Gîndul de marți, 14 martie 2017

Mișcarea TeFeL-istă – Partidul prezidențial din Stradă

Printre primele adevăruri însuşite de mine la Facultatea de Filozofie de la Cluj a fost, alături de diferenţa dintre Adevărul juridic şi Adevărul din realitate, cel despre nevoia de precizare a termenilor înainte de a începe o dezbatere sau de a scrie despre ceva.
În cîteva texte anterioare, am folosit termenul de TeFeL-işti pentru a desemna pe cei care participă de vreo lună şi ceva la demonstraţii neautorizate prin Capitala transformată de laşitatea PSD-istă în sat fără cîini. Dacă vor muşchii lor, mai mulţi inşi o pot lua prin Bucureşti, pe străzi şi bulevarde, cu cîini ținuți în lesă şi copii ţinuţi în rucsacuri, blocînd circulaţia, fără a li se spune măcar de către forţele de ordine că încalcă legea, care cere în chip normal obţinerea unei autorizaţii pentru a zbiera lozinci prin Marele Oraş.

TeFeL-ist e un termen născocit de mine, după ce am citit mai multe texte despre participanţii la astfel de mişcări de stradă, texte în care, plecînd de la formula propagandistică Tinerii Frumoşi şi Liberi, s-a inventat formula tefelişti. Cum eu cred că e vorba de ceva mai complicat decît simpla coborîre în stradă a unor cetăţeni nemulţumiţi, am optat pentru formula TeFeL-ist, cu variantele TeFeL-ism, pentru a desemna noua născocire a Serviciilor Secrete româneşti prin care i se pune la dispoziție lui Brînzovenescu de la Cotroceni un partid prezidențial acționînd nu în băncile Parlamentului, ci pe străzile și bulevardele Bucureștilor.

Deşi li se spune tinerii frumoşi şi liberi, protestatarii nu sînt numai tineri. Ba chiar aş putea spune că nucleul îl alcătuiesc persoane demult trecute de prima tinereţe, precum Mihail Şora, cel care, la o sută de ani, în loc să-şi economisească timpul rămas pînă la Marea Trecere pentru a mai scrie o pagină sau măcar un rînd, dacă se mai ocupă cu așa ceva, merge în Piaţă ca să zbiere pe post de june cu hormonii neconsumaţi.
Din cîte citesc, la aceste mişcări atribuite tinerilor participă şi femei coapte, unele chiar coapte pînă la zbîrcire. Ele sînt sufletul acestor mişcări. Unele sînt femei singure prin divorţ provocat din motive fiziologice. Altele sînt femei cărora ieşitul la demonstraţii anti-PSD, le dau iluzia participării la ceva mult mai măreţ decît ştersul la fund al nepoţilor pe care nu-i au.

Acestea fiind zise în materie de precizare a termenilor, să poposim niţel asupra acţiunii din seara de duminică, 12 martie 2017, pusă la cale de Mişcarea TeFeL-istă.
Spre deosebire de alte seri, TeFeL-iştii au plecat din faţa Guvernului, din spaţiul transformat prin laşitatea Ministerului de Interne într-un soi de Fierăria lui Iocan, transmisă în direct de Realitatea Tv, postul penalului Marcel Păcurariu, pentru a ajunge la Parlament.
Spaţiul de manifestare a acestui Partid Prezidenţial – T.F.L. – a fost pînă acum Piaţa din faţa Guvernului. Pentru o acţiune T.F.L.-istă, bazată în esenţă pe mediatizarea publicitară de către Divizia Presă a Binomului SRI-DNA în frunte cu Digi Tv şi Realitatea Tv, Piaţa Victoriei s-a dovedit locul ideal. Spaţiul strîns între clădiri poate crea, prin manipularea imaginilor, convingerea că e vorba de un număr dublu de participanţi decît cel existent. E semnificativ din acest punct de vedere că, spre deosebire de demonstraţiile din 1990 – organizate de Opoziţia pipernicită tot împotriva Muşchiulosului PSD – cele de acum nu mai sînt contrazise prin secvenţele tendenţioase ale televiziunilor adversare. Cele din Divizia Presă cultivă exclusiv imaginea de ansamblu în defavoarea prim-planurilor. Lipsesc nu numai prim-planurile, dar şi declaraţiile furioase sau măcar supărate, cele care fac sarea şi piperul demonstraţiilor din toată lumea. Participanţii par a se aduna doar pentru a da posibilitatea Diviziei Presă să umfle numărul, insistînd pe participare, în genul Cea mai mare, cea mai dihai.

Evitarea prim-planurilor, absenţa liderilor, inexistenţa declaraţiilor menite să dezvăluie motivul pentru care s-a ieşit în Stradă, sînt note care fac din Mişcarea TeFeL-istă o premieră în istoria protestelor de stradă din întreaga lume.
E primul protest de acest fel în care participanții nu vor să spună de ce sunt acolo, în stradă.
Pe lîngă posibilitatea de a paria doar pe număr de participanţi, aceste note îşi găsesc explicaţia în prudenţa organizatorilor din umbră de a nu lăsa să iasă în prim-plan nume concrete, cu profesii concrete, lesne verificabili şi prin asta lesne de descoperit ca fiind ale unor lucrători SRI, ale unor activişti ai partidelor de Opoziţie sau ale unor ONG-iste cu finanţare dubioasă.

Mutarea în faţa Parlamentului are dezavantaje serioase pentru o Mişcare alimentată masiv din cultivarea mediatică. Spre deosebire de Piaţa Victoriei, Piaţa Parlamentului e vastă, chiar şi un număr mare de participanţi lăsînd impresia de sărăcie a participării. În plus, a protesta la Bucureşti împotriva Parlamentului e ca şi cum ai protesta la New York împotriva ONU. ONU înseamnă peste o sută de state, unele democrate, altele sălbatice. Un protest împotriva a peste o sută de state se anunţă din start mort. Aşa şi cu protestul împotriva Parlamentului. În cazul Guvernului, protestul poate avea eficienţă. Un guvern poate demisiona sub presiunea Străzii sau poate da înapoi, aşa cum s-a întîmplat cu OUG 13 (deşi Guvernul a abrogat-o la presiunea internaţională şi nu la cea internă). Dar Parlamentului ce să-i ceri? Să se autodizolve? Păi dacă se autodizolvă pierde nu numai Liviu Dragnea, ci şi Nicuşor Dan.
Nu cred că aceste consideraţii n-au fost luate în seamă de organizatorii din umbră a Mişcării TeFeL-iste.

De ce au făcut-o?
Explicaţia trimite la temeiurile protestului de duminică seara. O Mişcare de protest se bazează, cel puţin teoretic, pe o emoţie. În Occident, cînd se iese în stradă pentru apărarea Crocodililor cărora braconerii imperialiști le fură dinţii, s-a creat deja o emoţie la imaginea bietelor prădătoare.
În cazul OUG emoţia a ţinut de gesticulaţia de tip Stalingrad. PSD-ul a fost prezentat ca un colos care se năpusteşte asupra sărmanei justiţii, singurică şi neajutorată în faţa Monstrului. Hai în Stradă, să salvăm justiţia de la viol!
Protestul de duminică seara a avut drept ţintă mai multe decizii şi legi prezentate de PSD, mai toate fără nici o putere de a stîrni vreo emoţie.
Cum să stîrnească emoția în stare să scoată oamenii din case Proiectul Legii salarizării unitare?
E ca și cum s-ar demonstra împotriva Teoriei Relativității Restrînse.
Numai simpla lor lectură te făcea să caşti fără să duci mîna la gură.
D-apoi să mai şi zbieri pe înserate!

Protestul s-a vrut astfel o reacţie promptă la un nou set de măsuri luate sau gîndite de PSD. De regulă, în democraţiile pricopsite, împotriva unor legi avansate de Putere se ridică Opoziţia parlamentară, căreia i se adaugă opoziţia Presei. România de după 11 decembrie 2016 nu mai are o Opoziţie serioasă. Principalul partid de Opoziţie – PNL – somnolează în aşteptarea unui miracol provocat de Klaus Iohannis cu ajutorul Binomului SRI-DNA; cei de la USR n-au aflat nici acum că sînt parlamentari, PMP e prea slab ca prezenţă în Parlament pentru a fi luat în seamă. O situaţie asemănătoare a fost după 20 mai 1990. Numai că atunci Puterea întruchipată de FSN sta sub presiunea Puterilor Occidentale în materie de legi şi decizii.

Pentru această realitate s-a pus la cale, luînd situaţia OUG 13 ca exerciţiu, o iniţiativă aparte:
Intervenţia Străzii pe post de Opoziţie.
Că e aşa o dovedeşte un adevăr.
Deşi publicitată de Klaus Iohannis ca fiind a societăţii civile, Mişcarea TeFeL-istă e o mişcare politică eminamente anti-PSD.
De o lună şi ceva, de cînd ţine Mişcarea asta, niciodată n-au fost văzute sau auzite altfel de slogane decît cele anti-PSD.
Dacă Mişcarea ar fi fost a Societăţii civile, printre cartoane şi zbierete s-ar fi ivit şi cele despre casele lui Klaus Iohannis, despre Sistemul instituţiilor de forţă, despre somnolenţa PNL, despre abuzurile Binomului şi, mai nou, despre Europa cu mai multe viteze.
O societate civilă adevărata, alta decît cea din măcănitul Raței mecanice, tresare la tot ce e în neregulă în politică, nu numai la tot ceea ce face PSD.

Nimic din faptele care au stîrnit emoţii reale – situaţia românilor din străinătate, de exemplu – în opinia publică n-au intrat în preocupările TeFeL-ismului.
De fiecare dată, s-a demonstrat împotriva PSD.
Şi nu de pe poziţiile societăţii civile, ci după cele expuse public de Klaus Iohannis.
Putem vorbi astfel de o Operaţiune meşterită de Sistem pentru ca preşedintele, lipsit de sprijin parlamentar, pus la colţ de rezultatul alegerilor din 11 decembrie 2016, să aibă la dispoziţie un instrument de ţinere în şah a Majorităţii PSD-ALDE.
Prin această Operaţiune, Klaus Iohannis are un partid:
TeFeL-ismul!
Poate ține el locul unui partid parlamentar?
Klaus Iohannis e convins de Noi suntem statul! altfel spus de Sistemul instituțiilor de forță, de care depinde TeFeL-ismul, că da.
Noi însă credem că nu.

Comentarii

34 Responses to Gîndul de marți, 14 martie 2017

  • Am întâlnit TFL-işti fericiţi; cunoscuţi de pe fb şi bloguri, surprinzător de entuziasmaţi de participarea lor la marea manipulare. Spiritul de turmă nu mai e ce-a fost; s-a reformat lăuntric şi atât de convingător în sufletul TFL-itului de s-a făcut una cu spiritul de turmă individuală. Se jură cu propria-i iniţiativă a trupului impulsionat doar de buna voie nesilită de nimeni, precum pornirea somnambului în trombă de capul lui; imediat cum apar norii negri sau luna plină, nu contează, se aude urletul masculului alfa în subcoştientul TFL-istului, semn că atâta chemare pe sine în Piaţa Victoria nu-şi regăseşte liniştea decât printr-o cale unică: ieşirea din casă la lupta de clasă. Teama de întârziere la apelul strigat de propria conştiinţă în faţa sediului guvernului a produs perturbaţii cerebrale în pragul suicidului în masă; salvarea în extremis a căzut, ca mana cerească, odată cu publicarea în MO a ordonanţei de abrogare urgentă a numărului fatidic 13; toţi supravieţuitorii suicidului neconsumat s-au îmbrăţişat cu oda bucuriei în extazul integrării în absolut. Buluceala a reuşit să prevină gaura neagră, cât hăul infinitului, ce-ar fi rămas în urma anticorupţiei fără vreo 10 penali de pe lista neagră a revoluţiei. Frontul de Salvare Penală a democraţiei lui Oligofrennis caută acum un mobil rezonabil pentru tulburătoarea mutare în Casa Poporului. Nu-i pentru cine se pregăteşte răsturnarea, e pentru cine se nimereşte orrice, de la legiferare pân’ la dizolvare. Tot la nimereală poate fi satisfăcător orice număr de lege mai uşor de ţinut minte, să ştie toţi revoluţionarii împotriva cui protestează. Parlamentul are puterea legislativă să anunţe intenţia de adoptare a legii nr.1001 din 2019, fără un conţinut anume, că tot nu contează; doar cu numărul, să fie o ţintă clară şi de neuitat pentru protestatari şi opoziţie până la următoarele alegeri. O mie una articole, câte un articol unic în fiecare lege, numai cu avizul prealabil al străzii. Democraţiune prin participaţiune. Dacă-i lată, măcar să fie şi lungă.

  • Deputatul PSD Catalin Radulescu, despre prostestatarii din Piata Victoriei: “Ar trebui alungati cu tunurile cu apa. Eu arma cu care am tras la revolutie mi-am pastrat-o. Sunt pregatit sa ies cu arma sa trag.”

  • Ion Tiriac, despre mintea TFL-istului din Piaţa Victoriei:
    “Eu, intre hot si prost, prefer hotul”

    M-au amuzat reacţiile celor revoltaţi de alegerea hotărâtă a omului de afaceri. Nu a zis pentru ce să-l aleagă pe hoţ: să lucreze împreună, ca hoţii, să-l trimită la furat pentru el? Pare complicat pentru un om cinstit să se înhăiteze cu hoţul preferat.
    Şi totuşi, sunt de acord cu Ion Ţiriac. Esenţa mesajului său nu-i alegerea hoţului cât fuga de cel prost.
    De bine, de rău, pe hoţ poţi să-l faci povestitor al trecutului său, or de la prost n-ai la ce să te aştepţi cu speranţă, nu mai zic de vreo utilitate publică.
    Nici cu acei comentatori revoltaţi pe Ion Ţirian nu mi-e ruşine. Ce nemulţumire au? Că-l face prost pe TFL-ist, nu
    că nu-i găseşte şi prostului un loc potrivit în spaţiu.
    Eu, unul, prefer prostul mincinosului.
    Or, Ion Ţiriac n-a vrut să mintă cu aprecierea deşteptăciunii TFL-iştilor, n-a găsit omul aşa ceva în toată Piaţa Victorii şi nici utilitatea acestora nu l-a dat afară din studiolul Realitatea TV. Ce-i aşa de neînţeles faptul că cineva se întreabă:
    -“TFL-iştii ăştia n-au ceva mai bun de făcut?”
    Ce-i aşa ruşinos să fii un pic mai curios? 😆
    Decât să stai ca TFL-istul prost în Piaţa Victoriei lăngă unul care nu-i curios să afle de ce TU n-ai nimic mai bun de făcut în altă parte, mai bine pui un hoţ să-ţi povestească cum s-a simţit după ultima spargere din locuinţa unui TFL-ist plecat de-acasă să protesteze. Împotriva cui? Asta mai contează acum. 😆

    • Desigur, prefera prostul in locul hotului, cu exceptia celui care fura de la el, pe ala l-ar prefera prost 😀 😀

  • TeFeLista anarhiilor democratice:

    1. Anarhia cumpătaţilor în faţă alesului = “Eu te-am făcut, eu te dobor; te voi alege până mor”.
    2. Anarhia credincioşilor permaenţi: “În loc de pomelnice, vrem alegeri zilnice.”
    3. Anarhia democratică a invidioşilor = “Vrem şi noi ce v-am dat vouă: mandatul de casă nouă.”
    4. Anarhia bancului cu tineri, frumoşi şi veseli : “Ieşiţi din acest căcat, am glumit când v-am votat!”
    5. Anarhia TFL-iştilor cu pretenţii sincere : “Noi am glumit cel mai tare, că nici n-am fost la votare.”
    6. Anarhia democraţiei originale:”Ordinea de drept pe voi, numai reguli de la noi.”
    7. Anarhia TFL-istului cu capul gol (plagiat 50% din fetele de la APACA): “Nu vrem bani, nu vrem valută, ne furăm singuri căciula.”

  • Escrocus Eterner Oligofrennis,
    7 martie 2017, despre referendumul cu întrebarea amneziei:
    “Am lasat-o mai incet pentru ca societatea s-a exprimat prin protestele care au avut loc si care au loc in continuare”.

    “Societatea” = o mulţime de TFL-işti satisfăcătoare pentru mofturile retardate ale lui Oligofrennis, dar şi pentru oricare se mai adună din cauza aseamănării; oamenii obişnuiţi îşi exprimă voinţa prin “alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.”

    “mai încet” = se citeşte şi se înţelege la fel cum se scrie, adică “mai încet” cu modalităţile constituţionale de exprimare a voineţi populare; “mai încet” cu populimea şi numărarea inutilă a voturilor pe cap de alegător majoritar! TFL-ista decide, ca mine, cu frenezie din oligofrenie!

    “si care au loc in continuare” = Daţi bătăi non-stop! Oligofrennis e cu noi, dar şi noi ca el. 😆

  • În comunism: dintr-un grup de trei indivizi, doi erau turnători sau securişti, dar niciunul nu ştia care dintre ei era cel curat; nici neturnătorul nu era sigur cât va mai rezista neracolat. 😀

    În TFL-ism: dintr-un grup de trei protestatari, numai unul e TFL-ist; ceilalţi doi îl îndrumă şi-l fac să creadă că şi-ar decide singur soarta şi prezenţa în Piaţa Victoriei; nici TFL-istul nu mai are mult.. 😀

    • Cum puteţi să-i depistaţi pe cei doi SRI-şti de lăngă voi, în timpul protestului din Piaţa Victoriei.
      Le spuneţi aproape şoptit:
      – Şefu’, şefu’! 😀
      Vor sări să răspundă amândoi simultan, panicaţi şi drepţi:
      – Unde-i, unde-i?

      • – Dă-i, Doamne, românului mintea TFL-istului cea din turmă!
        – La ce bun?
        – Glumeam. 😆

  • De mai multe zile n-am mai intrat pe acest blog și ieri am vrut să recuperez necititul. Am dat peste un termen necunoscut mie: tefelistul. Am întrebat în stânga și-n dreapta. Degeaba, prin viu grai n-am reușit! Așa am ajuns pe niște bloguri pe care le evit (din motive de nepotrivire de caracter). M-am lămurit. Dar mi-am pus problema: cui aparține paternitatea termenului? Am primit răspuns fără să rostesc întrebarea. Mulțumesc!
    Tot citind zilele astea biografia lui Albert Einstein am descoperit o zicere care mi-a plăcut mult: “Două lucruri sunt infinite în lumea asta: Universul și prostia. Totuși, am îndoieli în privința Universului!” O explicație dumnezeiesc de concisă pentru multe istorii.
    Maestre, vă apreciez inventivitate lingvistică! Sunteți cel mai bun creator de “locuri comune” verbale ale momentului.

  • Cum face SRI-ul apelul lucrătorilor din Piaţa Victoriei?
    Urmăreşte evaluările de la DIGI-24, Realitatea, ziarul.SRI. punct.com sau Hotnews, calculează media aritmetică, scoate jumătatea exagerată şi află numărul real N al protestatarilor. Două treimi din N sunt lucrătorii în misiune.
    Ultima treime reprezintă numărul prostestatarilor evitaţi de Ion Ţiriac.

  • Tinerii Furioşi şi Liberi:

    Instruiţi la ombilic,
    Nu dăm solda pe nimic,
    Dar drept primă merităm
    Să ştim de ce protestăm.

  • – De ce marele performant într-ale terorismului, SRI-ul, nu-i în stare sau nu poate să spună cine şi de ce organizează producţia în serie de parcarte tipizate şi alte simptome ale spontaneităţii dezinteresate?
    – Secret de serviciu.
    – De ce?
    – Ca să bage spaima în TFL-işti. N-au curaj să le şootească adevărul nici părinţilor. Acesta-i adevărul despre libertatea lor. Liberi să urle, dar să tacă!

    • – De ce nu poate nici Ministerul de Interne al PSD-ului să-şi infiltreze printre protestatari poliţişti şi jandarmi în civil, ca să deslşească toate curiozităţile neelucidate, să înţeleagă adevărul integral şi să-l raporteze superiorilor?
      – Care superiori? Cei instruiţi, promovaţi să fie superiori de nădejde, au şi ei naşii lor. Numai Ţuţuianu poate.
      -Ce poate?
      – Să se prefacă interesat de aflarea adevărului clasificat.

    • -Adică şi la Interne K la nimeni?
      – Da, şi la Interne ca la ANAF-ul tot al PSD-ului.
      SRI-ul îşi retrage câte unul pe lună, în timp ce divizia de presă din subordine trâmbiţează marea retragere REFORMATOARE a SRI din locurie interzise de lege. Toată credulitatea românească e leşinată
      de replierea dezinteresatului Hellvig.

    • – Nici DIPI n-are cu cine?
      – DIPI nu mai are cu ce, deocamdată. Cea trecută a fost… făcută harcea-parcea de DNA; a fost dovada unui plan, iar operaţiunea anti-DIPI o misiune îndeplinită.

  • Maestre nu este bun aleasa denumirea celora ca re tot sar din
    patul lor fierbinte in strada, ca sa se racoreasca si sa justifice de
    ce nu s-au prezentat la examenele sesiunii de Iarna. Au in gand :
    Lasa ba , ca luam la vara totul acum …., ne distram.
    Maestre TFL este un termen care poate jigni prescurtarea TGV,
    care este un tren de mare viteza din Franta ( va aduceti aminte, ca demult de tot, se ocupau si Francezii de Caile Ferate Romane?? ) si nu intarzie niciodata. Da ve-ti spune
    au intarziat …… cu 1minut. Dar fata de n,ore la CFR???
    Megistre pe acesti TFL trebuie sa-i considerati viitorii sau chiar actualii
    membrii ai partidului P N-S R , care incearca Ciolos, zis si Ciolanas sa-l faca.
    Acest partid de stanga-dreapta nu se stie……. Va fii facut pe doctrina FDGR,
    de fapt pe Doctrina, Partidului National-Socialis din Germania Nazista. Dupa aceea , sa nu
    ne miram ca Rusii, vor avea tot dreptul sa intre in Romania.
    Cei ce ies acum in strada poti sa-i numesti aripa tanara a P.N-S.R. Aripa tanara
    a Partidului National-Socialist Roman, sustinut de Iohanni- SS – ,avand ca lider
    Julien Ciolos ( nu se stie ce a studiat si de unde provine- poate este ejaculatie a lui Marine Le Pen ??? )

    • 😛 Maestre imi cer mii de scuze dar vin cu o precizarea
      si in acelasi timp o propunere.
      Nu ar fi bine si nimerit ca in loc de a folosii termenul propus de
      Dumneavoastra : T F Listi, sa le spunem mai sugestiv evocand momentul,
      Te R Fe L-isti. Adica aceia care au ca linie directoare Terfelirea
      imaginei Romaniei in exterior si Terfelirea numelui de ROMAN !!!
      Ce spuneti???

  • 1. Deosebirea dintre mitingurile neobişnuit de ample şi cele suspect de ample.
    Recordul la fel de suspect.

    2. Contradicţia dintre recordul suspect şi amplitudinea interesului naţional faţă de soarta penală a celor luaţi în vizor de protestatari.
    Penalii inadmisibili în viaţa reală a TFL-iştilot tocmai sunt proaspăt aleşi cu toate tinichelele lor penale-n coadă.

    3. Cu ce se aseamănă contradicţia de la pct.2 ?
    Ca şi cum – înainte de nuntă – mirele ignoră total lipsa unui dinte al miresei şi o iubeşte nebuneşte aşa cum este 😆 , dar imediat după nuntă îi scoate ochii pentru partea ştirbă a inventarului şi, de nervi, cu pumnul îi mai scoate doi dinţi.

  • Necunoscutul se arată… tot în beznă. 😀

    “Partidul #Rezist devine oficial! Când se depun actele la Tribunalul București”

    „Contrar afirmațiilor „unora”, Partidul #REZIST nu are lider/lideri. 💡 Imediat după depunerea dosarului la Tribunal, vom încerca să inchegam o primă structura de conducere. 😆 😀 👿 Acest lucru se va face exclusiv pe baza propunerilor voastre sau a implicării voastre directe…”

    http://www.stiripesurse.ro/partidul-rezist-devine-oficial-cand-se-depun-actele-la-tribunalul-bucure-ti_1185414.html

    • Primul finanţator din umbră le rupe “puritatea” ca doctorul Ciomu; oportuniştii necunoscuţi, dar agreaţi de Ciomu, vor fi mereu în linia întâi. Cine şi cum va proba contrariul se poate înscrie la fel de frumos şi liber în cartea recordurilor.

  • wow! Mutul Dragnea ţine adevăruri sub acoperiş. Ştia de ce-i este teamă.
    De data asta, Ponta loveşte cu precizie chirurgicală.

    ”Numirea din 2013 a doamnei Kovesi, am discutat-o amândoi, eu și Liviu, acum am rămas eu omul rău. Nu am fost doar eu, am fost doi” a mai afirmat Victor Ponta, care a atras atenția că ”sunt decizii pe care le împarți cu alții, dar la un moment dat ți le asumi”. (Dcnews)

    • Prescurtat: Dragnea şi-a protejat consilierul (Coldea) şi Bestia din piscul DNA.
      Pentru cine îţi tragi clopotele, Liviulică?

  • Noi suntem DNA şi am călcat încă o dată în străchini. Ne-am dus ca proştii cu dosarul Bogdan Olteanu la ÎCCJ, greşit.
    Nici judecătorii ICCJ nu-s mai grozavi. N-au avut competenţă să judece acest dosar, dar au mers ca loazele prin aceleaşi străchini.
    Bogdan Olteanu nu mai este parlamentar şi n-avea ce să caute la ICCJ. La fel ca Dan Voiculescu, pe vremea când a demisionat din Senat ca să tragă de timp cu dosarul ICA la o instanţă inferioară.

  • Hotnews: “Proiectul lui Tariceanu care exclude presedintele si ministrul justitiei din procedurile de numire a sefilor DNA si DIICOT si a conducerii Inaltei Curti, amanat doua saptamani la comisia juridica”

    De ce-ar avea Tăriceanu (şi PSD-ul) interes să piardă din mâna pârghia de a propune nişte magistraţi în funcţii cheie, de conducere? Întreb pentru un vecin.

    Adică Tudorel Toader ar pierde ocazia nominalizării unui şef al DNA în 2016 , dacă nu reuşeşte mai devreme, la fel la ÎCCJ, DIICOT, PG. Ce i-ar mănca pe PSD-işti şi pe Dragnea să renunţe la şansa de a-şi asigura puţină bunăvinţă la ICCJ şi la parchetul cel mai periculos pentru parlamentari? Să laşi aceste atu-uri să treacă la CSM nu poate să fie decât o cacealma.
    Când a iniţiat Tăriceanu acest proiect? În legislatura precedentă. Ei, alte vremuri, alte bube, altă perspectivă asupra lumii judiciare! Asta-i nepotrivirea de caracter.
    Şi-ar mai fi ceva: acest proiect are gust de momeală pentru CSM.
    Zise chemarea-n Senatului in gândul ei:
    -“Vreţi o aşa pleaşcă-n mână? Puneţi umărul la trântit Bestia din vârful DNA şi… mai negociem.” 😀

  • Loazăr şi Bestia au cerut de la Oligofrennis “Ajutooor!!!”
    Oligrofennis n-are altă opţiune “normală la cap” decăt să se mai ceară o dată “Afaaară!!!” de la Cotroceni.

    • Escrocus crede c-ar fi sufcient să strige către populime cele două previzibile gogoaşe:
      “Sunt mulţumit de Loazăr şi Bestia.
      Societatea a decis în stradă să stăm cuminţi.”

  • Ambasadorul SUA se vede acum cu Dragnea. Intervine pentru două probleme:
    – să nu ciripească ceva compromiţător despre agenţii CIA Coldea şi Kovesi;
    – să-i de-a o funcţie lui Ponta, să-l liniştească într-un fel, să nu mai agite trecutul numirii Bestiei la DNA prin negocierea şantajului cu Coldea.
    Klemm cere klemmenţă. 😆

  • Generalul Gabriel Stătescu, recent expulzat de SRI, a fost reactivat de Grindeanu (consilier) sau de Grindeanu şi Dragnea, ca să aibă fiecare consilierul lui, unul oficial, celălalt pe sub mână (dacă Stătescu era din gaşca lui Coldea; dacă nu, e viceversa: Stătescu nu consiliază, spionează calcului pensiei rezerviştilor. 😀 )

  • Ponta şi Dragnea se comportă ca doi roboţi anchilozaţi de SRI cu telecomanda. Parcă sunt hăituiţi în exprimare, adică sunt constrânşi să-şi controleze permanent cuvintele şi propoziţiile (“asta am voie să spun?”, “asta ne dă de gol cu ceva?” samd). Vai de somnul lor! Frica de deconspirare în somn se prelungeşte toată ziua. 😆

  • Cale lunga de la Zig-Zag pana aici! 😛 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

România lui Cristoiu la România Tv

Cum se distra Nicolae Ceaușescu (26 martie 2017)




Paris, cea mai vizitată capitală din lume – partea a II-a

Cum se făceau pe vremuri demascările
Prin Cuba lui Fidel Castro: Afacerea Ochoa | 1. Arestarea unui general erou
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 21. Cînd vor fi dezvăluite secretele Revoluţiei, unii vor muri, alţii vor fugi.
Au furat treapta de la scara tramvaiului
Cum se schimbă amicii și dușmanii în politică!