Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia cu 87,97 la sută

Gîndul de joi, 30 martie 2017

Deși n-a dat-o de pămînt, Tudorel Toader a reușit s-o coboare pe Codruța Kovesi cîteva crengi din copacul în care s-a suit

Miercuri, 29 martie 2017, între orele 18 și 18.45, Tudorel Toader, ministrul Justiției, a prezentat concluziile evaluărilor făcute celor doi procurori vedetă ai României de azi:
Codruţa Kovesi şi Augustin Lazăr.

Deși eram sigur că mult așteptata cerere de revocare a Codruței Kovesi nu va fi făcută, m-am așezat și eu, ca tot omul interesat de politică, în fotoliu pentru a urmări Declarația de presă a ministrului.
Trebuie să spun că de mult n-am mai rîs urmărind o Declarație de presă la un asemenea nivel.
Pe parcursul a 45 de minute, Tudorel Toader a reușit o performanță unică în postdecembrism:
Să fie transmis în direct de toate televiziunile de știri cu o prelegere academică despre raporturile dintre instituțiile statului fără ca această prelegere să fie întreruptă din motive de plictiseală a telespectatorilor.
Am urmărit cu atenție spectacolul feței lui Tudorel Toader. În dese rînduri, înflorea într-un zîmbet parșiv adresat celor din sală, dar și celor din fața televizoarelor:
Uite că v-am tras-o!

Dacă ne gîndim la faptul că momentul din seara lui 29 martie 2017 s-a constituit în punctul culminant al unei așteptări naționale de o rară ațîțare polițistă, rod al unei strategii unice de PR, putem spune că prin Afacerea Revocarea, ministrul Justiției s-a propulsat drept una dintre marile vedete ale vieții noastre publice.
Deși de la un capăt la altul, discursul a fost un rechizitoriu la adresa DNA, Tudorel Toader n-a solicitat revocarea Codruței Kovesi.

În mai multe rînduri (ultima oară la emisiunea România lui Cristoiu de duminică, de pe România Tv) am ţinut să avertizez că o decizie a ministrului în legătură cu cei doi, dar mai ales cu Codruţa Kovesi, deşi teoretic e una tehnică, practic e una politică.
De o colosală semnificaţie politică.
Liderii PSD, inclusiv Liviu Dragnea şi premierul Sorin Grindeanu, s-au străduit să evite angajarea PSD în chestiunea numită evaluarea Codruţei Kovesi. Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE, formaţiune ţinînd de Coaliţia de Guvernare, şi-a făcut o ţintă aproape zilnică din a cere demisia Codruţei Kovesi în urma evaluării. Un alt politician, Traian Băsescu, liderul PMP, a mers mai departe cu solicitările, declarînd că Klaus Iohannis e dator să semneze propunerea de revocare. Dintre toţi liderii politici, din cîte se înțelege, Traian Băsescu vedea ca şi trimisă la Cotroceni propunerea de revocare a Codruţei Kovesi din funcţia de procuror şef al DNA.

Am făcut aceste precizări pentru a ne fi mai limpede evitarea asumării unei decizii de către cei care conduc PSD, din al cărui guvern face parte Tudorel Toader.
Dar chiar dacă liderii PSD s-au străduit din răsputeri să evite semnificarea politică a unei decizii, ea, decizia, se anunţa din start ca una politică, asumată de PSD.
Aşadar, din start, o decizie luată de Tudorel Toader primea semnificaţia unei decizii politice luate de PSD.
Semnificaţiile politice se anunţau, în aceste condiţii, deosebit de primejdioase pentru PSD.

Era limpede că Divizia Presă a Binomului, TeFeLiştii, USR-iştii, propagandiştii şi agitatorii Sistemului ar fi făcut mare caz de Partidul Penalilor, care şi-a folosit majoritatea electorală pentru a lichida lupta anticorupţie. Desigur, revocarea Codruţei Kovesi nu însemna distrugerea DNA şi, cu atît mai puţin, slăbirea Luptei împotriva corupţiei. Istoria, chiar şi în varianta sa prescurtată pînă la SMS-uri, ne arată că nici o instituţie nu poate fi identificată în democraţie cu un om şi, cu atît mai puţin, nici un obiectiv naţional nu poate fi confundat cu o persoană. Numai că la noi, graţie unei strategii de PR, iniţiate şi desfăşurate pe bani grei, cea mai mare parte bani negri de-ai Serviciilor, Lupta împotriva corupţiei s-a ajuns să fie confundată cu activitatea DNA şi activitatea DNA cu o persoană:
Codruţa Kovesi.

În aceste condiţii, pînă şi unui partid precum USR i-ar fi fost imposibil să-şi asume propunerea de revocare a celei pe care un incredibil Cult al personalităţii a transformat-o într-o nouă Elena Ceauşescu.
Cu atît mai puţin îşi putea asuma PSD, partid cu imaginea de apărător al corupţilor, decizia de a propune revocarea.
Propunerea de revocare ar fi fost contraproductivă chiar şi în absenţa trimiterii la PSD.

Aşa cum am mai scris, Codruţa Kovesi a reuşit, graţie relaţiei sale speciale cu Florian Coldea, să-şi creeze imaginea de Fecioară morală a naţiunii.
Ca să decizi, în urma unei evaluări, propunerea de revocare din funcţie a unei persoane atît de linguşite naţional pînă acum că despre ea puteai vorbi sau scrie numai în picioare şi atunci ducînd mîna la inimă, ca în timpul cîntării Imnului naţional, îţi trebuie argumente spectaculoase în faţa opiniei publice.

Din acest punct de vedere întreprinderea lui Tudorel Toader se anunţa oloagă:

  1. Dacă cuprinde şi decizia CCR în privinţa anchetării Guvernului de către DNA, evaluarea nu convinge prin propunerea de revocare.
    În orice moment, susţinătorii Codruţei Kovesi şi nu numai ei, puteau obiecta, pe de-o parte că CCR nu e Arbitru de talia lui Dumnezeu, pe de alta, că decizia de acţiune anticonstituţională vizează viitorul. Cînd a pornit ancheta DNA n-avea de unde să ştie că întreprinderea sa va fi declarată anticonstituţională de către CCR.
  2. Dacă s-a referit doar la managementul DNA, evaluarea nu putea conchide că şefa DNA trebuie revocată pentru management prost. E drept, DNA a suferit în ultima vreme înfrîngeri în Justiţie. Tot în ultima vreme s-au dezvăluit abuzuri incredibile ale procurorilor. Toate aceste lucruri, ţinînd de un prost management, au fost dezvăluite şi comentate doar de presa independentă. Uriaşa reţea a Diviziei Presă – Realitatea Tv, Digi 24, Hotnews, Ziare.com, comandourile sub acoperire din diferite redacţii – a trecut sub tăcere aceste dezvăluiri şi a continuat să trudească la Cultul personalităţii Codruţei Kovesi. Acestei realităţi interne trebuie să-i adăugăm colosala campanie externă în favoarea Codruţei Kovesi. Şi dacă evaluarea ar fi fost făcută de ONU, tot n-ar fi reuşit să-i convingă pe mulţi români că DNA a fost manageriat de Codruţa Kovesi atît de prost încît şefa DNA ar trebui revocată.

Propunerea de revocare a Codruţei Kovesi ar fi fost o splendidă inutilitate periculoasă din punct de vedere politic.
Revocarea ar fi depins crucial de Klaus Iohannis.
Îl vede cineva pe Klaus Iohannis semnînd o asemenea propunere?
Sînt o mie şi una de temeiuri pentru a presupune că preşedintele n-ar fi semnat propunerea de revocare.
Se cuvine a menţiona printre altele că:

  1. Cu cît Codruţa Kovesi depinde mai mult de pixul prezidenţial, cu atît ea devine mai supusă şi prin asta mai dispusă să-i îndeplinească lui Klaus Iohannis nu numai indicaţiile, ci şi ţintele doar gîndite. Cum să dai afară o slugă perfectă? Cine să-i ia locul? Şi mai ales cum să negociezi cu PSD o nouă slugă doar a ta, cînd Liviu Dragnea ar vrea să-i spele şi lui geamurile nu numai lui Klaus Iohannis?
  2. Klaus Iohannis are un singur izvor de capital electoral: Sprijinirea luptei împotriva corupţiei.

E singurul lucru pe care-l poate face fără să se ostenească prea mult şi singurul lucru pe care poate paria. În rest, de la locul şi rolul României în lume pînă la Proiectul de ţară, în mandatul de pînă acum al lui Klaus Iohannis, bate vîntul.
Preşedintele nu numai că n-ar fi semnat revocarea, dar mai mult ar fi făcut mare caz de noul atac al PSD la adresa Justiţiei, de faptul că Guvernul apără penalii, în timp ce el, Klaus Iohannis, se vede nevoit să apere cu pieptul său, ajutat de pieptul Răvăşitoarei, independenţa procurorilor luaţi cu asalt de corupţii din politică, din presă şi din spaţiul aerian al României.

Poate că mulţi vor fi fost dezamăgiţi de decizia lui Tudorel Toader, întrebîndu-se ce rost a mai avut atunci întreg tărăboiul cu evaluarea, întins pe o perioadă de două săptămîni, marcat, cum am mai scris, de vînarea ministrului de către presă pentru a afla ceva din rezultatele procesului şi de abilitatea cu care vînatul a evitat orice capcană.
După opinia mea, chiar tărăboiul iscat de evaluare, cu inevitabila aţîţare – se va cere sau nu revocarea Codruţei Kovesi? – a constituit o uriaşă victorie în procesul de revenire a ţării la democraţie după dictatura Binomului.
Să ne amintim că doar cu un an în urmă, un alt ministru al Justiţiei, nefericita femeie cu plapuma, pe numele ei Raluca Prună, anunţa la şedinţa de Bilanţ a DNA, gîtuită de emoţie, c-o va reconfirma pe Codruţa Kovesi pentru un nou mandat. Întreaga prestaţie a Ralucăi Prună, teoretic şefa şefei DNA, amintea de prosternarea femeilor cu coc din CPEx în faţa Elenei Ceauşescu. Nici una dintre aceste femei cu coc nu atinsese, în propunerea ca Tovarăşa să fie din nou aleasă Ştabă, cutremurarea de emoţie a întregii sale persoane fizice, atinse de Raluca Prună.
La un an după acest moment aberant pentru o ţară în care Cultul personalităţii a fost condamnat la plutonul de execuţie de la Tîrgovişte, un ministru al Justiţiei îndrăzneşte s-o evalueze pe Codruţa Kovesi. Iar aceasta, chiar dacă sfătuită de protectorul său necondiţionat nefericitul ambasador al lui Hilary Clinton, Hans Klemm, să fie şi ea un pic mai flexibilă, s-a dus la ministerul de Justiţiei, în cadrul evaluării, acceptată public de ea, care tuna și fulgera la început că ministrul n-are competențe s-o examineze nici măcar ca ginecolog.

În 12 martie 2017, cînd ministrul a anunţat evaluarea Codruţei Kovesi, potrivit prerogativelor date de Constituţie, Diviziei Presă a Binomului i-au sărit epoleţii de indignare. Intervenţiile lor publice lăsau impresia că în perioada următoare se va despica de tulburare catapeteasma naţiunii. Ei bine, au trecut de atunci aproape două săptămîni.
Două săptămîni în care evaluarea a fost privită de restul naţiunii ca ceva firesc.
Două săptămîni în care nu numai că nimeni nu s-a întrebat Cum de a avut curajul ministrul Justiţiei s-o evalueze pe cea pe care nici Sfîntul Petre n-ar fi îndrăznit s-o facă, ştiind că doar Dumnezeu şi-ar permite aşa ceva? dar mai mult în spaţiul public a fost vehiculată posibilitatea revocării.

Codruţa Kovesi n-a fost revocată.
Dar însuşi faptul că posibilitatea revocării a fost vehiculată intens în spaţiul public fără ca Întunericul Apocalipsei să se aşeze peste Pămînt, arată că încet, încet, în cazul Codruţei Kovesi lucrurile revin la normal.
Suita în copac e pe cale să coboare pe pămînt fără scară.
Deocamdată a fost coborîtă doar cîteva crengi mai jos.
Dar şi asta e bine din punct de vedere democratic, dacă ne gîndim că pînă nu demult se da huţa în vîrful corcoduşului, făcînd semne cu mîna, ca s-o vedem cît de sus e față de noi, muritorii, rămași pe pămînt.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

22 comentarii pentru articolul „Gîndul de joi, 30 martie 2017”

  • Tudorel Toader, investitor în fabrica de doctorate şi căpitan (nejucător) la tenis de câmp tactic. În timpul liber, arbitru de tenis sub acoperire.
    Nea Tudorică, fă paşi, bre! Sunteţi prea mulţi şi nu mai distingem Pitoanele de Anaconde, academicienii de doctori, diplomele de la „Alexandru Ioan Cuza” de cele ale lui „Spiru Haret”. Nici voi nu ştiţi câţi sunteţi în Guvenul academicianului de serviciu.

    • Diferenţa dintre un ministru obişnuit şi altul cu rădăcini în servilismul de securitatea naţională.
      Numai unul #rezistă până la capătul mandatului.
      Şi Iordache a speriat lumea, ameninţând cu aplicarea art. 132 din Constituţie, cel cu autoritatea ministrului justiţiei pe capul procurorilor. Aceeaşi intenţie, dar n-a avut tact. 🙂

  • – Cine îşi mai dă demisia în ţara asta?
    – Cei lipsiţi de simţul umorului. Nu realizează gluma de a li se cere demisia.

  • Nu-l mai criticaţi pe Tudorel Toader!
    Va avea singur o răbufnire lăuntrică – din arsenalul propriu, recomandat cardiacilor de la PG şi DNA – şi se va cere afară din mocirla în care s-a băgat de capul lui, tot după o tentativă cumpătată de băgat băţul competent în treaba mare a DNA-ului.

  • Tot legat de Ghiţă. După o tăcere lungă mormântală, ştiţi când a început Bestia să iasă în forţă cu declaraţii publice scrise, vorbite şi văzute în toată divizia de presă, de ziceai că i-a dat Cel de sus un semn?
    Exact din momentul când Ghiţă şi-a încheiat serialul, cu înregistrarea sonoră referitoare la facturile false ale lui Coldea.
    Ea e sfânta în afara oricărei suspiciuni, dar întreb pentru un vecin:
    – Cum dracu’ a ştiut Cel de sus s-o scoată pe sfânta neprihănita pe piaţă mass-media, taman când Ghiţă n-a mai avut nimic pe ţeavă?

  • Curtea de Apel Alba Iulia i-a dat Bestiei peste bot.
    A menţinut decizia atacată de doctoriţa drepului cu stângul din DNA, meseriaşa de două pareale, Tufa de Mediaş.
    A avut pretenţia să se fie pedepsit abuzul în serviciu şi atunci când se încalcă o Hotarare de Guvern, cu toate că judecătorii CCR tocmai au decis contrariul.
    Ori nu-i sănătoasă la cap, ori îi place să se facă de tot rahatul, tot la bilă.

    • DNA şi-a făcut bine treaba, ca de obicei.
      Specialitatea casei: leafa merge oricum, treaba n-are treabă, incompetenţa-i tot de treabă.

  • “Bună dimineaţa, Liviu!” – $€rezişti.
    Dragnea, cel mai unic barcagiu, umflat pneumatic.
    Cel mai longeviv comentator de tenis, recompensat tactic.
    Cel mai bun la serviciu în T14 şi la prins tuşa pentru Ponta.
    Cel mai bun model de turnătorie la fabrica producătoare de preşedinţi de partid.
    Cel mai acoperit dintre descoperiţi, cel mai uselist PSD-ist.

    • Dragnea va mânca la prânz ciorbă de „aşa cum am zis”, ne ţinem de cuvântul dat şi respectăm raportul lui Tudorel.
      Felul doi, bostan oltenesc: vigilenţa PSD păzeşte bostănăria de la DNA; vom păzi şi vom vedea tot ce mişcă de la Kovesi în sus.
      Desert: rânjet la mustaţă; io mi-s cel mai descurcăreţ dintre vorbitori.

  • Ieri, l-am văzut pe Grindeanu la TV; era după întrevederea cu Tudorel Toader la Palatul Victoriei şi răspuns în legătură cu raportul ministrului justiţiei. Exprimarea lui a cuprins şi sintagma nefirească, cu referire la Toader: „va prezenta o conferinţă de presă, am înţeles”.
    Cum adică aşa „am înţeles”? Ştia o ţară de programarea conferinţei şi tocmai el nu era sigur de anunţata prezentare de modă pentru la ora 18?
    Grindeanu a simulat prost nesiguranţa, gândindu-se de fapt nu strict la programarea propriu-zisă ci la niznaiul legat de concluzia raportului; de altfel, nici nu putea fi de prea mare interes pentru el, încât să trateze evenimentul cu toată considreraţia lui, din moment ce ştia că va fi o frecţie la piciorul de lemn al scaunului Bestiei. Deci, ştia indiscutabil de conferinţa programată, dar a confundat direcţiile de simulare între ele.

    Ceva similar mi-a sărit în ochi când am auzit prima dată de dispariţia lui Ghiţă din ochii urmăritorilor lui de la Interne; cică Ghiţă a rulat cu 200 km/h, iar o altă maşină s-a interpus şi le-a luat poliţiştilor orizontul. Au ajuns la Ghiţă acasă – unde au văzut maşina lui parcată – şi au tras concluzia că Ghiţă DORMEA.
    Cât timp putea să treacă de la pierderea lui din vizor, până i-au văzut maşina ajunsă acasă?
    Şoferul care s-a interpus pe traseu le-a propus poliţiştilor să citească împreună o carte sau să joace bingo în maşina poliţiei? S-o fi interpus un suspect – fără număr (?) 😀 de înmatriculare, dar mai mult de câteva zeci de secunde nu aveau cum să piardă poliţiştii cu secvenţa asta comică.
    Şi-au reluat imediat urmărirea spre Ploieşti, bănuiesc 😀 , că doar nu s-au debusolat şi-au pornit-o parandărăt spre Bucureşti. Cât puteau să mai aibă de parcurs până acasă la ţinta pierdută, încât Ghiţă a căzut freşacă de somn în prima secundă după ce a ajuns acasă? În locul lor, eu n-aş spune „M-am gândit că Ghiţă dormea”, ci pur şi simplu – „maşina lui Ghiţă era parcată, deci ajunsese acasă şi se vdea sau nu vero lumină” nu că se pişa, mânca, se uita la tv sau dormea;în cel mai nefericit caz, n-aş omite să precizez – chiar şi cu aproximaţie – după cât timp, de când l-am pierdut pe Ghiţă, am ajuns acasă la el. Ca să reiasă mărimea golului de rătăcire memorabilă 😀 şi, eventual, menţinerea ulterioară a lui Ghiţă în raza vizuală, conform fişei prostului de seara până dimineaţa sau viceversa, fiindcă nicio supreveghere – dacă există cu adevărat – nu se termină înainte de a reîncepe cel târziu a doua zi dimineaţă. Or, o altă gogoaşă urmărită, după somnul subit al lui Ghiţă, a fost că dispariţia lui a fost semnalatră abia a doua zi la ora 16. 😀 Sigur că da, băieţii s-au întors de cu seară – pe întuneric – la maşina aia interpusă, ca să continue joaca de bingo în maşina poliţiei, până şi-au adus aminte ce treabă urmăreau ei pe-acolo.

    • Orice minciună poate ascunde ceva despre locul lui Ghiţă, dar nu-i de lepădat automat nici faptul că petrecerea de la SRI a oferit cadrul propice pentru răpire şi/sau omor tocmai fiindcă se ştia dinainte că urma să participe la acea sindrofie. Motive erau destule, mai ales pentru Coldea, inclusiv că Ghiţă turna un serial pentru Romania TV şi n-ar fi prea benefic, pentru tenisul de performanţă, să-l finalizeze.
      Nu există nicio secvenţă în casetele lui Ghiţă din care să rezulte că a mai turnat ceva după dispariţia din 19 decembrie.
      Motivul lui Ghiţă, că urma perioada de timp fără imunitate, nu semnifică neapărat dorinţa lui de a fugi înainte de a-şi pierde imunitatea de deputat, ci la fel de bine putea să fie un avantaj diversionist pentru cine avea interes să-l facă pierdut pe Ghiţă ( adică şi-a premeditat momentul, luând în calcul pista falsă cu fuga lui Ghiţă pe seama pierderii imunităţii)
      În casetele înregistrate, nu există elemente care să lase de înţeles apropierea de sfârşitul dezvăluirilor, dimpotrivă, Ghiţă a promis probe mai consistente.
      Nu-mi place nici cum se propagă expresia anormală „Ghiţă s-a oprit din dezvăluiri” după ce Coldea a devenit rezervist, adică se insinuează nu ştiu ce negociere a lui cu forţele oculte după căderea primei ţinte. Poate s-ar fi oprit, dacă ar fi existat o alimentare continuă, treptată, cu casete, or, repet, indiciile arată că toate înregistrările a fost efectuate înainte de dispariţia lui. Ce să mai opreşti? Dimpotrivă, ar fi vrut să continue, conform promisiunii sale, dar nu a mai fost lăsat să-şi facă de cap.
      Singurul element care îmi lasă deschisă varianta c-ar fi dispărut din voinţa proprie ar fi orecum tăcerea soţiei lui, prea uşor consolată; în situaţii similare, am văzut de regulă reacţii de disperare, dar depinde de la o căsnicie la alta. 😀 Acest aspect cântăreşte prea puţin, faţă de mulţimea celor care conduc la dispariţia lui Ghiţă fără consimţământul lui. Interesele şi motivele lui Coldea sunt prea multe şi nu-i în regulă să nu ancheteze nimeni mobilul dispariţiei.
      Vorba tenismanului amator de criminalitate organizată, ori suntem statul, ori nu mai suntem!

  • Nu se poate discuta despre independenţa PSD-ului decât după schimbarea obedientului de serviciu, Dragnea, cel mai împăciuitor dintre tenismani şi cel mai trădător dintre supraveghetorii lui Ponta. Spre turneul de tenis neîntrerupt, transportul comun cu barca l-a ţinut aproape pe Liviu, ca sula-n coaste, vorba nemuritorului.
    Dragnea ştie cum li se aplică pedepsele celor ţinuţi în hăţuri scurte de SRI-DNAL: numai cine joacă poate cîştiga un loc cinstit de şantajabil în slujba securităţii naţionale.
    Acesta e pactul cu diavolul bicefal SRI-DNA.
    Îl ţine pe păcătos de hăţuri, într-o sperietură continuă, cu promisiunea prevăzută în clauza de confidenţialetate: numai cine greşeşte pierde sfânta obedienţă.

  • În locul PSD, aş gândi o strategie – pornind de la ieşirea de la guvernare – de compormitere a minorităţii parlamentare şi a susţinătorilor acestei minorităţi dătătoare de lapte, miere şi-o brânză la burduf umflat în penele fariseismului.
    – o minoritate nu poate realiza altceva decât să-şi dovedească impotenţa;

    – oricând poate fi trântit guvernul minoritar, după ce se lasă să fiarbă un pic în suc propriu şi la foc mic; n-are decât să ascundă punctul de pensie, legea salarizării unice sau să legifereze numai prin ordonanţe de scurtă durată urgentă.
    – nu există riscul alegerilor anticipate – probabilitate zero – chiar dacă s-ar ajunge la a doua încercare în 60 zile; nu vrea nimeni să piardă mandatrul de parlamentar pentru o nouă tragere pe N/V, cu excepţia unor minoritari disperaţi de lungimea tuşei care marchează teritoriul majorităţii de guvernare.
    – decât să te uzezi într-o stagnare umilitoare, mai bine îl laşi un timp edificator pe altul să-şi chinuiască minoritatea în care îşi amăgeşte capacităţile paranormale.

    – blocajul şi presiunea, perpetuate sub ameninţare dinspre forţele nevăzute ale invizibilului pentru toţi şi mai ales pentru orbii care n-au nicio dilemă curioasă, se regăsesc normalitatea inventată de filosofia tefelistă; susţinătorii ei le văd pe toate în clar, dar n-au nicio explicaţie în faţa nefirescului strident, precum sofismele digerate cu mândrie patriotică; toate distorsiunile democraţiei aranjate şi ale domniei legii încălcate cu dispreţ îşi găsesc normalitatea în oligofrenezia TeFeListă şi tembelismul lozincilor lipsite de conţinut.

    Ieşirea de la guvernare, la un moment optim, ar arăta cu prisosinţă curul gol al tefelismului oligofrenic, în toată splendoarea polinomului.

    • Ar fi comic de interesant să ne confruntăm cu pohta lui Oligofrennis de a refuza desemnarea unui nou candidat de premier din partea opoziţiei. 😀
      Îi convine uzura prin circ stradal şi abstrucţionarea de securitate naţională a majorităţii câştigătoare în alegeri, dar să nu-şi asume nicio formă de responsabilitate, nici măcar pentru provocarea maimuţelor tefeliste în ordinea de drept filosofic: inteligente şi pricepute la despuiat bananele date la schimb cu portocalele DNA-ului.
      Când Oligofrennis nu recunoaşte nimic din cele reproşate DNA-ului oficial, de o autoritate publică, sau de altă societate civică decât cea proprietate personală – măsurată şi recunoscută de istericul filosof, cantaragiul autorizat de gaşca de dialog social – rezolvarea problemei lui psihiatrice nu pare suficientă.

      • Johannis ar aduce din nou pe Ciolos la guvernare si „guvernul meú” sustinut de PNL si USR. Alegeri anticipate nu ar schimba nimic.

  • Să jucăm hora uselistă şi să terminăm circul!
    Democraţia armoniei pentru căţei!

  • Cu frica de orice în halul ăsta, şi pe-o parte şi pe alta, PSD îşi pierde sensul existenţei, menirea zero nu poate să mai guverneze, nici să mai legifereze. Poate să-şi crucifice mandatul uşilor deschise non-stop, să-i arate publicului încăperile amorţite din Parlament şi Palatul Victoria. Muzeul majorităţii parlamentare, de frica DNA-ului, de frica TFL-iştilor, de frica Binomului, de frica turcilor şi tătarilor.

    Gândul de azi ne ia gândul de la orice 😀 direcţie activă:
    “Aşadar, din start, o decizie luată de Tudorel Toader primea semnificaţia unei deciyii politice luate de PSD. Semnificaţiile politice se anunţau, în aceste condiţii, deosebit de primejdioase pentru PSD. Era limpede că Divizia Presă a Binomului, TeFeLiştii, USR-iştii, propagandişii şi agitatorii sistemului ar fi făcut mare caz de Partidul Penalilor, care şi-a folosit majoritatea electorală pentru a lichida lupta anticorupţie”.

    Carevasăzică, PSD, înconjurat în căcat până peste cap, nu mai are de ales decât între căcatdur şi căcatdes. 😀
    Ce mi-s hăţurile DNA-ului pe Guvern, slăbite degeaba recent de CCR, ce mi-s hăţurile TeFeListe, întreţinute de oligofrenici? De frica TeFeLiştilor şi a Binomului lui Oligofrennis, Parlamentul să nu-şi mai asume nicio activitate, nicio măsură mai de Doamne-ajută, nicio lege mai incomodă pentru independenţii neamului sau pentru urmaşii protocolului salvat în memorie, niciul control anti-SRI, nimic?

    Eu zic, dimpotrivă, propunerea de revocare ar fi pasat mâţa în ograda lui Oligofrennis, conştienţi că nu va fi aprobată, dar se va fi spălat pe cap cu ea pentru istoria constituţionalităţii în democraţia oligofrenicilor.
    Să admitem merge şi-aşa, la fel ca nu merge nimic şi deloc, aşa ne trebuie! Ce-i asta? Principiul separaţiei şi echilibrului puterilor statului s-a făcut de căcatdus şi căcardes, altrernativ, că ba-i puterea fricii de altă putere,ba-i tremuriciul guvernării în adar, dar baiul cel mai statornic de Securitate… 😀 naţională este puterea fricii majorităţii de adevărata supraputere.

  • *timp

  • de mutat a mutat-o, dar nu cateva crengi mai jos, nu vertical, ci pe aceeasi creanga mai spre periferie, deci orizontal. acolo unde creanga e mai subtire si se va rupe mai usor, chestiune de tinp si de, cum a zis musiu toaderel, oportunitate 😉

  • Magistrala analiza, Felcitări Domnule Cristoiu, Cu multă consideraţie, Gabriela Spirescu

  • Fiat justiția pereat mundu era o zicere antică. Se pare că nu mai este valabil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *