România căzută în puț sau Emoția națională provocată de iresponsabilitatea tipic moldo-valahă

Așa cum am anunțat în ediția anterioară a cristoiublog.ro, marți, 25 aprilie 2017, seara, emisiunea România 9 realizată de Ionuț Cristache la TVR1, a găzduit o dezbatere pe marginea cercetării sociologice desfășurate în București pentru a radiografia părerea sromânilor despre Lumea de dincolo de granițe.
Cercetarea a fost realizată de studenții din anul 2 și de cei de la Masterat, de la Departamentul Sociologie al SNPSA, sub conducerea profesorilor Alfred Bulai și Marius Pieleanu.

Ionuț Cristache a avut excelenta idee de a invita la dezbatere și pe studenții care au realizat cercetarea pe teren. Fiind vorba de un sondaj făcut nu prin telefon, ci față-n față, experiența contactului cu terenul se arăta la fel de interesantă ca și rezultatele anchetei. Studenții, pe post de operatori, prilej și de a vedea ce simte și ce trăiește operatorul în teren, puteau aduce amănunte interesante dincolo de rezultatele anchetei.

Una dintre întrebări suna astfel:
Credeți că venirea președintelui Donald Trump la conducerea SUA este un lucru bun sau rău pentru România?
Evident, întrebarea a fost formulată de cei doi profesori. Răspunsurile au constituit o surpriză.
64% dintre cei intervievați au considerat că e „un lucru rău”.

A răspunde corect la o asemenea întrebare presupune în chip automat ca interlocutorul să știe cine e Donald Trump și mai ales dacă nu e cumva o nouă marcă de ciorapi. Plecînd de la acest adevăr, i-am întrebat pe studenții prezenți în platou dacă au întîlnit situații în care interlocutorul habar n-avea despre cine e vorba. Mi s-a confirmat c-au fost situații de acest fel. Asta explică, alături de temerea de a se pronunța despre ditamai președintele Marelui Licurici, un fel de Super Licurici, procentajul substanțial (26%) al celor care „au refuzat să indice o variantă”.

Împreună cu studenții și cei doi îndrumători au fost invitați în platou și prof. univ. dr. Iordan Bărbulescu, președintele Senatului SNSPA, și prof. univ. dr. Alina Bârgăoanu, decanul Facutăţii de Comunicare şi Relaţii Publice, SNSPA. Pur și simplu comentatori ai sondajului am fost doar eu și Bogdan Chireac, fără a-l mai socoti ca de la sine înțeles și pe moderatorul Ionuț Cristache.

Se poate spune astfel că emisiunea a depășit cu mult hotarele unei dezbateri consacrate rezultatelor date de un sondaj de opinie, pentru a se transforma într-un moment dedicat cercetării sociologice întreprinse de studenți.

Din motive care țin de rating, Ionuț Cristache a consacrat primul sfert de oră al emisiunii transmisiei în direct de la Balta Sărată, locul în care forțe impresionante, coordonate de la București prin televizor de Raed Arafat și comentate deja pe Facebook de politicieni, luptau să-l scoată din puțul de beton adînc de 16 metri pe copilul de nici doi ani. TVR n-a a fost singura televiziune care a dat salvării proporțiile mediatice ale unei aselenizări sau mai degrabă ale unei aselenizări cu mari probleme, aduse la conștiința Omenirii de televiziunile planetare și urmărite pe tabletă de beduinii ieșiți din cort ca să aibă semnal.

De dimineață, de cînd căderea copilului în puț a devenit o afacere națională, transformată într-un spectacol mediatic și de rețeaua de publicitate pe care o deține în presă Raed Arafat (putînd vorbi chiar de o Divizie, paralelă și uneori suprapusă cu Divizia Presă a Binomului SRI-DNA), Televiziunile de știri au transmis în direct de la Balta Sărată din județul Teleorman, de unde a plecat ca să devină Baron de România marele om de stat ridicat în șezut, Liviu Dragnea și au convocat prin telefon pe toți cei implicați într-un fel sau altul în Operațiunea de Salvarea. Cum s-a întîmplat de atîtea ori pînă acum, din nevoia lui Raed Arafat de a ieși în față, ca țumburucul, întreaga Operațiune s-a transformat într-o publicitate agresivă la produsul numit Raed Arafat, mult mai vîrît în ochii și urechile noastre decît celebrul Colon Protect, care le face pe femei mai frumoase scăpîndu-le de constipație.

Conform procedurilor, timp de un sfert de ceas, cît a durat partea consacrată momentului de fierbere națională cu clocot, gata să dea în foc, Ionuț Cristache a luat legătura prin telefon cu Raed Arafat (aproape tot timpul), cu corespondentul TVR la fața locului, cu directorul spitalului din Roșiorii de Vede, unde a fost internată mama copilului din puț, gravidă și lovită de vestea accidentului.

Neavînd încotro – așa-i directul! – am urmărit desfășurarea întregului spectacol.
La un moment dat, n-am mai putut rezista și, intervenind în emoția asta de telenovelă de pe malurile Bosforului cu o detașare de locuitor de pe malurile Tamisei, l-am întrebat pe Ionuț Cristache, în direct:
Dar Protecția copilului ați contactat-o?

Nu, nu era expresia supărării că aproape o sută de invitați erau obligați să asiste tăcuți la un spectacol pe care eu – cel puțin – îl știam deja pe de rost – gîfîiala patetică a fătucelor care transmit de la fața locului, Raed Arafat care vorbește despre măsurile de salvare cu bombasticismul obișnuit de regulă la operațiunile de salvare a pasagerilor de pe Titanic, cumetrele din sat care se ițesc pe la porți, spectacolul părinților deznădăjduiți pînă la nivel dostoievskian.

Intervenția mea, care s-a repetat și după anunțul (în direct, desigur) că bebelușul a fost salvat din puț și că e adus cu elicopterul la București, își are o altă explicație:
Întreg spectacolul mediatic ațîțător, dar mai ales imensul consum de forțe materiale și umane n-ar fi existat dacă părinții ar fi fost înzestrați cu ceea ce se cheamă minima responsabilitate de producători de copii și nu de pisoi.

Să nu acoperi un puț adînc de 16 metri în condițiile în care ai doi copii mici care se joacă prin curte, să nu supraveghezi un copil de nici doi ani, sînt fapte care dau seama de o iresponsabilitate vecină cu neglijența criminală.

Dedicată cu trup și suflet operațiunii de salvare, chitită să facă rating din ațîțarea născută de întrebarea Vor reuși salvatorii? și din telenovela ivită ori de cîte ori vine vorba de un copil, marți, 26 aprilie 2017, presa română a trecut sub tăcere esența momentului:
Iresponsabilitatea tipic românească a celor doi părinți.

S-ar fi cuvenit să fie abordată dacă nu în primul rînd, măcar în al doilea, în paralel cu publicitatea la Raed Arafat, chestiunea responsabilității minime a părinților, cu atît mai mult cu cît, potrivit statisticilor, în ultimi doi ani opt copii au căzut în puțuri sau fose septice din cauza iresponsabilității celor obligați de lege sau de natură să-i supravegheze.

Să fim bine înțeleși!
Sînt pe lumea asta operațiuni de salvare ale unor persoane lovite de fatalități:
Căderi de avioane, cutremure, atacuri teroriste.
În cazul de la Teleorman, ca și în cele opt cazuri din ultimii doi ani, persoana pentru a cărei salvare s-au cheltuit forțe materiale și umane, dar și emoții colective, a fost victima exclusivă a iresponsabilității tipic românești.
Și acest adevăr trebuia spus marți, 25 aprilie 2017, pentru că o mare parte dintre operațiunile de salvare spectaculoase din România ultimilor ani au avut drept țintă persoane victime ale iresponsabilității concetățenilor noștri.

Inundațiile, care se abat sistematic asupra unor regiuni din România dau naștere la emoții naționale create de operațiunile spectaculoase de salvare a unor sinistrați. Nimeni însă din presă și din politică n-are curaj să arate că situațiile tragice n-au fost urmarea unor fatalități, ci a iresponsabilității unor români care au continuat să-și ridice case în zone știute și avertizate ca inundabile.

E doar una dintre situațiile în care, fără să vrem, noi, cei emoționați de tragedie, încurajăm iresponsabil neglijența, sfidarea procedurilor, eternul Lasă că merge și așa.
Urmărim cu sufletul la gură salvarea unor turiști rătăciți prin munți fără a ne întreba ce-au căutat pe coclauri în ciuda avertismentelor date de salvamontiști.
Sîntem emoționați în urmărirea operațiunilor medicale de salvare a unor răniți dintr-un tractor cu nuntași loviți de tren, fără să ne întrebăm cum de-au fost cei din tractor atît de iresponsabili încît n-au respectat semnale optice și acustice de la pasajul de cale ferată.

Miercuri dimineața, în articolele despre operațiunea de salvare de către medici a copilului căzut în fîntînă a fost strecurată și informația că Poliția a deschis o anchetă pentru vătămare din culpă.
O anchetă in rem.

Știrea a fost pitiă însă cu mare grijă în cearșafurile de articole despre salvarea copilului.
Ca nu cumva românii să se trezească din drogul telenovelei mediatice și să se întrebe:
Pînă unde poate merge iresponsabilitatea românească?!

N.B. Marți seara, printre altele, m-am întrebat în direct care dintre ștabii de la București va profita de emoția națională pentru a suge din ea ceva profit politic?
Miercuri, 26 aprilie 2017, a venit răspunsul.
Devenit facebookist, după exemplul Celui de la Cotroceni, Liviu Dragnea a scris sau mai precis a dat ordin să se scrie pe bucățica sa de rețea socială următoarele:

„Felicitări pentru toți pompierii de la ISU București-Ilfov care au participat la salvarea lui Daniel, copilul căzut în acel puț din județul Teleorman! Realizăm cu toții încărcătura emoțională uriașă și dificultatea extrem de complexă a acestei operațiuni de salvare. Reușita se datorează bunei pregătiri și mai ales implicării umane a membrilor acestei echipe. Bravo băieți! Astfel de acțiuni trebuie aplaudate la scenă de deschisă de către întreaga societate”.

Avînd în vedere că numai în Teleorman, această Abisinie a României, se putea petrece iresponsabilitatea cu căzutul în puț, Liviu Dragnea a mai găsit un motiv de a fi mîndru că a condus mult timp județul cu pricina.