar și al gîturilor din care curge sînge. Practic, avertismentul e menit să salte ratingul. Cine s-ar ridica din fotoliu ca să plece, ștind că vor urma imaginea „care vă vor putea afecta emoțional”?

Năravurile în Moldo-Valahia sînt infinit mai blînde decît în alte țări. La noi reglările de conturi se fac prin intermediul DNA și nu al mitralierei. Procurorii DIICOT și DNA nu-și riscă viața, cum se întîmplă cu procurorii anti-Mafia din Italia. Riscă cel mult să-și supere șefii.
În acest context, rămîne explicabil că singurele evenimente politico-juridice în stare să stîrnească presa sînt cele legate de Fugarii din țară pentru a scăpa de arestare. E vorba, firește, de Fugarii pașnici, de regulă, oameni de afaceri, lipsiți de rețele de crimă organizată peste hotare și, de cele mai multe ori, Fugari printr-o decizie de ultimă clipă. Cu rare excepții, acești Fugari sînt prinși pînă la urmă. Fuga lor, dar mai ales prinderea devin evenimente mediatice senzaționale.

Sebastian Ghiță se înscrie automat pe o listă de Fugari celebri. După anunțul privind prinderea, de vineri, 15 aprilie 2017, presa a publicat lista cu Fugarii celebri din ultima vreme, împreună cu amănunte despre plecarea din țară, rostuirea peste hotare și prinderea lor.
S-a putut constatat că Sebastian Ghiță e coleg de listă cu Omar Hayssam, Nicolae Popa, Mihai Nicolaiciuc, Gregorian Bivolaru, Dinel Staicu.

O raportare a lui Sebastian Ghiță la ceilalți Fugari celebri descoperă din start multe note aparte. Multitudinea lor ne face să credem că Sebastian Ghiță e un caz deosebit, lucru explicabil printr-o serie de particularități:

  1. Toți ceilalți Fugari au stîrnit, la dispariția din țară, un scandal politico-juridic însemnat. Presa și-a îndreptat tirul spre instituțiile răspunzătoare de supravegherea Fugarului. Instituțiile au dat vina una pe alta. În plan politic, s-au înregistrat polemici, mai ales între Opoziție și Putere. Dispariția lui Sebastian Ghiță n-a stîrnit Scandalul deja tipic. Au concurat la aceasta și împrejurările în care a fugit Sebastian Ghiță. E vorba, mai întîi, de ajunul Sărbătorilor de iarnă și, mai ales, de trecerea de la un guvern la altul. Au contat apoi și bîlbîielile în materie de prezentare a deciziilor legale care reclamau supravegherea. Ca să nu mai spunem că un rol deosebit l-a avut suspiciunea unui Sebastian Ghiță – ofițer sub acoperire.
  2. Fugarii au fost prezentați de presă, mai ales de presa Binomului, ca persoane profund antipatice, întruchipări ale corupției din cauza căreia suferă masele populare. De aici și campania de acuzare a Autorităților că le-a scăpat Penalul.
    În cazul Sebastian Ghiță nu putem vorbi de o campanie de diabolizare.
    Dimpotrivă, Sebastian Ghiță a apărut în presă drept un personaj simpatic. Principala cauză stă în dezvăluirile începute de Fugar în 28 decembrie 2016, seara. Caracterul lor senzațional, urmările în plan instituțional (prăbușirea lui Florian Coldea), ațîțarea așteptării unei noi casete au făcut ca situația lui Sebastian Ghiță de Fugar să fie trecută cu vederea. De altfel, era și imposibil să fie altfel, cîtă vreme Fugarul era prezent seară de seară în casele românilor și devenise subiect de discuții nu numai în presă, dar și pe stradă, în cafenele, în bodegi. Ipostaza de Fugar a fost micșorată și de credința că dispariția lui Sebastian Ghiță face parte dintr-un joc operativ.
  3. Toți ceilalți Fugari au fost prinși după ce se rostuiseră acolo unde ajunseseră. Omar Hayssam se stabilise în Siria. Nicolae Popa era un pașnic locuitor al Indoneziei. Gabriel Bivolaru, stabilit în Suedia, își permitea să facă raite prin țările din jur. Cel puțin pînă acum, din datele publicate, nu rezultă imaginea unui Sebastian Ghiță preocupat să se rostuiască departe de România. Nu știm pe unde a umblat Sebastian Ghiță pînă a ajunge în Serbia. Sigur e c-a lăsat impresia unui ins care stă la hotarele României, cît mai aproape de țară, pentru a-și rezolva afacerile. Chiar și faptul c-a fost prins cu fratele în mașină dovedește că Sebastian Ghiță era un soi de Fugar interimar, cu întreaga-i personalitate prezent în România.
  4. Prinderea unor Fugari precum Omar Hayssam, Nicolae Popa a fost exploatată politic de diferite personalități și diferite partide. Deși și-a asumat ca pe o victorie prinderea în cazul Nicolae Popa și Omar Hayssam, Traian Băsescu, aflat la Cotroceni, a făcut în așa fel încît prinderea să curgă în favoarea sa. De altfel, în mai multe rînduri, Traian Băsescu a dat prinderii semnificația ieșită din comun a tăriei statului român care – zicea el – îi găsește pe Fugari și-n gaură de șarpe.

În cazul Sebastian Ghiță, nici o forță politică nu și-a asumat prinderea ca pe o victorie. Deși a folosit momentul pentru un plus de expunere mediatică, ministra de Interne, Carmen Dan, n-a făcut prea mare caz de această victorie. Nu și-au asumat-o nici Sorin Grindeanu, nici Liviu Dragnea. Cum Klaus Iohannis n-a reacționat în nici un fel, putem spune că prinderea lui Sebastian Ghiță înregistrează o premieră.
Pentru prima dată de la apariția temei Fugarului în România postdecembristă, prinderea unui Fugar rămîne în planul activității polițienești de rutină, fără a trece în planul victoriilor statului.

Explicația acestei noutăți trebuie căutată și în situația aparte a PSD față de Sebastian Ghiță.
E greu de crezut că Sorin Grindeanu, Liviu Dragnea se pot bate cu pumnu-n piept c-au prins un om care trece de-al PSD-ului.
Dincolo de explicații, rămîne un fapt pozitiv:
Prinderea n-a mai căpătat conotațiile unei opintiri a întregului stat.
Semn de normalitate, desigur!

N.B. Există, totuși, o notă comună lui Sebastian Ghiță cu toți Fugarii.
Și-n cazul lui, presa invocă posibilele dezvăluiri pe care le va face Fugarul, la revenirea în țară.
Întrebarea Cine tremură după prinderea lui X? a fost pusă de fiecare dată cînd a fost prins un Fugar celebru.
Și de fiecare dată, odată adus în țară, Fugarul n-a dezvăluit nimic.
S-a tremurat degeaba.
Va fi așa și-n cazul lui Sebastian Ghiță?
Sînt convins că da!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

36 comentarii pentru articolul „Gîndul de joi, 20 aprilie 2017”

  • Reporter: Cum a fost capturat? Era în maşină sau pe stradă?

    Oficial Înalta Curte: Conform informaţiilor pe care le avem în acest caz, domnul Sebastian Ghiţă a fost arestat într-o cafenea.

  • Formidabil!
    Dragnea a declarat că de pe net a aflat de prinderea lui Ghiţă şi, mai tare ca primul tun, cu al doilea l-a umplut de sânge pe Ghiţă: nu ştie, „e arestat sau…” cum stă, pe unde?
    Uite-l Ghiţă, nici nu-l interesează soarta ta! Era departe şi te-au prins în lipsă, în lipsa nevinovată a lui Dragnea, ca la OUG pe graţiere, când era în SUA.
    Vă mai amintiţi ce piesă solidă a avut în ţară marţea neagră?
    Premierul Ponta era plecat din ţară; ca Dragnea la Trump sau la pescuit oceanic?

    • A venit acasă pregătit cu probe ale plecării lui din ţară, să n-avem dubii. Urmează să prezinte poze la braţ cu români, în aeroportul Doha; la fel cum s-a pozat la , atunci când a , când era cu , na! nu-mi amintesc unde, când şi de ce s-a mai pozat cu altcineva în afară de balenele prinse la baltă.

    • Şi Ghiţă a aflat de pe net unde a fost Dragnea. 🙂
      Are o tabletă închiriată cu 100 euro pe săptămână. Până i se aprobă liber la net. 🙂

  • Ce-a cântat Oprea în casa lui conspirativă, de ziua lui Onţanu?
    – Am crescut un om şi-un câine, din bucata mea de pâine, şi-am pupat mâna de om, ca un câine lângă pom, până m-a plesnit norocul: cică am inundat locul.

  • – Noi suntem DNA şi ne facem treaba!
    – Unde?
    – La dezalcoolizare.

  • – Ioane, Ioane, toată lumea doarme, numai tu nu-ţi serbezi ziua de Sfântu Ion la Oprea acasă. 😀

    • Unde drogul nu e, nimic nu e la fel de palpitant. 😀

      – Hai, fă, la băut pe gratis: Mocaină pentru VIP-uri!
      – Unde, unde?
      – La Oprea acasă.

      – Ce faci, fă, aici în sediul DNA?
      – Ce ştii tu, iubirea vieţii mele? Munca înnobilează pe om. Avem azi alegeri prezidenţiale. Dacă prindem un demnitar la furat voturi, arătăm că noi suntem DNA şi ne facem treaba.
      – Atunci eu plec la Oprea; are whisky la discreţie, Mocaină pentru VIP-uri.
      – Dacă şi-ar fi sărbătorit Onţaniu ziua onomastică, mergeam şi eu negreşit.
      – Şi cu „Noi suntem DNA!” cine ar rămâne să muncească aici?
      – Asul meu băgăcios peste tot, noi suntem DNA oricunde ne-am afla. Băutură să fie!

  • Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul în pădure:
    – Lupule, dacă Ghiţă era la volan, de ce nu-i acuzat în Serbia şi de conducere fără permis sau cu permis fals?
    – Nu te aud bine. 🙂

    Uite unde era permisul lui Ghiţă în 2012 şi cum a găsit Portocală un denunţător… după 4 ani, în 2016 pentru un motiv de arestare în plus:

    „Pe 8 Martie 2016, “sub numărul 65/P/2016 a fost înregistrat la DNA Ploieşti denunţul lui Ştefan Crivăţ, şeful Poliţiei Rutiere Prahova, cu privire la faptul că în data de 22.07.2012, împuternicitul la comanda Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Prahova, comisarul şef Viorel Dosaru, la solicitarea lui Sebastian Ghiţă a intervenit pe lângă lucrătorii de poliţie rutieră din cadrul Biroului DN1, pentru ca acestuia să nu-i fie întocmit dosar penal pentru conducerea fără drept a unui autoturism pe drumurile publice, în condiţiile în care având dreptul de a conduce suspendat în acea perioadă (22.03.2012-18.08.2012), de către IPJ Constanţa, la data menţionată, Sebastian Ghiţă a fost oprit în trafic de către lucrătorii de Poliţie de pe raza com. Bărcăneşti, judeţul Prahova, deoarece conducea autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare PH 99 ASG, în proprietatea ASESOFT INTERNATIONAL, cu viteză peste limita legal admisă în localitate”

    • Datorită acordării acestui prim-ajutor lui Ghiţă, comisarul şef Viorel Dosaru s-a ales cu dosar penal.
      În 2016 era numit subsecretar de stat în cadrul ministerului Afacerilor Interne, în guvernul lui Cioloş. 🙂

    • Colac peste pupăză, procesul continuă: „Viorel Dosaru și Liviu Tudose au permis accesul lui Sebastian Ghiță la informații nedestinate publicității”.

      • Nu-i arestat cine dă (informaţia secretă), e cerut la arestare cine primeşte (de prost, Ghiţă). 🙂

        Asta-i justiţia cu faţă de curvă.

  • În locul lui Ghiţă, în faţa judecătorilor din Serbia, eu nu m-aş limita la discutarea cererilor de arestare admise de instanţe, ci le-aş cere avocaţilor să aducă înscrisuri doveditoare ale tentativei de arestare preventivă respinsă de Camera Deputaţilor în 30 martie 2016. Să vadă toată Serbia cum gândeşte Portocală şi să se înşţeleagă mai clar cum era cât pe ce să obţină arestarea lui Ghiţă în aceeaşi justiţie cu faţă de curvă şi cu credibilitatea pierdută. A scăpat ca prin urechile acului graţie votului deputaţilor, mai puţin alde Gorgiu care îi ameninţa pe deputaţii PNL că nu se vor mai regăsi pe listele partidului la alegerile parlamentare din acelaşi an, dacă vor vota împotriva arestării lui Ghiţă,

    Din materialui lui Portocală, prezentat Camerei Deputaţilor de Kovesi, pentru obţinerea avizului de arestare:
    „După anul 2010, sub paravanul protecţiei autorităţilor, Ghiţă Sebastian Aurelian şi-a permis să comită o gamă diversificată de fapte care pot întruni elementele constitutive ale unor infracţiuni (folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, infracţiuni de dare de mită, şantaj, conducerea unui vehicul fără permis de conducere)”

  • Oprea e ca in gluma aia:
    -ai bilet tigane?
    -nu prea am, mancati-as gura…

  • Mai aud o expresie de valore inestimabilă: „Ghiţă şi-a negociat bine tăcerea şi nu va vorbi”

    E posibil să nu vorbească, posibil să fi negociat ceva DUPĂ prinderea lui, dar sensul expresiei pare să se refere la negocierea DINAINTE să fie prins sau să se lase prins, urmare perfectării negocierii.
    Păi, iarăşi sunt curios, cum poate un fugar să stabilească termenii negocierii fără să comunice? Comunică. Şi cum comunică, fără să se expună localizării facilitate chiar de el – ca proasta-n târg – tocmai fiindcă l-a mâncat pofta de negociere?

    • Poate să negocieze, dar vorbitul, nu tăcerea, şi cu alţii (mai străini din fire 🙂 ), nu cu cei din ţară interesaţi să-i cumpere tăcerea. Mai rămâne de disutat posibilitatea să fi negociat ceva înainte să dispară din ţară, dar în niciun caz tăcerea; dovadă: cele 8 episoade vorbite la Romania TV.

    • Eu nu mai cred nimic din ce se spune, nici macar in poza. Nu poti sa te plimbi prin Europa cu un pasaport sarbesc fara vize. Iar daca ai actele expirate nu te plimbi nicaieri ca nu te lasa granicerii. Si apoi daca poza e reala, de ce exista doar una? Un film ceva, nimic?

  • Pornind înapoi pe urmele cauciucurilor lăsate de maşina portocalie a lui Ghiţă, vom ajunge la permisul pierdut de el în Franţa, dar şi la maşina aflată în garajul reprezentatului Diviziei de presă care a primit misiunea îndeplinită: să mănce detaliat căcat pentru idioţi.

    • Scufiţa Roşie se întâlneşte în pădure cu lupul:
      – Lupule, de ce ai maşina de culoare portocalie?
      – Ca să mă vezi mai bine. 🙂

  • Am mai multe motive să cred în versiunea legitimării lui Ghiţă în restaurant, relatată de reporterul România TV, nu în trafic…fără maşină 😀 ;
    – despre maşină n-avem niciun element cunoscut, dintr-o puzderie de resurse; sursele mincinoase au probleme debile la bilă;
    – reporterul Rom’nia TV a avut posibilitatea să intre în restaurant, să se aşeze la o masă cu un sârb invitat pe post de traducător, apoi să-l întrebe pe ospătar cine a văzut cum a fost ridicat din restaurant mogulul fugar; evenimentul anului în baschetul sârb, discutat şi în restaurantele în care nu a apucat Ghiţă să intre;
    – dacă reporterul România TV nu prinde o zi norocoasă, adică n-are traducător la îndemână şi nici n-a prins tura ospătarilor din seara/noaptea de 13 spre 14 aprilie ac., mai trage o dată în ziua potrivită, mai cere şi-o suplimentare de diurnă de-acasă, ca să facă mai bine faţă cheltuielilor, şi se apucă de munca de cercetare, că tot se plictiseşte între două transmisiuni spre casă, şi alea înregistrate. 😀
    – n-ar fi rău să-şi extindă cercetările şi spre masa fotografului de ocazie neratată, unde un ospătar mai vigilent a observat că respectivul a fugit fără să plătească, ca să însoţească poliţia, nu cumva să-l piardă pe Ghiţă contracost; 🙂
    – poate să mai afle despre Ghiţă de la alt ospătar, mai vigilent, dacă era cu fratele, cu maşină lăsată pe mâna vreunui conducător auto până la secţia de Poliţie, dacă era îmbrăcat ca-n poză etc
    – nu-i nicio nenorocire dacă reporterul România TV n-a mers prin extindere în restaurant şi împrejurimi; are timp de acum încolo. 🙂

    • Sper să nu uite reporterul TV să întrebe ce culoare avea maşina inexistentă în parcarea restaurantului. 😀

    • Ştiţi cum iese un ospătar din restaurant în timpul serviciului?
      – Cum iese lumea după urs. 🙂

  • Să-i facem lui Ghiţă o poză în restaurant!

    Instinctul fugarului îl îndeamnă să se uite peste umăr. Se simte vulnerabil şi vrea să să scape de povara asta, asigurându-se că nu-i nimeni pe urmele lui.
    Asta înseamnă că instinctul fugarului îi cere să nu se expună în traficul pietonal, ci să se adăpstească în locurile izolate, cât mai sigure, controlabile, cu vedere spre… intrare. 😀
    De ce-am fi minţiţi că Ghiţă a fost legitimat în timp ce circula pe stradă? Ce-avea dacă ni se spunea cinstit cum stătea omul la o masă, la un pahar de vorbă cu fratele său?
    Prima dată când am văzut poza de mai jos, la TV, erau însemnate şi scoase în evidenţă două cercuri: cum privim poza, un cerc în stanga jos arăta paharul, iar al doilea cerc – în dreapta sus – ne arăta afară, prin geam, o maşină, care părea de Poliţie (sârbă)

    Se înţelege că s-a optat pentru comunicarea mincinoasă cu legitimarea în trafic ca să nu ne prindem că Ghiţă a fost tras în poză în r4spectivul restaurant, înainte să fie legitimat de poliţişti. Se mai vede în aceeaşi poză îngustarea vizibilităţii, ca si cum pozarea s-a realizat printr-o fantă sau ulterior au fost înlăturaţi stânga-dreapta câţiva milimetri pentru a exclude ceva sau o mâ nă, un nas, al altei persoane de la aceeaşi masă.
    Se mai vede şi privirea lui Ghiţă într-o parte, nu spre cel care pozează, o privire parcă resemnată, poate privea cum poliţiştii sârbi au început de la alte mese „legitimarea de rutină”.
    Ni s-a ascuns prezenţa – la altă masă – a omului care a dat tras poza, fără bliţ. 🙂 , dar ajuns în restaurant înaintea poliţiştilor.
    De cine este ascunsă prezenţa „fotografului” la faţa locului, la altă masă din restaurant: de poporul idiot sau de Ghiţă?
    Păi, de Ghiţă nu se pot feri, fiindcă el recunoaşte şi locul şi momentul tragerii în poză. Aici e dilema nouă! Cine ne minte cu maşina controlată în trafic – ca să nu se facă de ruşine ulterior – ştie sigur că Ghiţă nu ne va spune adevărul despre poză şi controlul din restaurant? Aceasta-i întrebarea şi de aici se pot identifica forme de complicitate, ţinute departe de ochii idioţilor aflaţi pe tavă şi duşi de nas în trafic.

    http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/16235832/1/collage-2017-04-14-2.jpg?width=605

  • – Bulă, ce este credulitatea şi cine a spus despre români că-s un popor de idioţi?
    – Credulitatea este încrederea unui popor de idioţi în orice minciună servită de şmecherii din instituţiile statului, adică ăsta-i serviciul, ca la tenis: servitorii mint cu neruşinare pe tavă în slujba cetăţenilor idioţi.
    – Şi de ce îşi permit şmecherii să ne servească cu atâta dispreţ şi desconsiderare?
    – Aşa se clădeşte planul lor de lucru – „La aşa popor, aşa serviciu!”- adică serviciul nu se schimbă: „Merge şi-aşa, ca pân-acum şi-n viitor”. Uite d-aia merge şi Ghiţă cu maşina direct în restaurant: se cerea legitimat de Poliţia sârbă.

  • Gabriel Oprea i-a tras lui Gâdea a doua ţeapă consecutiv, nu a venit la Sinteza bilei, din motive de bilă, dar a acceptat să tacă prin telefon.
    La întrebarea bilei pe faţă despre prezenţa cuplului Kovesi-Coldea in casa lui conspirativă pentru sărbătoriţi de pretutindeni, în noaptea generalilor, Oprea a zis că preferă să fie sincer, dar în tăcere.
    N-a zis nici da, nici ba.

    În realitate acesta a fost răspunsul curajos:

    https://mediastiriv1.freenode.ro/image/201609/w295h180/media-147444343460098300.jpg

    • Mihai Gâdea: Confirmaţi prezenţa celor enumeraţi de domnul Andronic (n.r. inclusiv Laura Codruţa Kovesi şi Florian Coldea)?

      Gabriel Oprea: Fac o declaraţie, aşa cum ne-am înţeles. Am precizat şi joi că atunci, duminică, 6 decembrie, a fost o simplă cină. Nu i-am organizat ziua de naştere sau ziua de sfânt domnului Onţanu. Au fost acolo domnul Maior, domnul Dâncu, domnul Iordănescu, domnul Andronic…

      Mihai Gâdea: Au fost la această cină Colea şi Kovesi?

      Gabriel Oprea: La acea întâlnire am invitat aceste persoane.

      Mihai Gâdea: Ei (n.r. Coldea şi Kovesi) au venit neinvitaţi?

      Gabriel Oprea: Cred că a fost foarte clar ce am spus…

      Mihai Gâdea: Atunci Coldea şi Kovesi au venit din proprie iniţiativă?

      Gabriel Oprea: Eu înţeleg poziţia dumneavoastră, dar nu a fost nimic politic, a fost o simplă masă, o cină, nimic mai mult şi asta se va dovedi. Înţeleg că va fi o Comisie, vor fi declaraţii sub jurământ.

      Mihai Gâdea: E posibil ca în biroul în care s-a retras domnul Andronic, să se fi discutat şi ceva politic?

      Gabriel Oprea: Domnule Gâdea, înţeleg şi momentul, că Dan Andronic are supărările lui, şi eu le am pe ale mele, dar a fost o simplă cină… Nu mai am nimic de adăugat. Nu ştiu dacă merg sau nu la Comisie, dar nu am nimic de ascuns.

      • – Bulă, spune! Au fost cei doi porumbei la tine acasă, da sau nu?
        – Am fost destul de clar. Eu am invitat o hulubărie întreagă.
        – Te întreb numai de cei doi porunbei: au fost sau nu?
        – Sunt sincer. Cred că am fost foarte clar.

        PS.
        – Vanghelie, fii tu mai clar! Pe faţă. Ce are Oprea?
        – L-a drogat Maior. Aşa mi-a spus el.
        – N-ai spus când l-a drogat. În noatea aia sau mai târziu şi nu i-a trecut nici acum pe faţă.
        – Numai un drogat e în stare să spună că a fost drogat. Aşa-i sau nu?
        – Aşa-i.
        – Ei bine, Oprea nu mi-a spus că Maior l-a drogat o sigură dată. 🙂

  • În urmă cu vreo 10 zile, Dan Andronic a scris în Evz că – în privinţa întîlnirii din 6 decembrie 2009 din casa lui Oprea – Sebastian Ghiţă are o apreciere diferită, adică vede atfel scopul şi durata vizitei din casa generalului.
    Eu sunt curios cănd au tranşat Andronic şi Ghiţă starea naţiunii din noaptea anului 2009? Cînd au filmat împreună anul trecut serialul prezentat la Romania TV, cu Ghiţă în rolul principal, înainte de filmări când s-au contrazis pe seama includerii (sau nu) acestui subiect în acelaşi serial sau au discutat cu mai mult timp în urmă, fără nicio legătură cu serialul “Ghiţă Şo pe Coldea-Kovesi!”?

    Are relevanţă, ca să înţeleg dacă şi cine – Ghiţă sau Androinic?- a consiuderat inoportună includerea nopţii generalilor în serial. Aş înclina să bănuiesc că Ghiţă a considerat subiectul 2009 nesemnificativ sau oricum nu atât de important ca altele mai de actualitate. Dacă Ghiţă l-ar fi considerat important, l-ar fi aminitit în serial – cel puţin în treacăt – doar nu i-ar fi mâncat prea mult din timpul alocat filmării celor 8 episoade. Pe de altă parte, Dan Andronic a prins noaptea de pomină în serialul omolog “Noi suntem statul!”, adică i-a acordat o altă notă muzicală importanţă. Au aprut destule ecouri, inclusiv de la Vanghelie şi aşa am ajuns la Mocaina pentru VIP-uri. Cine-a pus cârciuma-n drum, ăla n-a ştiut de misiunea conspirativă a generalului cu Mocaina-n casa de nebuni . Cine-a pus Mocaina-n casă, ăla a fost general.

    Mai am o curiozitate, finală, să aflu de la cine vor veni elemente suplimentare legate de acea noapte, semnificaţia ei lămuritoare, beneficiile acestui modern sport postdecembrist de noapte : SWINGING INSTITUŢIONAL – Ziua tenis, noaptea swinging. Îl bănuiesc tot pe Dan Andronic cu noutăţile, dar nu-i exclus-exclus să fie parţial inspirate din opinia contrară a lui Ghiţă; poate prin asociere sau comparaţie cu ce ştie Ghiţă de pe la alte alegeri; probabil are cunoştinţe diverse despre metodele de lucru în drogheria veselă şi, dacă le-am afla, am face un salt mai consistent în înţelegerea fenomenelor supranaturale, paranormale, paratrăsnite:
    „Noi suntem mândria ţării!”
    „Noi suntem procuratura de serviciu!”
    „Noi suntem legea şi justiţia de comandă!”
    „Noi suntem peste tot nedescoperiţi!”
    „Noi suntem supraputerea democraturii!”
    „Noi suntem ADN-ul celor trei puteri ale copiilor de mingi, c-aşa-i în tenis de cămp tactic!”
    „Noi suntem unici şi nemuritori!”
    „Noi suntem noi tot timpul!”

    • Cât timp mai aşteptăm extrădarea lui George Maior din SUA? 😀

      Noi suntem turiştii ţării în lotul reprezentativ „Mocaina pentru VIP-uri”, academicieni de renume securistic, răspătiţi pe viaţă cu Menta viageră, diplomaţi de carieră posdecembristă, doctori în drogheria de securitate naţională, felceri în ştiinţele făcăturii…

  • „Chiar şi faptul c-a fost prins cu fratele în maşină dovedeşte că Sebastian Ghiţă era un soi de Fugar interimar”ăphe

    „Chiar şi faptul c-a fost prins cu fratele în maşină dovedeşte că” reporterul „Romania TV” – trimis la Belgrad să ne arate pe micul ecran restaurantul în care a fost legitimnat şi prins Sebastian Ghiţă – ar împăca şi capra de la Interne şi varza de la Romania TV, dacă admitem că Ghiţă a intrat buluc cu maşina în restaurant. 🙂

    Am auzit sintagma prinderii lui Ghiţă – „în trafic”- la fel de plauzibilă cu un „control de rutină al poliţiştilor sârbi” şi mult mai plauzibilul „restaurant” – singurul loc arătat cu degetrul, în imagini atât de clare, încât mi-e tare greu să presupun că reporterul Romaina TV a fost detaşat în Serbia ca s-o facă pe nebunul în direct, să inveteze locurile prin care a trecut Ghiţă.

    Eu mai degrabă susţin că „Cine-a pus maşina-n drum” tocmai ăla e nebun 😀 şi are un interes să ne mintă, la fel cum ne-au fost etalate diferit şi actele din buzunarul lui Ghiţă: prima încercare a fost numai „paşaportul sloven exprirat” , apoi au apărut la pachet cartea de identitate, permisul de conducere şi… maşina lui Ghiţă din trafic. Au dispărut paşaportul, expirarea paşaportului şi – tot aşa, de nebuni – de acum încolo avem un motiv să ne întrebăm de ce un fugar preferă să se expună la un riscuri suplimentare cu maşina, trafic, accidente din vina altora, controale din vina nimănui, urmărire facilă din spate, identificare în reluare după prima pierdere din vedere etc. Şi-apoi a cui maşină era în mâna lui Ghiţă? Furată, împrumutată, închiriată, romanească, slovenă cu acte de îmatriculare la fel de false ca buletinul-paşaportul-permisul tot slovene? De ce nu a menţionat nimeni ce fel de originalitate are maşina în actul de provenienţă, numele şi domiciliul titularulu, certificatul de înmatriculare, actul de închiriere, cartea verde, asigurarea albastră, rovinieta roşie, verificarea tehnică, viza medicală periodică pe permis…

    • Cine ne-a băgat maşina la înaintare – cu forţa de convingere a lui Ghiţă să ruleze fudul la volan prin Europa – nu putea să-l fugărească la fel de eficient pe jos, ca pe turistul ghebos cu rucsac în spinare.
      Pe jos îl prinde şi noaptea mai repede. 😀

    • Cine ti-a spus, c-a fost „prins”, în mașină, neicusorule ?
      Dacă te-ntreabă, cineva, să știi că Ghiță a fost, sau s-a lăsat, prins intr-o … cafenea, unde era, intr-adevar, cu fratele său, la un „pahar de vorbă”, sau, mai bine zis … vodkă!

    • Ghiţă a fost, sau, mai bine zis, s-a lăsat … „prins”, intr-o cafenea, de fitze, din cartierul Kamerovo, din Belgrad ! Spun asta, așa pt. a … „domoli” orice speculaţie, privind „capturarea” sa !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *