Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Gîndul de marți, 6 iunie 2017

În bătălia pentru deținerea Puterii absolute, PSD a pornit Războiul de smulgere din mîinile preşedintelui a celei de-a doua chei

A trecut aproape nebăgat în seamă Războiul dus de Klaus Iohannis de unul singur împotriva majorităţii PSD în chestiunea şefilor de Servicii Secrete Departamentale, DGPI şi DGIA.
Ultimul act al acestui Război s-a consumat pe 26 mai 2017, cînd preşedintele a dat înapoi Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării. Trimisă la promulgare, Legea face drum întors la Parlament pe motivul oficial că în dezbaterea din Senat s-au introdus şi votat nu mai puţin de 38 de amendamente la forma venită de la Camera Deputaţilor care a adoptat-o tacit. Pe drept cuvînt, preşedintele consideră că s-a încălcat astfel principiul constituţional al Bicameralismului. La Senat s-a votat o Lege aproape nouă prin raport cu cea trecută de Camera Deputaţilor.
Acesta e motivul oficial de esenţă pe care-l consider – repet – corect.

Motivul neoficial, invocat în textul care argumentează trimiterea Legii la reexaminare, se referă la eliminarea CSAT din procesul de demitere a şefului DGIA. Legea nr. 346/2006, modificată acum, prevedea că eliberarea din funcţie a şefului DGIA se face cu avizul CSAT, fie şi pentru corespondenţa cu numirea, rămasă în noua formă, ca reclamînd avizul CSAT. Preşedintele a cerut reexaminarea Legii şi în alte puncte. Unul dintre ele atinge derapajul psihiatric. Printre altele, ministrul Apărării Naţionale e acum singur abilitat să emită Ordinul de Mobilizare a Armatei României.

Ca şi întreg Războiul, acest moment (nu ultimul, sunt sigur) a trecut neobservat în presa noastră, ba chiar, dintr-un anume punct de vedere şi în politica noastră. Dacă i s-a dat ici-colo atenţie, motivul a ţinut de senzaţionalul oferit întotdeauna la noi de Războaiele pentru Putere între diferite instituţii şi diferite persoane. Cum însă la ora actuală Războaiele cele mai cunoscut sunt altele – cel din PSD, de exemplu, sau chiar cel din presă – Războiul dintre Preşedinte şi majoritatea PSD-ALDE în chestiunea şefului DGIA a fost abordat ca unul de rutină.

După opinia mea, acest război nu e unul de rutină şi cu atît mai puţin unul care merită expedierea de către presă. Prin semnificaţiile sale e un Război de o importanţă deosebită pentru statul de drept şi, evident, pentru interesul naţional. Bătălia în jurul şefului DGIA, mai precis, al prerogativelor vizînd eliberarea acestuia din funcţie, e un argument crucial că Războiul trebuie luat în seamă. Asta deoarece în timp ce scoaterea CSAT din procesul de numire şi eliberare din funcţie a şefului DGPI (Serviciul Secret al Ministerului de Interne) a putut trece neobservată, cea a scoaterii CSAT din procesul de eliberare a şefului DGIA merită toată atenţia.
Ori de cîte ori se discută la noi despre Serviciile Secrete, mai precis despre implicarea lor în viaţa politică sunt invocate doar două nume:
SRI şi SIE.

Cine parcurge marile enciclopedii de Intelligence ale lumii va fi surprins să constate că la capitolul România Serviciul Secret prezentat pe larg e cel al Armatei. Printre motivele acestei atenţii se numără şi faptul că, în materie de continuitate, Serviciul Secret al Armatei nu numai că e cel mai vechi din Istoria ţării, dar e și singurul care a trecut intact din Regimul comunist în cel democratic. Discret atît prin prestaţia pe scena publică naţională, cît şi prin strălucirea nefirească a SRI, Serviciul Secret al Armatei e mult mai puternic decît pare dacă-l raportăm la condiţia sa de Serviciu Departamental.

Duminică, 28 mai 2017, la România lui Cristoiu de pe România tv, Traian Băsescu a confirmat din plin acest adevăr. Fostul președinte a declarat că înaintea plecării în străinătate, consulta în chip necesar și rapoartele DGIA, la concurență cu cele ale SIE.

