cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de miercuri, 16 august 2017

Ce-am văzut eu la Aachen, Liege, Dusseldorf, Köln și Mastricht sfidînd Dictatura ghidurilor

Viaţa călătorului în străinătate, cînd n-a poposit undeva ca să stea dimineaţa cu burta la soare, după-amiaza să facă shopping şi seara să înfulece la un restaurant, e guvernată de ghiduri.
Ghidurile îţi spun ce să vezi și ce trăiri să încerci la cele văzute, unde și ce să cumperi, unde şi ce să mănînci, unde şi cum să stai, ba chiar şi cum să te fereştri de hoţii de buzunare.

O capodoperă în acest sens mi s-a părut, cînd am fost la New York, şi am cumpărat un ghid, volumul New York City din colecţia Oraşul cutare în buzunarul dumneavoastră:
Autorul volumului a prevăzut totul. El a luat în calcul, de exemplu, posibilitatea ca un turist să n-aibă prea mult timp la dispoziţie. Acestuia i se oferă un New York în trei zile pline. Pentru vizitatorii care-şi pot permite să piardă vremea, autorii au meşterit cincisprezece jumătăţi de zi de itinerarii: de la unu la opt pentru tururile de dimineaţă, de la nouă la cincisprezece pentru cele de după-amiază. Fiecare zi a celui ce n-are timp e îndrumată cu o minuţiozitate capabilă să stîrnească invidia fostelor partide comuniste, care-şi făcuseră un stindard din îndrumarea individului pînă-n pînzele albe ale celor mai mici gesturi.

Noua mea călătorie de documentare şi-a avut baza la Aachen, în Germania. Aachen e un oraş la întretăierea a trei ţări:
Germania, Belgia, Olanda.
Graţie Spaţiului Schengen (din care noi nu facem parte), trecerea dintr-un stat într-altul nu numai că nu e o problemă, dar mai mult, are loc fără să-ţi dai seama dacă nu citeşti toate indicatoarele ivite în cale. Profitînd de Spaţiul Schengen, mă pot lăuda că-n vara asta am călătorit în trei ţări:
Germania (Aachen, Dusseldorf, Köln), Belgia (Liege), Olanda (Vass şi Mastricht).

De fiecare dată cînd ajungeam în gară, dădeam fuga la magazinul cu Presă şi cărţi pentru a mă interesa de sectorul cu ghiduri despre localitatea respectivă.
Se înţelege că, pe parcursul călătoriei, m-am supus dictaturii ghidurilor.
Am văzut tot ce mi-au zis ele.
Am fost atent la toate cele semnalate de ele.

Dictatura ghidurilor e cruntă.
Dar, aşa cum Istoria ne-o dovedeşte, chiar şi-n cele mai aspre dictaturi, individul a reuşit să facă şi altceva decît cele ordonate de Regim.
La fel s-a întîmplat şi cu mine în călătoria prin cele trei ţări:
Am reuşit să văd şi altceva decît cele dictate de ghiduri:

Pe 24 septembrie 2017, în Germania, vor avea loc alegeri parlamentare. Deşi mai e o lună şi ceva pînă atunci, competitorii se bat deja în tradiţionalele portrete plantate peste tot.

Din cîte se vede, Ulla Schmidt, candidata SPD din Aachen are parte de un portret mai mare.

 

În piaţa Gării din Köln, kurzii se pregătesc să plece în marş de protest prin oraş.

Am văzut un protest şi la Aachen.

Mă înşel sau, după ce Germania a intrat în conflict deschis cu Turcia, kurzii din Germania şi-au intensificat protestele?

Panou de circulaţie rutieră în Aachen.

Cea mai bună dovadă că de aici poţi ajunge în Belgia sau în Olanda în doi timpi şi trei mişcări.

Stradă din apropierea Rinului, în Vechiul oraş din Dusseldorf.

Vechiul Oraş din Dusseldorf, cu cele 260 de bistrouri, cafenele, restaurante, braserii cu mese de lemn, unde se bea bere neagră, pe o suprafaţă de jumătate de kilometru pătrat e considerat Cel mai mare bar din lume.

B de pe acest tren înveselit de grafitti înseamnă Belgia.

E un tren care face legătura între Aachen (Germania) şi Verviers (Belgia). Trenul aparţine Căilor ferate belgiene. Se ia bilet din gara Aachen de la un automat pe care scrie B, semn că e al Căilor ferate belgiene și banii merg în Belgia. Conductorul e belgian şi vorbeşte franceza.

În fața Casei lui Heinrich Heine, de pe Bolkerstrasse, 53, Dusseldorf se ia masa.

Din cîte se vede, celor trei puțin le pasă că sînt lîngă casa marelui poet.
Spre deosebire de mine, care m-am văzut obligat să-i fotografiez și pe ei, deși n-au nici o legătură cu literatura germană în special și cu literatura în general.

Două afişe împotriva Rasismului de pe faţada Teatrului din Aachen.

Autobuzul 350 face traseul Aachen, staţia Elisenbrunnen (Germania) – Mastricht, Station Perron A (Olanda).

E un autobuz de linie, atît în Germania, cît şi în Olanda.

Turta dulce, denumită Printen, e produsul de fală al Aachenului, vîndut cu precădere de lanţul Nobis.

Am ajuns la Mastricht, în Olanda!
N-a fost nevoie să-mi spună nimeni asta.
Faţă de Aachen bicicleta e aici o prezenţă cotidiană.

Nu, nu e o mamă în carne şi oase. O e statuie din Dusseldorf, unul dintre zbenghiurile oraşului.

Duminică, dimineaţa, Munsterplatz de lîngă Catedrala din Aachen:
Interpretează muzică clasică la instrumente de suflat o formație din Petersburg, Rusia.
Concertul se bucură de mare succes. La sfîrșit se grăbesc să cumpere CD-ul scos la vînzare și mulți ruși.

Zidul de apărare al Mastrichtului, construit în 1229, servește azi și la pierdut timpul în chip tineresc.

Un coș de gunoi friendly în Aachen

Comentarii

2 Responses to Gîndul de miercuri, 16 august 2017

  • Atatea amintiri de calorie te incita sa impartasesti si tu PE ale tale. Eram la Versailles, si MA grabeam PE traseul fantanilor. UN pusti insotit de familie string in gura mare CA trebuie sa se opreasca spectacolul fantanilor. M- am intrebat de ce UN copil de 10 ar dori incetarea unui spectacol magnific, cu ce intreruperea lui ar schimba destinul pamantului. Cu siguranta cu nimic. Dar rautatea unor oameni ar fi satisfacuta. Credeti ca pustiul era rezultatul incrucisarii unui peceneg CU UN cuman? In general astia sunt negri in cerul gurii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *