cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Prizonier în închisoarea cărților de Ion Cristoiu (format ebook) este disponibilă pe:

Gîndul de luni, 11 ianuarie 2016

Cum s-a mutat un pluton al Diviziei Presă a Binomului SRI – DNA de la Evenimentul zilei la Adevărul

Un mai tînăr confrate, unul care a rămas credincios unei relații corecte cu mine, deși mare lucru nu obține din asta, după ce mi-a atras atenția că Grupul de comando al Binomului SRI-DNA, mutat de la Evenimentul zilei la Adevărul, pentru că interfața numită Cristian Burci e un adăpost bun, de unde se poate trage împrăștiat în adversarii Poliției Politice Prezidențiale, mă întreabă dacă le voi răspunde.
Răspund aici:
Nu, nu le voi răspunde.

Și iată de ce.

  1. De 26 de ani, de cînd mă știu gazetar zis și democrat, deși gazetarul e democrat prin excelență, în fiecare nou mandat prezidențiale trăiesc aceeași experiență, trasă parcă la calapod:
    Dat fiind că în primul an de mandat, asemănător primei luni de căsnicie, în care cei doi s-au țucat și nu s-au luat de păr, zise și sita e nouă, toți președinții Republicii au beneficiat din partea presei de un parfum dat nu cu pulverizatorul, ci cu extinctorul, din instinct am reacționat contra Adulatului.
    Unii, știind acest nărav, l-au explicat printr-o șmecherie comercială de tip Gică Contra.
    Nici vorbă de așa ceva.

Prin natura mea polemică, am oroare de unanimități. De fapt, în ultimii ani ai lui Ceaușescu, m-au scos din sărite tocmai unanimitățile, artificiale, desigur, eu considerînd că omenirea a progresat de la Părosul de Neartendhal la Părosul de Bruxelles, tocmai datorită dreptului de a cîrti față de ceea ce toată lumea proclamă drept adevăr absolut. În primul an de mandat, toți președinții s-au bucurat de sprijinul necondiționat al Sistemului. Și cum Sistemul și-a avut și-și are mai departe agenți de influență și chiar angajați în toată presa, în chip automat, măscăricii cu călimări, cum le zicea Caragiale scribilor puși de boierul politic modern să tragă ea cu căcăreze în dușmani, au sărit asupra mea. Printre altele, plutonierii majori de la Adevărul folosesc drept argument pentru denunțarea mea drept dușman al Poporului, condamnarea mea de către Justiția Puterii de la vremea respectivă să-i plătesc Gabrielei Adameșteanu o sumă însemnată de bani pentru că aș fi calomniat-o. N-are rost să mai amintesc aici că mult invocata calomniere n-a fost alceva decît un pamflet născut din uluirea cu care, în 1997, distinsa îi făcea masaj mediatic premierului de atunci, Victor Ciorbea. Azi suspiciunile față de Răpirea ziariștilor au devenit temei pentru deschiderea unui dosar lui Traian Băsescu. La vremea respectivă, în 2005, pentru c-am îndrăznit să-mi pun unele întrebări despre Afacerea Răpirea, m-am pomenit cu un fluviu de insulte în presa Sistemului. Se ajunsese pînă acolo încît m-au înjurat chiar și la emisiunea de umor a RRA de atunci, Ora veselă.

Știu însă că perioada de concubinaj dintre Sistem și noul Președinte va trece.
Pe măsură ce acesta se va uza, Sistemul va prinde să mîrîie la el.
Ofițerii acoperiți din presă, cei care acum sînt bodyguarzii persoanei fizice Klaus Iohannis, vor descoperi brusc, peste noapte, că s-au înșelat în aprecierea chiriașului de la Cotroceni. Nu, nu mai e un Arhanghel, unul însurat cu Răvășitoarea, și deci deloc asexuat. E un Ticălos, un Nemernic. Tristețea e că, la fel ca și în cazul celorlalți președinți, însoțiți de scuipăturile măscăricilor pe cînd coborau pentru totdeauna scara Măririi, tot eu voi fi cel care îl voi apăra de Klaus Iohannis. Și atunci, Divizia Presă a Sistemului, mă va tăbăci pentru că-l apăr pe președinte.

  1. Pe vremuri, cînd eram nu numai director de gazetă, dar și magistrul pentru mult mai tinerii mei confrați, le spuneam celor care se angajaseră la ziar și ca să fure ceva meserie, că una dintre regulile jurnalismului din totdeauna, se reduce la o chestie simplă:

Dacă nu vrei să riști a trece fie lichea, fie agent acoperit, nu înjura niciodată pe confratele care înjură Puterea, pentru că acesta o înjură. Nici în comunism, cu excepția celor care suplineau talentul prin slugărnicie fățișă, otova, jurnaliștii, scriitorii, publiciștii evitau să înjure un rebel împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Cine o făcea își atrăgea disprețul tăcut (altfel nu se putea), nu doar al breslei, dar chiar și al unor nomenklaturiști.

Mai întîi pentru că în relația dintre cetățean și Putere, în orice timp al Istoriei, intelectualii, între care putem înscrie și jurnaliștii, au ținut și țin partea cetățeanului.
În al doilea rînd, Puterii îi prisosește apărarea de către jurnaliști. Ea însăși are suficiente ciomege cu care să dea pe spinarea bietului individ, ca să mai fie nevoie de un ciomag în plus, sub forma unui condei în capătul căruia stă o măciucă pe post de peniță.
Cine și azi înjură pe cineva care se întreabă asupra unor fapte ale Puterii, dacă nu e jigodie, e ofițer acoperit.

  1. Pe cristoiublog.ro îmi exprimam unele îndoieli în legătură cu caracterul întîmplător al publicării de către ziarul lui Cristian Burci, noua interfață a Poliției politice Prezidențiale, a baligilor care sînt stenogramele interceptărilor de către Binom a sporovăielilor infinite ale colonelului STS. Îndoielile mele aveau drept temei suspiciunile față de adevărata profesie a lui Ionel Stoica. Distinsul a plecat de la Evenimentul zilei provocînd o diversiune asemănătoare celei prin care a plecat de la Antena 3 Sorina Matei. Încălcînd legile colegialității, Adevărul lui Cristian Burci, s-a transformat într-o goarnă prin care a fost amplificat Scandalul menit a compromite Evenimentul zilei, în cadrul unei Operațiuni de mutare a plutoanelor de agenți de la un ziar la altul. Adevărul e ziarul care a dus o campanie jegoasă împotriva lui Dan Andronic cînd acesta a avut necazul cu DNA.

Ar fi fost normal ca ziarul să-mi răspundă demonstrîndu-mi că m-am înșelat în suspiciunile sale, că Ionel Stoica angajat la ziarul în eternă insolvență, ca și Realitatea tv, și deci cu probleme financiare, a obținut prin geniul său jurnalistic Stenogramele și nu i s-au dat de către cine știu eu.

În locul acestui răspuns, ziarul aruncă asupra mea insulte, calomnii, cu acuzații de mult fumate. Bat eu cîmpii suspecînd existența unor agenți de influență ai Serviciilor în presă?
Dacă aș bate cîmpii, Ionel Stoica ar fi stat pe tușă măcar o săptămînă, în căutarea unui ziar, și n-ar fi fost angajat înainte de a pleca de la Evenimentul zilei printr-o diversiune.

Comentarii

32 Responses to Gîndul de luni, 11 ianuarie 2016

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *