Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia cu 87,97 la sută

Gîndul de luni, 23 iulie 2018

Cazul Laurian Lucaș ne dovedește că Binomul SRI-DNA a funcționat încă din ianuarie 2005!

Faţă de vremurile presei doar tipărite, cele ale site-urilor postate pe Internet oferă comentatorului informaţii şi din alte locuri din ţară decît cel numit impropriu Buricul Bucureştilor. Hălăduind pe autostrada Internetului, am descoperit pe site-ul Ziarului de Bacău, atît în formulă scrisă, cît şi în formulă video, relatarea unei conferinţe de presă ţinute pe 10 mai 2018 – scria ziarul încă din titlul – de fostul viceprimar Laurian Lucaş, condamnat de Î.C.C.J. în noimebrie 2014, la patru ani închisoare pentru complicitate la luare de mită și doi ani interzicerea unor drepturi, în Dosarul numi Lotul Sechelariu. În prezent, menționa site-ul Laurian Lucaș e eliberat condiționat.

Sechelariu, Sechelariu… Ce-mi spune mie numele ăsta în postdecembrism? m-am întrebat, aventurîndu-mă prin memoria mea de Istoric al clipei. Sechelariu înseamnă Dumitru Sechelariu, fost primar al Bacăului între 1996-2004, un veritabil baron local PSD şi, mi-am amintit de îndată, criticat mai întîi de Ion Iliescu în regimul Năstase şi denunţat de Traian Băsescu în campania din 2014 drept întruchiparea corupţiei din Moldova. Îmi mai aminteam doar că lui Dumitru Sechelariu i-a succedat la funcţia de primar, în 2004, Romeo Stavarache, la vremea respectivă un Arhanghel al anticorupţiei, drept pentru care l-a dat în gît pe precedesorul său fără să clipească. Dumitru Sechelariu a murit în februarie 2013. Romeo Stavarache e la puşcărie pentru fapte de corupţie. Numele Sechelariu mă trimite şi la numele Sergiu Sechelariu, în strînsă legătură cu condamnarea lui Adrian Năstase.

Laurian Lucaş nu-mi spune nimic.
Am devenit însă brusc interesat de conferinţa sa de presă citind c-o inițiase pentru a denunţa nedreptatea care i se făcuse prin condamnarea şi, mai ales, pentru a anunţa că se va bate pînă-n pînzele albe pentru a dovedi lumii că e nevinovat.
Din aceeași conferință de presă am aflat că, sub semnul hotărîrii de a nu se lăsa, Laurian Lucaș a făcut plîngere la CEDO în 7 mai 2015 și a cîștigat chiar dacă parțial prin Decizia din 22 septembrie 2015.

De regulă cei care au fost deja la puşcărie pentru corupţie, după ieşirea în lumea liberă fac ciocul mic. Fericiţi c-au scăpat cu atît, se grăbesc să-şi consume averea rămasă practic neatinsă după tărăşenia cu ancheta DNA. Tac mîlc, umblă pîş-pîş, pentru că ştiindu-se îmbogăţiţi pe necinstite, chiar dacă dosarul pentru care au făcut puşcărie a fost unul cu cîntec, se tem ca nu cumva, devenind gălăgioși, să atragă din nou atenţia asupra lor. Laurian Lucaş făcea excepţie de la regula asta. Însemna pentru mine că era nevinovat. Mai ales că din punct de vedere practic nu i se mai putea da înapoi anii petrecuți deja în pușcărie. Şi dacă era nevinovat devenea interesant prin dosarul ticluit de DNA și mai ales prin sentința dată de ÎCCJ în 6 noiembrie 2014, în plină dictatură a Binomului SRI-DNA, de un complet condus de Ioana Bogdan, un judecător de pe culoarul de Justiție al SRI, la un ÎCCJ aflată sub conducerea Liviei Stanciu, partenera DNA.

Un alt motiv care mi l-a făcut interesant pe Laurian Lucaş e momentul cu Nota secretă a SRI care a stat la baza autosesizării din oficiu a PNA. Din text se înţelege că această Notă a fost trimisă DNA (la vremea respectivă PNA) condusă de Ioan Amariei de SRI-ul condus de Radu Timofte. Nota asta de relaţii, mai pe româneşte spus, o Notă întocmită de SRI în buna tradiţie a fostei Securităţi, a servit DNA drept temei pentru o Sesizare din oficiu, încheiată prin Procesul verbal din 19 ianuarie 2005. Nota informativă a SRI cu numărul 0992507 fusese redactată în 11 ianuarie 2005. Potrivit normelor de Drept, Nota SRI, de la care a pornit Dosarul Lotului Sechelariu, trebuia cunoscută de Apărare. La conferinţa de presă, Laurian Lucaş spune că deşi el a cerut să vadă Nota nici azi nu ştie ce conţine. A fost refuzat pe motiv că e securizată pe 49 de ani. Şi aceasta dacă nu chiar aceasta îl făcea interesant pe Laurian Lucaş. Se contura existenţa Binomului cu mult înainte ca acesta să fie oficializat prin Protocoale.
Încă din ianuarie 2005!

Mă gîndeam să-l caut pe Laurian Lucaş, să-i cer Dosarul (ultima modă pentru mine în materie de lectură), cînd m-a contactat chiar domnia sa, sub semnul campaniei de restabilire a Adevărului. Am aflat cu acest prilej că, deşi cazul său e unul tipic pentru abuzurile comise în numele luptei împotriva corupţiei, nici o instituţie de presă, nici măcar dintre cele care flutură steagul războiului cu Statul Paralel, nu i-au dat atenţie.
Sentinţa ÎCCJ, dată la capătul a nouă ani de Procese (au fost mai multe etape), în 6 noiembrie 2014, în plină dictatură a Binomului SRI-DNA, a fost transpusă în practică.

Laurian Lucaş e acum eliberat condiţionat. Ca şi în cazul Mortului, care nu se mai întoarce de la groapă, nici anii din puşcărie şi nici cei din anchete şi procese, nu se vor mai întoarce altfel decît au fost în viaţa victimei. Lipsa de interes a presei, chiar şi a celei angajate în confruntarea cu abuzurile Binomului, îşi găseşte, poate, explicaţia şi în dosarul închis de patru ani.
Eu însă, după lectura documentului, consider că acest caz merită să intre în atenţia presei şi a opiniei publice prin cîteva note pe cît de originale, pe atît de şocante.
Deoarece spaţiul nu-mi permite o incursiune prin întreg dosarul, cum fac de obicei cu dosarele primite de la victimele aşa-zisei lupte împotria corupţiei, mă voi rezuma la prezentarea notelor prin care acest caz e neobişnuit într-un peisaj în care activitatea Binomului SRI-DNA a produs neobişnuit pe bandă rulantă.

Cum au fost scoși din Dosar oamenii Băieților din Păduri

Încă de la înfiinţarea sub denumirea de PNA, DNA a fost un instrument folosit în bătăliile politico-mafiote interne. Dacă, la un moment dat, au fost victime ale răfuielilor politico-mafiote sub stindardul descoperirii şi sancţionării faptelor de corupţie şi cei care au pilotat instituţia (Adrian Năstase, Traian Băsescu), asta se explică prin oportunismul românesc. Conceput sub guvernarea Năstase ca un instrument de lichidare politică a lui Traian Băsescu, PNA a trecut, în ianuarie 2005, după venirea la putere a lui Traian Băsescu de partea noului Stăpîn. Ioan Amariei s-a grăbit să-i înhaţe pe cei atacaţi în public de Traian Băsescu în cadrul campaniei sale electorale definite ca Program de tragere în ţeapă a corupților din PSD. Nu cred că Traian Băsescu a ordonat înhățarea Lotului Sechelariu. Cred că atît Ioan Amariei, cît și Radu Timofte s-au grăbit să-i arate noului Stăpîn că sînt gata să-l slujească, după ce tot ei, înainte de alegeri, pregătiseră deja sala pentru procesul de 100 de persoane care trebuia să fie finalizarea Dosarului Flota dacă Traian Băsescu pierdea alegerile din 2004. După venirea la Cotroceni a lui Klaus Iohannis, Binomul SRI-DNA sub conducerea Cuplului Florian coldea – Codruţa Kovesi, s-a năpustit asupra familiei fostului Stăpîn, Traian Băsescu. Pentru a face pe plac noului Stăpîn.

Prin urmare, pe 19 ianuarie 2005, Petru Nariţa, procuror şef serviciu în PNA, la Centru, adică, întocmeşte un Proces verbal de sesizare din oficiu în legătură cu Dumitru Sechelariu. De ce se pune în mișcare DNA central și nu DNA Bacău? Pentru că temeiul Sesizării din Oficiu e o Notă de relaţii a SRI din 11 ianuarie 2005 despre existenţa unui Grup de interese în jurul fostului primar:

„Din informaţii care se mai deţin s-a stabilit existența unui grup interese – primar Dumitru Sechelariu, viceprimari Dragoş Benea, Laurian Lucaş, director general al S.C. Letea S.A., Adrian Grigore, subprefectul Gabriel Vlase.”

Lectura Documentului ne dezvăluie că practic PNA Central, care a preluat cazul de la Bacău, pentru că era vorba de o Notă a SRI privind siguranţa naţională, transcria cele cuprinse în Notă. Pe mai multe pagini, sînt descrise gravele ilegalităţi comise de Dumitru Sechelariu prin intermediul Grupului său de interese în dauna Patrimoniului public. Pe lîngă trei privatizări frauduloase şi direcţionări preferenţiale de lucrări publice, Sesizarea din oficiu, folosind sintagme din Nota SRI („se apreciază că în mediul de afaceri din judeţul Bacău s-a creat o stare de nemulţumire”!!!), îl schiţează pe iniţiatorul şi coordonatorul Grupului de interese şi ca un Jupîn politico-juridic al judeţului:

„De asemenea se stabileşte că Dumitru Sechelariu, susţinut fiind de Viorel Hrebenciuc, a obţinut delegarea pe funcţie la Camera de Conturi Bacău a lui Gheorghe Neicuţescu şi se preconiza ca după alegerile locale să fie numit Neculai Lupu. Demersuri au fost făcute pentru denumirea lui Nelu Niţă ca şef al I.P.J. Bacău (funcţie din care acesta a fost demis anterior) şi obţinerea gradului de chestor. S-au făcut intervenţii pentru numirea procurorului Codruţ Olaru la Agenţia Naţională de Control Bacău sau de procuror general al Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Bacău.”

Sesizarea din oficiu e urmată, în 3 februarie 2005, de Rezoluţia de începere a urmăririi penale a lui Dumitru Sechelariu. Rezoluţia reia acuzaţia din Sesizarea din Oficiu cu privire la grupul de interese.

Pe 7 iunie 2005, Lovitură de teatru!
Prin Ordonanţa de extindere a urmăririi penale, Dumitru Sechelariu e acuzat de asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni şi luare de mită prin cumpărarea de terenuri de la 8 persoane fizice la un preţ mai mic decît cel de pe piaţa liberă. Mai precis, Dumitru Sechelariu ar fi constituit un grup infracţional pentru a condiţiona retrocedarea unor terenuri agricole la 8 persoane de obligativitatea de a i le vinde lui după obţinerea titlului de proprietate la un preţ mai mic decît preţul pieţei. Din dosarul Dumitru Sechelariu dispar gravele acuzaţii privind privatizările frauduloase, pe motiv că faptele nu există. Apare însă una nouă. Ca şi în cazul primelor acuzaţii, Dumitru Sechelariu e denunţat c-ar fi acţionat prin intermediul unui grup de interese. Numai că acum grupul de interese se reduce doar la Laurian Lucaş. Dragoș Benea, viceprimarul prin intermediul căruia avuseseră loc privatizările frauduloase, dispare din schemă. Dispare şi subprefectul Gabriel Vlase. Cei doi îşi continuă liniştiţi carierele. Dragoș Benea ajunge Preşedinte C.J. din partea PSD pînă în 2016. Acum e senator PSD şi preşedintele organizaţiei judeţene a PSD. Gabriel Vlase ajunge deputat – 2004-2018 – vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, în prezent şef SIE. În piesa cu terenurile e introdus şi Vasile Ifrim. Cei trei – Dumitru Sechelariu, Laurian Lucaș și Vasile Ifrim sînt reţinuţi în 7 iunie 2005. S-a tot vorbit de folosirea presei de Binomul SRI-DNA sub conducerea cuplului Florian Coldea – Codruţa Kovesi. Cazul Laurian Lucaş demonstrează că folosirea presei era un instrument şi cînd Binomul SRI-DNA era întruchipat de Radu Timofte şi Ioan Amariei. Chiar în ziua cînd s-a dispus reţinerea, la radio Europa FM (postul a fost infiltrat aşadar încă din 2005, şi infiltrat a rămas pînă azi), se dăduse ştirea reţinerii înainte ca cei trei să fie reţinuţi. Pe parcursul anchetei acuzații aflau de la televizor că sînt corupţi, ticăloşi, prin transmiterea tendenţioasă de informaţii din dosar de către DNA.

Deoarece Dosarul fusese deschis la nivel central, rămîne interesantă epopeea arestărilor preventive. Pe 8 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti respinge cererea de arestare preventivă. Pe 15 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti admite cererea. Pe 1 iulie 2005, Tribunalul Bucureşti respinge cererea DNA de prelungire a arestului preventiv. Pe 2 iulie 2005, C.A. acceptă solicitarea. De remarcat prezenţa unei alte realităţi tipice României din ultimii ani:
Pe măsură ce urci în ierarhia Justiţiei, influenţa Culoarului e tot mai mare.

Pe 25 iulie 2005, cei trei sînt trimişi în judecată, la Tribunalul Bacău, de DNA centru, cu aprobarea lui Ioan Amariei, sub acuzaţiile, printre altele, de asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, luare de mită şi complicitate la luare de mită.

Cum a devenit luare de mită cumpărarea unor terenuri la un alt preț decît cel stabilit de DNA

Pentru înţelegerea acuzaţiilor din Rechizitoriu se impune o trecere în revistă a ceea ce s-a întîmplat în realitate. E absolut necesar acest lucru, pentru că ne convingem astfel că marile slăbiciuni ale dosarelor întocmite de DNA sub conducerea Codruţei Kovesi nu diferă cu nimic de cele ale dosarelor de sub conducerea lui Ioan Amariei. Asta deoarece DNA a fost din start un instrument de răfuială politico-mafiotă în numele luptei împotriva corupţiei.

În 2 octombrie 2000 prin decizie a prefectului de Bacău, viceprimarul Laurian Lucaş devine președinte al Comisiei municipale de reconstituire a drepturilor de proprietate asupra terenurilor. Pe teritoriul oraşului Bacău s-au construit în anii comunismului cartiere întregi. Mulți proprietari de terenuri agricole au fost deposedați. După 1990, în baza Legii 18 aceştia au făcut cereri de retrocedare. Operaţiunea de restituire nu e deloc simplă, cîtă vreme rezerva Primăriei e mică şi, în plus, mulţi refuză locul propus, în altă parte decît sub blocul de pe vremuri. Cu toate acestea, de la venirea lui Laurian Lucaş în fruntea Comisiei, ritmul de retrocedare sporeşte. În 2001, 54, în 2002, 125. Printre cele 125 de titluri de proprietate, se numără şi cele dobîndite de opt persoane despre care Rechizitoriul spune că le-au obţinut în schimbul obligativităţii de a le vinde lui Dumitru Sechelariu, pentru că avea nevoie de ele pentru un cartodrom.

În realitate n-a fost vorba de nici o constrîngere.
Dumitru Sechelariu a anunţat la televiziunea locală că cine acceptă să primească titlu de proprietate pe terenul cartodromului va fi beneficiarul unei cumpărări pe loc din partea sa.

Terenul pe care era construit cartodromul nu era bun la nimic. Nu întîmplător, înainte de a fi concesionat lui Dumitru Sechelariu, mulţi dintre semnatarii cererilor de retrocedare au refuzat să primească teren aici. Explicabil în aceste condiţii că mai mulți cetățeni se grăbesc să meargă la Comisie, să accepte terenul, pentru ca, apoi să meargă la notar şi să-l vîndă. Pe un teren se iau bani frumoşi. Unii s-au pricopsit şi cu 10.000 de euro, bani buni la vremea respectivă. Bucuroşi c-au făcut o afacere, proprietarii au cheltuit banii. Nici unul dintre ei nu s-a plîns nici în 2002, nici ulterior că preţul a fost prea mic. Lucru normal cîtă vreme cu excepția lui Dumitru Sechelariu nici dracu nu se gîndea să dea bani pentru un teren pe care nu se putea face nimic. Toţi au fost bucuroşi c-au găsit un cumpărător, în persoana lui Dumitru Sechelariu, care avea un fix cu cartodromul pentru fiul său.

Atribuirea unui titlu de proprietate e o întreprindere complicată. Dosarul, aprobat de Primăria Bacău, era trimis la Comisia judeţeană, spre validare. E importantă precizarea, pentru că DNA îi atribuia lui Laurian Lucaş puteri absolute în materie de retrocedare. În realitate, titlul de proprietate nu poate fi emis de Primărie decît după aprobarea Comisiei judeţene. Factorul decisiv e Comisia judeţeană.

O dată văzut cu actul de proprietate în mînă, beneficiarul îi putea da cu flit lui Dumitru Sechelariu. Aşa cum chiar Rechizitoriul arată, între beneficiar şi preşedintele Comisiei nu fusese nici o înţelegere scrisă, nici o discuție despre vînzarea ulterioară a terenului, nici măcar un precontract cu Sechelariu. Proprietarii au ajuns apoi la notar. Unul dintre aceștia se numea Olaru Ioana, soția lui Codruț Olaru. Notarii au autentificat contractele, fără să remarce ceva în neregulă. Pentru DNA asta nu e o dovadă a liberului consimțămînt. Potrivit Rechizitoriului notarii publici care au autentificat contractele de vînzare-cumpărare nu au avut viziunea presiunii psihice exercitate asupra vînzătorilor, astfel că există o aparenţă de legalitate a actelor de vînzare-cumpărare”.

La trei ani după ce-şi vînduseră pămînturile primite prin retrocedare, la începutul lui 2005, beneficiarii sînt căutaţi pe acasă de procurorii DNA de la nivel central. Cum s-au desfăşurat lucrurile spune Cîrciu Dorina în faţa Tribunalului Bacău. După ce declară că şi-a cumpărat o locuinţă cu banii primiţi, martora dezvăluie că „am fost interpelată de persoane de la DNA… mi s-a spus că am vîndut terenul sub preţul pieţei, apoi am fost întrebată dacă vreau bani ca să acopăr necesarul real, bani pe care urma să-i obţin de la inculpatul Sechelariu”.

Modul de operare al DNA e categoric ilegal.
S-a mers la fiecare dintre cei care au vîndut terenul şi li s-a spus c-au fost înşelaţi, că ei, cei de la DNA, au stabilit acum, în 2005, că în 2002, cu trei ani în urmă, preţul unui metru pătrat era mult mai mare şi că, de vor să obţină bani în plus față de cei primiți acum trei ani, să semneze o declaraţie prin care să susțină că au fost condiționați de Laurian Lucaș în numele lui Dumitru Sechelariu să vîndă lui Dumitru Sechelariu terenul la un preț mult mai mic decît al pieței, dacă vor să primească teren în virtutea Legii 18. Dintre cei 20, DNA reuşeşte să convingă doar 8 persoane. Acestea sînt aduse la București și puse să declare că n-ar fi vîndut pentru nimic în lume terenurile dacă n-ar fi fost constrînse sub amenințarea că nu le vor primi.

Singura probă a DNA invocată în Rechizitoriu sînt declarațiile celor 8. Nici o declarație nu dă amănunte concrete privind locul și timpul cu aproximație cînd li s-a spus de către Laurian Lucaș că primesc terenurile numai dacă le vînd lui Dumitru Sechelariu. Fiecare declarație se rezumă la afirmația că martorul a fost constrîns să vîndă. Pentru ca martorii să declare c-au fost obligați de Laurian Lucaş să vîndă terenul în schimbul primirii prin retrocedare, DNA apelează la o altă mîrşăvie.

Prin declaraţia c-au primit teren numai cu condiţia să-l vîndă sub preţul pieţei, celor opt trebuia să li se anuleze titlurile de împroprietărire. Pentru că împroprietărirea fusese ilegală, pămînturile urmau să revină, prin confiscare, primăriei. Ei trebuiau să dea banii statului, deoarece fuseseră obţinuţi în chip ilegal. DNA se angajează că nu va face aşa ceva. Drept urmare, dosarul ne oferă o aberaţie:
Deşi se plîng că au fost traşi pe sfoară prin preţul mic, nici unul dintre martori nu se constituie în solicitator de pagube civile.

La capătul celor 9 ani de proces, familia Sechelariu a rămas cu terenurile, cetăţenii, cu banii. Laurian Lucaş s-a pricopsit cu 4 ani de închisoare şi cu doi ani interzicere de drepturi.
Cum s-a ajuns la asocierea în vederea luării de mită şi de complicitate la mită?
Cei trei se asociaseră – potrivit Rechizitoriului – pentru ca Dumitru Sechelariu să ia mită. În consecinţă, Laurian Lucaş era acuzat de complicitate la luare de mită.

Cum şi de la cine a luat mită Dumitru Sechelariu?
Rechizitoriul DNA dă un răspuns din sfera halucinantului:
În cazul fiecăruia dintre cei 8 vătămaţi DNA stabileşte un preţ pe metru pătrat pe care, pe care, potrivit unui expert al DNA, Dumitru Sechelariu trebuia să-l dea proprietarului. Se înmulţește suprafaţa vîndută cu preţul respectiv. Suma totală era cea pe care, potrivit DNA, trebuia s-o primească proprietarul. Diferenţa dintre această sumă virtuală şi suma reală pe care o primise proprietarul în urma unui contract autentificat la notar era considerată mită luată de Dumitru Sechelariu.

Astfel, în cazul lui Constantin Solomon, ca să luăm doar un exemplu, potrivit Rechizitoriului, Expertul DNA a stabilit că în perioada 20-24 iunie 2002, cînd s-a încheiat contractul, preţul unui metru pătrat de teren din zona respectivă a fost de 6,4 dolari. Peste tot în lume şi în Istorie, preţul unui bun se stabileşte de către părţile contractante. Sînt situații în care absența cumpărătorilor interesați face ca prețul să fie de nimic. Numai în viziunea DNA, preţul se stabileşte de către un expert. Şi nu în 2002, ci abia în 2005 pentru 2002! Constantin Solomon a acceptat însă suma de 1 dolar m.p. Prin urmare, diferenţa dintre cît putea lua Constantin Solomon în viziunea DNA şi cît i-a dat Dumitriu Sechelariu e considerată mită. Mita dată de cine? De Constantin Solomon? Nu, deoarece potrivit Rechizitoriului Constantin Solomon a fost constrîns să accepte acest preţ de teamă că nu i se va retroceda terenul. Astfel, pe seama lui Dumitru Sechelariu s-a pus luarea drept mită a unei sume imense. Evident, pe seama lui Laurian Lucaş s-a pus complicitatea la luarea acestei mite. Rechizitoriul nu precizează de ce a devenit Laurian Lucaş complicele lui Dumitru Sechelariu.

Acuzaţiile DNA sînt spulberate încă din 13 aprilie 2007 de către Tribunalul Bacău prin Motivarea sentinței de achitare a celor trei:

„Mai mult decît atît, susţinerile DNA-ului, în sensul că «…chiar dacă există o aparenţă de legalitate privind autentificarea contractelor de vînzare-cumpărare, consimţămîntul vînzătorilor de a înstrăina terenurile nu a fost liber exprimat» se situează clar pe tărîmul dreptului civil secţiunea «Contracte» şi nicidecum în sfera infracţionalului, iar motivarea îngăduitoare în sensul că «notarii publici care au autentificat contractele de vînzare-cumpărare nu au avut viziunea presiunii psihice exercitate asupra vînzătorilor, astfel că există o aparenşă de legalitate a actelor de vînzare cumpărare… făcîndu-se astfel dovada viciului de consimţămînt, astfel este evident că acele contracte sînt nelegale (vezi fl. 31 rechizitoriu)»; confirmă tocmai acest fapt; şi anume care aflăm în varianta clasică a unor acte juridice civile; unde vînzătorul cere un preţ de el apreciat, cumpărătorul oferă de asemenea un preţ de el apreciat, între aceştia operează o negociere iar în final se ajunge la un preţ unic de vînzător-cumpărător, la care achiesează cele două părţi.”

Cei trei au fost achitaţi de patru instanţe. De două ori Tribunalul şi de două ori Curtea de Apel. Toate Motivările spulberă Rechizitoriul DNA demonstrînd că afacerea ţine de domeniul civil. Dacă la DNA, cei 8 susţin c-au fost constrînşi să vîndă terenurile, la toate instanţele inclusiv la I.C.C.J. martorii au susţinut că l-au vîndut de bună voie, pentru că aveau nevoie de bani și oricum alt cumpărător nu găseau pentru terenurile respective.

Lunga tradiție a Notelor secrete SRI de la Dosar

Aşa cum arătam mai sus, dosarul a pornit de la o autosesizare din oficiu a PNA Central în urma unei Note de relaţii trimise de SRI.
Fiind vorba de un document care a stat la baza acuzării, era normal ca apărarea să-l cunoască.
Pe 12 iulie 2005, aflînd din lectura Dosarului de existenţa unei Note de relaţii a SRI, avocatul Cătălin Dancu porneşte o Cruciadă pentru a putea citi documentul SRI invocat în dosar, dar absent. Atît DNA, cît şi SRI îi răspund că Nota e un document secret. La fel se răspunde în 20 octombrie 2006 Tribunalului Bacău de către DNA sub semnătura lui Doru Ţuluş.

Laurian Lucaş a fost condamnat la 4 ani închisoare.
Nici pînă azi apărătorii săi n-au văzut Nota SRI. Nici judecătorii de la toate instanțele.
Din compararea Autosesizării din oficiu cu Nota SRI ne dăm seama că SRI face deja parte, în ianuarie 2005, din Binomul DNA-SRI.

Judecătoarea Ioana Bogdan – partenera de nădejde a DNA

Sentinţa ÎCCJ din 6 noiembrie 2014, pronunţată de un Complet de trei judecători condus de Ioana Bogdan, are toate datele pentru a fi înscrisă în Istoria aberaţiilor judiciare.
Procesul ajunge în 14 decembrie 2012 la Înalta Curte, după ce-a parcurs, din 25 iulie 2005, următoarele momente:

  • – 13 aprilie 2007. Tribunalul Bucureşti îi achită pe toţi cei trei inculpaţi în Dosarul Sechelariu, printre care şi pe Laurian Lucaş.
  • – 3 iunie 2008. Curtea de Apel Bacău respinge Apelul DNA şi menţine achitarea dată de Tribunal.

Atît Tribunalul, cît şi Curtea de Apel şi-au bazat sentinţa, printre altele, pe absenţa de la dosar a oricărei probe, în afară de declaraţiile date la anchetă de 8 persoane. Atît la Tribunal, cît şi la Curtea de Apel, toate cele 8 persoane au susținut că li s-a impus de către DNA declaraţiile de la anchetă. Chiar și fără aceste reveniri, dosarul era civil și nu penal, cîtă vreme proprietarii vînduseră terenurile la notar după ce au primit titlurile.

DNA face recurs, la I.C.C.J. Prin Decizia I.C.C.J. din 25 noiembrie 2008, se casează Decizia CA Bacău şi se trimite spre rejudecare la CA Bacău pe motiv că unul dintre judecători fusese declarat incompatibil. CCJ nu se pronunţă asupra sentinţei.
Curtea de Apel Bacău trimite dosarul la Tribunalul Bacău.

În 7 octombrie 2009, după patru ani de anchete şi procese (două sentinţe de achitare), Procesul e reluat de la zero! Laurian Lucaş a fost tîrît prin anchete şi procese patru ani.
Tribunalul Bacău reaudiază martorii din dosar. Cei audiaţi cu patru ani înainte depun aceleaşi mărturii ca şi la primul proces.
Pe 26 iunie 2012, Tribunal Bacău îi achită pe cei trei.
Din nou!
DNA face Apel. Curtea de Apel Bacău îi achită pe 6 noiembrie 2012.

Potrivit C.P.P. anterior, DNA face recurs la Î.C.C.J.
Pe 11 aprilie 2013 are loc prima ședință la Î.C.C.J.
În faţa Completului se prezintă următoarea situaţie:

Unul dintre martori – Dumitriu Sechelariu, principalul inculpat, e mort din februarie 2013. Fiind vorba de cel care pusese la cale asocierea și de cel care luase mita la care Laurian Lucaș era complice, completul ar fi trebuit să respingă recursul DNA. Cu atît mai mult cu cît patru instanțe anterioare pronunțaseră sentințe de achitare și acum nu se ivise nimic nou care să justifice reluarea cercetării judecătorești.

Ca să nu mai spunem că pentru a stabili prin cercetare judecătorească adevărul despre complicitatea lui Laurian Lucaș, Ioana Bogdan trebuia să-l interogheze pe mortul Dumitru Sechelariu. Mortul a fost achitat la Curtea de Apel Bacău. Prin urmare, din cauza morții, Dumitru Sechelariu rămîne cu sentința de nevinovat pentru luare de mită. În schimb, Laurian Lucaș, care trăiește, e condamnat pentru complicitate la luare de mită.

Dintre cei 8 martori, doar trei pot fi audiaţi în cadrul cercetării judecătoreşti. Ceilalţi fie au murit, fie sînt netransportabili.
Cei trei martori îşi susţin depoziţiile de la toate cele patru instanţe care au dat pînă acum achitări.
Ioana Bogdan găseşte de cuviinţă că aceste declaraţii nu trebuie luate în seamă (deşi ea le-a cerut!).
Nu trebuie luate în seamă nici declaraţiile celor opt din instanțe dintre anii 2005-2014.
Singurele probe pe care Ioana Bogdan le ia în seamă sînt cele date în 2005 în faţa DNA!
Motivarea acestei decizii face din Ioana Bogdan un caz unic în Istoria Justiției.
Declarațiile martorilor din cele patru instanțe sînt considerate nule din următoarele motive:

„Într-adevăr, dispoziţiile procesual penale nu conferă o valoare probatorie superioară declaraţiilor date în faza de urmărire penală, însă, pentru ca acestea să poată fi înlăturate din examinarea materialului probator, este necesar ca declaraţiile de retractare să fie suţinute de o justificare valabilă.

În acest sens, Înalta Curte constată, în primul rînd, că majoritatea martorilor care şi-au modificat depoziţiile în cursul cercetării judecătoreşti nu au oferit vreo explicaţie pentru retractarea declaraţiilor iniţiale, iar instanţele de fond nu au manifestat nici o preocupare pentru lămurirea acestei chestiuni, deşi era una cu caracter esenţial pentru stabilirea şi lămurirea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept. (…)

În al doilea rînd, Înalta Curte observă că, într-adevăr, unii dintre martori care au revenit parţial asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale şi-au justificat atitudinea prin aceea că s-ar fi exercitat o presiune psihică asupra lor de către procuror sau li s-ar fi sugerat/dictat ce să declare (Popa Dumitru – declaraţia din 23 noiembrie 2006, ds. 5460/2005 Tribunal Bacău; Solomon Constantin – declaraţia din 4 februarie 2010, ds. 5947/110/2009 Tribunal Bacău; Cotruţă Petru – declaraţia din 30 octombrie 2012, ds. 5947/110/2009 Curtea de Apel Bacău şi declaraţia din 14 mai 2014 ds. Recurs), însă aceste aspecte nu puteau fi reţinute de instanţele inferioare şi nu pot fi valorificate nici de instanţa de recurs pentru înlăturarea depoziţiilor iniţiale, avînd în vedere, pe de o parte, împrejurarea că martorii nu au făcut nici o dovadă în sensul celor susţinute, nefiind înregistrată vreo sesizare administrativă sau plîngere penală împotriva procurorilor care i-au audiat, iar, pe de altă parte, menţiunile înscrise de martori la finalul declaraţiilor date în faţa organelor de anchetă penală, în sensul că au citit cele consemnate, iar acestea corespund adevărului.”

Potrivit acestei viziuni originale asupra Justiției, cercetarea judecătorească e inutilă în cazul dosarelor întocmite de procurorii DNA. Acuzatul ar trebui trimis direct în pușcărie din sediul DNA.
Să ne mirăm?
Ioana Bogdan a fost între septembrie 2009 şi noiembrie 2010 consilier al procurorului şef al DNA, Daniel Morar. De aici, în noiembrie 2010, Ioana Bogdan sare direct la funcţia de judecător la ÎCCJ. Era nevoie de cineva care să-l condamne pe Adrian Năstase. Luată sub aripa sa de Anton Pandrea, preşedinte al Secţiei Penale a ÎCCJ, Ioana Bogdan a fost plantată în cele două doare de Poliţie politică fabricate fostului premier.

Adrian Năstase a cerut zadarnic recuzarea.
Cînd ai ajuns la ÎCCJ din consilier al şefului DNA ca să-l poţi condamna pe Adrian Năstase cum să nu dai crezare DNA în dosarul Laurian Lucaş chiar dacă patru instanţe anterioare l-au achitat?
Mai ales că ne aflăm în noiembrie 2004, cînd Binomul SRI-DNA avea deschise mai toate culoarele în Justiție!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

21 comentarii pentru articolul „Gîndul de luni, 23 iulie 2018”

  • DNA nu-si respecta propiile principii: pe fostul site http://www.pna.ro/ si în Buletin Documentar nr. 4/2005 al P.N.A./D.N.A. a fost publicat articolul „VALOAREA COMERCIALĂ REALĂ „ scris de Sorin Fusea. In acest articol, printre altele este mentionat faptul ca: „Diferenţa între preţ şi valoare este dată de motivaţiile vânzătorului şi cumpărătorului, de raportul de forţe de pe piaţă, precum şi de unele criterii subiective.(…)Preţul este o sumă concretă rezultată în urma unei tranzacţii, apare între vânzător şi cumpărător (preţul este solicitat de vânzător şi acceptat de cumpărător) şi este diferit de valoare, care este o mărime estimată cu o doză de subiectivism.” In aceste conditii de unde rezulta mita daca cele doua parti s-au inteles la pret si mai mult decit atit nu au avut nici o pretentie in instanta, neconstituindu-se parti civile? Pe ce s-au bazat acuzatiile DNA? DAR..pe ce s-au bazat consideratiile judecatorilor care au dat condamnarile?

  • S-a mai echilibrat blogu´, partea de comentarii. De cd sterge Petrescu pe jos cu maimutoiul abject, cernat. De la bully-ul blogului, asta din urma, a ajuns sa schelalaie, sa latre la p…luna, dar mai ales, sa sara la castana. Cernate, inteleg ca asta e TOATA viata ta, dar, vorba aia: life is a bitch..

    • Păi nu ? Deși m-am jurat că n-oi mai be , adică n-oi mai scrie , n-am putut , bă , să rezist , cînd am văzut ce face turbatul Kîrnat , strîns unit cu Corbulă și Roxi , sub flamura securismului haștagist .
      Blogul s-a echilibrat , da în partea noastră , javrele păduchioase Giculă Alexandrulă și Lupulă , apuca-m-ar amîndoi de p ..ă , s-au cărat chelălăind de p-acișiia ! Din păcate , pierd 2 ore de filme pe zi și 20-30 de pagini de lectură .
      Și nici Stankulă nu pare să se simtă prea bine , da de el se ocupă Titanul !

    • Măi, tovarăşe! Acu’ două zile, mă aşteptam la o replică oarecare, fie pro, fie contra despre Sadoveanu. Dacă n-a cotcodăcit nimica…m-am convins că omul nu se pricepe la capitolul ăsta. Ştie ceva despre virgule, cratime şi tempoul rapid la…ue. Escu ştie la ce mă refer :))))

      • Cine dracu să dea replică , sper că nu de Kărnat vorbești ! Bă , ăsta nici la cultura boabelor pe care le dă găinurilor lui nu se pricepe , e mai ignorant ca o gaură de canal , a dat niște gherle sinistre cînd s-a apucat să emită considerațiuni despre operă , balet , literatură . Și cînd îi bag ceva texte de Caragiale e suspicios , că și pe acolo a dat cu mucii-n gard , acuma preferă să le imite pe alea ce le mai scriu eu . Pe la AM scria de Monteschio și de Thackeray , pronunțat Tacherai , că făcea poezii cu numele ăsta .
        După propria-i mărturisire , n-a ieșit niciodată din Brăila , cu o singură excepție , cînd l-a dus Partidul la Cernăuți pe vremuri , cu clasa de frezori rabotori .
        Ce știe Cernat e Dragnea , DNA , Băsescu , iar ortografia o iubește deși n-o cunoaște .

      • Cine dracu-i Escu ?

  • Bă, cris nozer, ăsta cu patron indonezian! Bă, șterge-ți cașul de la gură, maturizează-te, apoi, te poți adresa lui Aristo, Baltag și altora, cu apelativul „D.le”! Iar în orice situație, reprezentantelor de sex opus, cu „Dna…”! Ai înțeles „Freud”?

  • Băi, Curbeanu! Nesimțirea-i CRASĂ, bă, la mulți dintre voi! De când unui titular de pagină, fie și ea publică, își permite un terfelog ca tine, să-i spună „las-o mai moale cu blogul pe scări”!!! Bă, înseamnă că eu, muritor de rând…no comment!

  • Mi-a dat FB vacanță pînă mîine , pt că l-am înjurat rău pe un bozgor secui din gașca handicapatului Bobiș . Faptul că Sec Kuiul m-a înjurat muuuult mai rău nu l-a deranjat pe FB , sugea-mi-o-ar FB, că acușica-mi fac încă 10 conturi .
    Bă , Kărnate , pt tine e asta , te rrrrrrrog io frumos , cînd mai zice comisarul Rex ăla al tău cum sînt persecutați loazele de judecători , sau cum este apucată de veveriță grăsanca Lăcrîn sulea aia , să nu care cumva să nu ne postezi și nouă , că uite , mi-ai luminat ziua !

    • Sper să ai și o noapte…ăăă…furtunoasă! De ce vrei neapărat cont de feisbuc?!

      • Îmi place să am din toate , cît mai multe . Conturi , puță lungă și groasă , sex anal cu Roxi de min 5 ori pe zi , muie lu Kîrnat tot de atîta , und so weiter .
        Bă , incredibil , nu că m-ar afecta , da ăsta e singurul cont de pe care pot scrie la Titan , cred că de aia am și observat , dacă mi le bloca pe ălelalte cred că mă prindeam doar post factum .

  • Dacă la conducerea „noului DNA” va fi acceptată, de catre TT, o persoană apropiată de Kovesi va fi … DEZASTRU !!!
    DNA va fi iarăși ce-a fost și MAI MULT, DECÂT ATÂT !!!

    • Ciudată lipsa de interes a procurorilor!
      Chiar așa…să nu vrea nimeni, să fie șef?!
      Hmmm! Afurisita aia de Arhiva Sipa…

  • Sau inmultit postacii securisti pe blog. Dar nu au ce comenta, decat sa injure. Articolul e facut de profesionist. Bravo Cristoiu.

  • Maestre, nu mai bine te făceai matale … „procuror”, din ăla „de caz”, cum se spune !
    Oricum, te-ai schimbat mult, cel puţin în ultima vreme !
    Văd c-au observat acest lucru si unii dintre … cei „de sus” !
    O fi „centenarul”, de vină ?
    Sau, te pomenești c-ai avut o propunere pt … „europarlamentare” !
    Hai, c-acolo (sic), la Brussel, e bine … rău !
    Și nu tre’ să vorbești, neapărat o limbă străină !!!
    Mi-a zis mie tanti Vasilica !

  • Baltagule, păi, partidele de dreapta din Parlament şi tefeliştii din teren, asta nu vor să înțeleagă! Că Ro. mai trebuie şi guvernată, acu’ mai nou, şi rebrenduită. Pe mine m-a îngrozit mesajul ambasadorului american, cel referitor la offşorul de gaze. Dacă unora le plac bocancii yankeilor, şi altora „sfaturile” lui Soroş…treaba lor! Mie-mi place s-o vizitez pe Maica Rusie şi să ascult de înțelepciunea chinezilor.

  • Maestre, felicitări pentru articol! Instinctul meu, animalic până la urmă, îmi spune că trebuie să vă cred. În funcție de persoană, vârstă, sex ( Escu, Nikola, același TU…Ion Petrescu, nu te gândi la alte prostii, cum îți este firea), textul este citit într-un timp oarecare. DAR, documentarea și munca pentru redactarea acestui text, a necesitat un timp înzecit mai mult! Să fiu sincer, îmi aduc aminte de Sechelariu, dar de celelalte personaje destul de vag. O fi fost PNA-ul cum a fost în fază incipientă, doar din necesitatea pentru integrarea în U.E. (Cernate, știu că-ți place cealaltă formulă, numai de tine exprimată!), dar DNA-ul, ulterior s-a dovedit a fi o ARMĂ teribilă în mâna unui „politician”, care se „scufundaseu”. La propriu! Consider că actuala Coaliție, cu tot cu ministrul justiției, chiar au avut CURAJUL să ia „taurul de coarne!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *