Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Chinezii și-au dat seama că Klaus Iohannis avea nevoie de parale și nu de respectarea operei

La Tîrgul de carte Gaudeamus abia încheiat, avînd un oaspete de onoare – China – tratat de ai noștri cu fundul, în buna tradiție a slugărniciei noastre față de Ambasada SUA la București, editura oficială China Translation & Publishing House a pus pe tarabă cartea lui Klaus Iohannis, Pas cu pas, această gaură la covrig a scrisului românesc din totdeauna.

Lansarea cărții s-a petrecut în cel mai mare anonimat.
Deși ar fi trebuit să fie un bestseller, fie și pentru a vedea dacă și-n chineză cartea e la fel de plicticoasă ca-n românește, nimeni nu s-a grăbit s-o cumpere.
Nici chiar Alina Gorghiu, dacă nu cumva, fiind vorba de Favorită, autorul nu i-ar fi dat-o într-o festivitate în doi.

Nu cred că Alina Gorghiu are varianta în chineză a cărții semnate de Marele Protector.
La cît o duce mintea pe deja fosta președintă a PNL (indiferent de rezultatul alegerilor, Alina Gorghiu va fi Istorie), nu s-ar fi stăpînit să nu cucurigească pe Facebook evenimentul.

Poate că puțină lume ar fi știut că, în fine, varianta chinezească a broșurii a făcut ochi, dacă nu s-ar ivit Scandalul provocat de descoperirea că editura oficială China Translation & Publishing House a eliminat pasajele în care Klaus Iohannis descrie în culori negre viaţa sa din timpul regimului comunist.
Nu pentru că aceste pasaje sunt printre cele mai artificiale din carte (dacă ar fi dus-o așa de rău în comunism, Klaus Iohannis o ștergea în Germania, urmîndu-și părinții), ci pentru că ele intră în conflict cu viziunea comunistă din China asupra lumii și vieții.
Cu acest prilej, anticomuniștii noștri din cămară s-au grăbit să susțină că așa procedează regimurile comuniste cu volumele care contravin ideologiei oficiale:
Le ciopîrțesc.
Nimic mai fals, zic eu, autor al unei Istorii a literaturii proletcultiste.

Pe vremea regimului comunist nu toți autorii erau ciopîrțiți în vederea apariției editoriale.
Se întîmpla asta doar cu autorii lipsiți de însemnătate, cărora regimul comunist își permitea să le scuipe în ciorbă.
Cînd era vorba de mari autori români sau universali, metoda era alta.
Am numit-o Polemica de la subsol.
Debutul acestei formule are loc cu prilejul primei reeditări a lui Eminescu după instaurarea regimului de democraţie populară.
Cu ocazia Centenarului Eminescu, două edituri ale regimului, Editura de Stat şi Editura de stat pentru literatură şi artă, publică două ediţii din versurile marelui nostru poet:
Poezii, cu o prefaţă de Mihai Beniuc, la Editura de Stat, şi Poezii, cu o prefaţă de Nicolae Moraru, la Editura pentru literatură şi artă.

Ne aflam în 1950.
O mare parte a versurilor eminesciene contraziceau flagrant propaganda stalinistă de la vremea respectivă.
Mai marii culturii nu îndrăznesc să-l cenzureze pe Mihai Eminescu. Prin urmare se apelează la o formulă originală, premieră în istoria editorială a ţării.
Despre ea scrie astfel Mihai Beniuc îngrijitorul apariției de la Editura de stat chiar din debutul volumului:

„Atragem atenția cititorilor asupra adnotărilor așezate la sfîrșitul volumului, de deosebit folos generației de azi întru lămurirea poeziilor lui Eminescu.”

La Scrisoarea a II-a, se precizează astfel:

„Dezgustat de josnicia claselor dominante, poetul nu-şi transformă pana într-o armă împotriva lor, într-un mijloc de comunicare a aspiraţiilor poporului, ci preferă să adopteze atitudinea greşită a rezistenţei pasive a unei aşa-zise greve artistice“.

Poetul e luat la refec și pentru Scrisoarea a III-a:

„Satira, din această Scrisoare, împotriva liberalismului este unul din capitolele cele mai vii și mai de preț ale operei poetului. Dar și aici sunt vizibile limitele gîndirii sale. Poetul atacă burghezia de pe pozițiile înapoiate ale moșierimii. Aceasta îl face să nu vadă împletirea de interese dintre burghezie și moșierime, în cadrul monstruoasei coaliții, îl face să alunece de pe tărîmul sănătos al patriotismului, către naționalismul șovin. Furia sa împotriva exploatatorilor este astfel deviată și orientată numai înspre burghezie și mai ales înspre burghezia popoarelor conlocuitoare. O altă limită a gîndirii poetului constă în căutarea soluțiilor politico-sociale, nu în viitorul umanității, ci în trecutul ei.”

Nici relația bărbat-femeie nu corespunde viziunii marxist-leniniste despre lumea și viață.
În consecință, la Scrisoarea a IV-a e plasată această notă:

„Poetul denunţă ipocrizia relaţiilor dintre bărbat şi femeie în societatea epocii sale, însă nu oferă nici o soluţie a acestei probleme. Se mulţumeşte să glorifice în mod greşit idila erotică din epoca feudalităţii, în care trubadurii cîntau femeile, dar în care de fapt seniorii feudali – domni şi stăpîni pe viaţa şi moartea femeii – o supuneau celor mai crunte umilinţi“.

În alte cazuri se preferă contrazicerea autorului chiar de pe aceeași pagină, mai precis de la subsol. Într-o variantă din 1960, tipărită la Editura de stat pentru literatură și artă a romanului Mizerabilii de Victor Hugo, celebrul pasaj din Capitolul Waterloo despre rolul ploii în prăbușirea lui Napoleon e contrazis categoric de o notă de la subsol:

„Dacă n-ar fi plouat în noaptea de 17 spre 18 iunie 1815, viitorul Europei ar fi fost desigur cu totul altul1. Cîteva picături de apă mai mult sau mai puţin au adus prăbuşirea lui Napoleon. Pentru ca Waterloo să fie sfîrşitul Austerlitzului, providenţa n-a avut nevoie decît de un pic de ploaie; un nor care s-a ivit atunci fără nici un rost în acel anotimp pe cer a fost de ajuns ca să doboare o lume.
––––––––––––––––––––––––
1Atragem atenţia cititorilor asupra caracterului neştiinţific pe care-l capătă la Victor Hugo interpretarea faptelor istorice. Tendinţa aceasta, de a atribui faptelor întîmplătoare un caracter determinant în dezvoltarea vieţii sociale, este tipică pentru mulţi dintre gînditorii premarxişti, în general pentru aşa-numiţii fatalişti în interpretarea fenomenelor istorice (n.r.).”

Ce-ar fi trebuit să facă regimul comunist de la Beijing în fața unui pasaj din Pas cu pas precum acesta?

„Sunt un anticomunist convins si cred ca Ceausescu a fost unul dintre cei mai toxici romani. Multi spun ca a fost bine pe vremea lui pentru ca toata lumea avea o casa si o locuinta, desi toata lumea facea bancuri la adresa lui. Insa uitam de crimele in masa, de faptul ca nu puteam sa ne spunem parerea cu voce tare, uitam de viata gri, uitam de martiri, de calcarea in picioare a simbolurilor nationale, de falsificarea istoriei; retinem doar lucrurile bune, ca intr-un „filtru roz al memoriei“. Uitam de discriminarea confesionala, de faptul ca nu puteai sa calatoresti daca nu erai parte din sistem sau apropiat al sistemului. Va amintiti cum ne trezeam la 4 dimineata pentru doua sticle de lapte? Sau ca de multe ori nu aveam ce sa punem pe masa? Se pare ca am uitat, culmea!, tocmai aceste lucruri. A fost cea mai grea perioada din istoria recenta a Romaniei.”

Să tipărească la subsol o notă care să sune cam așa :
Autorul greșește extrapolînd situația din comunismul românesc la întreg comunismul de pe glob. Dacă ar fi trăit în China comunistă de azi, n-ar fi avut nevoie să se trezească la patru dimineața pentru două sticle de lapte. Ar fi fost deajuns să dea un telefon și i s-ar fi trimis la domiciliu o cireadă de vaci cu lapte.

Comuniștii chinezi nu s-au ostenit însă să-i scrie astfel de note de subsol, preferînd să-i taie pur și simplu pasajele suspecte.
Ar fi fost prea mult pentru un autor precum Klaus Iohannis.
După ce l-ai plătit gras, să-i mai respecți și opera !


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Chinezii și-au dat seama că Klaus Iohannis avea nevoie de parale și nu de respectarea operei”

  • N. Ceausescu a fost cel mai mare scriitor dintre presedintii Romaniei. Sustinut, incurajat si pupat in fund de o serie de intelectuali, critici, ziaristi etc., a scris o multime de „opere” publicate in editii de lux la preturi derizorii, de care nimeni nu mai stie nimic.
    S-a schimbat orânduirea,s-a schimbat si presedintele. Noul presedinte, I. Iliescu s-a dovedit un scriiror aproape la fel de prolific. Sustinut de o noua echipa de aplaudaci a lasat posteritatii o opera aproape la fel de „importanta”.
    E.Constantinescu a fost modest nu numai ca presedinte, dar si ca scriitor. Doua volume amarate despre revolutia din ’89.
    Dl. Basescu nu a lasat posteritatii nici o opera. Faptul ca a citit doua carti toata viata a stopat eventulul avant creativ al dlui Basescu.
    Dl Iohannis promite foarte mult. Chiar de la începutul mandatului, a aparut „Pas cu pas”.
    Ubicuitatea acestei carti a fost extraordinara: a aparut in format electronic, apoi tiparita si difuzata de vanzatorii ambulanti de ziare, chioscuri de ziare, benzinarii ( toate ), librarii (cate mai sunt). Banuiesc ca si ambasadele au primit un numar impresionant de volume.
    Publicarea in limba chineza, chiar daca trunchiata, in propulseaza pe dl. Iohannis in rindul scriitorilor internationali.
    Avand in vedere cum se fac nominalizarile la premiul Nobel, nu este exclusa obtinerea mult râvnitului premiu pentru literatura.

  • Democrata cu epoleti

    maestre Dan Tapalagiga o stie el ceva????
    citez: „Asa se scrie istoria democratiilor supravegheate de sistem, dupa ce coruptia partidelor a ruinat totul in jur, distrugand increderea publicului in jocul democratic. Fara sentimentalisme. Slabe, corupte sau santajabile, figurile vechilor partide se vad condamnate de cativa ani buni sa piarda mereu, sa joace in scenarii scrise de altii, sa cedeze teritoriile unde au pradat in voie un sfert de secol.
    Va mai trece timp pana cand rolurile se vor inversa. Nu cred ca politicienii teleghidati de azi vor avea ocazia sasi ia prea curand revansa in fata democratiei cu epoleti. Poate urmasii lor, mai putin corupti si salbatici, vor reusi sa restabileasca ordinea firesca.”

    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21429915-dragnea-ultimul-act.htm

  • Sunt sigur va carantez ca le-a taiat el pasajele alea,asta o taie si pe masa pentru bani,de la fanarioti si poate de la mihai-viteza n-au mai avut romanii parte de un nesatul dupa averi ,onoruri si bani,il doare-n cur de pulimea romana.

  • Maestre, ma bucur citindu-va rândurile deoarece incercati sa prezentati cât mai aproape de adevar „istoria ” acestei tari.
    Din pacate si cu parere de rau, se constata ca „invingatorul” rescrie istoria asa cum o doreste „el”. Acest lucru este valabil atât pt. comunism ca si pt ce a urmat dupa el.

    Cu multa stima

  • Inteligenta ?!
    La Iohanis ?!
    Ce alaturare anosta ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *