cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de miercuri, 17 mai 2017

Statul Paralel există şi dă din coadă. Azi: Cum o va albi ancheta Parchetului General pe Codruța Kovesi

Pe 24 aprilie 2017, la cîteva zile după ce liderii Coaliţiei PSD-ALDE anunţaseră declanşarea procedurilor pentru înfiinţarea unei Comisii parlamentare de investigare a suspiciunilor privind rezultatul alegerilor din 2009, Parchetul General a remis presei un Comunicat:

„În cursul zilei de astăzi, 24 aprilie 2017, la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie, a fost înregistrat un dosar penal care s-a constituit ca urmare a informaţiilor făcute publice de către jurnalistul Dan Andronic şi conform cărora există suspiciuni că în procesul electoral din decembrie 2009 s-au implicat unele autorităţi publice şi/sau persoane, altele decît cele prevăzute de lege.

În cauză se efectuează cercetări in rem sub aspectul săvîrşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi de falsificare a documentelor şi evidenţelor electorale.

Pe măsura derulării cercetărilor vom informa opinia publică.”

O prevedere regulamentară deopotrivă absurdă şi diversionistă interzicea Parlamentului să înfiinţeze o Comisie de anchetă pentru investigarea unui caz dacă respectivul se află într-o anchetă penală. Dincolo de încălcarea Constituţiei (Ministerul Public se profila mai puternic decît Parlamentul), prevederea servea Statului Paralel ca soluţie de avarie. Cînd era riscul ca Parlamentul să-şi vîre nasul într-o afacere mafiotă a Statului Paralel, una dintre rotiţele acestui Stat deschidea la iuţeală un Dosar. Din acel moment, aflarea Adevărului era moartă înainte de a se naşte. Sub pretextul de tip securistic al secretului, opiniei publice i se răpea dreptul legitim de a afla fie şi o respiraţie din mersul anchetei. Dacă nu era prelungită pînă la Judecata de Apoi, afacerea Parchetului se încheia cu un mare şi răsunător NUP. Un fel de uşă trîntită în nas Adevărului.

Comunicatul Parchetului din 24 aprilie 2017 a făcut publică o nouă intervenţie brutală, făcută de-al dracului (Noua Securitate practică intimidarea pe scară largă), a Statului Paralel în desfăşurarea vieţii minim democratice din România. Deschiderea anchetei apărea oricărui om normal, scutit de năravul patimii politice, drept o intervenţie miliţienească pentru a bloca procesul de înfiinţare a anchetei parlamentare.

Despre acest Cioclu al oricărei investigaţii care e Augustin Lazăr am mai scris.
Trucul folosit în procesul de înmormîntare fără jeluitoare a dosarelor complicate e simplu. Ancheta străbate un timp deşertul iluziei Fă-te că lucrezi! Pe surse, după consumarea momentului, presa e informată că la Parchet a fost convocat X şi Y. E vorba de convocări pe şest, altfel există riscul ca presa să fie la scara Parchetului General şi să-l ia cu asalt pe cel convocat. Cine ştie ce mai spune asediatul sau asediata încît să dea în gît ancheta?!

La fel s-a întîmplat şi cu dosarul penal deschis in rem. După consumarea faptului, s-a aflat c-au fost convocaţi Gabriel Oprea, Nicolae Onţanu, Dan Andronic. Codruţa Kovesi a fost convocată? Răspunsul n-are importanţă. A se afla, fie şi pe surse, că noua Elena Ceauşescu a fost convocată în faţa unui procuror, fie el şi cu sabia de Arhanghel, ar trece drept un atentat la unitatea şi integritatea României. Tare mă tem că răspunsul nu-l vom afla decît peste decenii, cînd boala şi bătrîneţea o vor obliga pe Codruţa Kovesi să se ridice, în fine, din capul mesei cu baclavale.

Cînd cade prin redacţii vestea unei anchete penale, mai ales de răsunetul celei despre alegerile din 2009, toată lumea se întreabă:
Pentru ce infracţiuni s-a deschis dosarul?

Deoarece întrebării acesteia primul Comunicat nu-i dădea un răspuns, pe 27 aprilie 2017 s-a ivit în spaţiul nostru public un al doilea Comunicat:

„Ca urmare a ştirilor apărute în mass-media, în cursul zilei de astăzi, cu privire la dosarul avînd ca obiect procesul electoral din decembrie 2009, Biroul de informare şi relaţii publice din Cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să facă următoarele precizări:

Prin comunicatul din data de 24 aprilie 2017, am adus la cunoştinţa opiniei publice faptul că procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au început urmărirea penală in rem sub aspectul săvîrşirii infracţiunilor de abuz în serviciu prev. De art. 297 alin. 1 cu aplicarea art. 5 din Codul penal (art. 248 rap. la art. 248 indice 1 din vechiul Cod penal), şi falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale, prev. de art. 391 alin. 3 şi 4 din Codul penal cu aplic. art. 5 Cod penal (fost art. 62 alin. 3 şi 4 din legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, modificată şi republicată) în dosarul menţionat anterior.”

Aşadar, ca urmare a informaţiilor făcute publice de către jurnalistul Dan Andronic, ancheta penală, in rem, suspectează că în seara de 6 decembrie 2009, la aşa-zisa Cină de la Gabriel Oprea, s-au comis infracţiunile de abuz în serviciu şi folosirea documentelor şi evidenţelor electorale.
Spun, în seara de 6 decembrie 2009, deoarece lectura, relectura, ba chiar şi re-relectura episodului X din Serialul lui Dan Andronic, Noi suntem statul! descoperă iar și iar că autorul se referă numai şi numai la ce făceau şi ce ziceau cîteva persoane publice – George Maior, Florian Coldea, Codruţa Kovesi – în biroul politicianului Gabriel Oprea. Avînd în vedere ceea ce critica literară ar spune despre un roman clasic, adică locul, timpul şi personajele acţiunii, infracţiunile suspectate de Parchet s-au petrecut în seara lui 6 decembrie 2009, după încheierea urnelor, în locul precis numit biroul lui Gabriel Oprea de acasă şi au fost comise doar de cei prezenţi la aşa-zisa Cină.

Reuniunea despre care povesteşte Dan Andronic nu conţine nici un indiciu pentru deschiderea unei anchete penale şi, cu atît mai puţin, una privind infracţiunile de abuz în serviciu şi falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale. Comunicatul din 27 aprilie 2017 al Parchetului, ca şi informaţiile obţinute de mine pe surse despre anchetă, arată că dosarul in rem, deschis de Parchetul General, vizează procesul electoral de pînă la închiderea urnelor.
Dar repet, nicăieri în text, Dan Andronic nu oferă vreun indiciu că persoanele strînse la Gabriel Oprea fraudau desfăşurarea alegerilor.

Nu numai atît.
Atît în text, cît şi ulterior, în numeroase intervenţii, Dan Andronic a precizat că dezvăluirile sale ţintesc ce s-a întîmplat în săptămîna 7 – 14 decembrie 2017, cînd Statul Paralel a blocat acţiunile legale ale PSD de contestare a alegerilor, şi nu ceea ce s-a întîmplat pe parcursul zilei.
În dispreţul acestui Adevăr, Comisia Parlamentară de anchetă a deturnat dezvăluirile lui Dan Andronic pentru a relua acuzaţiile PSD în 7 decembrie 2009 privind fraudarea alegerilor de către PDL.

Despre iresponsabilitatea ca o Comisie cu acest obiectiv să poată descoperi ceva am mai scris.
Nu pune nimeni la îndoială că această Comisie a fost înfiinţată nu pentru aflarea Adevărului, ci pentru a crea bolte de artificii electorale. Fiind vorba de un gest politic, deschiderea anchetei parlamentare pentru fraudarea alegerilor prin deturnarea dezvăluirilor lui Dan Andronic n-are nimic ilegal.

Altfel stau lucrurile în cazul deschiderii Dosarului penal in rem de către Parchetul General.
Aşa cum s-a văzut, dezvăluirile lui Dan Andronic, invocate expresis verbis ca temei pentru deschiderea Dosarului, nu dau nici un indiciu că persoanele de la Gabriel Oprea ar fi comis infracţiunea de abuz în serviciu şi de falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale pe parcursul zilei de 6 decembrie 2009.
Dacă, la o adică, printr-un efort sofistic supraomenesc, i-ai putea suspecta pe George Maior şi Florian Coldea că în timpul zilei s-au implicat în fraudarea alegerilor de către PSD, în cazul Codruţei Kovesi, la vremea respectivă, procuror general al Republicii, nici în vis nu ai putea face asta.
Ca să deschizi un dosar penal fie şi in rem în legătură cu întîlnirea din seara lui 6 decembrie 2009, trebuie să ai indicii.
Indicii rezonabile, cum glăsuieşte Codul Penal, în varianta sa nou-nouţă.

Ce indicii a avut Parchetul General pentru a da un caracter penal unor fapte care ar fi de sancţionat cel mult sub aspect moral?
Nici unul.
În aceste condiţii, acţiunea Parchetului General e un abuz fără margini. Una dintre acţiunile instituţiilor de forţă din România Statului represiv, prin care se deschid dosare penale din nimic.

Aparent, deschiderea dosarelor reprezintă un abuz faţă de Codruţa Kovesi, teoretic suspectată de abuz în serviciu şi falsificarea documentelor electorale.
În realitate, asistăm la albirea Codruţei Kovesi şi din alte intervenţii ale procurorilor.
Deschiderea unui dosar numai şi numai pentru a fi închis cu NUP.
E greu de crezut că dosarul in rem al Parchetului se poate transforma în dosar vizînd persoane.
Şi nu numai pentru că Augustin Lazăr e un scutier pe cale de a fi pensionat al Cavalerei Codruţa Kovesi, ci şi pentru că dosarul a fost deschis tocmai pentru a putea fi închis cu aplauze.
Dosarul in rem are toate şansele să se încheie cu NUP (pe motiv că fapta nu există) înainte cu mult ca lucrările Comisiei să se încheie.

Pentru Comisie, anunţul că Parchetul, presupus riguros, a constatat că faptele nu există, va fi o lovitură de imagine mortală.
Exact ceea ce a urmărit Statul paralel prin implicarea Parchetului General într-un caz fără nici o legătură cu penalul.

Comentarii

19 Responses to Gîndul de miercuri, 17 mai 2017

  • Si iata cum Doamna Firea devine Mesterul Manole.

    • Si iata cum unul ca Dan Andronic- care-si folostste ziarul pe post de scut anti-penal, ar putea sa devina salvatorul “corectitudinii politice” in Romania? Mercenariatul face dreptate in Romania. Apropos, cum va fi “albit” Andronic de multele acuzatzii, asta o stiu doar telefoanele la instantze..?

      • 😛

        Gica Soveja, esti atat de bou incat in India te-ar declara aia animal sfant si ai avea dreptul sa treci toate strazile pe roshu la semafor. Prapaditule, da tu atatia ani nu ai realizat ca esti doar o minge de tenis intre jucatorii cu rachete pe care ii pupi in cur? 💡

  • Măscăriciul Lazăr aşteaptă să sară la fel cu ancheta, dacă se mai înghesuie o comisie parlamentară pentru arhiva SIPA-DGPA. Deja se anunţă de lucru consistent la comisia de furat din arhivă – cu titlu de inventar 😀 – comisie constituită cu material clientului Chiuariu, ticsită cu ieşeni – colegi, prieteni şi alte fiţe aduse pentru scântei, cum fu temerara de la Iaşi: Iulia Scântei (cea dintâi consiliera de-a drepta lui Chiuariu, trimisă apoi în misiune la arhiva SIPA)
    Şeful de comisie la furat din arhivă se numeşte Marius Iosif – adus tot de la Iaşi, fost coleg cu Ciuariu la absolvirea dreptului particular “Petre Andrei”, ambii numai cu licenţele trase de la Univ. statală “A.I. Cuza”- licenţe asistate de moaşa liberală Tudorel Toader. 😀 (TT-omul care aduce ploaia de lumini ale desecretizării)
    Marius Iosif a prins două titularizări şi o căruţă de bani porecliţi “stimulente prntru merite deosebite călare pe SIPA”
    1. Sef comisie de furt la inventar SIPA.
    2. Director la Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) începând cu de la data de … când au început să duduie economia… şi camerele de supraveghere de la arhiva SIPA: 1 septembrie 2007. 🙂
    Arhiva îl aştepta pe Marius Iosif nerăbdătoare, cu ochii pe oglindă 😀 , gata de aranjat, dornică s-o mai ia o dată spălată şi fardată, atunci când erau numai ei doi, Arhiva şi Iosif, Arhiva lui Iosif, singurei în noapte, ca doi porumbei voiajori… cu dosarele pregătite de dus, atarnate la gât pentru transport curier.

    Vă dau două mici fragmente (sursele acuşica)

    “Tiberiu Ungureanu, şeful spionilor, a fost prost dirijat şi s-a aruncat ‘pe fentă’. Nu are nici experienţă, nici cunoştinţe de specialitate. În mod normal n-ar trebui să facă mare brânză cu tot cu marile lui secrete şi scotociri de arhive SIPA”.

    “Aşa se face că a fost numită o comisie prezidată de acelaşi Marius Iosif, posesor de sigiliu şi chei de acces. Pretenu’ lui Q-aru îşi petrecea singurel, fără martori, ore întregi în arhiva aflată, ce surpriză, după uşa cu oglinizi unde-şi duce traiul liniştit Tiberiu Ungureanu”.

    Predoiu, Cătălin Predoiu, după preluarea mandatului de MJ, a luat cunoştinţă de activitatea dubioasă a membrilor comisiei Chiuariu – răsplătiţi regeşte cu premii care au generat suspiciuni şi scandal legate de traba lor la SIPA, inclusiv în conferinţa de presă coordonată de Predoiu – simpozion comic cu tema “Batista pe ţambal liberal” – unde s-a înclinat cu respect în faţa enormităţilor financiare donate de Chiuariu în folosul Comisiei ieşenilor infiltraţi în arhiva SIPA.

    Citez din presa vremii (2008):

    Chiuariu a acordat stimulente de 4.500 de RON lunar pentru cei 5 membri scotocitori de arhiva si pentru cei 2 secretari de comisie. Care sa fie motivul? Să fie importanţa misiunii? Poate. Scormonirea prin arhivele SIPA era importanta pentru Chiuariu si comp., dar cei 10.000 de Euro cheltuititi lunar pentru stimularea celor implicati au o motivatie clara. Tacerea costa.

    “Informat fiind, acum cateva luni, de aceste ilegalitati, Ministerul Justitiei s-a disculpat facand referire la ordinele prin care au fost premiati toti angajatii ministerului. A ascuns faptul ca Iulia Scintei si altii ca dansa primeau si alte stimulente. Printre acestia Marius Iosif e de remarcat cu cei 4.500 RON lunar, care se adaugau la salariul de 21.800 RON”.

  • 28 sept 2008 (Predoiu MJ):
    “Ministrul Justiţiei complictate cumpărată cu stimulente”

    “Astazi am primit, prin amabilitatea unor colegi, doua documente foarte interesante (pentru vizualizare Stimulente MJ 1, Stimulente MJ 2). Ordine ale fostului ministru al justitiei, Tudor Chiuariu, prin care acesta isi stimula lunar consilierii personali si directorii apropiati. Am selectat, pentru exemplificare, cateva ordine privitoare la cei care au fost numiti comisia de inventariere a arhivei SIPA”.

    “Mai precis, angajaţi din aparatul MJ au primit 1546 de stimulente în valoare totală de 2.792.756 RON. Aşadar, în medie, fiecare din aceste stimulente are o valoare de 1806 RON. Avand în vedere că Ministerul Justiţiei are, teoretic – conform HG 83/2005 cu mofidificari, circa 400 de angajaţi, rezultă o sumă totală de aproximativ 6300 RON pe cap de om – timp în care s-au primit şi salarii cu adaos de premii lunare!
    Pentru comparaţie, vedem că în timpul ministeriatului Macovei suma totală a fost de circa 3 ori mai mică (1.141.320 RON pentru 1 an şi 3 luni), aproape egală cu suma pe care Chiuariu a acordat-o ca stimulente numai în luna decembrie 2007 (1.049.739 RON)” (Sursa, 12 mai 2008, (Predoiu MJ) “Ministrul Justiţiei la Gala premiilor Chiuariu” 😀 )

    http://penifest.blogspot.ro/2008/09/ministerul-justitiei-tacere-cumparata.html

  • Aici se află banii şi comisia dumnneavoastă! 🙂
    Trupa Fenechiu! Relu Fenechiu, prietenul lui Tudorel Toader. 🙂
    Ultimul pe listă – frate, frate, tot de la Iaşi, dar numai consilierul prezidenţial să fie pe bani? 🙂

    “Între aprilie 2007 şi mai 2008, Iulia Scântei a încasat din leafă şi stimulente aproape 187.000 de lei, adică 52.000 de euro net, conform declaraţiei de avere. Scântei e din Iaşi şi a fost colegă de catedră la Facultatea de Drept cu Tudor Chiuariu. Alţi prieteni de-ai lui Chiuariu aduşi în minister pe post de consilieri personali sunt Bogdan Găurean, Horia Georgescu, Marius Iosif, Constantin Zaharia, Mihnea Iuoraş, Andreea Istrati, Dan Diaconescu, Simona Spinaru, Ionuţ Ciobanu, Luana Moilat, Viorica Roşca, Alexandru Moraru. Aceştia erau premiaţi lunar cu sume cuprinse între 2.500 şi 4.500 de lei”.

    Atenţie, se lucrează!? “în lucru” (George Lăcătuşu-Cotidianul)

    “Horia Georgescu, Marius Iosif şi Laura Scântei au fost răsplătiţi cu câte 4.500 de lei timp de câteva luni, pentru că au fost numiţi de către Chiuariu membri în Comisia de inventariere a arhivelor şi documentelor în lucru aparţinând Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie (fostă SIPA). Anul trecut, de Ziua Justiţiei, Chiuariu a golit fondul de premiere al instituţiei. Şefa lui de cabinet, Catrinel Florescu, a primit un stimulent de 6.400 de lei”.

    29 sept 2008 (George Lăcătuşu-Cotidianul)
    “Predoiu înfrânt de primele discreţionare ale lui Chiuariu” (preluat de penifest.blogspot)

    http://penifest.blogspot.ro/2008/09/cotidianul-predoiu-infrint-de-primele.html

  • – În 2007, SRI şi-a pus lupul din dotare (Rasirom) paznic la oile arhivei SIPA. Cu camerele ascunse la vedere.
    – SRI ne traduce azi (pe scurt); “N-avem nicio altă implicare decît cu lupul nostru, aliatul vostru”
    – “Suprvegherea” intrării în arhivă, cu camerele, înseamnă de fapt artă cinematografică. 🙂 Adică “Noi regizăm, noi turnăm, noi montăm, iar copiii noştri văd non-stop acest film de desemne animate: SIPA e cu noi”

    Regizorul de montaj:
    – Numai cine intră poate ieşi din arhivă.
    – Ura, ura! strigă ceata distribuită de la Iaşi. 😀

    Regizorul se sunet:
    – Cine-i prostul dispus să asculte non-stop cum nu intră şi nu iese nimeni în/din arhiva noastră din ANP?
    – Eu, eu, eu! strigă ceata de actori.
    Regizorul de imagine:
    – Tot non-stop e de văzut. Aceeaşi imagine ca-n filme. Cine nu intră nu se vede. Cine intră are voie. Să te tot uiţi la înregistrări: şi-n reluare şi cu banii luaţi. Copiilor le plac şi desenele neanimate.

  • În avanpremieră, supraveghere prin artă… cinematografica pentru copii înseamnă:
    -Te uiţi şi uiţi! Adica uiţi pentru ce te uiţi cu camera!

    Tot pentru copii, prima măsură luată de trupa de la Iaşi în arhiva SIPA din incinta ANP:
    – Sârba sigilării copiatorului ultraperformant, dotat cu tonomat muzical cu memorie: reţine numărul de pagini copiate, dar nu reţine cine copiază înainte de sigilare în ritm de cântec, joc şi voie bună la intrare, ca la ieşire.

    – Am intrat cu cartela şi-am ieşit cu idei noi de şantaj numărate. Poftim inventar!

    – Bulă, de ce spune Predoiu că în mandatul lui nu s-a deschis uşa de la arhiva SIPA din incinta ANP?
    – Au tras de uşă, dar nu s-a deschis. Se înţepenise. Au chemat dulgherul de la Rasirom şi gata. Între timp Predoiu a plecat cu alte treburi murdare şi d-aia n-a mai văzut intrarea cu alai.

    – Numai cine iese poate fi înregistrat la o primă intrare pe-o poartă cu portar la o curte sau cu ofiţer de serviciu la primire în clădirea cu arhiva?
    – În principiu, da. 🙂

    – Cine spune că inventarierea exclude furtul din arhivă?
    – În principiu, nimeni. Numeri ce furi. Gogoşarii au mărimi diverse. 🙂 Unora nici nu le place să le strângă gogaşarii.

  • – Ce înseamnă desecretizarea arhivei SIPA?
    – Ce nu-i de văzut rămâne de nevăzut, iar ce-i de văzut în mâna celor pensionaţi – ca dovezi ale muncii uitate în arhivă – se va vedea în valoarea pensiei (re)calculate.
    – Şi-atunci, pentru cine şi de ce se consideră o măsură îmbucurătoare?
    – Pentru pensionarii trecători pe la SIPA-DGPA şi au de ce. În rest, nu ştiu de ce 🙂 şi nici pentru cine bat clopotele, de frică.

  • – Inventariezi şi câştigi!
    – Ce şi cât?
    – O trambulină profesională. Cât mai sus. 😀

  • – Unde aţi mai văzut o comisie de interes naţional fără participarea interpuşilor infiltraţi de SRI, aşa cum a fost, şi probabil va mai fi, comisia pentru scormonirea arhivei SIPA?
    – Unde interesul e mai mic, membrii SRI din comisie pleacă acasă, iar în ziua următoare scormonesc în alte dosare. 😀

  • – Ca ce chestie SRI e-n toate, în cele ce sunt şi-n cele ce mâine ne fac din nou să ne întrebăm, ca ce chestie?
    – Ca sarea în bucate. 😀

    • – Chiar nu ştim nicio bucată fără sare?
      – Ştiu, dar e tot cu SRI: 🙂
      “Au înnebunit salcâmii,
      Dar şi lupul e aproape”

  • Hotnews-ora 13:48.
    “DIICOT a deschis dosar penal in urma plangerii judecatorului Cristi Danilet privind arhiva SIPA”

    E tare deştept Dănileţ, ăsta;
    Iniţial s-a apărat în faţa acuzaţiilor lansatre de Dan Andronic (şi, în general, eu cred în nevinovăţia lui; am spus de ce), adică mă aşteptam să-l cheme direct în judecată pentru calomnie, dar acum văd că a luat-o razna, pe altă cale, plîngere la Parchetul General (DIICOT):

    Plangerea judecatorului Cristi Danilet impotriva lui Dan Andronic, pe care il acuza de “detinerea sau dezvaluirea nelegala a unor informatii din arhiva SIPA”

    Ca să-l acuzi pe Dan Andronic de “deţinere şi dezvăluire” înseamnă că Danileţ ori recunoaşte adevărului din informaţiile lansate de deţinătorul secretelor de nedestinat publicităţii , ori înţelege 😀 că prima demonstraţie necesară şi insuficientă – nu spun cine o va face, persoană importantă 🙂 – va fi adevărul afirmat de Andronic, cu ce?
    Cu partea din arhivă – trântită pe masa judecătorilor – ca probă. Asta ar însemna să fie răscolită arhiva, până când se confirmă adevrărul spus de Dan Andronic, cum ar fi, de ex, legate de cele 3000 de dosare.

    “In sesizarea adresata procurorului general, el face referire la faptele dezvaluite in articolul aparut in Evenimentul zilei, cu privire la 3000 de dosare din arhiva SIPA”.

    Foarte bine! Să curgă întâi cele 3000 de dosare de la SIPA la judecător (prin intermediul procurorului de caz), altfel lipseşte din episodul XV al serialului din Evz informaţia interzisă. Una din acele informaţii secret, de nedivulgat, care fac obiectul plângerii şi va forma obiectul rechizitoriului în dosarul penal trimis la instanţă. Altfel se sparge unul din capete… (de acuzare), iar dosarul DIICOT se goleşte de conţinut, de probe, precum capul plângerii, Dănileţ.
    Pe de altă parte, acelaşi Dănileţ se opune opune desecretiyării arhivei SIPA, îl roagă pe MJ Tudorel Toader să nu-i facă vreo figură prin desecretizare- uau! – nu cumva să aibă cu ce să probeze acuzaţiile formulate în propria lui plângere?
    Aşa ceva… e cel puţin bumerang de făcut demonstraţii sub cupola circului. 🙂

    PS.
    Să răscolim în arhiva SIPA, pentru confirmarea adevărului scris de Dan Andronic şi care, în acelaşi timp, motivează plângerea judecătorului glumeţ Cristi Dănileţ!
    Pentru aflarea adevărului, merită încercarea! 🙂

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21771276-diicot-deschis-dosar-penal-urma-plangerii-judecatorului-cristi-danilet-privind-arhiva-sipa.htm

    • Asta a scris şi spus Dan Andronic:
      “Arhiva SIPA avea 3.000 de dosare despre procurori şi judecători.”
      (Reţineţi: “avea”!)

      Începe numărătoarea:
      – Onorată instanţă, jucăm cu cărţile pe masă şi numărăm dosarele aduse în faţa dv, după ce le-am găsit cu greu, în 6 luni de căutări, dar l-am învins pe pârâciosul Andronic: 1,2,3,… 2949, 2950…
      Lipsesc 50, Andronic nu a divulgat nicio informaţie secretă; ori a dat cu presupusul, ori ne mai daţi un termen de un an să căutăm, până găsim – pe unde a ajuns – diferenţa. Cerem să admiteţi proba orbecăitului. 🙂

      După un an, procurorul de şedinţă:
      – Onorată instanţă, l-am prins pe Andronic cu minciuna. Nu avea informaţii corecte. Am mai găsit numai 10 dosare furate de SRI. 🙂
      Partea nevătămată, Dănileţ:
      – Onorată instanţă, merg în altă parte, la calomnie.
      – Unde?
      – La ambasadorul SUA. 🙂

  • Și ziceți că arhivele SIPA și informații din arhive ar fi fost folosite în scop politic deși au fost declarate sigilate ?
    Realizați totuși ce “fond documentar” s-ar gåsi în acele arhive, pe care ca un pasionat al arhivelor ce sunteți l-ați putea cerceta ?
    Sunt totuși câteva personaje publice ce se arată “oarecum deranjate” de subiect, așa cum s-ar putea zice despre domnul Dănileț care ar fi văzut din conținutul arhivelor, domnul Tăriceanu care era prim ministru în vremea sigilării arhivelor ?
    Cum ați aprecia dumneavoastră ,din poziția persoanei pasionată de cercetarea prin arhive ,atitudinile celor menționați anterior ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *