cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de marți, 8 mai 2018

Să mai spună cineva că Augustin Lazăr lucrează doar pentru Klaus Iohannis!

Vineri, 4 mai 2018, întreaga presă a difuzat următoarea știre:

„Procurorii de la Parchetul General au clasat dosarul deschis în legătură cu dispozitivul de înregistrare găsit în locuinţa ministrului de Interne, Carmen Dan, au declarat vineri surse judiciare.”

Acestor rînduri seci, preluate de mine după Agerpres, fiecare site și fiecare televiziune de știri le-au adăugat amănunte – din surse, unele judiciare, altele de la ministerul de Interne –, toate sub semnul imposibilității de a le verifica și prin urmare lesne de suspectat ca fiind născociri din redacție, în genul celor ale lui Caracudi din Cișmigiu.

Din aceste amănunte se înțelege că e vorba de dosarul deschis de Parchetul General în 29 noiembrie 2017, ca urmare a plîngerii făcute de Carmen Dan, ministru de Interne, privind violarea domiciului său și violarea vieții sale private, dosar poreclit al Microfonului descoperit în apartamentul ministrului.

Serios cum sînt cînd vine vorba de documentare, am vrut să văd sursa oficială a știrii. Altfel spus, Documentul prin care Parchetul general informa opinia publică despre clasarea dosarului.
M-am gîndit că trebuie să existe așa ceva fie și pentru că deschiderea dosarului a beneficiat de o amplă mediatizare din partea Parchetului General. Astfel pe 29 noiembrie 2017, presei autohtone i se trimitea, din partea Parchetului, un Comunicat în care se spunea:

„Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:
În cursul zilei de astăzi, 29 noiembrie 2017, în urma sesizării formulate de ministrul de interne, s-a constituit o echipă operativă care s-a deplasat la domiciliul demnitarului, unde a fost efectuată o cercetare la fața locului, în urma căreia a fost identificat și ridicat un dispozitiv care urmează a fi expertizat. În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvîrșirii infracțiunilor prevăzute de art. 224 și art. 226 Cod penal.

Cercetările continuă sub coordonarea Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție.”

N-am găsit nimic oficial din partea Parchetului General.

Cetățean al acestei țări, plătitor de taxe și impozite din care se alimentează și Parchetul General, e mai mult decît normal să mă întreb:
De ce la deschidere Dosarul Microfonului a beneficiat de mediatizare, iar la clasare s-a apelat la împuțiciunea numită plasarea de informații ca venind din surse, una dintre cele mai mizere șiretlicuri ale instituției de forță care e Parchetul general ?

Întrebarea e justificată în legitimitatea ei nu numai prin nevoia de echivalență – așa cum s-a procedat la deschidere, așa trebuia să se procedeze și la închidere – dar și prin faptul că dosarul deschis cu tam- tam pe 29 noiembrie 2017 nu se referă la furtul unui portfofel sau la intrarea prin efracție a unor hoți în apartamentul unei bătrîne sub pretextul că sînt de la Gaze. El, Dosarul, a fost deschis pe fondul unui mare scandal declanșat în seara de 29 noiembrie 2017, de însăși Carmen Dan. Cum despre moment am scris la vremea respectivă, îmi voi îngădui să reamintesc aici informații și considerații din textul postat de mine pe cristoiublog.ro din 4 decembrie 2017 sub titlul Scandalul Carmen Dan sau Microfonul care face cu ochiul. În seara lui 29 noiembrie 2017, la 20,50, România tv, post apropiat de actuala conducere a PSD, de Liviu Dragnea, îndeosebi, a difuzat un interviu cu Carmen Dan prefațat de anunțul făcut în stil Breaking News de Andreea Crețulescu:

„E o situație nemaîntîlnită în România. Poliția e în casa ministrului de Interne și i-a găsit acolo microfoane”.

Imediat, sîntem încunoștiințați că la telefon e însăși Carmen Dan. Asta mărturisea, așa cum arătam în textul respectiv, că doamna ministru nu numai că nu evită să confirme sau să infirme descoperirea, așa cum se procedează în împrejurările cînd presa află ceea ce nu trebuia să afle, dar mai mult se așterne la taclale cu moderatoarea și apoi cu alți jurnaliști tv care i-au cerut informații.
Dialogul debutează astfel :

„Reporter: Bună seara, doamnă, înțeleg că Poliția e la dumneavoastră în casă.
Carmen Dan: Bună seara, doamna Crețulescu. Doar ce-au plecat.”

Cum aflase postul rămîne o enigmă. Să admitem că avusese surse în Poliție, deși, așa cum sugeram în editorial, sursa fusese cineva din PSD, dacă nu chiar însăși Carmen Dan. Indiferent de felul în care aflase postul, e sigur că distinsa doamnă ministru nu pare mirată de rapiditatea cu care s-a aflat în presă de o acțiune care o viza, dar mai ales nu lasă o clipă impresia prudenței necesare în astfel de împrejurări. Prudență cerută pe de o parte de funcția de ministru de Interne, care presupune autocontrol, pe de alta, de complicația întîmplării, care implica discreție pînă la stabilirea unei concluzii certe.

Fără a ține cont de aceste realități, mai ceva ca o starletă fericită că a bătut-o amantul și astfel se poate da în stambă la televiziuni cu ochiul învinețit, Carmen Dan descrie amănunțit cum a descoperit dispozitivul, cum a rămas paralizată de surprindere, cum a chemat Poliția. Deși n-o spune fățiș, ea sugerează o intruziune a serviciilor secrete. Făcînd apoi turul televiziunilor, Carmen Dan nu contrazice o clipă burtierele tendențioase, care denunțau o operațiune de o rară gravitate, prin care ministrul de Interne, membru CSAT, era spionat în propriul apartament. Întreaga desfășurare mediatică se îndreaptă fără ezitări spre acuzarea SRI de a fi interceptat-o pe Carmen Dan.

Tendința e atît de clară încît SRI se vede obligat să intervină de îndată prin purtătorul de cuvînt Ovidiu Marincea, pentru a susține că „directorul SRI a contactat-o pe doamna ministru, că SRI nu e implicat, dar și pentru a da amănunte despre microfon”. Cu toate acestea impresia în opinia publică a fost net în favoarea unei Operațiuni a Serviciilor secrete prin care Carmen Dan, ministrul de Interne, a fost victima unui incredibil abuz.

Repet, la această imagine a contribuit în primul rînd Carmen Dan. Au contribuit apoi și instituțiile de forță. Un comunicat al IGPR dat imediat după interviul luat lui Carmen Dan dezvăluia că:

„O echipă operativă din cadrul Poliţiei Române s-a deplasat, miercuri după-amiază, la domiciliul ministrului de Interne, Carmen Dan, unde a identificat un dispozitiv care urmează să fie expertizat, cercetările continuînd sub coordonarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ).”

A urmat Comunicatul Parchetului General privind deschiderea Dosarului.
E limpede, așadar, că deși Scandalul a fost uitat, totuși el a rămas în memoria românilor ca o confirmare a unei suspiciuni de o rară gravitate:
Ditamai ministrul de Interne a fost victima unei operațiuni de interceptare prin instalarea de aparatură în propriu apartament.

Desigur, la vremea respectivă, s-au auzit voci (una dintre ele a fost a mea) care și-au exprimat indoiala față de teza unei spionări. Numai că felul în care Carmen Dan a exploatat momentul pentru a se putea prezenta drept victimă, contribuția presei pro-PSD la umflarea știrii, intervenția promptă a Parchetului general, ca urmare a plîngerii făcute de Carmen Dan, au creat în opinia publică imaginea unei grave încălcări a democrației, a statului de drept, a unui abuz comis de Servicii – SRI, îndeosebi – față de un înalt demnitar al statului român.

Știrea dată vineri, 4 mai 2018, nedezmințită de Parchetul general, dezumflă Scandalul. Amănuntele date presei tot de Parchet, fără a fi asumate oficial, dezvăluie o întîmplare strict personală a persoanei fizice Carmen Dan. Ministrul n-a contestat concluzia Parchetului.

Cine și cum a pus microfonul n-are importanță.
Importanță are că la vremea respectivă Scandalul a creat imaginea unei Românii în care ditamai ministrului de Interne i se planteză în apartament aparatură de ascultare în cadrul unei Operațiuni ilegale.
Deoarece de atunci, Parchetul general s-a păstrat într-o muțenie dubioasă în această chestiune, timp de șase luni, imaginea de țară în care minstrul de interne e spionat în propriul apartament s-a păstrat.
În aceste condiții, s-ar fi impus un Eveniment mediatic asemănător ca proporții celui din 29 noiembrie 2018, pentru a șterge imaginea de acum șase luni.

Nu s-a întîmplat așa ceva.
Mai întîi pentru că minsitrul de Interne s-a mulțumit să mormăie că ancheta a fost serioasă. Nici un cuvînt despre datul ei în stambă, nici o scuză adresată opiniei publice pentru aberația prin care ea și-a transformat o chestiune personală într-o afacere politică.
Apoi, pentru că Parchetul General a tratat chestiunea într-o manieră iresponsabilă. Locul unor precizări oficiale, menite a dovedi că totul a fost un fake news creat de Carmen Dan, l-a luat informația dată pe surse, cea care poate fi oricînd dezmințită.

Repet, avînd în vedere că ancheta n-a vizat șterpelirea unor rufe de pe frînghia unei gospodine, ci suspiciunea că un înalt demnitar român, membru al CSAT, a fost victima unei Operațiuni de spionare a vieții private prin instalarea ilegală de aparatură în propriul apartament, normal era ca Parchetul general să ofere opiniei publice rezultatele anchetei care a durat șase luni.

Augustin Lazăr e pe cît de mediocru, pe atît de vorbăreț.
Ar fi fost normal ca domnia sa să țină o conferință de presă prin care, prezentînd motivele clasării dosarului, să spulbere imaginea de Operațiune a Serviciilor secrete.
Parchetul general s-a mulțumit cu mizera diversiune a informației livrate prese pe sub masă.

De ce a făcut Parchetul general așa ceva?
Indiscutabil, pentru a o proteja pe Carmen Dan.
Să mai spună cineva că Augustin Lazăr lucrează doar pentru Klaus Iohannis!

Comentarii

8 Responses to Gîndul de marți, 8 mai 2018

  • Maestre, hai că prea ai ‘vedetizat-o’, pe tanti Carmen, și zău ca nu merita … oboseala !

    • Eu zic că…merita! Maeștrii ăștia de presă E pricepuți la toate! ȘTIE ei când procurorul general e ,,pe cât de mediocru, pe atât de atât de vorbăreț”, că doar se documentează! Nu ne SPUNE ce documente studiază, dar, ce contează, ei se documentează! D-aia e presa noastră așa cum e; că lucrează în ea numai Maeștri și documentați! Așa că …merita! Nu zic ce…merita, dar merita că așa zice Maestrul cel…documentat!

  • Iată cum istoria se repetă, prin declanșarea, de catre KWJ, a … ‘grevei prezidentiale’, respectiv refuzul de a mai semna orice pachet de legi emise de catre parlament, sau guvern !
    Același lucru l-a facut Regele Mihai, intre 1945 si 1946, doar că ‘datele problemei’ au fost altele, în special conjunctura
    geopolitică !
    Daca, in cazul grevei regale, exista o ratiune, de ordin politic, în cazul lui KWJ este un fel de ‘supărare ca vacarul pe sat’ !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *