Culmea traseismului în politică: Să treci prin trei partide în trei zile

Pentru presă trecerea de la un partid la altul a fost totdeauna subiect de atac, mergînd de la ironii mai mult sau mai puțin deștepte pînă la pamflete mai mult sau mai puțin realizate. În anii interbelici, saltul de la un partid la altul a primit porecla de aviatorism. Postdecembrismul a născocit porecla de traseism. Eu i-aș spun hop-on, hop-off, după formula de la City Sightseeing. Contracost, pasagerul poate coborî într-o stație pentru a lua orice alt autobuz pînă la finele programului.

Traseismul a fost descusut de presa noastră în toate aspectele sale.
Principalul motiv al traseismului stă în avantajele mai mari oferite unui membru al unui partid de un alt partid dacă trece în rîndurile sale. De obicei, traseistul, după ofertă, merge la șefii partidului său și se interesează dacă partidul în care se află i-ar putea asigura avantajele promise de partidul adversar. Dacă e refuzat, traseistul sare în partidul ofertant.

Cînd vine vorba de un traseist, presa pune accent pe numărul de partide prin care a trecut respectivul și pe răsplata trecerii de la o formațiune la alta.
Nici unul dintre traseiștii postdecembriști și nici unul dintre aviatorii interbelici n-au atins performanțele celor trei lideri ai Partidului pentru un Progres Moderat în Limitele Legii, fondat de Hașek în 1911 și descris într-o carte satirică tradusă în franceză sub titlul Histoire du Parti pour un Progres Modere dans les Limites de la Loi, la Fayard. Oricît ar părea de ciudat, cele scrise de Hașek în carte nu sînt născociri. Partidul a existat, a participat la alegerile din 1911 din Cehia aflată în Imperiul Austro Ungar. Au existat și toate trăsnăile relatate în carte, cum ar fi de exemplu punctul trei din Programul partidului, explicat de Hașek într-un Drept la replică reclamat publicației Tendance care apărea la Plzen:

„Reabilitarea animalelor (Acest paragraf vizează în chip particular cîinii polițiști; el cere ca orice cîine polițist să poată urca în grad după aptitudinile sale și ca o pensie să fie vărsată prorata văduvei sale și copiilor rămași orfani. Același lucru pentru caii călăriți de polițiști; orice ultraj la adresa unuia din aceste animale va fi pedepsit ca un ultraj la adresa unui oficial)”

Hașek și un alt membru al conducerii, Jaroslav Kubin, au atras în partid pe Frantișek Wagner, membru al corpului de balet al Teatrului național și regal din Praga. Chiar în seara primirii, Frantișek Wagner a încălcat grav statutul partidului scobindu-se în nas în timp ce vorbea președintele partidului – Hașek, adică. Imediat Comisia de disciplină a partidului s-a autosesizat și într-o ședință extraordinară a decis ca Wagner să plece într-o călătorie prin Imperiul Austro-Ungar timp de patru luni pentru a face cunoscut peste tot Programul Partidului. În această călătorie-sancțiune, vinovatul va fi însoțit de Jaroslav Hașek și Jaroslav Kubin, cu misiunea de a veghea dacă respectivul se achită de datoria care i-a fost dată. Cei doi sînt obligați să informeze telegrafic Comitetul Executiv al Partidului asupra oricărei abateri din conduita sancționatului. La cinci zile o dată, cei trei trebuie să trimită partidului o dare de seamă detaliată privind îndeplinirea misiunii lor apostolice. Se înțelege că pentru călătorie li s-a avansat o sumă de bani.

Dată fiind aplecarea celor trei către berării, suma nu le ajunge. La un moment dat, ei trebuie să ajungă de la Znomo la Viena. Cum n-aveau nici un ban, se adaptează rapid situației. Află că Partidul Social-Democrat pe întreaga Austro-Ungarie cu sediul la Viena va organiza în grădinile Gunther o mare serbare. Pentru această manifestare, membrii de partid de la Căile ferate inițiază un convoi special. Cu acesta se putea ajunge la Viena. Cei trei merg la secretarul secției vieneze a Partidului Social Democrat și se înscriu în partid. Sunt primiți cu entuziasm. Secretarul se urcă pe o masă din mijlocul grădinii și anunță asistența despre înscrierea celor trei. În numele celor trei, Hașek se urcă și el pe masă și ține un discurs prin care se angajează că-i vor urma pe social-democrați pînă la capătul lumii, dacă va fi nevoie. După ce participă la petrecere, cei trei se urcă în tren împreună cu ceilalți social democrați și astfel ajung la Viena. La Viena ei se trezesc fără nici un ban. De bani se poate face rost – știau – că la Viena se găsește poetul Machar, lider la Partidului Național-Social. Acesta era tapat de bani de toți cehii veniți la Viena. Pentru a-i găsi adresa, cei trei se înscriu în Partidul Național Social. Și activează ca membri ai acestui partid vreo două ore.
După care se întorc în Partidul pentru un Progres Moderat în Limitele Legii.

Și astfel Hașek reușește o perfomanță greu de egalat în materie de traseism.
Trece prin trei partide în două zile.
De observat că traseismul lor e justificat prin strîmtoarea financiară în care se aflau.
Mare lucru nu prea dobîndesc ei dacă ne gîndim la ce poate aduce traseismul unui politician din postdecembrismul nostru.