Opinia publică de la noi trece cu vederea Serviciul Secret al Armatei, deoarece îl crede limitat strict la Armată. Nici vorbă de aşa ceva. Sub pretextul că Armata Română există şi activează în societate, DGIA are o reţea de informatori şi de acoperiţi şi printre civili. Ofiţerii acoperiţi, informatorii şi colaboratorii din presă ai DGIA, constituie o reţea mult mai puternică decît cea a SRI sau a SIE. Chiar şi în plan extern, prin ataşaţii militari, DGIA culege informaţii la concurenţă cu SIE.
Aşadar, deşi Departamental, Serviciul Secret al Armatei e suficient de puternic pentru a avea nevoie de o dublă cheie.
Una a majorităţii parlamentare, prin Ministrul Apărării şi una a preşedintelui, prin CSAT.

Constituţia din 1991, revizuită în 2003, a fost printre altele rodul spaimei din primii ani postdecembrişti de a nu se reveni la acapararea Puterii de către o singură instituţie sau de către un singur om.
Chiar dacă dubla cheie – principalul mijloc prin care se păstrează un anume echilibru de Putere în România postdecembristă – a dus deseori la blocaje şi chiar la Crize, în condiţiile unor mari slăbiciuni ale instituţiilor democratice, ea trebuie menţinută cu orice preţ.

De-a lungul timpului această dublă cheie a fost pusă la îndoială de cele două centre de putere dată de electorat:
Majoritatea Parlamentară şi Preşedintele.
Sub mandatul de 10 ani al lui Traian Băsescu, printr-un proces secret, ale cărui dedesubturi sunt pe cale de a fi dezvăluite, Preşedintele a pus mîna şi pe cheia deţinută de Majoritatea Parlamentară.

Alegerile din decembrie 2016 au adus cu sine cea mai tare majoritate parlamentară din anii postdecembrişti: PSD-ALDE.
După examenul confruntării cu TeFeLiştii, majoritatea PSD-ALDE a pornit Războiul de smulgere din mîinile preşedintelui a celei de-a doua chei.
Conflictul dintre preşedinte şi Parlament în chestiunea şefilor de la DGPI şi de la DGIA e unul dintre momentele acestui Război.

De ce vrea PSD şi cheia – impusă de Constituţie – care se află la Preşedinte?
Oricît ar părea de ciudat, nu pentru a folosi puterea dobîndită astfel în scopuri ţinînd de realizarea unui Proiect de ţară.
PSD vrea toată puterea din două motive:

1) E un Partid care doreşte toată Puterea dintr-o boală asemănătoare cu cea a hămesiţilor.

2) Pentru a-şi satisface enorma clientelă politică.

Din nenorocire pentru democraţia noastră, în acest Război preşedintele e singur şi lipsit de arsenal.
PNL şi USR, formaţiunile care-l sprijină, se definesc printr-o buimăceală unică în politica postdecembristă.
Nu numărul mic de parlamentari faţă de majoritate dă slăbiciunea Opoziţiei, ci turmentarea din cadrul PNL şi USR.
Strada, pe care s-ar fi putut conta, şi-a epuizat puterile prin concentrarea exclusivă pe apărarea Anticorupţiei.
Abili, PSD-iştii au lăsat-o mai moale cu Graţierea.
S-au năpustit, în schimb, asupra unui obiectiv mult mai grav pentru democraţia românească decît Legea Graţierii:
Cucerirea Puterii totale.

Dacă Mişcarea din ianuarie 2017 ar fi fost autentică, Strada ar fi avut acum structuri organizatorice menite a face din TeFeLişti o forţă civică în stare să contracareze, în locul Opoziţiei parlamentare, asaltul PSD asupra Puterii totale.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

21 comentarii pentru articolul „Gîndul de marți, 6 iunie 2017”

  • A scăpat şi Dragnea de a doua condamnare.
    A avut un sâmbure de adevăr şi aşa-zisa opoziţie a lui Grindeanu faţă de „speriaţii” Bombonica/Dragnea, în punctul de vedere al Guvernului trimis la CCR .
    Nimeni nu-i obligat să trimită la CCR „viziunea”, d-aia era ciudată străduinţa lui Grindeanu. 😆

  • CCR i-a băgat mumii imparţialităţii pragul mortal în casa scărilor din DNA.
    I-a luat jucărica. Acum i-a mai rămas să se joace în nisip cu lopâţica-n găletuşă. 😆
    Nu m-am aştetat din partea CCR la intepretarea asta curajoasă.
    Aruncaţi cărţile scrise degeaba în suşţinerea abuzului în serviciu! La muncă, tovarăşi procurori!

    Urmează în Parlament un nivel de prag probabil mai bine gândit/trântit, decât sunau zvonurile până acum. 😆

    • Felicitări dlui Cristoiu pentru încrederea sa în pragul vesel! 😆

    • De fapt CCR a respins cererea Bombonicăi lui Dragnea, ca inadmisibilă, dar a profitat de ocazia asta ca să dezvolte intepretarea din considerentele deciziei anterioare nr. 405/2016. Judecătoarea Dana Gârbovan a mai intepretat în acelaşi mod.

      Dacă tot s-a nimerit Bombonica cu mâna goală, prin gara CCR, a trecut acceleratul. 😀

  • Orice colţ fără om de serviciu e ca omul fără colţ de dinte. Vrei să-mbuci şi n-ai cum s-apuci.

    Omul de serviciu – prins la serviciu – dă din colţ în colţ.

    În colţul din stânga e omul de serviciu, în colţul din dreapta e alt om de serviciu. În mijloc e arbitrul independent.
    – În ringul ăsta cîştigă cineva?
    – Da, arbitrul. 😀

    http://www.220.ro/sport/Arbitru-De-Box-Batut-In-Ring-De-Un-Pugilist/PObZpIVlom/

  • Judecătoarea Camelia Bogdan se face că întreabă CSM, adică de fapt susţine că preşedintele CSM, Mariana Ghena, este consiliată prin supraveghere operativă de eins – zwei – Politzai de la servidiul secret al internelor DGPI.
    Cică numita Monica Prejmereanu aşa se prezintă în faţa necunoscuţilor:
    – Mă numesc Monica şi sunt ofiţereasă secretoasă.

    Aceeaşi misionară Monica s-a băgat şi-n vorba Oanei Hăineală, altă sculă acoperită, pe vremea când era tot preşedinte de CSM.

    Serviciul e-n toate, e-n cele ce sunt şi-n cele ce mâine vor răde tot acoperite, până când zvonurile devin realitate şi viceversa. 😆

    „Ofițer de serviciu secret, aciuat la CSM. Camelia Bogdan, solicitare oficială/ DOCUMENT”

    http://www.stiripesurse.ro/camelia-bogdan-a-luat-in-vizor-un-ofi-er-de-serviciu-secret-aciuat-la-csm_1200505.html

  • Se întâlnesc criminalii din PG şi SRI cu complicii de la IML. Unul mai timid, întreabă
    – Ce facem, ne ascndem noi sau numai dosarul?
    – Şi dacă totuşi – în ţara asta – se găseşte vreun ministru al justiţiei, procuror general, preşedinte al României, un alt membru CSAT sau oricine poate scăpa de paza asigurată de divizia de presă SRI-PG(DNA) şi să obţină scoaterea dosarului Panait în Piaţa Publică?
    – Ha, ha, ha ce ne plac glumele cu ciorba reîncălzită!

  • Unde se vede diferenţa dintre ce naşte dintr-un tată medic chirurg şi ce naşte dintr-un tată procuror de şcoala veche a Securităţii de la Bran?
    – În CSAT, dacă vrea SRI.
    Primul nou-născut, k de obicei, nu sare departe de masa de tăiat broaşte cu bisturiul. Al doilea născut procuror, k Kovesi, nu sare departe de generaţia decreţeilor procuraturii care taie în carne vie de om, racolaţi între 1998-2001 k la arhiva veselă. Cum să stea pe margine odrasla lui tata? Ori taie broaşte, ori taie frunze la câini!
    Genraţia racolaţilor K :
    – Victor Ponta;
    – Traian Moraru;
    – Cristian Panait.

    SRI, SIE, SIPA, DGPA, DGPI, DGIA ştiu de ce i-a racolat, propulsat şi păstrat la arhiva secret de stat la adăpost.

    2. Care-i deosebirea dintre procurorii Serviciului de Securitate înainte de 1989 – interzişi de legea postdecembristă – şi cei racolaţi de servicii între 1998-2001… tot interzişi de lege, ha, ha, ha!(?) 😀
    – Primii sunt protejaţi pe sărite, ceilalţi protejaţi 100%. O Mona mai găseşti, dar o Kovesi trece K săgeata prin K , fără să mai ajungă la CSAT.

    3. Cu cine ar mai lucra serviciile, dacă ar respecta Legea şi Constituţia?
    – Ori cu Cel de sus, ori cu cei de jos în sus. 😀

    • În fine, fie-le înălţarea uşoară!

    • În moartea lui Cristian Panait, ofiţerul descoperit, Ponta, a avut rolul de trimis special la negociere cu condamnatul la moarte prin otrăvire:
      – ori acceptă ultima dorinţă… să se dea pe brazdă, înainte de acţiunea substanţei letale,
      – ori nu-i recunoaşte trimisului – prieten şi mesager – bunele intenţii… transmise de criminalii complici.

      Prietenul la tăcere complice se cunoaşte.

    • Substanţa toxică servită periodic lui Panait – de exemplu, în cafea – a avut capacitatea să-i afecteze IREVERSIBIL organele vitale – ficat, rinichi, inimă, inclusiv sistemul nervos central – fiindcă urmăritorii lui au mai avut o grijă: să nu ajungă în timp util la intervenţie medicală de urgenţă. Cu cât îl întârziau la mult, cu atât creştea siguranţa misiunii îndeplinite.
      Din acest motiv letal se ascund… probele scăpate în raportul medico-legal de autopsie. Descrierile organelor distruse n-au nimic comun cu consecinţele căderii de la înălţime.

      • Nu presupun. Se ştie de la mătuşa lui Panait: după insistenţe, n-au avut încotro şi i-au arătat dosarul clasat cu suicid, unde a văzut – fugitiv – în raportul medico-legal o descriere tulburătoare a câtorva organe distruse, după nişte pete, nu prin acţiune mecanică. Nu a obţinut o copie după traportul de autopsie şi nici nu i-au permis să-şi noteze. Picoruş a păzit răsfoirea dosarului ca pe ochii din cap.

        Comportamentul anormal al anchetatorilor care au simulat căutarea adevărului recunoaşe de fapt probele infantilităţii autorilor cunoscuţi.

        Cine-i prea sigur lasă urme evidente.

        • Cine-i prea sigur de scăpare – de sustragerea de la aplicarea legii penale – lasă urme evidentre; în acest caz uluitor vorbim chiar de auto-anchetatorul care a condus echipa de criminali, nu de criminalişti.

  • Consensul necesar şi obligatoriu la adoptarea hotărârilor CSAT are două înţelesuri distincte:
    1. Votează „pentru” toţi simultan.
    2. Fără SRI pe aici nu se trece!
    (nici legislaţia lui Ţutu de securitate naţională, nici şeful DGIA, nimic, filtru total: „Ori e pe gustul nostru, ori nu trece nimeni şi nimic!”- „Dacă nu-i de-al nostru, îl convingem, chiar şi cu vorba bună… a preşedintelui” 😆 )

    La dilema „Al cui este CSAT?” poate să răspundă şi un preşedinte ornamental – interpus vremelnic inclusiv în fruntea CSAT- or ce îşi imaginează acesta nu-i neapărat răspunsul corect. 😆

  • 1. Ştiţi cine l-a urmărit cel mai îndeaproape pe procurorul Cristian Panait?
    – Un judecător militar.
    2. Ştiţi ce a declarat acesta la anchetarea cauzei morţii lui Cristian Panait?
    – Nici măcar nu a fost chemat.
    3. Ştiţi de ce?
    – De DGIA.

    • La pct. 1 urmăritorul lui Panait cel mai apropiat a fost procuror militar, unul numai bun de încolonat ulterior începând din 2006-2007 la soluţionarea dosarelor revoluţiei şi mineriadei – prin detaşare la secţia militară din Parchetul General.

      Procurorul de nădejde la nevoie se încorporează.
      Numele lui este Traian Moraru, în prezent lt. col.
      În ziua morţii lui Panait, pe la ora 16, mătuşa l-a sunat pe procurorul Ilie Picioruş să-i spună că-i este foarte rău lui Cristian. Răspunsul lui a fost: „Chemaţi-l pe Traian!” (acelaşi Traian Moraru pe care nu-l întreba nimeni de sănătate în timpul anchetei, în ciuda statutului său de cel mai bun prieten al lui Cristian; ca să-l scoată nebun post-mortem, i-au reconstituit o parte din trecut, or prietenul cel mai bun ar fi fost de nelipsit, cu singură excepţiei: să nu fi fost în misiune – prin preajma lui Panait -în perioada apr 2001-apr 2002)
      Mai există trei indicii care duc la complicitatea procurorului militar Traian Moraru cu ucigaşii din servicii)

    • Nu-i unul din cele 3 indicii, doar o coincidenţă:
      În octombrie 2007, procurorul militar căpitan Traian Moraru susţinea lucrarea „Principii generale privind expertiza medico-legală psihiatrică”

      Eu l-aş lua un pic la detectorul de minciunii cu cel puţin trei întrebări:
      1. Aţi avut veun rol în urmărirea lui Cristian Panait în perioada apr 2001- apr 2002?

      2. După moartea lui Cristian Panait, v-a căutat o persoană care v-a transmis că Panait i-a spus în aprilie 2002 din ce motiv se temea că v-a fi ucis?

      3. Aveţi cunoştinţă de o substanţă toxică (drog) administrată lui Cristian Panait în ultimele 2 săptămâni de viaţă?

      • Poate vă întrebaţi de ce, cu aproximativ o oră înainte de aruncarea de pe terasă, mătuşa lui Panait a ales să-l sune taman pe procurorul Piciorus (şeful secţiei din PG în care lucrase Panait).
        Fiindcă Picioruş se ţinea aproape, rău de tot, ca să nu-l scape din ochi şi să nu ajungă pe undeva la vreun control al sângelui; să nu-l scape în Grecia, unde Panait avea în plan să ajungă, fiindcă tot era în concediu forţat.
        Procurorul criminal s-a făcut felcer de prim-ajutor, adică nu mai putea de grija lui Panait şi ţinea morţiş să-l ducă la un medic, nu unul oarecare ci un medic anume de la spitalul militar, un general de brigadă… specialist în toxicologie (şef peste toxicologii ţării şi mare autor de articole în cea mai mare revistă românească în materie de toxicologie).
        Nu-i vorba doar de dilema „Ce are nebunia cu toxicologia?”, ci de faptul că insistenţa lui Picioruş de a-l vedea pe Panait la IZOLARE devenise un SCOP IN SINE.
        Se ţinea aproape ca moartea, să-l ducă cît mai repede acolo de unde nebunia scuză toate mijloacele morţii.
        Persistenţa procurorului felcer de urgenţă s-a concretizat şi în programarea lui Panait pentru joia următosare, la acel general psiho-toxicolog, adică a doua zi după aruncarea de pe terasă.
        Ca să fie mai convingător cu URGENŢA izolării pacientului, procurorul medical a pus la cale o DIVERSIUNE – a minţit că urmează să plece din Bucureşti şi nu va mai putea să-şi arate GRIJA cu FORŢA, adică ar fi mai bine să… NU RATEZE programarea la generalul de nădejde… din epoca de glorie medicală la ordin.
        Mătuşa lui Panait l-a sunat pe Picioruş din disperare, gândidndu-se că poate va fi nevoie de internare mai devreme (Cristian avea o stare de agitaţie îngrijorătoare, tremura şi avea pete roşii pe membrele reci). Picioruş se băgase sub pielea mătuşii arâtîndu-se un fel de ŞEF EROIN, gata s-o ajute CU ORICE va fi nevoie. Paşivenia crminală n-are limite.
        Când l-a sunat, mătuşa uitase sau nu dăduse prea mare importanţă faptului că Picioruş îşi anunţase deja plecarea din Bucureşti, dar – supriză- felcerul era pe baricade, era la datorie, gata de izolare cu orice preţ

        Nu v-ar plăcea să aveţi şi voi şefi aşa de săritori, când sunteţi în concediu?

        • Printre alte motive, Panait s-a găbit să sară cu o zi îninte să ajungă la izolarea rezervată. Ştia cu ce materiale se lucrează din surse sigure, epocale. Spusese deja că nu vrea să ajungă acolo, tergiversase deja cât l-au ţinut puterile. L-au toturat şi cu apocaliptica trimitere la ospiciul de toxicologie ascunsă la secret de stat.

          Stai liniştit, serviciul are grijă de tine! De asta te-au urmărit şi ascuns în arhivele criminalităţii organizate. .

  • Procurorul Parchetului General – generalul Ilie Botos – nu-i singurul magistrat lucrător în Seviciul Secret al Armatei. La DGIA se face un fel de stagiu de… apartenenţă. 😀
    Acelaşi magistal magistrat s-a prifilat pe secrete de stat la pândă pentru o justiţie independentă 😆 , de-aia a trecut şi prin Purgatoriul de la Interne: DGPI.
    SIPA nu e moartă,
    SIPA se transformă.

    Botos: 3 ani la PG, 3 ani la Prefectură, 3 ani la Şcoala de fete…. trimis de CSM-ul care – culmea!- întreabă CSAT-ul:
    – Nu-i aşa că n-aveţi niciun magistrat dat la secret? Daţi-l pe tavă, să-i rupem gâtul!

    CSAT răspunde:
    – Nu-i niciun magistrat la secret, fiindcă… Legea interzice, ha, ha, ha, ce-mi plac glumele CSM-ului! 😀 🙂 😈

    http://old.csm1909.ro/csm/linkuri/28_09_2009__26664_ro.pdf

  • „Aşadar, deşi Departamental, Serviciul Secret al Armatei e suficient de puternic pentru a avea nevoie de o dublă cheie. Una a majorităţii parlamentare, prin Ministrul Apărării şi una a preşedintelui, prin CSAT”.

    Preşedintele României nu-i totuna cu CSAT ci cu preşedintele CSAT. Cine are majoritatea parlamentară şi implicit guvernarea are şi majoritatea în CSAT.
    Ăn CSAT nu decide nici preşedintele CSAT, nici majaoritatea membrilor CSAT ci CONSENSUL emanat de la nemuritorul Ilici.
    Ambele chei sunt de la debaraua DGIA.

    Ghici unde-i a treia cheie, aia principală!

    Art 7 din Leagea 303/2004 (statutul judecătorilor şi procurorilor):
    -alin (1)-“Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii”.

    -alin (4) „Încălcarea dispoziţiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcţia deţinută, inclusiv cea de judecător sau procuror”

    Ghici cine-i unul dintre magistraţii care au condus DGIA şi s-au pişat pe statutul lor şi Constituţie, odată cu CSM?

    -August 2012 – ianuarie 2013: Director General al Direcţiei Generale
    de Informaţii a Apărări
    – Iulie 2010 – August 2012: Şeful Direcţiei Informaţii Militare şi Locţiitorul pentru informaţii militare al Directorului General
    al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării;
    – 2009- 2010- Locţiitor al Directorului General al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării;

    Tot art 7 de mai sus prevede la alin 2 obligatia declaraţiei de mincinos pe propria răspundere (de jură că nu-i ce scrie INTEERZIS la alin 1)

    -alin (3) „Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifică, din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului justiţiei, realitatea declaraţiilor prevăzute la alin. (2)”.

    Autoritatea judecătorească independentă şi cheia principală sunt în DGIA, DGIA e în Armată, Armata e cu noi, „Noi suntem Statul!” 😀
    Armata de generali de pretutundeni e cu ei – procurori şi judecători militari – în Hora militară.
    – Să trăiţi cercetaţi şi judecaţi în parchetele şi instanţele militare!

    http://www.mai.gov.ro/secretari/cv/CV_Ilie_Botos.pdf

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *