Gîndul de luni, 2 octombrie 2017

Cîtă vreme va avea imaginea de țară coruptă, România nu va intra în veci în Schengen

Nici n-a apucat Jean Claude Juncker să se trezească din beția sa proromânească, iscată de o slăbiciune de bărbat ajuns la vîrsta critică, vîrstă la care crezi că tot ce are fustă e și sincer, declarînd că România trebuie să intre imediat în Spațiul Schengen, că reacțiile publice negative în Occident au și început să curgă. Lideri politici, șefi de autorități naționale au declarat de îndată că nici vorbă ca România să fie admisă în Spațiul Schengen. Premierul Olandei a declarat că viziunea lui Juncker e cea a unui romantic, afirmînd categoric: „Nu acum. Ne opunem.”
Politicienii germani au susținut că în România mai e corupție. Austriecii s-au opus și ei.

Admiterea României în Spațiul Schengen nu depinde de președintele Comisiei Europene nici măcar cu o virgulă. De altfel, Jean Claude Juncker n-a făcut altceva decît să reia, într-o manieră pompieristică, o teză tradițională a Comisiei Europene. O teză fără nici o altă valoare decît cea de învelitoare de celofan dată copilului pe post de bomboană. Un soi de vorbă dulce, gen Ești unică, dar nu te iau de nevastă. Admiterea depinde – s-a văzut din plin pînă acum – de votul tuturor statelor membre Schengen. Ori, cîteva țări pe față și cele mai multe pe ascuns sînt categoric împotriva admiterii noastre în Spațiul Schengen.

E vreo noutate în reacția de acum la afirmațiile lui Jean Claude Juncker?
Din punct de vedere al conținutului, nu.
Noutatea constă în rapiditatea și mai ales în fermitatea refuzului.

Din acest punct de vedere, deși insultător pentru români, considerați de Jean Claude Juncker niște babuini bucuroși că el le dă iluzia unei banane, mesajul a fost benefic pentru noi.
Dacă mai aveam vreo îndoială că adversarii admiterii noastre s-au răzgîndit reacția la fantezia lui Juncker ne-o spulberă.
Așa cum cinic ne-a avertizat Macron, după ce-a obținut de la Klaus Iohannis tot ce-a vrut în schimbul fericirii date lui Carmen Iohannis de a bea ceai nu cu profesoara de lucru manual de la Sibiu ci cu ditamai nevasta președintelui Franței, ne putem lua adio de la admiterea în Schengen.
Refuzul de pînă acum a fost însă mai puțin zgomotos și lăsînd loc pentru o iluzie, fie ea și deșartă.

De ce acum refuzul a fost atît de prompt și atît de categoric?
Răspunsul trimite la electoratul din țările membre ale Spațiului Schengen.
Atentatele teroriste au fost puse pe seama unei absențe a controlului la granițele dintre țările membre ale Spațiului Schengen.
Nu întîmplător, măsura imediată luată de multe țări confruntate cu fenomenul terorist a fost sporirea controlului la granițe, prin punerea între paranteze a libertății de mișcare garantate de Spațiul comun.
Deja se vorbește de o reformare a Spațiului Schengen nu în sensul creșterii libertăților, ci în sensul restrîngerii acestora.
După cum au arătat alegerile din Germania, ia avînt în toate țările occidentale spaima față de imigrația ilegală, văzută ca a doua năvălire a barbarilor.
În aceste condiții, nici un lider politic din Occident nu riscă să vorbească despre extinderea Spațiului Schengen.
Orice nouă admitere trece în ochii electoratului drept o vulnerabilizare a granițelor și așa vulnerabile.
Această atmosferă anti-Schengen explică rapiditate și fermitatea cu care liderii occidentali au ieșit în spațiul public pentru a ataca propunerea lui Jean Claude Juncker ca nepotrivită, fantezistă, ba chiar și ca deșucheată.

Un alt motiv stă în imaginea României în lume.
O campanie fără precedent în Istoria țării a făcut ca în ochii cetățenilor din Occident România să treacă drept una dintre cele mai corupte țări din lume.
Această campanie n-a fost dusă de dușmanii din exterior, n-a fost rezultatul unor clișee vehiculate de presa occidentală.
Această campanie a fost dusă de forțe interne.
Liderul incontestabil al acestei campanii este chiar președintele României.
Puține sunt intervențiile sale publice în care să nu denunțe drept pericol major pentru interesul național corupția din România.
Puține sunt intervențiile sale publice în care să nu proclame lupta împotriva corupției dusă de DNA, avînd în frunte pe Codruța Kovesi, drept un răspuns la o necesitate națională.
La rîndu-i, Codruța Kovesi nu obosește o clipă în a denunța corupția endemică din România, în a se autoproclama drept cea de care depinde soarta țării.
E suficient să arunci o privire pe Rețeaua SRI din presă pentru a constata o atmosferă de stare de urgență provocată de strigăte gen Corupția pune mîna pe țară! Corupția ucide! Asaltul corupților împotriva Justiției!
Imaginea din presa străină e plăsmuită de articole plătite de SIE prin care România e prezentată ca o țară pe cale de a fi sugrumată de corupție.
O țară coruptă așa cum e România în imaginea creată de Klaus Iohannis, de Binom, de SRI și SIE, e o țară în ale cărei granițe nu poți avea încredere, pentru că ele sunt păzite de corupți.
Admiterea României în Spațiul Schengen înseamnă ca granițele Spațiului comun să fie granițele României.
Convins chiar de liderii României că țara e coruptă pînă-n măduva oaselor, ce ins din Occident ar fi de acord cu mutarea granițelor Schengen pe granițele României?

În aceste condiții, și dacă ar vrea, liderii occidentali n-ar risca să accepte admiterea României în Schengen.
Ar însemna să-și taie craca electorală de sub picioare.
Reacția critică, promptă și fermă, a liderilor occidentali la propunerea lui Jean Claude Juncker ca România să fie admisă în Schengen e încă o dovadă că din interesul de a folosi lupta împotriva corupției pentru răfuieli politico-mafiote, Sistemul, condus de Klaus Iohannis, face tot ce-i stă în puteri pentru ca țara să nu fie admisă în Schengen.