Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Pacea din Bibliotecă sau cum s-au lăsat vrăjiți liderii PSD de amabilitățile lui Klaus Iohannis
Vineri seara, invitat al Cristinei Şincai la România Tv pentru a discuta principalele evenimente ale finelui de săptămînă, am ajuns la interviul acordat de Gabriela Firea unui post de televiziune. Distinsa moderatoare a pus să se difuzeze un fragment din interviu sub titlul Firea – Mesaj de forţă. Fragmentul reitera adevărul deja ştiut că PSD a cîştigat alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 şi că Preşedintele ar trebui să respecte voinţa populară.
Atribuind burtiera nevoii postului de a creşte senzaţionalul chiar şi în deşert media, am replicat, după încheierea benzii video, că Gabriela Firea a spus în interviul cu pricina o chestie mult mai importantă decît cea cu alegerile din 11 decembrie 2016.
Una strîns legată de Pacea din Bibliotecă.
Formula Pacea din Bibliotecă a făcut-o curioasă pe Cristina Șincaim care mi-a cerut să mă explic.
Am deschis tableta şi am citit, de pe un site de ştiri, această declaraţie a Gabrielei Firea:
„Am remarcat în ultimele zile o schimbare de atitudine îmbucurătoare a preşedintelui României, anume în momentul în care s-a consfinţit remanierea guvernamentală şi patru miniştri au depus jurămîntul la Palatul Cotroceni. Am observat că preşedintele reintră, uşor-uşor, în haina constituţională, de factor de echilibru, de mediator în societate şi de persoane responsabilă cu respectarea prevederilor constituţionale.”
N-am nici o responsabilitate în redactarea burtierelor la emisiunile în al căror studio mă aflu. Dacă aş fi avut una în cazul dialogului de la România Tv, aş fi pus o burtieră cu titlul:
Uşor-uşor, PSD cade în capcana numită Pacea din Bibliotecă.
Prin Pacea din Bibliotecă înțeleg Pacea din Biblioteca de la Cotroceni și nu din Biblioteca Academiei, unde îmi pierd timpul, dat fiind că la BAR cărțile nu fac nici pace, nici război.
Și i-am zis Pacea din Bibliotecă, deoarece amintește izbitor de o altă Pace faimoasă, cea de la Cozia și aceasta între beligeranți pe viață și pe moarte.
Din cîte se ştie, în anul de graţie 1999, la Mînăstirea Cozia a avut loc o întîlnire între premierul Radu Vasile şi Miron Cozma în care s-a negociat pacea între mineri şi regimul Constantinescu.
Petrecută în ziua de 22 ianuarie 1999, Pacea de la Cozia a salvat Capitala de o nouă invazie a minerilor, deoarece forţele de ordine fuseseră surclasate de mineri bine înzestraţi tactic.
Judecată din perspectiva istoriei, Pacea de la Cozia s-a dovedit o capcană pentru Miron Cozma.
Liderul minerilor n-a cîştigat nimic din această pace.
O altă mineriadă n-a mai putut fi organizată.
Cea pusă la cale în februarie 1999, pentru a-l scăpa pe Miron Cozma de încarcerare în urma sentinţei ICCJ din 15 februarie 1999 a eşuat.
Pacea din Bibliotecă e Pacea încheiată între Klaus Iohannis pe de o parte şi Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu pe de altă parte joi, 23 februarie 2017.
După încheierea ceremoniei de învestire a noilor miniștri, cei patru s-au retras în Biblioteca Palatului Cotroceni, la invitația discretă a lui Klaus Iohannis. Deşi s-a lăsat impresia unei decizii de ultim moment a lui Klaus Iohannis – i-a văzut pe cei trei prezenţi la Ceremonie şi i-a trecut prin cap gîndul răzleţ (vorba poetului) de a sta cu ei de vorbă după ceremonie – în realitate, Liviu Dragnea şi C.P. Tăriceanu, pînă acum penali interzişi la Cotroceni, au fost sunaţi de Klaus Iohannis să vină la ceremonie pentru ca după să aibă o convorbire departe de ochii presei.
Despre conţinutul întîlnirii nu s-a putut afla aproape nimic în spaţiul public.
Ne putem da seama c-a fost vorba de o pace după declaraţiile ciudate ale Gabrielei Firea, ale lui Liviu Dragnea şi ale altor lideri PSD din zilele care au urmat întîlnirii.
Şi Gabriela Firea (aşa cum se vede din citatul de mai sus) şi Liviu Dragnea s-au grăbit să salute ceea ce ei au numit atitudinea normală, constituţională a lui Klaus Iohannis în cazul remanierii şi al ceremoniei.
Ce-a făcut Klaus Iohannis de a meritat acest potop de simpatie din partea adversarilor săi din fruntea PSD şi ALDE?
Răspunsul ni-l dau chiar liderii PSD.
A avut o atitudine normală, civilizată!
Să zicem că sînteţi la rînd la casieria unui supermarket. Cel din spatele dumneavoastră nu vă împinge cu căruciorul în fund, nu vă înghionteşte să puneţi mai repede mărfurile pe bandă, nu vă strigă Boule! Ce tot moşmondeşti atîta?! Într-un cuvînt are o atitudine normală, civilizată, de biped vorbitor şi nu de patruped grohăitor.
Asta înseamnă că dumneavoastră, după ce-aţi ieşit de la casierie să-l aşteptaţi şi să-i declaraţi fericit Vă mulţumesc c-aţi avut o atitudine normală?
Klaus Iohannis şi-a îndeplinit datoria constituţională (a semnat Decretele) şi a respectat Protocolul de învestire, fără să tragă un pîrţ în direcţia liderilor PSD şi ALDE.
Merită pentru asta potopul de laude?
Fireşte că nu.
Şi asta ne lasă să înţelegem că altul decît atitudinea normală e motivul cîntării lui Klaus Iohannis de către liderii PSD.
Şi acest motiv nu poate fi decît cel sugerat de declaraţia lui Klaus Iohannis cu prilejul depunerii jurămîntuluid e învestitură de cei patru miniştrii.
Pe 7 februarie 2017, la Şedinţa Comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor, Klaus Iohannis a zis limpede că demisia lui Florin Iordache e prea puţin ca soluţie a Crizei, iar alegerile anticipate, prea mult. Îndemnul adresat Străzii de a protesta întruna pînă la Căderea Guvernului Grindeanu a fost cît se poate de limpede. De altfel, dînd curs acestui îndemn, pînă la ceremonia de la Cotroceni, mişcările de stradă, dar mai ales cultivarea lor de Divizia Presă a SRI – Digi 24, Realitatea Tv, site-urile cu pricina, și ofiţerii acoperiţi din diferite redacţii – n-au încetat o clipă.
Acum, la Ceremonia de învestitură, Klaus Iohannis s-a declarat mulţumit de soluţia cu abrogarea Ordonanţei 13.
Soluţia asta se contura însă chiar dinainte de Mesajul din Parlament.
Mai mult, la Ceremonie, Klaus Iohannis a sugerat că renunţă la Operaţiunea Răsturnării Guvernului.
„În acelaşi timp, am constat acum, înainte să ajung în Sala Unirii, că mi-au parvenit de la Parlament două legi, Legea de respingere a Ordonanţei 13 şi de aprobare a Ordonanţei 14. Voi promulga aceste legi mîine. Şi atunci avem întrunite toate condiţiile pentru a trece, domnule Prim-ministru, la normalizarea situaţiei.
Am menţionat într-o alocuţiune recentă care sînt, după părerea mea, marjele de mişcare pentru revenirea la o muncă pozitivă, normală şi în interesul României din partea Guvernului, şi consider că ele sînt întrunite.”
Aceasta a fost ceea ce a oferit PSD şi ALDE Klaus Iohannis prin Pacea din Bibliotecă.
Să facă o pauză în Operațiunea de răsturnare a Guvernului și de promovare a unui Guvern de tip Bușoi cu Raluca Turcan pe post de frișcă.
Ce-a obţinut în schimb?
Multe, printre care:
- Renunţarea de către PSD la orice atac public în chestiunea casei pierdute de Klaus Iohannis în instanţă și mai ales în chestiunea moștenirii cu cîntec a organizației hitleriste Grupul Etnic German.
- Renunţarea de către PSD la orice bombăneli împotriva lui Klaus Iohannis.
- Acceptul PSD pentru ca Referendumul să fie înlocuit cu o întîlnire între Klaus Iohannis şi toate partidele.
- Albirea SRI prin așa zisa Comisie de Control al SRI condusă de Adrian Țuțuianu, acest Nea Țuțu al PSD-ului controlat de Liviu Dragnea.
O simplă privire asupra Păcii arată că ea se dovedeşte păguboasă pentru PSD:
- Klaus Iohannis nu mai putea continua pe moment Operaţiunea Răsturnarea Guvernului.
Pe de o parte pentru că Puterile Garante îl avertizaseră că e nevoie de o revenire la normalitate. Pe de alta, pentru că nici unul dintre paşii premergători n-a putut fi realizat. Din PSD nu s-a putut rupe noul UNPR, PNL e în vîltoarea alegerilor şi numai la guvernare nu-i stă gîndul. Mişcările de stradă s-au transformat în showuri publicitare, marcate de o pasiune ciudată pentru scrierea de tip nord-coreean a unor însemne pe asfalt cu corpurile vii. - Loviturile administrate PSD de Klaus Iohannis şi de Sistem au lăsat urme. Campania de diabolizare a PSD a avut succes. După un timp, Klaus Iohannis îşi poate relua atacurile.
Ca să nu mai spun că în orice moment SRI și SIE îi pot scoate în stradă mii de ofițeri cu familii cu tot împotriva Guvernului Grindeanu. - Klaus Iohannis a reuşit să crească în sondaje, devenind intangibil pentru electoratul anti-PSD. Indiferent ce dezvăluiri de corupţie s-ar mai face despre el, electoratul de Dreapta nu-l va lăsa din braţe, considerîndu-l Salvatorul de Ciuma Roşie.
- În toată perioada de Criză, electoratul captiv al PSD a văzut, cu uluire, cum duşamnul său Klaus Iohannis călca în picioare votul din 11 decembrie 2016.
Acest electorat se aştepta din partea PSD la o intensificare a atacurilor împotriva lui Klaus Iohannis după umilinţa care a fost abrogarea Ordonanţei 13.
În locul acestei campanii cerute şi de prăpastia politică dintre PSD şi Klaus Iohannis, electoratul PSD s-a pomenit cu o conducere a PSD pisicindu-se jalnic pe lîngă cracul lui Klaus Iohannis.
Ce să creadă acest electorat?
Nimic altceva decît că liderii PSD nu acţionează în numele interesului național, ci în numele intereselor lor personale.
Comentarii
25 comentarii pentru articolul „Pacea din Bibliotecă sau cum s-au lăsat vrăjiți liderii PSD de amabilitățile lui Klaus Iohannis”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Se lucrează intens la campania de reducere a şanselor lui Dragnea de a mai prinde un mandat de deputat… în decembrie 2020 sau măcar să piardă preşedinţia partidului… în 2019.
Dintr-o mică neinspiraţie a revoluţionarilor de azi, Dragnea a scăpat în trecut de un tratament similar şi uite-aşa s-a desprins în cîştigător, odată cu partidul, în 11 decembrie 2016.
Mai bine mai tâziu decât prea târziu.
Gânditorii aflaţi în mişcare de revoluţie post-mortem, ca să evite ameţeala inutilă, ar fi mai inspiraţi dacă ar afla că tardivitatea amestecului în treburile partidului advers va face şi mai tardivă descoperirea bubelor din propria ogradă, adică ceva asemănător cu grija de calul altuia. 😆 😀 🙄
Comicul revoluţionar rezidă din teama că partidul advers nu-şi va însuşi avalanşa de critici grijulii şi nu se va îndrepta în timp. Dacă adversarul se va conforma, revoluţionarii vor fi din nou zbuciumaţi de bucurie la proxima competiţie, când PSD-ul (ne-o) va mai trage o dată ca-n 11 decembrie. 😆
Chiar DNA-ul recunoaşte că şi-a băgat nasul în OUG13, a început urmărirea penală (nu contează că a rămas la sau a simulat limitarea la cercetarea faptei) sub aspectul săvârșirii „infracțiunii prev. de art.13 din Legea nr.78/2000 de către persoane ce dețin funcții de conducere într-un partid politic, care și-ar fi exercitat autoritatea sau influența politică în vederea adoptării, în seara zilei de 31.01.2017, a unei ordonanțe de urgență” Au căutat Guvernul la organe şi „nu au confirmat săvârșirea vreunei fapte de natură penală.”
Raportând prevederile care incriminează infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, la datele rezultate în urma efectuării urmăririi penale, se constată că, nu au rezultat date sau indicii concrete care să conducă la concluzia săvârșirii unor infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție.
A urmărit, a cercetat, a ratat.
Veni, vidi, ciuciu!
E de neconceput ca DNA-ul să poată scormoni după pofte Guvern sau Parlament pe la acte sau testicule sub pretextul că adulmecă nişte infracţiuni reclamate de nişte dobitoci.
Nu-i nevoie să comunice Bestia c-ar căuta OUG sau vreo lege la oportunitate, legalitate sau constituţionalitate.
Dacă ar fi lucrat cu profesionalism, DNA nu trebuia să să bage din start în povestea asta – sub nicio formă, cu nici8un pretext – şi să trimită sesizarea la PG fără nicio incursiune în forţă printre actele şi persoanele din Guvern. De unde profesionalism? L-a îndrumat pe reclamagiu şi au spoit împreună denunţul, ca să capete o faţă mai fotogenică.
OUG 13/2017 publicată în MO din 1.02.2017
Contrasemnează:
Ministrul justiției,Florin Iordache
Ministrul afacerilor interne,Carmen Daniela Dan
Ministrul afacerilor externe,Teodor-Viorel Meleșcanu
Vai, lipseşte Ministrul Relaţiei cu Parlamentul!
O fi crucial şi avizul ăsta oficial, dar pentru cine?
Mai lipsesc două avize: de la Primărie şi Pompieri.
Cristi Danilet se crede glumeţ, pe fb.
“Deci daca dai OUG fara aviz cerut chiar de tine de la CSM, nu e conflict. Dar daca iei aviz negativ de MRP si sunt indicii ca il distrugi, apoi il inlocuiesti cu altul pozitiv si se cerceteaza asta, e conflict“.
1. Când un aviz nu-i necesar, n-are nicio relevanţă dacă guvernul adoptă OUG aşteptând sau nu acel aviz ca piramidonul: nu face nici bine, nici rău. Lui Danileţ i-a rămas în gât cum s-a făcut de râs cu insitenţa lui pe obligativitatea avizului de la CSM înainte de adoptarea OUG13 (cu toate că la CCR au mai existat decizii pe acest aspect). Acum intră pe terenul persistenţei în autofault din zona psihiatrică.
2. Conflictul constatat ieri de CCR nu are nicio legătură cu avizul dat iniţial de MPR şi apoi retractat în bucătăria proprie a guvernului înainte ca OUG să existe oficial. CCR nu va scrie nicăieri în motivare „avem conflict din cauza schimbării avizului de la MRP”. Se jură Danileţ că nu fură şi CCR n-ar mai fi constatat conflictul, dacă avizul ar fi fost dat o singură dată (neînlocuit)? O fură urât şi de data asta: se face sau chiar nu înţelege că denunţul clocit de Politeanu a fost iniţiat pe 24 ianuarie, înainte de ajustarea avizului pe 31 ianuarie.
Este evident că bestiala repezeală a DNA împotriva Guvernului n-o mai scotea nici dracu’ din capul Bestiei (iniţial OUG pt graţiere, apoi OUG13) Ea pornise hotărâtă să calce Guvernul orice-ar fi – după denunţul asistat juridic pt rectificare, nu din cauza avizului MRP – cu mult înainte de seara adoptării OUG13.
În faţa impozantei clădiri a CSM aşteaptă câte un membru al Consiliuliu, ca să-l întâmpine pe Negulescu în caz c-ar binevoi să sosească pentru soluţionarea cererii lui de demisie din magistratură. Procurorul suspendat este de negăsit, CSM-iştii s-au gripat, au amânat şi aşteaptă. Nici la cerere nu mai au noroc procurorii să iasă din magistratură cu picioarele pe pâmânt, ca la mafioţi. Dilemă mare în CSM: să-l cojească sau nu de pensia specială?
Portocală în tara bananieră!
Ma intreb care dintre d-voastra este Jupiter.
Faină tare! Narcisa Iorga.
„Ce am aflat, totuși, din gură-n gură, de la Eduard Hellvig până-n fund la taxatoare, care eram noi, plătitorii de bilete:
1. Adrian Țuțuianu a invocat o lege de râsul curcilor pentru a justifica protocoalele încheiate de SRI, anume legea pentru recunoașterea rezistenței anticomuniste. Ne-a luat rău de tot peste picior, dar ne-am obișnuit. Rezistăm, cum s-ar zice!
2. Eduard Hellvig a hotărât denunțarea protocoalelor SRI, dar nu a tuturor, normal. Doar a acelora care ”nu mai corespund realităților juridice” sau care – aici mi-a plăcut mie cel mai mult – ”și-au atins obiectivele”.
3. Comisia SRI nu are informații că ”unor persoane le-au fost încălcate drepturi și libertăți individuale”. Și asta mi-a plăcut mult! Adică, cum să aibă informații comisia de control al activității SRI? De la cine? De la SRI? N-are cum!”
Merită citit tot.
https://www.facebook.com/narcisa.iorga.7/posts/1810766849187987
Ministerul Public a mai fost parte în confliste juridice de natură constituţională; a fost mai greu pentru capul lui Predoiu să observe sau să reţină asemenea implicare; la alte conflicte nu a mai avut reclamaţii împotriva CCR, c-ar fi greşit autoritatea publică.
Decizia CCR nr. 261 din 8 aprilie 2015, conflictul dintre – wow, chiar aceleaşi părţi- „dintre Ministerul Public
–Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Senatul României, cerere formulată de Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii”.
Obsrervaţi cine a sesizat CCR! CSM-ul, fără să fie parte în conflict. Nu-i nicio problemă deocandată. Am adus aici exemplul de la CCR ca să arăt poanta procuraturii, de la pct.4 din decizie. .
„4.La apelul nominal răspunde, pentru Ministerul Public
–Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doamna procuror Iuliana Nedelcu”
Wow, e aceeaşi reprezentată a PG şi am atras atenţia parcă alatăieri că tipa e prostuţă. Acum am proba că-i proastă deplină. La conflictul de luni s-a răţoit la CCR că Preşedintele Senatului, nefiind parte în conflict, nu are dreptul să sesizeze CCR-ul. Nici CSM nu a fost parte în conflictul soluţionat la 8.04.2015, dar să participe la cea şedinţă aceeaşi Iuliana Nedelcu (evident, atunci fără răţoială) aşa ceva… la noi K la nimeni.
În aceeaşi decizie s-a nimerit să fie enumerate şi acele autorităţi ce pot fi parte în conflictele sesizate, inclusiv Ministerul Public. Decizie potrivită şi pentru premierul din umbra sumbră, Predoiu. Nici el nu s-a răţoit atunci. Acum naufragiază cu dedicaţie.
https://www.ccr.ro/files/products/dec_261.pdf
Pct. 16 din decizie: “In acest sens, autorităţi publice care ar putea fi implicate într-un conflict juridic de natură constituţională sunt numai cele cuprinse în Titlul III din Constituţie, şi anume:…”
Predoiu, Cătălin Predoiu, omul de casă al SRI – de casă conspirativă, evident – ar da dovadă de transparenţă dacă ne spune măcar în ce K cată să dea raportul la SRI.
În K2 sau K4, K să ştin şi noi de ce trage Predoiu clopotele tot timpul pe aceeaşi direcţie acoperită.
Despre unul din bârlogurile SRI-ului a povestit Cristian Sima într-o mare spovedanie, cum l-a dus Predoiu de mână, K la el acasă, să-i prezinte lui Sima superiorii şi direcţiile financiare de interes pentru SRI, wow, şi pentru un ministru al justiţiei multilateral infiltrat în finanţe cu bani negri şi spălaţi de prin obiectivele bine păzite de SRI. Baba şi mitraliera, juristu şi afaceristu interesat să mizeze pe Sima. Pus pe căpătuială din orice surse, inclusiv el însuşi sursa de nădejde pentru SRI. Ce tupeu are, K la nedescoperiţi!
SRI nu-l va mai pune niciodată premier pe Predoiu. Şi-ar compromite transparenţa şi nu se cade una ca asta prentru un serviciu capabil totuşi să-şi recunoască unele vulnerabilităţi. Predoiu e una din ele. 😀
Pe gloabe transparente mai mizează doar abatoarele.
Pentru cine nu a citit opera lui Predoiu de la cap la coadă:
Dl.Tariceanu ne da lectii pe seama deciziei CCR de astazi care, chipurile, a constatat un conflict constitutional intre puterile statului. Sigur, nu e ”politically corect” sa critici deciziile CCR, dar formulez doar cateva intrebari. Inteleg ca s-a constatat un conflict constitutional intre Ministerul Public si Puterea executiva. Dar de cand e considerat Ministerul Public putere judecatoreasca, incat sa se poata afla intr-un conflict juridic de natura constitutionala cu o alta putere, in speta puterea executiva? Un element esential al conflictului juridic de natura constitutionala este conflictul pozitiv sau negativ de competenta intre doua puteri. Dar unde sunt doua puteri in speta asta, pentru ca eu vad doar una, cea executiva? Si cine a spus ca ”DNA ancheteaza oportunitatea emiterii unui act normativ”, in afara de dnii Tariceanu si Dragnea, desigur? Si daca Parchetul ancheteaza de fapt o posibila activitate infractionala savarsita cu ocazia emiterii actului normativ? Au mai existat cazuri in justitie in care s-a constatat savarsirea unei infractiuni cu ocazia emiterii unui act guvernamental cu caracter normativ? Din cate stiu, da … . Deci, sa nu confundam lucrurile. Decizia CCR nu constata un conflict intre puteri, ci doar tine partea uneia care, pare-se, nu trebuie deranjata cu nimic atunci cand legifereaza. Abia legiferarea fara cenzura se poate transforma intr-un abuz de putere.
Ce-a mai zis Predoiu din umbra sumbră.
“ Si cine a spus ca ”DNA ancheteaza oportunitatea emiterii unui act normativ”, in afara de dnii Tariceanu si Dragnea, desigur? Si daca Parchetul ancheteaza de fapt o posibila activitate infractionala savarsita cu ocazia emiterii actului normativ? Au mai existat cazuri…”
Premierule veşnic din umbra sumbră, DNA nu anchetează oportunitatea pentru că DNA nu MAI anchetează nimic-nimic tocmai pentru că nu avea ce să caute aici niciun fel de cercetare legată de OUG13, nici pe oportunitate, nici pe activitate infracţională. CCR are întâietate la cuvânt, să-şi explice poziţia în motivare, şi-om vedea cum tratează oportunitatea/legalitatea şi separaţia infracţională. Până atunci, puţină precauţie nu strică nici la omul echilibrat.
Predoiu e aşa de revoltat încât se face că uită ce-a căutat buboiul de dosar în curtea DNA, de ce l-a lucrat atâtea zile pe capul miniştrilor şi secretarilor de stat cu chemare ca vitele la abator, ţinuţi în anchetă cică în calitate de martori câte un timp de ordinul orelor. Nu aveau ce să caute aceste persoane la DNA – lucru recunoacut chiar de DNA atât prin clasarea precum curva cu prăjina, cât şi prin lepădarea de dosarul trimis la PG. “Si daca Parchetul ancheteaza de fapt o posibila activitate infractionala…?” Vai, ce ingenios se crede Predoiu! Cum i-a trecut lui prin cap aşa o subtilitate ce n-am văzul la nicio umbră? Asta a declarat déjà Lazăr că va ancheta, înaintea originalului papagal-plagiator Predoiu. Şi dacă va continua pe pista infracţională, nu o absolvă cu nimic pe sperietoarea din vârful DNA care nu avea nicio “treabă” de făcut în acest dosar .Denunţul lui Politeanu a fost din capul locului pentru PG. Dosarul nu era de nasul DNA-ului şi nu a avut ca obiect adoptarea OUG13 ci PROIECTUL OUG de graţiere. Mai are Kovesi acest prim denunţ înregistrat sau se bagă singură la sustragere/distrugere de înscrisuri? A moşit denunţul iniţial al lui Politeanu LA FEL CA LUCRĂTURA PUSĂ LA CALE DE EA CU GHIŢĂ ÎMPOTRIVA LUI SOV. De-aia recidivează, nu a fost scoasă la timp în şuturi din magistratură. Dacă tot o mânâncă în competenţă să asigure asistenţa juridică interzisă unui procuror, n-are decât să-şi încerce talentul în avocatură. L-a moşit şi pe Politeanu să-şi bage în denunţ altă ţintă (OUG13 în loc de graţiere) şi s-o asorteze cu ceva corupţie (art 13 din lg 78/2000) ca să tragă de păr competenţa DNA-ului. A tras-o , dar tot nu i-a ieşit pasienţa, a dat în BÂLBÂIALA INCOMPETENŢEI şi a încercat să spele putina în extremis. Eroismul eşecului ei l-a impresionat pe Predoiu şi i-a sărit în ajutor fără cap şi coadă. Cu aşa apărător Kovesi e pe făraş. Încă doi ani bestiali sunt prea mulţi.
Maestre, nea Tariceanu nu cred ca a marsat la „pacea” de la Cotroceni (noroc ca nu a fost si Cotroceniul pe lista bunurilor nazistilor traitori in Romania, am fi zis pacea de la palatul Klaus). Mi-e greu sa cred ca il inghite pe KWI, chiar daca stie sa se abtina „politic”. E interesanta paralela cu pacea de la Cozia. Nu mi-e clar insa cine e pe post de Cozma. In orice caz strategia PSD e paguboasa. Au demarat guvernarea ca niste zmei care scot flacari pe nas si acum sunt babe vaicarete care se invart in cerc. Nu vad nici un interes din partea PSD sa faca pace cu KWI, doar daca dau amandoua echipele gol la aceeasi poarta. Ce putea sa piarda PSD daca se purta demn si curajos in aceasta confruntare? Nimic, dimpotriva. KWI nu are nimic de oferit, iar la jecmanelile care s-au dovedit clar ca le-a facut, nici macar de PR nu e frecventabil, te manjesti alaturi de el si iti pierzi credibilitatea. Nu e de mirare ca ipoteza ca acelasi malefic „maestru” ii sopteste la ureche lui Dragnea devine plauzibila. Prostul nu e „maleficul”, e cine il asculta. Un adevarat (nesantajabil) conducator de partid votat majoritar n-avea decat sa ceara simplu, direct si ferm: aplicati si respectati corect legea. Maestrul „malefic” ar fi fost acum, alaturi de „partenera de distractii pe soarta oamenilor” intr-un loc unde ar fi putut juca table cu cei pe care a dat ordin sa fie arestati. Da de ce sa riste Dragnea, mai bine face pace cu „presedintele mostenitorilor nazistilor cu domiciliul in Romania”. Oare in afara de bunuri materiale, ce le-or mai fi mostenit?
Să revedem ce strigă Mircea Marian!”Wow. Excelentă analiza lui Cătălin Predoiu la decizia CCR”
Să vedem excelenţa sa! Mai întâi precizările mele.
Constituţie, art 146 lit.e), despre CSM: “soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre AUTORITĂŢILE PUBLICE, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;”
“Între autorităţile publice” înţelege şi un ignorant că nu-I vorba de soluţionarea conflictelor numai între cele trei puteri, cum greşit înţelege Predoiu
Titlul III din Constituţie: “ Autorităţile publice”
1.Parlamentul.
2.Preşedintele.
3.Guvernul.
4.Administraţia publică centrală.
5.Administraţia publică locală.
6.Instanţele judecătoreşti.
7.Ministerul Public.
8.Consiliul Superior al Magistraturii.
Să vedem ce papă Predoiu! “ Inteleg ca s-a constatat un conflict constitutional intre Ministerul Public si Puterea executiva. Dar de cand e considerat Ministerul Public putere judecatoreasca, incat sa se poata afla intr-un conflict juridic de natura constitutionala cu o alta putere, in speta puterea executiva?”
Zice de-a’boulea ceea ce nu resultă din comunicatul CCR, nici din prevederile constituţionale mrnţionste mai sus; nu spune nimeni şi nici nu există condiţia ca o parte aflată în conflict să fie obligatoiu putere judecătorească sau numai dintre cele trei puteri.
E suficient ca Ministerul Publuc să fie una dintre autorităţile publice din titlul III; Întrebarea lui Predoiu -„de cand e considerat Ministerul Public putere judecatoreasca”(?) -înseamnă pentru cei manipulaţi că el centrează, el dă cu capul (de pereţi) El inventează condiţia, tot el NU găseşte condiţia ca Ministerul Public să fie puterea judecătorească. Altă condiţie la fel de inexistentă aflată numai în capul lui Predoiu: “Dar unde sunt doua puteri in speta asta, pentru ca eu vad doar una, cea executiva?”
Se trânteşte cu curul de pâmânt , că nu-şi găseşte o jucărică. Vrea neapărat a doua putere, cerută numai din capul lui. Ori manipulează în dipreţul cititorilor, ori e tufă bună de ocupat doar funcţia de ministru al justiţei permanent pe banca de rezerve, din umbră, din boscheţi.
Excelentă toată analiza lui Predoiu! (urmează)
Vezi ca ai făcut pe tine
1. Pace, pace, între penali, mai cuprinde o înţelegere: PSD-iştii se pun bine cu Necuratul până trece graţierea puntea.
Reiau: Ce deosebire urmează între Legea graţierii adoptată în Parlament şi Legea graţierii adoptată de Parlament?
Umează consensul emanat din „toate brânzele sus!”. După rezultatul concret: sunt tot o brânză graţierea adoptată prin OUG şi prin lege în Parlament.
Tot după rezultatul de fond, faptic: sunt tot o brânză avizul CSM negativ pentru OUG de graţiere şi avizul pozitiv dat deja tot de CSM pentru Legea graţierii de adoptat prin Parlament.
Efectul e acelaşi: sunt tot o brânză OUG de graţiere fără aviz de la ICCJ şi acum aviz pozitiv dat deja de ICCJ pt Legea graţierii.
Populimea manipulată le va vedea diferit. Prima-i ciumă, a doua-i mumă. Pace-pace între dobitoace. 😆
2. Tăriceanu strigă demisia bestială; Dragnea se opune, se crede gentleman. Încep să cred în existenţa unui consilier cu grade. Dragnea e laş, fricos, curvă.
3.Tot pace pentru dobitoci.
Țuțuianu: “Directorul SRI a hotărât denunțarea tuturor protocoalelor, inclusiv cele cu Justiția, care nu mai corespund”
Țuțu, nu-i nicio deosebire dacă spui cinstit:
“Directorul SRI a hotărât să nu denunțe protocoalele, inclusiv cele cu Justiția, care mai corespund”
Ce-ar face Dragnea dacă i-ar lua foc casa?
Ar spune că nu se bagă , fiindcă nu a prevăzut stingerea incendiilor în programul de guvernare.
Am auzit azi de la Dragnea acest pretext: n-au avut în programul de guvernare demisia lui Kovesi; nu cere asta şi n-o va cere.
Am auzit aceeaşi explicaţie de un PSD-ist în urmă cu 3 zile la RTV, semn că găselniţa asta a fost clocită de cel puţin 3 zile. Nu-i exclus să-i displacă lui Dragnea soluţia dată de CCR.
În concluzie, Dragnea ţinteşte pacea penală pe toate planurile, inclusiv negociere cu cei de sus (nu doar prin Legea graţierii şi Legea echivalentă cu OUG13) şi ţine cu dinţii să demonstreze că n-at fi un premier incomod.
Feriţi-vă de ultima soluţie, înc-o USL-uţie!
Bine ar fi sa fie pace. Daca continua lupta, sigur Romanía are cel mai mult de pierdut. Mass-Media traieste astazi de pe urma luptei si prin felul de a comenta lucruri marunte de parca s-ar rupe tara, indarjeste romanul contra romanului. Mass-Media pare a fi cea care pierde cel mai mult daca e pace.
Si mai este un aspect, mass-media are informatori, cica pe surse, nu stiu daca-i plateste sau ii recompenseaza altfel (poate prin informatii), pe care SRI nu le are pentru ca nu se ocupa cu asa ceva, un fel de informatie informala, prin care multi si-au construit carierele politice. De asta si apar anumiti indivizi la TV ca sa-si reactualizeze arhiva.