Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Gîndul de miercuri, 19 aprilie 2017

Prinderea Fugarului Sebastian Ghiță curge în favoarea PSD

Reţinerii lui Sebastian Ghiţă la Belgrad, devenită, vineri, 14 aprilie 2017, reţinere mai întîi şi capturare mai apoi, dînd curs năravului presei noastre de supralicitare a fleacului, i s-au găsit imediat numeroase semnificaţii. Chiar dacă atmosfera de carte poştală tipărită de BOR care a fost şi va fi Sărbătoarea Paştelui a pus la grea încercare mintea limpede a cetăţenilor, totuşi, aceste semnificaţii au fost expuse pe site-uri şi la televiziunile de ştiri.
Mai toate pot fi așezate sub întrebarea mult îndrăgită de presa noastră dependentă mortal de cantitatea de clickuri:
Cine tremură după capturarea lui Sebastian Ghiţă?

Spre deosebire de alte numeroase fapte din ultimii ani, deşi răsunătoare, reţinerea fugarului Sebastian Ghiţă n-a beneficiat de semnificări politice şi, lucru chiar ciudat, n-a fost temei de polemici între partide, între Putere şi Opoziţie sau măcar între galeriile de chibiţi din presă.
Eu însă cred că, deşi mult mai puţin politizat ca altădată, evenimentul a avut măcar implicaţii politice în România de după alegerile din 2016.

Vineri spre sîmbătă postam pe cristoiublog.ro între alte gînduri provocate de anunţul MAI şi acesta:

„N-a remarcat nimeni pînă acum.
Aşa-zisa capturare a lui Sebastian Ghiţă curge în favoarea ministerului de Interne PSD-ist, a ministrei Carmen Dan şi prin asta a guvernului PSD-ALDE. Iată – se va spune – ministerul a reuşit să-l captureze pe celebrul fugar, fără angajamentele publice ale preşedintelui, fără celulă de criză condusă de SRI, fără tărăboi mediatic. De la fuga lui Ghiţă Codruţa Kovesi a ţinut să folosească faptul că fugarul nu era prins printr-o campanie de sugerare perversă că ministerul de Interne, condus de o PSD-istă, se face că-l caută.
Prin anunţul privind prinderea prezentată drept capturare, Carmen Dan i-a dat şah Codruţei Kovesi.”

Prea marea apropiere de moment, instalarea iminentă a cîntărilor popeşti pe nas în întreaga presă au făcut să nu mă pot explica vineri noaptea.
O fac acum.

Deşi lider al PRU, teoretic formaţiune adversară a PSD şi amic de-al lui Victor Ponta, practic concurent al lui Liviu Dragnea, Sebastian Ghiţă a trecut, pe parcursul lui 2016, anul dosarelor emise de DNA Ploieşti în cascadă, drept un om al PSD. La această impresie a contribuit şi orientarea pregnant anti-Guvernul tehnocrat a României Tv, post aparţinînd lui Sebastian Ghiţă, unul dintre ultimii moguli din România postdecembristă.

Sebastian Ghiţă a dispărut în noaptea de luni, 19 decembrie 2016 spre marţi, 20 decembrie 2016.
În astfel de cazuri sunt căutaţi imediat responsabilii de afacere, de regulă, printre factorii politici. Fuga lui Sebastian Ghiţă s-a nimerit însă în plină perioadă de trecere de la o guvernare la alta. Desigur, la Ministerul de interne se afla un tehnocrat. Iminenţa formării unui nou Guvern, absenţa unor măsuri de supraveghere legală, atmosfera, şi ea de carte poştală semănătoristă, a Crăciunului, au împins în plan secund polemicile legate de întrebarea Cine e de vină?

Cu toate acestea, mai ales după prima casetă difuzată (în seara lui 28 decembrie 2016) s-a adîncit pe scena publică ipostaza lui Sebastian Ghiţă de om al PSD. Mai ales că în prima dezvăluire, Sebastian Ghiţă l-a înfăţişat pe Liviu Dragnea drept victimă a DNA-ului, „instrumentul folosit de mai marii zilei şi de către interesele străine pentru a zdrobi votul românilor”.

Investirea Guvernului PSD-ALDE pe 4 ianuarie 2017 a adus la Ministerul de Interne un lider PSD – Carmen Dan – persoană înfăţişată de toată presa drept unul dintre instrumentele oarbe ale lui Liviu Dragnea.

După fuga lui Sebastian Ghiţă s-a ivit în spaţiul public o nouă chestiune palpitantă:
Prinderea Fugarului.

Indiscutabil, din clipa formării noului Guvern responsabilitatea actului a revenit Ministerului de Intern condus de Carmen Dan. Deşi Ministerul de Interne nu era sub autoritatea PSD în clipa fugii, Laura Codruţa Kovesi a declanşat, începînd cu 9 ianuarie 2017, o campanie menită a sugera că Ministerul de Interne PSD l-a lăsat să scape pe Sebastian Ghiţă şi, mai mult, că nu întreprinde nimic ca să-l prindă. Pe 9 ianuarie 2017, Codruţa Kovesi declara:

„În acest dosar noi am dispus măsura controlului judiciar şi am instituit obligaţia de a nu părăsi ţara. Totodată, am dispus efectuarea unei supravegheri operative, pe care dumneavoastră ştiţi că se numeşte filaj, către Poliţia Română. (…) Toate aceste măsuri trebuiau implementate şi aduse la îndeplinire de către structurile Ministerului de Interne. Cred că răspunsul în acest moment trebuie să îl dea Ministerul de Interne – cum a reuşit să scape de filaj, cum a reuşit să se ascundă”.

Desigur, prin Minister de Interne se înţelegea Ministerul din 21 decembrie 2016.
Şefa DNA a evitat să se pronunţe pînă pe 9 ianuarie 2017, la 5 zile de la instalarea Guvernului PSD-ALDE, asupra responsabilităţii pentru fuga lui Sebastian Ghiţă. La 9 ianuarie 2017, prin Minister de Interne se înţelegea însă Ministerul PSD-ist. Acuzaţiile au fost reluate şi în 17 ianuarie 2017. Şi de data asta, profitînd de faptul că reporterul Digi Tv, televiziunea Binomului SRI-DNA, nu i-a atras atenţia că-i vorba de ministerul de pe vremea lui Dacian Cioloş, Codruţa Kovesi a continuat campania de acuzare a PSD în chestiunea Sebastian Ghiţă:

„Înainte de dispariţia acestuia, procurorii de la Serviciul Teritorial Ploieşti (…) au dispus anumite măsuri de supraveghere operativă, ceea ce în limbajul obişnuit se numeşte filaj. După decizia Curţii Constituţionale (…), această activitate a fost pusă în aplicare cu structurile Ministerului de Interne. În mod cu totul surprinzător (…), am fost anunţaţi că inculpatul Sebastian Ghiţă a dispărut. Cel puţin de cînd conduc DNA, este pentru prima dată cînd un inculpat care este pe această măsură a filajului dispare aşa, pur şi simplu, şi nu mai poate fi găsit. (…)

Asta ar fi una dintre probleme, a dispărut de sub filaj. Dar o altă problemă, care mie mi se pare gravă, este aceea că persoanele care executau această activitate nu au informat de îndată procurorul cu privire la dispariţia lui Sebastian Ghiţă. Această dispariţie a fost raportată procurorului abia a doua zi, după-amiază. (…) Foarte multe ore, cred că 16 ore. (…) O să vedem dacă este ilegal sau nu, cred că în primul rînd Poliţia Română trebuie să răspundă la această întrebare. (…) Şi-au făcut treaba şi Ghiţă a dispărut.”

Codruţa Kovesi a fost vîrful de lance al campaniei de acuzare a Ministerului de Interne PSD că a favorizat fuga lui Sebastian Ghiţă şi că, acum, doar se face că-l prinde. Presa Binomului SRI-DNA a declanşat o campanie de intoxicări menite a sugera că Sebastian Ghiţă nu numai că dinandins nu era găsit, dar mai mult, că e în strînsă legătură cu liderii PSD.

Intensitatea campaniei a făcut-o pe Carmen Dan să reacţioneze pe 10 aprilie 2017, într-un interviu la Antena 3:

„Doamna Kovesi ştie foarte bine ce trebuie să ştie despre acel dosar şi nu ştiu de ce tot direcţionează către Poliţie. Poliţiştii nu fac verificări în dosar fără să ştie procurorul. Poliţia nu acţionează independent în acest dosar. Procurorul este cel care dispune măsurile. (…)

Cred că ar trebui s-o întrebăm pe doamna procuror-şef de ce face aceste afirmaţii. Eu vă spun că în calitate de ministru nu am acces la dosarul penal care este instrumentat de procuror. Dînsa, însă, cred că poate obţine toate informaţiile pe care, potrivit competenţelor, le poate pune la dispoziţie procurorul de caz. El este cel care dispune măsuri pentru poliţiştii care lucrează în dosar şi asta ştie doamna procuror şef foarte bine”.

Vineri, 15 aprilie 2017, a venit anunţul prinderii lui Sebastian Ghiţă. Deşi n-a făcut tărăboi pe seama victoriei, Carmen Dan a profitat de moment pentru o straşnică expunere mediatică.
Prinderea Fugarului Sebastian Ghiţă curge în favoarea PSD.
Nu numai pentru că Ministerul de Interne a dovedit că s-a ocupat de prindere, dar şi pentru că, acum, întreaga presă vede în momentul de la Belgrad un nou impuls dat dezvăluirilor menite a o prăbuşi pe Codruţa Kovesi, duşmanca PSD.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

39 comentarii pentru articolul „Gîndul de miercuri, 19 aprilie 2017”

  • Mare noroc avem ca serios(!?) ramane la subsol 🙂

  • – Bulă, cum se manifestă şi se cuantifică profesionalimul instituţiilor pornite pe urmele lui Ghiţă?
    – Harul mână-n mână cu fugarul. 😀 😆 👿

  • Poartă-te frumos cu copiii tăi! Ei îţi vor alege azilul. 😀

  • Ştiri pe surse :
    „Un complet al Curţii de Apel Ploieşti a constatat, marţi, în cadrul unei şedinţe în Cameră de Consiliu că se îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru extrădarea în România a fostului deputat Sebastian Ghiţă”

    Săraca justiţie românească are impresia că mai contează părerea ei în ecuaţia cu două necunoscute: şi cu faţă de curvă şi cu credibilitatea luată. 😀

    • Justiţia românească şi-a dat arama pe faţă şi foc la valiză de când a dispus arestarea în lipsă într-un dosar încropit la repezeală – după dispariţia lui Ghiţă – pentru presupuse fapte penale ţinute la naftalină din 2007 încoace. Arestarea preventivă pentru ce? Pentru că fugise deja… din cauza bubelor din 2007 încoace, după cum are chef DNA. Ce frumos!
      Asta-i justiţie cum sunt eu Papa din Carpaţi.

      • – Bulă, ce poate să construiască sau să obţină justiţia românească, cu un asemenea material săditor în DNA de ultimă făcătură urgentă?
        – Un azil pentru Ghiţă.

  • Victor Ciutacu, nu uita să-i spui lui Ghiţă că s-a prins tot prostu’ de înţelegerea dintre el şi partea românească, dacă va susţine aceeaşi versiune de abureală, îndrugată de Carmen Dan şi divizia de presă SRI-DNA.

  • Concurs de interviuri la Sinteza zilei noaptea

    Marian Vanghelie, acum 7 zile:
    – „L-ați căutat pe ministrul Oprea un pic, să-l vedeți la față?…domnul Gabriel Oprea, zice că domnul Maior l-a drogat. Căutați-l să nu îmi zică mie, e bine să vă zică dumneavoastră”.

    Gabriel Oprea, mâine:
    – L-ați căutat pe Vanghelie un pic, să-l vedeți la față?… nu mai zice nimic de mine , zice tot de domnul Maior, că şi pe el l-a drogat. Căutați-l, că nu vă mai zice nimic nici dumneavoastră!”.

    • – Bulă, ce-a căutat Kovesi în noaptea generalilor la casa generalului, în afară de băutură gratis, adică Mocaină pentru VIP-uri?
      – A căutat masa pe care n-a văzut-o nici Andronic.

  • Marţea cu trei ceasuri Rolex. 😀
    Asta le-a promis pentru ieri Gabiriel Oprea celor de la Antena 3, când le-a tras ţeapa drogatului în mijlocul satului. O emisiune de trei ceasuri… ruşinică!

    • Răzbunaţi-l pe Vanghelie cu o invitaţie asemănătoare! 😀

    • – Bulă, cei cu faţa asta a ta?
      – Mi-a împrumutat-o Oprea pe a lui, pentru cât timp va face altă faţă la „Sinteza zilei”.

    • – Bulă, ce se dă la coada asta?
      – Se dă Vanghelie într-o conferinţă de presă, promisă tot pentru marţi. Altă ţeapă în aceeaşi drogherie naţională. Vanghelie a aşteptat întâi să vadă ce zice Oprea marţi, ca să ne vorbească la fel miercuri. 🙂

      • Am citit acum în Stiri pe surse că Oprea i-a pomis lui Gâdea prezenţa azi la Sinteza zilei.
        Două ţepe consecutive ar depăşi recordul de interes naţional cu faţă de drogat ascuns.

  • Cum poate Ghiţă să-i liniştească pe toţi?
    – Cu vorba bună. 😆 😥

  • Singura cale rezonabilă, acceptabilă şi rezolvabilă pentru Ghiţă de a se întoarce acasă este numai după închiderea tuturor disarelor lui – indiferent de faza procesului penal din parchet sau instanţă – inclusiv prin pronunţarea unor decizii definitive de achitare sau chiar de condamnare, dar sub limita care să-i faciliteze eventuala aplicare eficientă a legii graţierii.
    Unele dosare pot fi deja făcute compot de portocale, iar altele să treacă prin filtrul judecăţii în lipsă. Din păcate nu se poate garanta suficienţa acestor posibilităţi de stingere a dosarelor fără pronunţarea definitivă, fiindcă niciodată nu ştii cum se poate reinventa puterea dreptăţii cu forţa, die prin apariţia unor aşa-zise elemente noi în dosarele vechi, fie prin deschiderea unui dosar nou… ca nou, pur şi curat ca lacrima.

  • Victore-Ciutacule, când te vezi cu Ghiţă la interviu, te rog, nu uita să-i spui câte ceva din păsărelele nostre!
    – dacă nu vorbeşte, amuţeşte şi amorţeşte; asta-i singura lui şansă de supravieţuire;
    – când divulgă fapte infracţionale de orice natură, nu mai este ţinut de niciun jurământ, de niciun secret de stat, de niciun angajament; aici se află cheia libertăţilor lui, inclusiv cea de exprimare, indiferent ce statut are sub acoperire; nu mai este ţinut nici să-i ascundă pe ceilalţi acoperiţi de serviciu, întâlniţi la K2. K4, T14;
    – ori joacă tare, ori riscă prea tare; din două, una.

  • Adevărul călcat pe Greblă sare-n ochi.
    „Fost judecător CCR, dezvăluiri de senzație despre Ghiță: Era portavocea lui Maior și a lui Kovesi”

    Toni Greblă a fost chemat la DNA a doua zi după ce şeful SRI de la momentul respectiv, George Maior, ameninţa judecătorii CCR într-un interviu pentru B1 TV.

    Acesta-i adevărul şi spune multe despre caracterul muierii şi menirea lui Ghiţă printre cei care l-au folosit:
    „Acele ameninţări au fost precedate de ameninţări făcute de doamna Kovesi şi, ce e şi mai interesant, de domnul Ghiţă. Sunt convins că nu îl interesau legile, ci a acţionat ca o unealtă a celor doi”

    • Îmi amintesc cum sărea şi Ghiţă la lătrat – ca pechinezul de serviciu – în apărarea rănitei legi Big Brother, alături de dulăul Maior şi căţeaua din capul scărilor. 🙂
      E drept că deschiderea orizontului de aşteptare a tunurilor IT, în frontul de şest al netului pentru căţei, a creat o poftă necontrolată în rândurile propovăduitorilor justiţiei cu polonicul de căcat informativ în dosarle DNA pentru eternitate, sub pretextul bau-bau-lui pentru antiterorism, la noi K la nimeni: K2, K4, T14. Cât mai tace muta pe locaţiile astea fantomatice?

      • Până la urmă tot ne-au tras-o, în liniştea uitării, cu Legea Big Brother într-o formă estetică, pe mâna paşnicului Oligofrennis, fără retur, fără CCR, fără agitaţie parlamntară – dresată ofiţereşte – şi uite-aşa muta mută în continuare cum şi-a dorit ea pe scările DNA.
        De remarcat câtă gargară neruşinată expune Hellvig, cu planuri măreţe de echilibrare a puterilor într-o democraţie de vis, renăscută ca pasărea Phoenix, în timp ce ţine cu dinţii protocoalele SRI-DNA în secretul faptic. Duplicitatea asta este incompatibilă exprimarea onorabilă; e doar teoria şemecherului de serviciu. Helvig n-are niciun pic de respect de sine. În plus, se pişă contra vânturilor lui Oligofrennis. Cu cine crede Helvig că face echipă în maternitatea democraţiei de tip nou-născut? Cu gargara lui atât de transparentă?

  • Carmen Dan a mai zis ceva anormal ieri, după ce a fost întrebată de interferenţa Poliţiei cu marea contribuţie a serviciilor: să lăsăm serviciile să-şi recite poezia cum cred de cuviinţă, de parcă adevărul are mai multe coarne, iar fiecare slujbaş al ţării e pe cont propriu cu cornul abundenţei lui de adevăr.
    Nu pot să uit cu câtă importanţă gonflabilă a tratat Carmen Dan contribuţia unei cercetări criminalistice, cînd nu poate fi vorba decât de o identificare banală, după moacă, după amprente şi atât. Cum prezintă ea acest aspect, zici că nişte eroi ai neamului au spart munţii. O asemenea exagerare nu poate să persiste în halul acesta decât din lipsă de material consistent. Nu au ce să povestească despre contribuţia românească la prinderea lui Ghiţă şi folosesc nechezolul universal.

    • Laudatio de serviciu stă la pândă de aşteptare pentru orientare turistică. Încă nu şi-au terminat de compus poezia; n-au găsit rima la minciună infantilă. 🙂

  • Ar mai fi un motiv – pentru serviciile noastre cele de toate zilele secretoase – să inventeze excursia lui Ghiţă de-a lungul şi de-a latul Europei: tentativa ruşinoasă de a-l determina să fugă din Serbia cu zvonerul răspândac Tapalagă, pe post de sperietoare de serviciu pentru mica publicitate.
    Mă tot mir cum se poate defila cu adevărul care sună ca nuca-n perete, când există riscul permanent să aflăm de la Ghiţă cum au stat străchinile în care au călcat instituţiuile noastre deştepte ca noaptea. Sau poate nu există un asemenea risc? Nu c-am fi fost informaţi cinstit ci c-ar fi pregătită o botniţă pentru Ghiţă, cu forţa sau la mica înţelegere. O fi atât de ruşinos adevărul pentru Poliţie, SRI, SIE sau pentru Dragnea?

  • Tupeul reproşului sacadat al lui Kovesi – „Poliţia lui Grindeanu l-a pierdut anticipat 😀 , Poliţia lui Carmen Dan să-l găsească!” – arată ce caracter abject are muierea asta. Un asemenea pericol pentru feminitate te poate face vulnerabil în faţa nevestei de-acasă, adică să uiţi ce comoară avem pe lângă casa omului. 🙂

    • Poate i-a căzut cu tronc Carmen Dan, că-i destul de drăguţă. Nu se poate controla, îşi aminteşte de Bica şi Udrea şi d-aia intră în criză epileptică de frumuseţe bolândă. O apucă tremuriciul bărbătesc. 😀

  • Dacă se ştia de ceva vreme locul lui Ghiţă în Serbia, aş bănui mai direct de ce l-au înhăţat acum: după o boală mai veche a unora plecaţi afară, taman când urmează o mutare spectaculoasă, Dragnea n-ar fi la prima tentativă de a arăta că nici praz n-a mâncat, nici OUG în urmă n-a ordonat, când îl servea pe Trump cu un Opus one.

    • Tot prin prisma intereselor lui Dragnea, s-ar explica p parte din ambiguităţile oficiale transmise în spaţiul public, adică se ascunde intenţionat faltul că şederea lui Ghiţă în Serbia a fost cunoscută de ceva vreme, tocmani pentru a exclude premeditarea planului de acţiune taman de Paşti, când Dragnea s-a înstrăinat ca din întâmplare.
      Nu-mi dă pace ideea – de neconceput – ca PSDiştii lui Ghiţă, prieteni şi colegi aflaţi la guvernare, să-l pândească pe Ghiţă ca pe un PMP-işt periculos. 😀

      • Numai modul de operare al lui Dragnea corespunde portretului robot al trădătorului de serviciu, dar şi intereselor sale.

      • Abia aştept de la Victor Ciutacu să-l întrebe pe Ghiţă dacă a venit în Serbia doar cu o zi înainte să fie prins, cum s-a zvonit parcă tot pentru insinuarea că nu era cunoscută dinainte localizarea în Belgrad.
        Carmen Dan s-a lăudat ieri că poliţiştii români l-au arătat pe Ghiţă poliţiştilor sârbi, adică altfel nu-i oprea nimeni. În rest, preferă să se concentreze spectaculos doar pe operaţiunile ulterioare prinderii lui Ghiţă, ceea ce nu are nicio valoare, nu implică niciun merit, ba chiar e prea nefiresc să se tragă cu atâta ardoare înspre trei lulele şi trei surcele stânse de pe jos de SRI şi Poliţia Romană abia după capturare. Contrubuţia românească postoperatorie se zbate ca o obsesie ridicolă. Ca şi cum ar vrea să sară mai repede peste faza cu „noi l-am arătat pe Ghiţă poliţiştilor sârbi”.

  • Găsesc totuşi că singurul lucru clar ar fi două 😀 neclarităţi: Ghiţă a avut un comportament de personaj care aşteaptă să se producă un eveniment anume sau mai degrabă două, dar simultane, adică avea nevoie de împlinirea lor în aceeaşi perioadă de timp. Ca omul care încerca să-şi umple timpul de aşteptare şi nu-i de neglijat lungimea acestui timp. Pronosticul meu ar tinde să spună că ceea ce a aşteptat el să se întâmple – raportat la cele 4 luni de la evadare – pentru un eveniment a expirat timpul preconizat, la fel cum s-a consumat – peste planificarea iniţială – termenul de valabilitate a actului sloven, iar la al doilea eveniment încă ar mai fi avut un pic de aşteptat. Ghiţă a aşteptat acceleratul şi tramvaiul Nu-mi dau seama de care din cele două mijloace de transport era mai sigur că se va produce, dar cred că această ordine a avut importanţă pentru comportamentul lui.

    În afara ţării, Ghiţă a avut un regim de detenţie deschis, ca la înalta Poartă Albă : deţinutul nu-i periculos, îl mai lăsăm şi nesupravegheat din când în când, însă noi – gardienii de serviciu- nu avem voie să-l scăpăm de tot din vedere.
    De aici şi până la întrebările mai nerăbdătoare n-ar mai fi decât un pas:
    1. Cine l-a pierdut de fapt pe Ghiţă în Vinerea Mare, familia/prietenii sau gardienii de serviciu?
    2. Cine-l are acum în custodie pe Ghiţă? Gardienii de serviciu sau sârbii?
    În acaste condiţii, mi se pare caraghios ca noul adjutant, şef-adjunct, de la SRI să-şi atragă merite şi aure după această DECAPTURARE a lui Ghiţă, că nu prea se mai vede captura. 😀
    A existat sau nu o relaţie între fizicianul de la SRI şi gardienii de serviciu aflaţi pe urmele lui Ghiţă? Da sua nu?
    M-ar interesa răspunsul fiindcă tot n-are nicio importanţă: SRI-ul se face de rahat în ambele situaţii. Ori SRI a avut legătura cu gardienii şi tot prin ei l-a pierdut pe Ghiţă într-o ţară cu un regim incert al extrădării, ori SRI n-a avut o relaţie cu gardienii de serviciu şi-atunci aşa ceva e de tot râsul. Să nu ştie SRI-ul pe ce lume se află? Cum cine? Pe ce lume se află mai întâi SRI-ul şi apoi Ghiţă, în timp ce gardienii ştiau. Pe ce lume n-ar prefera SRI să-l arăte pe Ghiţă cu degetul, să-l ia la ochi autorităţile dintr-o ţară mai serviabilă cu români capturaţi pe tavă? Nu stai de căruţă, să te faci de râs din Paris până-n Serbia. Ar fi o explicaţie – tot de râs – dacă SRI s-a dat cu merite pe faţă numai după intrarea in vinerea mare, adică după ce Poliţia sârbă s-a prins de existanţa familiei Ghiţă pe stradă. Sărbii au întrebat în România “Uite ce avem noi aici! El e? Vă interesează?”, iar SRI a dat din cap la Poliţia română: da, ne cam intersează de-acuma, daţi-le o amprentă de-a lui Ghiţă, daţi-le un semn de recunoaştere la poza smulsă şi expediată din telefonul lui Ghiţă (sau al fratelui) , daţi-le căţeilor din ţară de ros un os cu impresia că avem şi noi o contribuţie la spartul târgului.
    Bravo SRI! E gustos caimacul?

    Da, noroc că poliţia sârbă nu l-a întrebat pe dl Cristoiu dacă a pierdut un Ghiţă prin Europa! Ar fi spus că da, dar ar fi recunoscut că nu dumnealui l-a capturat pe Ghiţă cu gândul din vinerea mare. Asta-i motiv de laudă pentru cine? Să te mîndreşti că l-ai urmărit, păzit, pierdut şi regăsit SISTEMATIC pe Ghiţă prin Europa, până când l-ai scăpat în mâinile sârbilor. Cine se laudă mai tare, SRI sau MAI? Nici după eventuala finalizare a extrădării nu se vede clar motivul de laudă. 😀
    Cînd te afli într-o asemenea intersecţie fără ieşire onorabilă , ce-aţi face în locul SRI?
    Aţi soate pe piaţă, cu divizia de presă tot înainte, ştiri deformate de adevărul deznformării: ba Hellvig a avizat nu ştiu ce chestii operative, ba fizicianul în general a fost cheia şi lacata… decapturării. Mie îmi sună a diversiune grosieră să încerci să cârpeşti nepotrivirea de caracter dintre gardienii turistici ai lui Ghiţă şi Happy-end-ul încă incompatibil cu realitatea. E doar înghesuială mare la tras cu japca merite pe turta autorităţilor de şcoală veche.

    După ce înveti fizica la aceeasi scoală, nu poti să lucrezi decât cu metodele profesorului Coldea; la fel cum nici Coldea de şcoală nouă nu inseamnă altă fizică a pământului strămoşesc.

    • Cel puţin acceleratul pare să fi fost aşteptat şi de Dragnea, ca promisiune legislativă pentru Ghiţă şi pentru spălătoria Nufărul în general, dar n-a fost să fie trenul dorit pe linia principală şi uite-aşa s-a gândit Liviu să #reziste pe altă cale… de rulare. A cam tras locomotiva în depou, dar mai rămâne ultima speranţă pentru Ghiţă – tramvaiul – şi sper să nu-l lase tot liderul Dragnea fără vatman.

      • Altfel zis, după pierderea acceleratului, lui Dragnea nu-i mai convine să stea cu sabia lui Damocles – până peste cap – în mâna lui Ghiţă.
        Lui Dragnea i-a mai rămas să intepreteze cântece de dor şi jale, pentru ochii lui Ghiţă, poate îl impresionează, nu-l mai bănuieşte scopurile ascunse şi nu-l mai trece pe lista lui neagră.
        Lista lui Ghiţă depinde de libertatea lui de exprimare, iar cei de pe listă ştiu asta.

    • Acceleratul aşteptat de Ghiţă, adică planificat să ruleze în plan legislativ la momentul dispariţiei din 19 decembrie: numai scăparea de beciul românesc i-ar fi redat dreptul de liberă circulaţie şi curajul revenirii în ţară. Promisiunea deşartă, fiindcă nu cu OUG13 ar fi scăpat de arest, nici cu amnistia şi nici măcar cu graţierea, fiindcă pedepsele aranjate de DNA pentru primirea lui în ţară sunt mai mari decât strictul necesar eliminării arestului. La infracţiunile cu care a fost agăţat până la evadare avea alte şanse de scăpare, plus că materialul din dosarele vurnerabile au ieşit in mâna lui Portocală. După dispariţie, însă, Bestia şi DNA Ploieşti au avut grijă să-i adauge în cârcă – de mărţişor – dosarul “Asesoft-Teamnet”: 4 infracţiuni de trafic de influenţă, 3 infracţiuni de spălare a banilor şi constituire grup infracțional organizat.

  • Cardul bate gardul. 🙂

    Câţe valize cu bani putea să-şi ia Ghiţă, când a spălat putina? Ca tot omul excursionist pe termen lung, avea nevoie de provizii financiare, dar ce-i prea mult bate la ochi, ce-i prea puţin înseamnă riscul să rămâi de căruţă prin Europa. Salvarea pare să existe în alte variante, mai rezonabile:
    a) trimiţi banii înainte şi stabileşti locul de întâlnire cu ei sau ai bani de primit din afară; pe scurt, un seif extern; soluţie discutabilă, dacă ne gândim că Ghiţă a cerut şi a mizat pe ridicarea interdicţiei de a părăsi ţara;
    b) stabileşti locul de întîlnire sau calea de comunicare cu altcineva care vine cu banii din urmă; plecarea înaintea banilor sună ca planul de a risca o întânire cu pericolul de a fi prins;
    c)îţi pregăteşti câteva carduri bine burduşite;
    d)îţi iei un card-două mai puţin încărcate, cu intenţia să le alimenteze ulterior cineva apropiat din ţară.

    Oricum un card nu strică în buzunarul omului plecat de-acasă, dar mai interesant este să ne întrebăm ce şanse sunt să fim urmăriţi prin Europa, după urmele lăsate la bancomatele deconspirării; adică ce şanse au Poliţia română sau SRI să-mi cunoască sau să-mi depisteze ulterior contul buclucaş şi astfel să ofer pe tavă indiciile prezenţei mele oriunde m-aş alimenta cu bani de cheltuiuală.
    Eu n-aşl alege niciuna din variantele care implică folosirea unui card emis în Romania, dar ştirea că Ghiţă ar fi călătorit prin Europa pe un traseu cunoscut de Sorina Matei, iar Ministrul de Interne, Carmen Dan, a mulţumit în dreapta şi-n stânga Europei poliţieneşti, pentru colaborare, m-au determinat să admit şi posibilitatea ca itinerariul lui Ghiţă să fi fost reconstituit după găurile negre lăsate de nişte carduri prin bancomantele europene.
    Abia acum vine dilema nouă: 🙂
    1. Dar dacă urmăritorii lui Ghiţă – din ţară, porniţi pe urma cardului românesc – au mirosit degeaba cardul, crezând c-ar fi a lui Ghiţă, dar de fapt au luat ţeapă şi au recontituit traseul altui excursionist? Întreb pentru un vecin, mai mult fiindcă nu-i deloc nefiresc ca ministerul de Interne să le mulţiumescă poliţiştiulor de pretutindeni pentru efortul de a-l căuta pe unul care trecut pe la diverse bancomate, chiar dacă nu era Ghiţă. Poate tocmai de asta nu l-au prins: trecătorul nu era Ghiţă. 😀 Nu l-aş suspecta pe Ghiţă c-ar fi trimis intenţionat un card de-al lui la plimbare, în mâna altei persoane, dar aş accepta mai degrabă că Poliţia/SRI şi-a imaginat greşit că un anumit card ar putea fi în mâna lui Ghiţă.
    2. Trebuie să recunosc că nici n-aveau cum să-l prindă pe Ghiţă în afara Serbiei, dacă el nu a părăsit deloc Serbia. 😀
    3. Mai rămâne să fim siguri că Ghiţă chiar a fost căutat de colegii lui de partid, aflaţi la guvernare. Până la proba contrarie, voi presupune că o explicaţie rezonabilă ar putea fi un troc între Kovesi/Coldea şi Dragnea, trădătorul de profesie. Că prea l-a apucat deodată grija spectaculoasă de soarta lui Ghiţă. Eu nu cred în lacrimile lui Dragnea.

    • Nu cred ca Ghita a folosit un card. Citind ce ai postat tu, mi-am amintit de intamplare de prin anii 80. La parter la mine in bloc statea o familite de evrei, Caras. Pensionari amandoi. Doamna avea o slabiciune pentru mine si fetita mea. Intr-o seara m-a urmarit de pe geam cand ma intorceam de la servici si m-a chemat la ea. Adriana, mi-a spus, uite ti-am cumparat niste alimente de la noi de la sinagoga. Urc sa va aduc banii, i-am spus. Ea zice, nu, te rog sa primesti de la mine fiindca am primit bani de la baiatul meu. Am primit si o scrisoare. Baiatul ei fugise in Israel, facuse stagiul militar obligatoriu si se pregatea sa se mute in America. Era stomatolog. Ei, si mi-a povestit cum au ajuns banii. Cu o seara inainte a sunat un necunoscut venit din Bacau (care avusese drum la bucuresti) la use si i-a imanat plicul cu scrisoarea si banii. Mi-a spus ca asa circula la ei scrisorile, din mana in mana, prin persoane de incredere, fara macar sa ii cunoasca. Era o practica curenta la ei. Daca atunci se putea forma asa un lant prin atatea granite, acum cred ca e floare la ureche. Nu banii l-au dat de gol pe Ghita.

      • @Adriana
        Probabil nu de la card i-au refăcut traseul ci a circulat cu însoţitor sau au inventat ieşirea din Serbia ca să nu ne ărindem c-au stat prea mult cu braţele încrucişate la pace. Justificările Poliţiei noastre au prea multe fracturi; îmcă nu ştiu de predis de unde să refac structura reyistentă la prostie. Presimt că va apărea un indiciu mai serios, că are prea multe necunoscute.
        Cea mai caraghiasă mi se pare plimbarea lui Ghiţă prin Europa: s-a întrebat şi Bulă cum naiba îl găseau din nou de fiecare dată când îl pierdeau.
        Eu am aflat prima dată de existenţa cardurilor pentru salarii tot de la un evreu; coleg de serviciu; a mers la rude pe vremea împuşcatului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *