Cei care au regizat aşa-zisa mişcare spontană l-au tras pe sfoară pe Klaus Iohannis asigurîndu-l că va fi multă lume!

Joi, 22 septembrie 2016, răspunzînd unei convocări anonime de pe Facebook, întărită de chemări asumate de Uniunea pentru Salvarea României şi de site-uri deja specializate în crearea de isterii naționale diversioniste, în faţa Clădirii Parlamentului s-au strîns, pentru a protesta împotriva votului din Senat în cazul Gabriel Oprea, 3000 de persoane.

La ora 18, cînd trebuia să înceapă, erau la locul convocării doar 50 de persoane.
Realitatatea tv şi Digi Tv transmit în direct de la faţa locului.
Transmit în direct şi site-uri precum Hotnews, specializat în supralicitarea mişcărilor de protest regizate de Binomul SRI-DNA.

În ciuda strofocării celor două televiziuni implicate şi în Diversiunea din noiembrie 2014, cu chiu cu vai se strîng pînă la ora 20, 2000 de oameni.
La 21 şi ceva, manifestaţia se încheie.
Deşi neasumată de nimeni, manifestaţia spontană a fost bine organizată pentru a întreţine atenţia televiziunilor de ştiri prin crearea de evenimente.

Se ştie că o demonstraţie pur şi simplu devine neinteresantă pentru televiziunile de ştiri dacă se desfăşoară monoton.
De aceea, regizorii unor manifestări aşa-zise spontane pun la cale tot felul de evenimente menite a crea Breaking news-uri.
Şi la manifestaţia de joi seara s-a simţit mîna acestor regizori în crearea unor evenimente:
Venirea unor motociclişti.
Prezența avocaților familie Gigină (nu văd rostul avocaților, care iau parale pentru prestația în favoarea familiei).
Încercarea de spargere a cordonului.
(La toate demonstraţiile regizate, acesta e un punct obligatoriu. Prin tensiunea dată de posibilitatea violenţelor, tentativa de spargere a cordonului crează Breaking news-uri şi prin aceasta sporeşte numărul celor veniţi pe post de gură cască, mînați de Se întîmplă ceva acolo!
Deşi convocarea anonimă a fost prezentată de Divizia Presă drept un moment de coborîre a naţiunii în stradă, în celelalte oraşe prezenţa şi atmosfera au fost jalnice. 70 de oameni la Iaşi, 300 la Cluj (cu cărucioare cu copii şi cu cîini la plimbare), 20 la Constanţa.

Vineri 15 septembrie 2016.
În Bucureşti şi în ţară se desfăşoară mitinguri de protest ale transportatorilor.
Mii de maşini în Bucureşti şi în 20 de oraşe ale ţării, blocarea circulaţiei, zgomot de claxoane.
Protestul e punctul culminant al protestelor de tip mers încet dinadins pe şosele.
Început la 9 dimineaţa protestul din Piaţa Victoriei se încheie abia la 17 după-amiaza, după 8 ore, aşadar.

Anterior, România a fost martora şi a altor tensiuni sociale vecine cu paroxismul:
Protestul magistraţilor, protestul deţinuţilor, protestul cadrelor sanitare.
Nici în cazul Protestului de la Bucureşti al transportatorilor, nici în cazul altor proteste, semne clare ale tensiunii sociale, Klaus Iohannis n-a reacţionat.

Vineri, 24 septembrie 2016, în stilu-i binecunoscut (cel de recitare a unui text în faţa presei), Klaus Iohannis a declarat în legătură cu manifestaţia de joi seara:
„Am fost îngrijorat cînd am văzut cît lume a ieşit să protesteze şi, pe bună dreptate, oamenii sînt revoltaţi, adică cum îşi permit parlamentarii să protejeze pe cineva printr-un vot.
Dacă omul e nevinovat, nevinovăţia sa se va stabili în instanţă. Lucrurile au ajuns într-o zonă unde nu ar fi trbuit să se ajungă. Sînt foarte trist, mîhnit, că Senatul, după atîtea şi atîtea discuţii pe această temă, nu a înţeles despre ce este vorba. Senatorii în continuare votează la comanda partidului din care fac parte, fără să ţină cont de nevoia de transparentizare şi deschidere. Inclusiv în Senat avem atîţia oameni care au un discurs deschis anti-justiţie. Alegătorul pote să rezolve această problemă. Sînt partide care au înţeles cît de această nevoie de reformare şi sînt partide care nu vor să înţeleagă că drumul României este înspre stat de drept şi transparenţă. Şi, dacă alegătorul vrea să participe la acest proces de primenire, atunci nu are decît să voteze partide care nu au pe liste penali şi să nu voteze partide care păstrează penalii pe listă, cu riscul unor nemlţumuri importante”, a spus şeful statului.

Să facem ceea ce în cercetarea de istorie se numeşte analiza pe text.
Aşadar:

1. Klaus Iohannis a fost îngrijorat „cînd a văzut cîtă lume a ieşit să protesteze”.
   3.000 de oameni într-un Bucureşti de 1.800.000 de alegători e multă lume?
   La Paris au ieşit împotriva Legii muncii, seară de seară, sute de mii de oameni.
2. Senatorii n-au votat la comanda unui partid, PSD, cum insinuează turcește neamțul Iohannis.
   De fapt, în cazul Oprea nici un partid n-a comandat să se voteze împotriva ridicării imunităţii.
   Aici Klaus Iohannis minte cu toţi dinţii din faţă.
3. Discursurile din Senat nu sînt anti-justiţie ci anti abuzurile DNA.
   Klaus Iohannis confundă Justiţia cu un Departament al Procuraturii.
   Nu i-ar strica să mai citească din cînd în cînd.
4. „Sînt partide care au înţeles cît de această nevoie de reformare şi sînt partide care nu vor să înţeleagă că drumul României este înspre stat de drept şi transparenţă.” Cînd se referă la partide care au înţeles cît de cît, Klaus Iohannis face aluzie la PNL, Partidul meu.
   Pentru el, votul în cazul Oprea e al PSD.

Toate cele patru puncte ţin de o intervenţie în campania electorală de partea PNL şi împotriva PSD.
A folosit Klaus Iohannis prilejul oferit de manifestaţie pentru a se implica în campania electorală în postura de chibiţ al PNL?
Mai mult ca sigur.
Cum la fel de sigur e următorul lucru:
Cei care au regizat aşa-zisa mişcare spontană l-au tras pe sfoară asigurîndu-l că va fi multă lume.

Și Klaus Iohannis și-a pregătit textul bazîndu-se pe această făgăduială deșartă.
Dîndu-și seama, totuși, că în serile următoare nu va ieși nici dracu, Klaus Iohannis a ordonat ca Gabriel Oprea să fie convins să-și dea demisia.
Și Gabriel Oprea și-a dat-o!

N. B. Din motive ținînd de împrejurări, am întrerupt pe timpul verii publicarea în fiecare duminică a textelor de proză, eseu, note de călătorie, documente și amintiri. Începînd cu această duminică reiau publicarea lor. Cine dorește să citească și altceva decît gazetărie trecătoare, să le acceseze.