Gîndul de luni, 9 ianuarie 2017

Am un Dosar a cărui publicare ar zgudui România! Cine-l vrea?!

Dintre toate cele şase autodenunţuri ale lui Sebastian Ghiţă (pun alături de cele cinci difuzate la finele lui 2016 şi începutul lui 2017, şi pe cel din septembrie 2016, despre albirea Codruţei Kovesi), cel mai de luat în seamă mi se pare autodenunţul despre implicarea lui Sebastian Ghiţă în execuţia mafiotă cu ajutorul Justiţiei, zise şi independente, a lui Sorin Ovidiu Vântu.
Pentru că am făcut rost de Rechizitoriu, voi radiografia pe îndelete într-un alt număr, Operaţiunea mafiotă prin care Sorin Ovidiu Vântu a fost trimis la puşcărie pe timp de şase luni, pentru a fi scos din joc şi pentru a i se putea aranja alte şi alte procese.
E nevoie de aceasta, deoarece autodenuţul lui Sebastian Ghiţă ne atrage atenţia asupra unei realităţi incredibile:
Sub pretextul că e independentă, în România Binomului SRI-DNA, Justiţia a devenit principalul instrument de răfuieli politico-mafiote.
Prin Justiţie înţelegînd nu numai procurorii, dar şi judecătorii.
Nu toţi, fireşte, doar cei şantajaţi, aflaţi în cîmpul tactic sau pur şi simplu corupţi.

Nu cred că s-a găsit pe planetă o mai mare șmecherie decît asta, de la noi:
Forțele oculte impun jurnaliștilor și politicienilor să nu se atingă de Justiție, deoarece, vorba Raței Mecanice de la Cotroceni, ea e garantul națiunii, pentru ca sub faldurile așa zisei independențe a Justiției, ele să să-și facă de cap în România.

În cazul Sorin Ovidiu Vântu, dezvăluirile au adus în prim plan cîteva premiere în materie de Justiţie, printre care la loc se frunte se numără:
Rapiditatea cu care Parchetul General a luat în seamă şi a trecut la anchetarea pe baza lui, un denunţ trimis de Sebastian Ghiţă pe e-mail la adresa publică a Parchetului pusă la dispoziţia simplilor cetăţeni.
E-mail-ul a fost trimis pe 3 aprilie 2011, duminică seara, la adresa sesizare@mpublic.ro.
4 zile mai tîrziu, pe 7 aprilie 2011, Parchetul se sesizează din oficiu.
Pe 8 aprilie cauza e declinată Parchetului de pe lîngă Judecătoria Buftea.
În aceeaşi zi, cauza e retrimisă la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General, pentru a fi preluată.
În aceeaşi zi, Codruţa Kovesi, în calitate de Procuror General, dispune preluarea cauzei de către Secţia de urmărire penală.
De ce?
Pentru ca ea, cauza, să ajungă la cine trebuia:
La Procurorul Marius Iacob, şeful de Secţie.
Acesta o preia.
Pe 20 mai 2011, după o lună şi ceva, Rechizitoriul e gata! Sorin Ovidiu Vântu e trimis în judecată.
Pare o performanţă de neegalat?
Pare.
Pentru că, potrivit documentelor pe care le-am primit zilele acestea, cazul Sorin Ovidiu Vântu, evident fabricat, potrivit dezvăluirilor lui Sebastian Ghiţă e întrecut de un alt caz:
Cel al plîngerii lui Ştefan Călinescu, la vremea respectivă preşedinte al UGSR, caz rezolvat de Claudia Roşu, procuroarea DNA în sarcina căreia a căzut toate dosarele cu cîntec din cadrul aşa-zisei Luptei împotriva corupţiei.
Plîngerea a fost depusă pe 18 aprilie 2011.
Pe 2 mai 2011, Dosarul e deja rezolvat în favoarea lui Ștefan Călinescu.

Nu e singura premieră înregistrată de acest caz unic în istoria Justiției din postdecembrism.
Mai sunt și alte premiere.
În anul de graţie 2008, un domn pe numele său Ştefan Călinescu (în prezent decedat), înfiinţează UGSR, prin simpla reunire a patru federaţii sindicale.
Pe 12 aprilie 2010, în urma unui recurs, Justiţia a admis înregistrarea UGSR ca Uniune de tip sindical conferativ.
UGSR fusese confederaţia de sindicate din perioada Ceauşescu pînă în 1989.
Sentinţa a fost corectă.
Dacă nu încalcă legea, în România se pot înfiinţa zeci de organizaţii cu numele unor organizaţii care au funcţionat pînă în decembrie 1989.
Se înţelege că prin sentinţă nu se înţelegea şi dreptul UGSR de acum de a fi moştenitoarea UGSR de pe vremea comunistă.

Nici n-avea cum să fie moştenitoarea.
Pe 23 ianuarie 1990, prin sentinţă judecătorească, UGSR se transformă în UFSLR, avînd ca organ de conducere, Comitetul Naţional Provizoriu de organizare a Sindicatelor Libere din România. (CNPOSLR).
Coordonatorul acestui Comitet e nimeni altul decît Ştefan Călinescu.
Pe 16 martie 1990, prin sentinţa nr. 782, Judecătoria sector 1 admite înfiinţarea Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România (CNSLR).
Conform Statului CNSLR preia Patrimoniul UGSR.
Cel care înscrie la Tribunal CNSLR e nimeni altul decît Ştefan Călinescu, coordonatorul CNPOSLR din 1990.

Tot Ştefan Călinescu semnează pe 4 iulie 1990 Procesul Verbal prin care CNPOSLR (al cărui şef era) predă CNSLR patrimoniul fostului UGSR.
Pînă în 2008, timp de 18 ani, cel care a contribuit la transformarea UGSR în CNSLR îşi vede de treabă, cea de consilier la noile sindicate.
Ce l-a apucat să înfiinţeze UGSR după 18 ani?
Cum ce l-a apucat?
Voia să pună mîna pe patrimoniul fostului UGSR, pe care tot el îl dăduse CNSLR.
Patrimoniul fusese între timp jefuit, după cîte se ştie.
Mai rămăsese însă ceva nejefuit:
Fosta clădire a Senatului din Bucureşti, Clădirea MAE etc.

Se înţelege că Ştefan Călinescu nu era singur.
Făcea parte dintr-un grup infracţional organizat după formula celor care au jefuit ANRP.

Ştefan Călinescu deschide acţiune civilă menită a declara nulitatea absolută a Procesului Verbal din 4 iulie 1990, astfel încît UGSR-ul din 2010 să devină moştenitoare legitimă a UGSR dinainte de 1989 şi, evident, să pună mîna pe patrimoniu.
Prin Sentinţa din 11 ianuarie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a Civilă, respinge solicitarea UGSR.
Lucru normal.
Înființarea unei organizații cu un anume titlu n-o transformă pe aceasta în chip automat în moștenitoarea celei care a deținut acest titlu.
După șmecheria propusă de Ștefan Călinescu, oricine poate înființa azi UTC, după care să se pretindă moștenitorul patrimoniului deținut de fostul UTC.
Grupul infracţional rămîne cu buzele umflate.

Aparent.
Pe lumea asta mai există însă şi DNA, instituţia cea mai puternică din România, instituția care poate rezolva totul.
Pe 18 aprilie 2011, Ştefan Călinescu face o plîngere la DNA.

Aşa cum se vede din facsimil, Plîngerea înregistrează o premieră:
E trimisă special pentru a fi rezolvată de Claudia Roşu.
Deşi pilotat de Codruţa Kovesi, lui Sebastian Ghiţă nu-i trece prin cap să trimită e-mailul lui Marius Iacob.
Aşa cum se vede mai sus, la nivelul Parchetului General, mai existau scrupule.
Pentru a ajunge la cine trebuie se fac o serie de mişculaţii.
În cazul DNA, nu mai există nici măcar prudența de ochii lumii.

Cauza e preluată chiar de Claudia Roşu, deşi, potrivit tuturor regulilor, trebuia dată unui alt procuror.
Chiar dacă avusese onoarea să fie aleasă drept adrisant de un cetăţean dintre toţi procurorii DNA, Claudia Roşu, citind Plîngerea ar fi trebuit să se întrebe:

  1. Ce l-a apucat pe un tip ca după 21 de ani să se revolte că i-a fost falsificată semnătura pe un înscris public?
  2. De ce se adresa DNA cu un caz de fals, act de competenţa Parchetului?
  3. De ce dracu, după ce că am atîtea alte dosare de corupţie pe cap, să-l mai iau şi pe ăsta?

Claudia Roşu nu-şi pune aceste întrebări.
Fără a sta o clipă pe gînduri, lasă baltă toate celelalte dosare şi se ocupă doar de falsul în acte de acum 21 de ani.
Dosarul fabricat al SOV a avut nevoie de o lună şi ceva.
Dosarul UGSR e dat gata în 2 (două!!!) săptămîni.
Pe 2 mai 2011, Claudia Roşu dă în Dosarul nr. 95/P/2011 o Rezoluţie prin care confirmă plîngerea lui Ştefan Călinescu.

Potrivit Rezoluţiei Procesul Verbal din 4 aprilie 1990 e fals.
Şi dacă e fals, se înţelege că UGSR-ul din 2010 poate revendica patrimoniul UGSR de dinainte de 1990, deoarece predarea patrimoniului de către chiar Ştefan Călinescu a fost urmarea unui fals.

Ilie Porojan, cel care a semnat în numele lui Ștefan Călinescu în 1990, a fost găsit vinovat de fals în înscrisuri oficiale.
El beneficiază de prescripţie.
De aia a şi recunoscut în faţa procuroarei c-a semnat în locul lui Ştefan Călinescu, fără ca acesta s-o ştie!!!
Prin asta i se dau lui Ștefan Călinescu argumentele pe care le va folosi în instanțe pentru a recupera Sediul fostului Senat.

Punerea Claudiei Roşu în slujba lui Ştefan Călinescu nu se opreşte aici.
Pentru că avea nevoie şi de alte documente ca să pună şi el mîna pe ceva patrimoniu mai trimite o Plîngere pe Adresa DNA în legătură cu evenimentele din 1990.
Plîngerea e depusă pe 14.07.2011.
Pe 19 septembrie 2011, după două luni, aşadar, plîngerea e soluţionată în favoarea lui Ştefan Călinescu.
În toată această perioadă, prin Claudia Roșu, DNA îi trimite lui Ștefan Călinescu, în chip oficial, date din istoria UGSR pentru a-i fi de folos în recuperarea patrimoniului UGSR.

Evident, se ridică întrebarea:
Ce-a apucat-o pe Claudia Roşu să-şi dedice viaţa şi activitatea rezolvării în regim de urgenţă a plîngerilor lui Ştefan Călinescu?
Răspunsul se găseşte într-un Dosar din care am extras piesele de mai sus.
E un Dosar care arată, cu documente, cum e folosit DNA într-una dintre cele mai mari afaceri mafiote postdecembriste.
Cel care mi-a dat documentele susţine că a încercat să stîrnească atenţia multor organe de presă cu această afacere.
Toate l-au refuzat, cînd au văzut că-i vorba de Claudia Roşu de la DNA.

Ancheta, care ar cutremura România cere forţa unei redacţii, forţă pe care eu, care scriu pe blog de unul singur, n-o am.
Se găseşte vreo redacţie din România căreia să-i predau cazul?
Dacă da, documentele sînt la mine!

Comentarii

8 Responses to Gîndul de luni, 9 ianuarie 2017

  • De multe ori ma intreb daca oamenii din Romania stiu in ce an sunt, oameni care se duc in biserici, smeriti si umili, apoi ies in strada si injura ca la usa cortului primul pieton care din greseala si saracie se loveste de enoriasul cu sau fara de politica. Nu mai scriu despre stiinta, evolutie, cosmos, Stephen Hawking, si alte descoperiri epocale, spre a face comparatie, caci m-ar apuca durerea de cap, asa cum il apuca pe omul simplu atunci cand ii arati imensitatea de stele. Aselinizarea a fost o mare pacaleala din “Razboiul rece”, nicidercum cel al stelelor. Locuiersc la o ora de Cape Canaveral, locul de unde se lanseaza rachete spre cosmos. Am abonament VIP la ei. Am vazut si “chetrele” de pe Luna, statiile Lunare, etc., dar nu cred o iota din acest program. Cum au ajuns americanii pe Luna, trecand de “CENTURA VAN ALLEN”, cand s-au desconspirat anul trecut prin oficialul NASA, ca niciun corp uman nu poate trai survoland centura radioactiva!? Au recunoscut oficial. Atunci, cum poate “trai” Dumnezeu, deasupra noastra sau orice fel de alta etnitate religioasa, iar noi oamenii credem si nu cercetam, dar ne inchinam si avem credinta? Pe cat de imens este spatiul, pe atat de mici si nesemnificativ suntem noi oamenii. Atunci, daca suntem “slabi de inger” (ca sa nu scriu altceva) ne aruncam usor, simplu si fara discernamant in bratele Lui. Sau o alta “dezvaluire” despre Dumnezeu: “Religia, o fraza de dansii inventata, ca cu a ei putere sa va aplece-n jug”. Daca il contesti pe Stephen Hawking (eu nu), sper ca Eminescu este si “icoana” ta, altfel Romania se duce de rapa tare. PS: te rog sa nu uiti ca sunt fiu de detinut politic si ca strabunicul meu a fost mare preot, iar bunicul dascal la Schtu Duca, Vasile Isari, “Dumnezeu sa-i odihneasca”, daca exista cu adevarat. Apropos, spre linistea celor care ma vor mustrului dupa acest raspuns. Mi-am facut ADN-ul (400 dolari). Sunt european 100%, sange curat european (apare in ADN daca familia are urme evreesti sau tiganesti), deci curat ca lacrima. Am o vechime a ADN-ului de peste 45 de mii de ani. La fel si sotia mea, Teodora, numai ca vechimea ancestoriala este de peste 35 mii de ani. Deci doi romani adevarati, 100% curati genetic, naufragiati prin lumea larga, alungati de tina si pulberea securisto-comunista, care acum conduce intr-o veselie Tara dintre Carpati si Mare. De ce nu cereti conducatorilor vostri datele unui examen psihologic si chiar AND. Le platesc eu. Miami este la doua ore de mine (sper ca ati inteles la cine ma refer). Si o ultima constatare; niciodata nemtii nu au fost oameni de cuvant. Pentru ei cuvantul dat sau un act semnat a fost dintotdeauna de calcat ( a se vedea pactul Ribbentrop-Molotov si atacarea Uniunii Sovietice, fara declaratie de razboi, in 22 iunie 1941). Asa ca bucurati-va zapada si presedinte.

  • Probabil ca veti fi ‘controlat’ -ceva hoti,control informatic etc -la Gagesti mai greu, sa treaca ‘cea mai grea iarna ‘ -si nu veti mai avea dosarul ! Retoric : sint multe sertare pline cu astfel de dosare, dar nu prea mai sint redactii ! Sint si ‘dosare’ pe rol despre care am uitat de unde s-a plecat : avionul cazut in Apuseni, Siutghiol, Colectiv, Hexifarma , ca sa nu mai vorbim de Revolutie+stipendele ‘revolutionarilor’ , mineriadele etc.-cele ce-mi vin in minte imediat- SI CE DACA ?

  • sint sigur ca stie basescu si iohanis stiu despre dosare dar prefera in mod civilizat sa nu spuna si prefera sa fie rezervati pt a nu duce lumea in eroare si vor spune doar la momentul potrivit iar in rest informatii sint destule pe internet.

  • Domnule Cristoiu, daca nu v-a cerut nimeni dosarul ala exploziv inseamna ca Romania nu vrea sa fie zguduita. E un lucru pe care nu-l inteleg nici Ghitza, nici Basescu – ca nu da nimeni doua parale pe dezvaluirile lor senzationale, pe care le stia si baba Rada de la Aprozar, de acu 3 ani. In afara tampitilor care se uita la posturile TV “de stiri” din Romania, restul lumii isi vede de treaba…nu da doi bani pe ce spune Ghitza.

  • Șefa plagiatoare din fruntea DNA trebuie demisă cât mai rapid. E inadmisibil să ai în fruntea unei instituții atât de importante o asemenea târâtură.

  • ceea ce nu stiti sau poate stiti cei de la DNA sau o parte din procurori

    sint corupti pt ai proteja pe unii politicieni printre care sint dosare de

    coruptie in care sint implicati EON,SRI,MEDIA si altele si ne miram de ce

    trebuie sa platim mai mult taxe si impozite nu degeaba merge prost in

    Romania si ne pierdem increderea in servicii si politicienii pe care iam

    votat.

  • Ăsta e dosar de jurnalist greu, Tolo scrie pe el 😛 😛 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Paris, cea mai vizitată capitală din lume – partea a II-a

Au furat treapta de la scara tramvaiului
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 21. Cînd vor fi dezvăluite secretele Revoluţiei, unii vor muri, alţii vor fugi.
Prin Cuba lui Fidel Castro: Afacerea Ochoa | 1. Arestarea unui general erou
Cum se schimbă amicii și dușmanii în politică!
Cum se făceau pe vremuri demascările