Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Gîndul de miercuri, 12 iulie 2017

O mărturie teribilă despre atmosfera tipică terorii neostaliniste instalate în România sub pretextul luptei împotriva corupției

Printr-o sentință definitivă, recent, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a achitat pe Dan Ruşanu în Dosarul Carpatica din 2014 pentru care fostul lider liberal a stat în arest preventiv 4 luni, în arest la domiciliu, 3 luni și sub control judiciar 11 luni.
Ca și în cazul primei instanțe, achitarea a fost dată sub motiv că fapta nu există.
O astfel de decizie spune limpede dă Dan Rușanu a fost victima unui abuz al DNA.

Dacă raportăm achitarea la cele 18 luni de lipsire de drepturi cetățenești ale acuzatului înainte de judecarea Procesului, putem spune că prin asta România se înscrie în topul mondial al abuzurilor comise într-o țară cu pretenții de a avea stat de drept.
Doar în dictaturi se mai întîlnesc astfel de abuzuri.
Cu singura deosebire că în dictaturi o astfel de achitare îl duce pe acuzat direct în fotoliul prezidențial, cetățenii văzînd în el un erou.

Dan Rușanu n-a ajuns în fotoliul prezidențial.
A ajuns în schimb să scrie și să publice o carte de succes:
Mai sunt judecători la Berlin, editura Rao, 2017.
Chiar din primele pagini, cartea se dovedește o mărturie teribilă a ceea ce am putea numi, fără a exagera, atmosfera tipică terorii neostaliniste instalate în România sub pretextul luptei împotriva corupției.

Una dintre caracteristicile terorii din toate timpurile constă în scepticismul apărătorilor că acuzatul, deși nevinovat, ar putea beneficia de o achitare.
Cum să te achite un judecător după ce te-a trimis în judecată Noua Securitate?
Autorul istoriseşte astfel cum îi spunea lui avocatul și publicistul Marian Nazat că, da, dosarul e subţire, poate fi achitat şi de un student în anul întîi la Drept, dar că în România de azi dosarul e ultimul lucru care contează într-un proces instrumentat de DNA. Descurajat de pesimismul lui Marian Nazat, Dan Ruşanu s-a adresat unui profesor universitar. După studierea dosarului, acesta i-a zis că da, are dreptate, nu există nici o probă împotriva lui, fapta n-a existat (era acuzat de infracţiuni comise în ţară în timp ce el se afla peste hotare), dar asta nu înseamnă că va fi achitat. Făcuse patru luni de arest preventiv, trei luni de arest la domiciliu, 11 luni de control judiciar. O achitare în astfel de condiții ar fi fost echivalentul unei minuni în genul scăpării cu viață din prăbușirea unui avion în creierii munților. Ce judecător ar avea curaj să-l achite în aceste condiţii? Pînă la urmă s-a găsit unul. Titlul cărţii trimite la o istorie din Istorie. Regele Frederic al II-lea al Prusiei voia să extindă parcul castelului Sanssouci în detrimentul unei mori. Morarul nu voia să i-o vîndă. Regele l-a ameninţat că i-o va lua cu forţa. Morarul a răspuns: „Mai sînt judecători la Berlin”, ceea ce însemna încrederea în Justiţia care trebuia să-i dea dreptate în conflictul cu un abuziv.

Pînă la ivirea judecătorului de la Bucureşti, Dan Ruşanu s-a speriat că va fi condamnat. A purces la nişte calcule, din care rezulta că ar putea scăpa în 8 luni dacă scrie o carte în închisoare. Primele pagini descriu cu umor negru cum s-a gîndit Dan Ruşanu la o carte despre Elaborarea Bugetului de stat, destul de uşor de scris, el fiind de profesie finanţist.
Rezultatul?

„După două săptămîni de muncă, am realizat că oricînd aş putea fi acuzat de plagiat, tema mea fiind abordată, din diferite unghiuri, de analişti economici şi chiar de politicieni în intervenţiile lor televizate.”

A renunţat la cartea cu acest subiect.
Urmarea ţine de Gogol venit în România să scrie în locul lui Caragiale:

„Şi totuşi frica de puşcărie, mai ales cînd te ştii nevinovat, îţi dă idei şi-ţi ascute mintea. Şi atunci mi-am zis: Dacă scriu despre toate întîmplările trăite şi cu care m-am confruntat în 20 de ani de politică, în general, şi în PNL, în special, chiar că nimeni nu mă poate acuza de plagiat. Pe de altă parte e riscant să scrii despre toate astea, pe care le ştii sau le-ai trăit în politică, pentru că DNA se poate autosesiza cînd vrea şi pentru fapte petrecute cu 10 ani în urmă; şi totuşi, scriind măcar despre o parte dintre ele, devoalînd faţa nevăzută a unor adevăruri atît de evidente, în mass-media, aş putea publica o carte care mi-ar aduce reducerea de 30 de zile de închisoare. Doamne-ajută! am conchis.
Şi aşa, deşi la ultimul termen – spre cinstea judecătorului! – am fost achitat, mi-am continuat gîndul de a scrie această carte (…).”

Să recapitulăm.
Dan Ruşanu e de toate: abil om politic, excelent finanţist, solid om de afaceri.
Nu însă și condeier.
Greu de presupus că în condiţii normale s-ar fi apucat să scrie, mai ales o carte de memorii.
Şi totuşi el nu numai că s-a apucat, dar mai mult, a şi scris-o.
De ce?
Ca să-i fie redusă închisoarea cu 30 de zile!

Ştiu numeroase motive care i-au îmboldit pe unii să scrie cărţi. De regulă, aceste motive se găsesc în prefeţe, în primele pagini sau în interviurile autorului despre producţia sa.
Se poate scrie chiar un studiu despre motivele care au stat la temelia unor cariere scriitoriceşti sau a unor cărţi strălucite:
De la nevoia de parale până la gîndul morţii.
N-am întîlnit însă un motiv precum cel invocat de Dan Ruşanu:
De a-i fi redusă închisoarea cu 30 de zile prin scrierea unei cărţi.
Decizie luată – atenţie! – nu în închisoare, cum te-ai fi aşteptat, cînd cauţi disperat un mijloc de a scăpa, ci înainte de proces, convins că, deşi e nevinovat, tot va face puşcărie.

Dincolo de originalitatea motivului pentru care a fost scrisă o carte, rămîne, fapt tulburător, atmosfera de neîncredere în Justiţie.
Deşi avînd drept autor un finanţist, cartea lui Dan Ruşanu te seduce. Camil Petrescu paria pe producţiile neprofesioniştilor în ale scrisului, sub semnul credinţei sale în forţa autenticităţii. Un amator poate impresiona prin senzaţia de sinceritate, transmisă şi prin absenţa trucurilor scriitoriceşti. Dan Ruşanu nu înfloreşte, nu se preocupă să scrie frumos, nu ţine să ne seducă. El se mulţumeşte să relateze la rece, în stil de proces verbal. Calitatea cărţii tocmai în asta constă: în contradicţia dintre răceala de proces verbal – idealul lui Stendhal era stilul Codului Penal! – şi minunăţiile istorisite.

Un exemplu e mai mult decît convingător.
M-a impresionat în Primul cerc al lui Soljeniţîn momentul în care eroul, pînă mai ieri, om respectabil, bucurîndu-se de respect, fie şi din politeţe, beneficiind de o viaţă comodă, nimereşte în Marele mecanism. E momentul de răsucire de destin cînd Omul e coborît de cei din jur la nivel de subom. NKVD-iştii, miliţienii, gardienii îl umilesc pe eroul nostru. De la Stimate tovarăşe, eroul ajunge la Mişcă-te boule!

Asta se întîmpla însă în Stalinismul Terorii feroce.
Dan Ruşanu traversează aceeaşi îmbrîncire din condiţia de om în condiţia de subom într-o ţară care se fuduleşte, prin ştabii ei, cu condiţia de ţară democratică, europeană. Procurorul DNA, poliţiştii, gardienii sînt cu Dan Ruşanu nişte brute rînjinde, amintind de sălbăticia kalmucă a NKVSD-iştilor din Marea Teroare. Un om arestat, chiar şi pentru mitralierea unei mulţimi, e om pînă la capăt şi trebuie tratat ca atare. Cu o politeţe rece, dar cu politeţe. Nu e cazul la noi. Odată intrat pe mîna rînjindilor, cum s-a petrecut cu Dan Ruşanu, te trezeşti supus unui tratament sălbatic, semn al credinţei celor din instituţiile de forţă că bulanul le dă dreptul să fie zbiri.

E doar unul dintre aspectele care fac din cartea lui Dan Rușanu un moment editorial deosebit.
Mai sunt și altele, ținînd de memoria unui lider politic implicat în multe evenimente din post decembrism.
Accentul pus de presă pe ipostaza de victimă a unui abuz la DNA a făcut să treacă în plan secund dezvăluirile senzaționale ale lui Dan Rușanu despre momente majore din politica de după 1990, de la rolul lui Dinu Patriciu în ivirea și afirmarea Dreptei autentice pînă la căderea Guvernului MRU.

Nu mai încape nici o îndoială.
Dacă Dan Rușanu nu era victima unor incredibile abuzuri din partea DNA, cartea Mai sunt judecători la Berlin n-ar fi existat.
Să credem de aici că DNA poate continua să folosească lupta împotriva corupției pentru reglări de conturi politico-mafiote?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

23 comentarii pentru articolul „Gîndul de miercuri, 12 iulie 2017”

  • Putin mai inainte, Tudirel Toader a demonstrat că nu cunoaşte faptele faţă de care urmărirea penală este imprescripribilă. ( a spus numai de infracţiunuile contra păcii şi omenirii) Prea puţin pentru un fost judecător CCR.

    Nu vrea să spună când e Dragnea reabilitat şi poate fi premier sau ministru. 😆

    Când veţi afla adevărul, nu veţi avea un şoc, dar vă veţi mira. 😆

    • imprescriptibilitate = nelimitată; nu scapi de urmărirea penală cât trăieşti; unii se tem şi de condamnarea din viaţa de apoi. 😆

  • Famiglie – famiglie, da’ cu asfaltul ce-aţi avut? 😆

  • Bum, bum, bumerangul sparge capul lui Kovesi!

    Nu contează din ce motiv scoţi afară cu forţa un procuror DNA din subordine, contează ce ştie exclusul să povestească.
    Exclus-exclus să nu-ţi aminteşti ulterior ce ştie Mihaiela Iorga şi ce proastă idee ai avut, deşteapto!

    Amnezia de moment face un eveniment:
    Evenimentul Zilei. Bravo!

    http://evz.ro/kovesi-dosar-coruptie-autostrada.html

    • Bumerangul sare şi-n capul mscăriciului Augustin Lazăr. Redeschiderea dosarului „Famigla Kovesi”
      cere competenţă şi curaj, ambele lipsă în capul lui Augustin Lazăr.

      Cu cred că acest dosar anunţă o acţiune de separare a apelor la ICCJ şi eventual la CCR,.

      Măscăriciul Augustin Lazăr și-a bătut joc recent de pregătirea juridică a membrilor CSM.
      CSM-izda Gabriela Baltag a propus ca Parchetul General să preia și să instrumenteze dosarul înregistrărilor de la DNA.
      Toți membrii CSM – pregătiți și dotați cu spontaneitate ca la grădiniță – au rămas ca la dentist, fără replică, după ce Lazăr le-a tras păcăleala ca la carte:

      „Este o anchetă de competența Direcției Naționale Anticorupție. Dacă procurorul general personal ar face ancheta, cine ar face controlul de legalitate?”

      Ce tupeu de procuror securist!
      Biata femeie nici nu i-a propus să cerceteze el ”personal”, ci în cadrul PG – ”în baza competențelor pe care dumneavoastră le aveți IN CADRUL Parchetului General”, adică o secție a Parchetului General.

      Încă un nebun a înţeles să se identifice cu instituția. Acum are ocazia să mai tragă o dată de şmecheria asta – în dosarul „Famiglia Kovesi”- cu presupunerea prin absurd că el, măscăriciu’ de serviciu – este peste tot şi nicăieri.

      Dovada:

      https://www.agerpres.ro/justitie/2017/07/04/judecatoarea-gabriela-baltag-propune-ca-ancheta-privind-inregistrarile-cu-laura-codruta-kovesi-sa-fie-preluata-de-piccj-12-34-43

      • Soluţia cea mai rapidă – pentru desfiinţarea practicii de pasat pisica de la DNA la PG şi viceversa – este în mâna legiuitorului PSD-ist 😆 aflat în vacanţă parlamentară. Modificările/completările Legilor Justiţiei pesupun nişte urgenţe de liniştit DNA-ul.

  • Să ne înţelegem. Eu nu-l consider pe Dan Radu Ruşanu o cheie de beserică politică ci doar un mic Al Capone al finanţelor politice, cu trecut securist bine amprentat şi cu implicări politice profitabile chiar în plan penal.
    Asta nu înseamnă să fiu de acord cu nedreptatea prin compensare sau cu orice formă de tortură, practicată de nulităţile Procuraturii represive.
    Niciun abuz nu justifică transformarea luptei cu corupţia în campanie electorală manipulatoare.

    • Să ne mai înţelegem o dată! 😆
      Aşa-zisa „luptă cu corupţia” este un eufemism pentru protejarea corupţiei la nivelul cel mai înalt. Este o înşelătorie sereistio-judiciară de nesiguranţă naţională prin justiţie selectivă, de câmp tactic asistat, împotriva amatorilor de mica ciupeală din corupţie pitică.
      Totul pentru manipulare instrumentată profesionist şi electoral, totul pentru perpetuarea speciei protejate: „Noi suntem Statul!”.

  • Pe vremea când Gabriel Oprea era general şi-n pielea goală, adică înainte de necazuri la coloana vertebrală care a adus moartea poliţistului Gigină (oct 2015), acelaşi cuplu DNA secţia I-a – Gherman şi Popovici – l-a spălat pe Oprea pe picioare şi i-au lustruit elicopterul Armatei, folosit de general în general la plimbat amanta, deplasări la nunţi operative şi alte treburi casnice.
    Reclamanţii, generalul Ioan Sârbu şi simpaticul general, invitat pe la RTV, Corneliu Dobriţoiu, l-au recomnadat pe Oprea la DNA pentru o anchetă cu foile de parcurs ale elicopterului mereu disponibil, în perioada 12.12.2009 – 07.05.2012.
    Ca să vezi! Perioada imediat următoare nopţii generalilor fără elicopter din 6.12.2009. 😆

    După două luni de la denunţul generalilor cu rău de înălţimea lui Oprea din cauza eleciopterul palmat – sept 2014 – procurorul de caz Gherman Marian a clasat dosarul – fapta nu există – dar pentru el nici Oprea nu exista, nici elicopterul, fiindcă nici nu s-a deranjat să ceară actele doveditoare ale curselor generalului cu amanta grăbită.
    Generalul Ioan Sârbu a atacat la DNA prima soluâie de spălat generalul Oprea, dar procurorul ierahic superior, Gheroge Popovici, seful secţiei, a dat cu apostila de control că tot ce-a făcut Gherman e bun făcut, exact ca la D.R. Ruşanu, dar pe invers, nu după grade şi casă primitoare.
    Pe-aici bate şi cercetarea din elicopter a Ministrului de interne, Carmen Dan. Comisia parlamentară de cercetare a nopţii de 6-7 dec. 2009 a observat mersul elicopterelor cu generalul de serviciu abia după ce acesta şi amanta lui au câştigat alegerile din 2009. Hai, Carmen, bagă un pic de dreptate în DNA!

    Alte vremuri, acelaşi elicopter. 😆
    Aşa s-au încheiat în 2014 la DNA, împotriva lui Oprea, cercetările aeriene ale cuplului Gherman-Popovici, cu mâna lui Kovesi

    https://mediastiriv1.freenode.ro/image/201609/w295h180/media-147444343460098300.jpg

    • Boala de elicopter a lui Oprea nu a pierdut nicio ocazie de zbor, oriunde s-a aflat: Apărare, Interne sau Zimnicea (elicopterul lui Ioan Nicolae). Unde merge o dată cu amanta, Cristina Bădăloiu, merge şi Armata. De parcă Internele ar avea blenoragie.

    • Poate controlorul de calitate – Ţuţuianu – are alt curaj în MApN şi răsfoieşlte foilea alea de parcurs cu generalul în elicopter. Nu de alta, dar Oprea le-a dat PSD-iştilor lecţii de alegeri cinstite, în amfiteatrul din casa lui primitoare, şi sărituri în înălţime cu Geoană – în echipă cu Kovesi – or coabitarea Kovesi-Oprea între 2009-2014 merită deconspirată. Se vede şi din elicopter.

  • Procurorul de caz Ruşanu de la DNA – Marian Gherman – este cunoscut în lumea judiciară ca „inginer de sunet” , adică s-a ocupat de inginerii de sunet prin măsluirea înregistrărilor, încă de pe vremea când îşi lucra victimele anchetate la DIICOT.
    Vă daţi seama că inginerul Gherman Marian n-a avut nicio şansă profesională să rămână la activ doar cu isprava asta sonoră. 😆

  • Eu aş scoate din arsenalul de şantaj, maşinăria de produs procurori şi judecători obedienţi, faţă de conducerea parchetului sau instanţei, poreclită „calificativ” de evaluare anuală.

    Tot o formă de dependenţă de şantaj.
    Faci „foarte bine”, primeşti „foarte bine”. 😆
    Frumos şi echitabil!

    • Doru Ţuluş şi Mihaiela Iorga au o nouă şansă, să fie pedepsiţi în plus. S-au ras de calificativul „foarte bine”.
      Şcoala de corecţie produce monştri. 😆

  • Acelaşi procuror şef – Gheorghe Popovici – responsabil (vorba vine) de toate rateurile aprobate cu mânuţa lui de control al legalităţii hei-rup-ismului procurorului de caz din perioada nov 2013- nov 2016, mai beneficiază de o prelungire de şefie – primită cadou de la Kovesi – supliment prin delegaţie – la secţia de Combatere a corupţiei în prezent:
    perioada 21 mai 2017- 20 nov 2017.
    Butelia i-a îndeplinit dorinţa cu un desert, deocamdată.

    Dovada: rotirea cadrelor de nădejde. Delegaţia e mama longevităţii celor mai perseverenţi procurori şantajabili de top.

    http://www.pna.ro/numiti_delegati_functii_conducere.xhtml

  • Hai la procurorul şantajabil, neamule!

    Nu vă înghesuiţi, marfă avem destulă în DNA.
    Noi suntem DNA şi vă echivalăm dovada de „ŞANTAJABIL!” cu diploma de bacalaureat judiciar pentru admitere în DNA fără examen. Ca la private, admiteri private.

    Rechizitoriul DNA împotriva lui Dan Radu Ruşanu a fost întocmit de procurorul de caz Marian Gherman şi confirmat de şeful secţiei I-a, Gheorghe Popovici, un procuror adus la Bucureşti de mana dreaptă a lui Koves, pe-atunci la PG (renumitul Valentin Şelaru- implicat în moartea lui Sorin Crivăţ),
    Tot cu morţi şi-a obţinut Ghe. Popovici diploma „SANTAJABIL bun pentru DNA!” prin muşamalizarea a două omoruri la Tulcea.

    „Procurorul Popovici a fost acuzat, de asemenea, că ar fi mușamalizat două crime comise în zona Dunavăț de braconierii. În calitatea sa de procuror criminalist, Popovici nu a realizat constatarea la fața locului a dublului omor dictând din biroul din Tulcea că ar fi fost un banal accident naval, ipoteză infirmată ulterior de expertizele tehnice judiciare independente. Cine credeți că l-a ”salvat” pe Popovici de la răspunderea administrativă și penală în acest imens scandal? Procurorul pe atunci la Parchetul General, acum judecător la Înalta Curte Horia Șelaru! Drept recompensă că a mușamalizat un dosar de dublu omor, Popovici a fost promovat de la Parchetul Tulcea la DNA și în scurt timp a devenit șef Secția I. Mai trebuie spus că Popovici a fost coleg de facultate cu Victor Ponta”

    http://www.flux24.ro/dezvaluiri-explozive-despre-seful-sectiei-de-combatere-a-coruptiei-din-dna-a-musamalizat-doua-crime/

    • Procurorul Georghe Popovici a fost adus la DNA cu trambulina precoce , direct de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, la
      01 nov. 2011.

      • După numai 2 ani, la 20 nov 2013, a fost propus de Kovesi (la jumătate de an de la preluarea conducerii DNA) în funcţia de procuror-şef al secţiei I-a. (mandat de 3 ani până în nov 2016)
        Acum trăieşte şi se munceşte tot în DNA
        Stă la pândă cu ochii pe altă butelie de conducere.

      • După prima arestare din 4 martie 2014, D.R. Ruşanu a contastat la ICCJ – de 3 ori – prelungirea arestării (admisă întâi de CAB, la cererea DNA).
        Aş întreba pentru un vecin.

        Nu-i aşa că judecătorul ICCJ Valentin Şelaru (acelaşi fost procuror DNA Braşoave şi adjunct de Kovesi la PG ) nu a căzut niciodată la respingerea celor 3 contestaţii împotriva prelungiri de arestare?
        Ce coincidenţă! 😀

        PS. Poate ne comunică dl D.R. Ruşanu numele tuturor prelungitoarelor nimerite la cele 6 (şase) filtre din CAB şi ICCJ.

  • Dan Radu Ruşanu a fost tratat la DNA cu mai multe capete de acuzare, toate o apă şi-un pământ:

    – constituirea unui grup infracţional organizat;

    – influenţarea declaraţiilor (11 infracţiuni), aflate în concurs real;

    – favorizarea făptuitorului, în formă continuată (39 acte materiale);

    – folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere în cadrul unei persane juridice fără scop patrimonial, în scopul obţinerii pentru altul de foloase necuvenite.

    – 23.02.2014, reţinut 24 ore de DNA;

    – 24.02.2014 (DNA cere arestarea), primul judecător – Andi Malaliu, Tribunalul Bucureşti – a hotărât să-l lase în libertate.

    Feriţi-vă de instanţele superioare! Acolo bate cel mai tare crivăţul tactic de câmp:
    – 04.03.2014 (contestaţie DNA), al doilea judecător – Mihai Oprescu, Curtea de Apel Bucureşti, decide arestarea preventivă.

    – prelungirile mandatului de arestare s-au dat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

    DNA l-a trmis în judecată după două luni de la arestare. Ce face din om carul cu arestaţi, înaintea boilor din DNA!

    Ar prinde bine la orientare cartea neagră a sistemului judiciar, cu numele procurorilor şi judecătorilor călcaţi de soluţia definitivă.

    Cine prinde ocazia să cadă pe mâinile judecătorului de la CAB, poate face urât:
    „Onorată instanţă, cer recuzarea domnului judecător Mihai Oprescu, întrucât, din admiterea măsurii de arestare peventivă a fostului inculpat achitat, Dan Radu Ruşanu, se desprinde – fără echivoc – concluzia mai mult decât rezonabilă că dl Mihai Oprescu e prost, corupt sau ambele, or eu am dreptul fundamental la un proces echitabil”. 😆

    PS. Imediat după respingerea arestării la primul judecător, la tribunal, un poliţist i-a spus lui Ruşanu că a scăpat fiindcă procuroprii DNA n-au avut timp să intervină.
    Când a fost arestat, după 7 zile, acelaşi poliţist i-a dat lui Ruşanu explicaţia: „Au avut timp să intervină de 7 ori”

    Un uliţistul

  • Crema intelectualităţii specializate în ştiinţele cunoaşterii infinite şi pupatîncur la Kovesi – Cărtărescu şi Aligică – au cu siguranţă scuze rezonabile pentru nesemnificativa scăpare a cazului Ruşanu şi pentru toate celelalte lucrături în aceeaşi notă a normalităţii ala-bala-portocala din DNA.
    Superioritatea lor, tot infinită, le fată numai pretenţii de masculi – de la afja la omega – dominanţi în toate poziţiile şi materiile tratate cu aura lor nediscriminatorie. De la fotbal la tehnica juridică, cunoaşterea ţine tot de-o galerie.
    Pentru ei, orice dosar instrumentat execrabil – în lupta necondiţionată a DNA cu marea corupţie – este oricum în ordine, fie ea şi selectivă sau dovadă certă de neprofesionalism.

    Ăştia nu văd altceva decât prima lor convingere credinciosă; de-aia nu i-ar încerca îndoiala nici dacă li s-ar înfăţişa poba certă a statutului lor de încornoraţi.
    Un asemenea etalon, ori şi-ar băga nevasta în toleranţa admisbilă, 10-20% futaiuri permise cu alţii, ori la judecata asta nu mai contează şi-ar încuraja-o spre libertate tot necondiţionată, ca să nu zic absolută . 😆
    Deh, familie de intelectuali!

    • Stai ca ia Nobelul pt Literatura si mai vb. (Zic de Aligica)

    • La Berlin or mai fi judecători, dar la București sunt din ce în ce mai puțini, iar, dintre acestia, cei mai mulţi sunt obedienţi sistemului, că doar, de, trăim într-o republică a procurorilor !!!
      Dacă la noi se-ntâmpla ceva asemănător cu cazul morarului prusac acesta ar fi fost acuzat de dobândirea frauduloasa2 a acelei mori, ba mai era trimis si la „galere” !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *