Gîndul de luni, 1 februarie 2016

O nouă enigmă postdecembristă: De ce-a așteptat Dacian Cioloș să se facă o majoritate împotriva celor două tururi înainte de a anunța consultările cu partidele politice?

Duminică, 31 ianuarie 2016, pe la prînz, Agerpres difuza ştirea potrivit căreia Dacian Cioloş va avea luni, 1 februarie 2016, întîlniri cu reprezentanţii partidelor parlamentare pentru a discuta propunerea PNL, formulată ca un soi de ultimatum dat Guvernului, de modificare prin Ordonanţă de Urgenţă a Legii alegerilor locale.

Luni, 18 ianuarie 2016, intraţi în panică după sondajele de opinie din ultimul timp, liderii PNL, întruniţi de urgenţă, cer public lui Dacian Cioloş să modifice Legea alegerilor locale, în vigoare din iunie 2015, astfel încît scrutinul să se desfăşoare în două tururi.

Marţi, 19 ianuarie 2016, premierul Dacian Cioloş a respins propunerea PNL aducînd drept argument faptul că Legea electorală a fost stabilită printr-un acord politic.

Drept răspuns, PNL a iniţiat presiuni la adresa lui Dacian Cioloş, trecînd la ameninţări.
Divizia Presă a Binomului SRI-DNA – Poliţia politică prezidenţială, după un moment de şovăială, avîndu-şi cauza în realitatea că nu fusese dat încă un Ordin pe Unitate, după ce l-a primit, s-a năpustit asupra lui Dacian Cioloş cerîndu-i să satisfacă pretenţiile Liberalilor.

Pe reţele sociale, controlate de Servicii, s-a declanşat un uragan Pro-Ordonanţă de Urgenţă.
A doua zi după declaraţia lui Dacian Cioloş salutam refuzul premierului de a scoate cu mîna lui castanele din foc ale PNL.
Subliniam însă că Legea electorală fiind rezultatul unui Acord politic, trebuie să se treacă neîntîrziat la consultări cu partidele politice.
Dacă majoritatea sînt pentru modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă, nimic mai simplu decît să se dea o Ordonanţă de urgență.
Nu de alta, dar ea ar fi concretizarea tehnică a unui Acord politic.

Atît miercuri, 20 ianuarie 2016, cît şi în zilele următoare, am scris că aceste consultări trebuie convocate de Klaus Iohannis.
Prin Constituţie, preşedintele e obligat să rezolve ca mediator crizele politice.
Propunerea PNL a declanşat o criză politică.
Doar preşedintele o poate rezolva.
Spre uimirea mea, Klaus Iohannis s-a dat deoparte, lăsîndu-l în prim-plan pe Dacian Cioloş.
La rîndu-i, Dacian Cioloş n-a zis o clipă, în public, că preşedintele are responsabilitatea de a rezolva Criza şi nu el.
Că premierul e un fel de spălător pe picioare al preşedintelui ştiam.
Dar chiar şi spălătorul pe picioare cutează să-i spună Stăpînului să mute laba mai încolo ca să-l spele mai bine.
Dacian Cioloş putea să apeleze la formula: Îl voi ruga pe Preşedinte, la prima întîlnire, să preia iniţiativa în ce priveşte Acordul politic.

Sînt deja două întrebări:
1) De ce a evitat Klaus Iohannis să se implice lăsîndu-l pe Dacian Cioloş să rezolve Criza?
2) De ce n-a apelat Dacian Cioloş la Preşedinte?

Au trecut de la propunerea PNL nu mai puţin de 13 zile.
Consultările puteau fi programate dacă nu pe 19 ianuarie 2016, atunci pe 20, sigur.
De ce le-a programat Dacian Cioloş abia luni, 1 februarie 2016, printr-un anunţ făcut duminică, 31 ianuarie?

Un posibil răspuns:
Premierul nu poate să nu ţină cont de poziţia marii majorităţi a partidelor parlamentare.
Sîmbătă însă, UNPR a anunţat că e pentru alegeri într-un singur tur.
Mai înainte, ALDE anunţase aceeaşi poziţie.
UNPR o scăldase.
Cum UDMR a anunţat mai demult refuzul celor două tururi, putem spune că duminică, 31 ianuarie 2016 Dacian Cioloş avea deja în faţă o majoritate parlamentară împotriva celor două tururi.

PNL a rămas singur.
E drept MP s-a pronunţat pentru două tururi. Cum însă MP nu e considerat partid parlamentar (Dacian Cioloș nu l-a invitat la consultări), putem spune că discuţiile lui Dacian Cioloş cu partidele politice au deja un rezultat.

Doar PNL e pentru cele două tururi.
De ce a anunţat Dacian Cioloş întîlnirile de-abia pe 31 ianuarie 2016?
Pentru ca să se facă deja o majoritate anti-Ordonanța de Urgență?

Comentarii
Marsilia, marele port de Provence – partea I

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 13. Focurile au fost bine ţintite, făceau parte dintr-un scenariu
Cel care merge la Gara de Nord
Sentinela despre Rebeliunea legionară
Un James Bond prea British
Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro | 7. Fidel, un copil nelegitim, făcut de taică-său cu servitoarea