Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Gîndul de miercuri, 26 iulie 2017
Va fi Mihai Tudose premierul care-l va salva pe Liviu Dragnea, chiar cu prețul propriei prăbușiri, de la sentința de la ICCJ?
Luni seara, la România9, de la TVR, riscînd să-l supăr pe Ionuț Cristache, care-și făcuse în prealabil un scenariu al emisiunii, cum îi stă bine unui moderator serios, m-am năpustit cu întrebările asupra lui Sorin Grindeanu pentru a desluși una dintre marile enigme petrecute în 2017 și prin care anul premergător Centenarului își aduce o glorioasă contribuție la una dintre cele mai semnificative producții postdecembriste:
Cea de enigme condamnate să rămînă etern nedezlegate.
E vorba de întrebarea pe care mi-o pun și o pun confraților activi din presă, cei care au surse discrete în politică în general și în PSD în special:
Ce l-a făcut pe Liviu Dragnea să declanșeze halucinanta Operațiune de debarcare a propriului Guvern prin autoMoțiune de cenzură la nici șase luni de la investire?
Unii probabil vor crede c-am scris greșit. În loc de PSD, partidul care deține în Parlament majoritatea zdrobitoare, am scris Liviu Dragnea.
Nu, n-am scris greșit.
Răspunsul lui Sorin Grindeanu la întrebările cu care l-am bombardat și eu și Ionuț Cristache în emisiune mi-a confirmat ceea ce știam:
Răsturnarea propriului Guvern a fost opera exclusivă a lui Liviu Dragnea.
Ajuns să depindă de un singur om, mai ceva decît județul Teleorman pe vremea Baronului Liviu Dragnea, PSD și-a limitat activitatea la transpunerea în viață a Înaltelor Hachițe ale lui El Lider Maximo.
În cazul răsturnării Guvernului Sorin Grindeanu, Liviu Dragnea a operat ca de obicei prin interpuși. Așa cum declara fostul premier în emisiune, că trebuie să demisioneze i-au spus mai întîi între patru ochi soli trimiși de Padișahul de la Alexandria. După care, așa cum a văzut toată țara, că trebuie să demisioneze i-au zis în spațiul public știucile lui Liviu Dragnea din heleșteul privat numit PSD: Gabriela Firea, Carmen Dan, Olguța Vasilescu.
În realitate, Operațiunea a fost declanșată și orchestrată de Liviu Dragnea.
Operațiunea Debarcarea Propriului Guvern prin autoMoțiune de cenzură a fost justificată de Liviu Dragnea și Camarilă prin neîndeplinirea programului de guvernare în ritm de pas alert.
Chiar și dacă acesta ar fi fost motivul, el n-ar justifica uriașele costuri ale tevaturii.
Timp de aproape două săptămîni țara a fost dată peste cap. Criza politică întruchipată de răsturnarea propriului Guvern de către PSD a costat mai întîi PSD. Guvernul Sorin Grindeanu n-a făcut nici o greșeală majoră în stare să justifice uriașa tevatură care a fost automoțiunea. Chiar și liderii PSD s-au văzut obligați să recunoască faptul că nu prea au ce să reproșeze fostului Guvern. O Operațiune precum răsturnarea propriului Guvern de către o majoritate parlamentară zdrobitoare la nici șase luni de la investire se declanșează numai și numai dacă viața te obligă la asta. Dacă Partidul s-ar fi confruntat cu uriașe tulburări sociale. Dacă Sorin Grindeanu ar fi fost condamnat definitiv. Dacă Guvernul ar fi purces la măsuri care să contrazică flagrant programul politic al PSD. Nu în ultimul rînd tărăboiul era justificat dacă în locul lui Sorin Grindeanu venea Ionel Brătianu.
Francezii au o vorbă:
Si le jeu en vaut la chandelle.
În secolul XVI, timp din care vine expresia, cînd electricitatea nu exista, luminatul cu lumînări costa urieșește. Înaintea unui joc de cărți se punea problema dacă participanții, care plăteau iluminatul, considerau că merită, altfel spus, dacă vor cîștiga destul de mult pentru a merita banii dați pe lumînări.
Așadar, în cazul răsturnării propriului Guvern de către PSD s-a pus problema Si le jeu en vaut la chandelle.
Chiar și din punct de vedere al lui Liviu Dragnea, răspunsul e negativ.
Tevatura l-a costat și pe Liviu Dragnea suficient de mult pentru a crede c-a fost vorba de o simplă hachiță.
Invitat să ne ajute a dibui gestul asumat de Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu a lansat mai multe posibile explicații ale rupturii fatale dintre el și președintele PSD:
Scandalul șeful ANAF, Ordonanța de urgență privind Fondul Suveran de Investiții, creșterea lui Sorin Grindeanu în sondaje.
Eu însă cred că principala cauză a deciziei lui Liviu Dragnea de a-l da jos pe Sorin Grindeanu cu orice preț – inclusiv cel al pierderii suflului PSD după nici jumătate de an de guvernare – e alta. După emisiune, mi-am dat seama c-ar fi trebuit să-l întreb pe Sorin Grindeanu asupra ipotezei mele, deși nu-i exlclus ca el s-o fi dezmințit. Chiar și în această emisiune marcată de un Sorin Grindeanu dezinvolt în materie de dezvăluiri am simțit că fostul premier ezită să treacă o linie roșie în materie de secrete ale relației sale cu Liviu Dragnea, pentru a nu fi acuzat de incorectitudine morală prin darea în gît a unor chestii care trebuie să rămînă strict personale.
Pentru a înțelege momentul psihologic din persoana fizică a lui Liviu Dragnea, se impune o scurtă retrospectivă a unui șir de evenimente aparent fără nici o legătură cu debarcarea lui Sorin Grindeanu.
Pe 28 martie 2017, în condițiile în care Procesul lui Liviu Dragnea a ajuns în ultima fază și se îndreaptă cu toate pînzele sus, după estimările și ale amicilor lui Liviu Dragnea, către o condamnare a șefului PSD, ÎCCJ acceptă cererea Bombonicăi Prodan, implicată în dosar, depusă pe 2 martie 2017, de a sesiza CCR pentru excepția de neconstituționalitate a articolului 297 (1) al Codului Penal privind abuzul în serviciu.
Așa cum citează Decizia CCR din 6 iunie 2017, Bombonica Prodan ceruse declararea drept neconstituțional a articolului 297, aliniatul 1, pentru că lipsea stabilirea unui prag valoric:
„Deși Curtea a limitat efectele dispozițiilor legale referitoare la abuzul în serviciu, soluția pronunțată prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 nu a instituit o obligație în sarcina legiuitorului de a stabili un prag valoric al pagubei care să delimiteze diferitele forme de răspundere.”
La vremea respectivă nu s-a observat esența acestei cereri. Prin declararea drept neconstituțional a articolului 297, aliniatul 1, abuzul în serviciu era considerat neconstituțional în termen de 45 de zile, indiferent de decizia Parlamentului, deoarece era vorba de operarea prin ștergere pur și simplu din Codul Penal.
Se înțelege că pentru Liviu Dragnea acceptarea solicitării din partea Bombonicăi Prodan însemna salvarea de la sentință.
Procesul, mai mult ca sigur amînat pentru la toamnă, ar fi dus la achitarea lui Liviu Dragnea pe motiv că fapta nu există.
Asupra CCR se fac presiuni atît din partea lui Liviu Dragnea, cît și partea Sistemului, interesat în continuarea Procesului.
Lesne de bănuit uluiala lui Liviu Dragnea cînd află, pe 15 mai 2017, că Guvernul, sub semnătura lui Sorin Grindeanu, a avut drept punct de vedere trimis la CCR respingerea cererii privind excepția de neconstituționalitate.
Puneți-vă în locul lui Liviu Dragnea!
Sorin, omul făcut de el premier, nu numai că nu-l ajuta, dar mai mult îl lovea strașnic.
Confruntată cu presiuni de o parte și de alta, CCR adoptă o decizie solomonică.
Respinge excepția de neconstituționalitate, reiterînd însă că:
„Legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei (..)”
Legiuitor înseamnă atît Parlamentul, cît și Guvernul care poate da o Ordonanță de Urgență.
O Ordonanță de Urgență ar fi pentru Liviu Dragnea soluția salvatoare.
Imediat după Comunicatul CCR din 6 iunie 2017, unul dintre oamenii de casă ai lui Liviu Dragnea, Florin Iordache, iese în spațiul public cu propunerea ca Decizia CCR să fie aplicată prin OUG.
Ca și în cazul OUG 13, ca și în cazul Șerban Nicolae, Liviu Dragnea ține să-și rezolve problema prin intermediul altora. Iese Scandal după OUG de introducere a pragului valoric? De vină e Sorin Grindeanu. El, Liviu Dragnea, n-a avut nici un rol în luarea deciziei. Pe 7 iunie 2017, Liviu Dragnea declară la Brăila:
„Întrebaţi CCR, aşa au zis judecătorii că trebuie prag, pragul trebuie stabilit de specialişti, că este un leu, doi lei, cinci lei, pe mine personal nu mă interesează. Ar trebui să meargă în Parlament, să fie lege în Parlament. În primul rînd să vedem ce are de gînd Guvernul să facă, să nu ne amestecăm peste Guvern, este puterea executivă. Stăm şi noi la coadă şi în funcţie de ce hotărăşte o să acţionăm.”
Sugestia că Guvernul ar trebui să dea o OUG e cît se poate de străvezie, chiar dacă Liviu Dragnea personal crede c-ar trebui să intervină Parlamentul.
Sorin Grindeanu, cel de la care Liviu Dragnea așteaptă loialitate și mai ales răsplată, pentru că l-a făcut premier, declară public pe 7 iunie 2017 că Parlamentul va trebui să stabilească pragul valoric și nu Guvernul:
„Poziţia mea şi a ministrului Justiţiei a fost aceasta şi e aceasta. Trebuie să aşteptăm motivarea CCR. Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, trebuie să existe dezbatere, după care să rezulte acel proiect de lege care va primi avizul Guvernului şi care va fi trimis în Parlament. În modul acesta vom face lucrurile”.
Adăugată adresei prin care Guvernul îi lua orice speranță de salvare, pentru Liviu Dragnea refuzul lui Sorin Grindeanu e o confirmare a bănuielii din ultimul timp că premierul nu mai vrea să se sacrifice pentru el, ca în cazul OUG. Mai mult, adresa, rapiditatea cu care a respins ipoteza unei OUG îi adîncesc lui Liviu Dragnea suspiciunea că pe Sorin Grindeanu nu se mai poate conta.
Or, el Liviu Dragnea are nevoie de un premier care să-l salveze, chiar cu prețul propriei prăbușiri, de la sentința de la ICCJ.
Va fi acest premier Mihai Tudose?
Nu-i exclus.
Poate că figurația premierului de mult mai independent de Liviu Dragnea în planul deciziilor social-economice face parte dintr-un plan abil de adormire a opiniei publice (e mai mult decît interesant cum e manipulată opinia publică de televiziunile de casă ale lui Liviu Dragnea că premierul a devenit independent), pentru ca la un moment dat să dea mult așteptata OUG de salvare a lui Liviu Dragnea.
Comentarii
Vâna lui Iancu ne joacă la rupere şi infrastructura pe traseul Piteşti- Sibiu- Orăştie – Nădlac de 576 km hotărâţi cu cratere, hăuri, sacrificii şi ameninţări.
–
Aş supranumi autostrada A1, Bucureşti – Nădlac, drumul lui Coldea spre casă.
–
Să vadă tot satul de origine şi judeţul înconjurător Arad ce drum lung şi lat le-a făcut SRI-ul pentru eternizarea locului natal al munumentalului Florian, la concurenţă loială cu traseul şantajist, interzis lui Ponta, Braşov-Comarnic.
–
Cine n-are vână să-şi cumpere Binom!
Ştiri pe surse ipocrite:
–
„Comisarul Berbeceanu rupe tăcerea” şi anunţă că nu vrea să vorbească. 😆
–
În jurul acestui personaj colcăie o cloacă penală la cel mai înalt nivel, de la Alba la „Noi suntem Statul!”: Kovesi, Augustin Lazăr, Iohannis, SRI-DNA, câmpul tactic din ICCJ, Poliţia hoţiei în formă continuată, alţi apărători ai corupţiei uriaşe sub pretextul luptei cu corupţia pitică.
–
http://www.stiripesurse.ro/comisarul-berbeceanu-rupe-tacerea-cum-se-apara-dupa-inregistrarile-difuzate-de-antena-3_1209813.html
Cam mulţi s-au grăbit să-l considere drept erou pe acest comisar Traian Berbeceanu, supranumit Cattani de Alba, un monument de Poliţie Politică sub acoperirea propriei funcţii, un protector extrem de periculos al infracţionalităţii datorită spijinului de care s-a bucurat- pe căi incompatibile cu statutul său de poliţst, printr-o activitatea febrilă pe terenul interceptărilor abuzive, adică periculos de învecinat cu practica şantajului reformt în instituţiile de forţă. 😆
Din acuzat, DNA şi-a încălcat limitele competenţei cu un elan strident pornit pentru salvarea lui Cattani şi l-a transformat în eroui naţional, cu putoare de proces aranjat la ICCJ în completul de invidiat – pentru norocul tragerii aleatoare a dosarului distribuit atât de cinstit, cum sunt eu papa din Carpaţi:
– Horia Valentin Şelaru
– Iulian Dragomir
– Francisca Vasile.
–
Mă impresionează plăcut puterea celor care nu-şi reprimă curajul de a reevalua semnificaţia ultimelor elemente, aduse în dezbatere de Antena 3, după ce s-au lăsat „îndrumaţi” de munca susţinătorilor lui Cattani. Drumul până la adevăr presupune şi recunoaşterea eventualelor defecţiuni ale busolei. Nu-i nicio ruşine să-ţi însuşeşti cu frundtea sus erorile de orientare.
Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă această instanţă (de unde provine Augustin Lazăr) şi DNA Alba cuprind în raza lor teritorială Sibiu şi Mediaş, adică, pe lângă Hunedoara şi Deva, aici se află domeniul familiilor Lascu şi Iohannis din care s-a întregit vâna lui Iancu în puterile Statului. 😆
–
Acelaşi parchet al curţii de apel Alba Iulia l-a avut în vederi largi – în trecut – pe primarul Sibiului pentru nişte păcate imobiliare legate de Forumul German şi nu m-ar mira ca trecutul cheie să fi început cu câteva din cele peste 700 de interceptări operate de Cattani Berbeceanu pentru stăpânirea teritoriului cu ochiul şi timpanul.
😛
Daca-i Cattani, unde-i mafia pe care a calcat-o in picioare? Ca bocancii sunt in vitrina, toata media scrie acu cu nedisimulata admiratie despre comisar- „Cand o sa ma fac mare, ma fac Cattani” 😎
Bucuraţi-vă de noile buletine cu cip ca la căţei regăsiţi!
Vă veţi găsi mai repede perechea. 😆
Adică veţi scăpa mai uşor de amant/amantă după ce capul de familie vă prinde în fapt. 😆
Adio pescuit în linişte!
Nici urmărirea generală nu va mai fi ce-a fost odată. Eşti prins înainte să fii dat dispărut.
Pentru pierderea urmelor, vă recomand schimbul de buletine cu alţi doritori de singurătate… după ce le-aţi verificat cazierul. 😆
Pentru identitate falsă scapi mai uşor decât prins cu identitatea reală şi musca pe căciula proprietate personală.
Dragnea l-a potcovit pe Grindeanu din orice alt motiv care n-are nicio legătură cu evaluarea echipei de guvernare. Persistenţa lui Dragnea în motivarea cu verificarea îndeplinirii parametrilor programului de guvernare l-a umplut de ridicol, dar, pe de altă parte, l-a determinat să ţină ascunse motivele reale ale debarcării… dacă sunt mai jenante pentru el. Dacă nu-l pun într-o lumină mai nefavorabilă, atunci n-are voie să le divulge, adică are interzis de la sursa de informare. Divulgarea mai jenantă şi cea interzisă nu se exclud; pot fi şi împreună, simultan. Şi-apoi, orice mincinos ştie că nu-l favorizează schimbarea din mers a justificării (cu o singură condiţie: să nu fi făcut din capul locului cea mai proastă alegere – cum ar fi evaluarea 😆 – fiindcă persistenţa diabolică în prostie îl descalifică pe orice escroc cu pretenţii)
–
Dragnea a avut câteva tentative firave de completare a arsenalului cu motive de război: s-a făcut dispărut nemotivat timp de 6 ore şi ar avea o lipitură cu „sistemul”, adică ambele bat în sensul divulgării relaţiilor extraconjugale, acoperite şi interzise premierului.
Cum se poate să nu ştie Dragnea că, dacă are cunoştinţă de existenţa unui personaj comandat suplimentar la un buton de serviciu, îi este interzis să se laude public cu ştiinţa lui de date secrete?
–
Poţi să afirmi că Ponta este ofiţer SIE, cu una din două condiţii:
– să stai bine cu sângele din instalaţie, mai ales când deconspiri o încălcare a legii,
– să ştii că nimeni nu poate să demonstreze că deţii această informaţie dintr-o sursă sigură. 😆
–
De regulă, cine conştientizează valoarea informaţiei şi intenţia de transmitere mai departe, cunoscându-i caracterul secret, riscă să se confrunte cu normele legale ale botniţei. Altfel spus, datul cu presupusul despre apartenenţa unuia la serviciile secrete nu te incriminează. Nici psihologic nu te constrânge la tăcere informâia incertă, fiindcă instinctul de conservare nu are în vedere reperele limitative ale libertăţii tale de exprimare. În fine, vreau să spun că Dragnea, dacă ar şti ceva concret despre dependenţa lui Grindeanu de un serviciu, n-ar scoate un cuvânt pe acest subiect.
–
Mi-am exprimat pe-aici părerea faţă de dezinvoltura lui Grindeanu de a recunoaşte din senin că şi-a turnat partidul la Cotroceni pe seama modificării legislative pentru excluderea CSAT dintre dicidenţii numirii şefului DGPI. Ba, după ce i-a pîrît la Iohannis pe Dragnea şi Carmen Dan pentru declaraţii mincinoase şi scopuri ascunse, Grindeanu recunoştea că s-a deplasat personal la Cotroceni să plângă odată cu Oligofrennis, unul pe umărul celuilalt, pentru cauza pierdută. Momentul întrevederii dintre cele două bocitoare poate plasa evenimentul în rândul elementelor noi, declanşatoare a războiui Dragnea-Grindeanu, însă nu apare printre motivele invocate de Dragnea şi nici nu intră în categoria celor jenante pentru sinceritatea lui Dragnea.
–
Ori n-a aflat în timp util de isprava lui Grindeanu la Cotroceni, ori nu a vrut să reiasă sursa lui de informaţii pe această temă şi a menajat-o prin tăcere. Oricum, n-ar fi acesta singurul motiv de rupere a dragostei cu năbădăi.
–
Neîncrederea poate să explodeze şi de la un pîrţ. 😆
Indiferent de merele discordiei, mi-au plăcut opoziţia lui Grindeanu şi efectele acesteia.
Alte aşteptări n-aveau de unde să răsară: lui Sorin Grindeanu i-a fost scrisă 😆 o soartă de trântor, kamikaze ca orice trântor, după aplicarea ultimei înţepături în moalele capului regal.
Domnule Cristoiu, îmi place grozav de tare preocuparea dv constantă pentru expunerea gândurilor şi ideilor caracterizate de originalitate. Vă place să mergeţi singuratic pe drumul spre adevăr.
La polul opus, jurnalismul de imitaţie ia aceleaşi supe la încălzit pe toate părţile şi până la urmă iese tot o zeamă cu gust dubios. 😆
De data asta am un punct de vedere diferit, nu din mania contradicţiei, ci fiindcă ţin şi eu la adevăr, atât cît îl pot vedea sau contura. Îl prefer oricărei conjuncturi nefavorabile. 😆
–
Ca să fi fost luat în vizor de Dragnea pentru isprava din faţa CCR, Grindeanu are nevoie de îndeplinirea unor condiţii:
– punctul de vedere al Guvernului să depindă de premier;
– să conteze sau să producă efecte nedorite de Dragnea;
–
Ministrul Justiţiei Tudorel Toader a întocmit acel punct de vedere. Grindeanu nu se afla în postura de a-l contrazice pe fostul membru CCR sau de a-i pretinde schimbarea poziţiei sale, adoptată din convigere, şi deja exprimată public în mai multe ocazii: inoportunitatea pragului.
Nu-i era greu nici lui Dragnea să se intereseze şi să observe că Grindeanu n-are nici în clin, nici în mânecă de-a face cu puterea sau intenţia de a-i potcovi şefului de partid Bombobnica. Una-i să-şi dorească să-l încurce pe Dragnea şi altceva să aibă pârghiile necesare.
Pe de altă parte, punctele de vedere solicitate sau prevăzute de Constituţie au asupra judecătorilor CCR efectul frecţiei la un picior de lemn. Ar fi frumos să coteze părerea altora – guvernul sau preşedinţii celor două camere – încât să conducă la schimbarea votului unor judecători din CCR. Efectul frecţiei se vede şi din majoritatea covârşitoare a sesizărilor soluţionate de CCR fără să mai abă onoarea de a primi punctele de vedere – de altfel neobligatorii – salvatoare de opiniie.
Tudorel Toader a ţinut să-şi etaleze poziâia din ambiţie profesională, deja exprimată, pe terenul său bătătorit 9 ani în vremurile supremaţiei Constituţiei. 😆
Dovada că nici n-a contat punctul de vedere al Guvernului se află în soluţia adoptată de CCR: a respins sesizarea – aşa cum a gândit ministerul justiţiei – dar degeaba, fiindcă a produs efectul taman invers. 😆 O salvează pe Bombonica la mustaţă, odată cu mustaţa lui Dragnea.
–
Nu în ultimul rând, câte puncte de vedere aţi cunoscut înainte de ziua judecăţii la CCR? De această dată poziţia guvernului s-a popularizat de la 15.05.2017, cu 3 săptămâni înainte de şedinţa din 06.06.2017. Indiferent dacă a fost sau nu un circ mediatic programat şi dubios, la sfârşitul luptei – din ograda CCR – Dragnea s-a ales cu un motiv de satisfaţie şi nu de răzbunare. Colac peste salvarea lui Grindeanu, mi-e greu să cred că Dragnea are o viteză de reacţie atât de înceată, încât să-i pice fisa că trebuie să i-o plătească premierului – pentru ofensa adusă autorităţii 😆 – abia după o lună de la comiterea faptei; nici aia nu-i a lui, ci a ministrului responsabil cu treburile justiţiei, Tudorel Toader.
–
În privinţa dorinţei lui Dragnea de a-şi vedea visul eliberării musai cu ochii pe o OUG, dată de mai maleabilul Mihai Viteazul Tudose, eu cred că vă veţi convinge de contrariul după ce veţi vedea rezolvarea acestei probleme în Parlament… la pachet cu celelelte modificări/completări de adaptare legislativă la deciziile CCR.
Nici urgenţa nu-l apasă pe Dragnea, fiindcă nicio instanţă nu-l condamnă pentru abuz în serviciu în temeiul unui articol de lege fără prag.
Dublu standard?!
Călin Popescu Tăriceanu a fost membru PNL. A decis să plece din PNL.
După ce și-a pierdut calitatea de membru PNL a pus bazele unui nou partid ( PLR).
Dl Tăriceanu a reușit să convingă câțiva colegi din PNL să se alăture noului proiect politic (ex Chițoiu, Cătăniciu, Gerea, etc).
Dl Victor Ponta împreună cu PSD l-a sprijinit pe dl Tăriceanu să devină Președintele Senatului.
Victor Ponta a fost exclus din PSD ( nu-și dorește să conteste decizia de excludere / respectă decizia luată de conducerea PSD-ului).
Victor Ponta este liber de contract.
Nu înțeleg de ce anumiți domni/doamne din PSD sunt deranjați/deranjate de decizia dl Ponta de a pune bazele unui nou proiect politic.
Dl Ponta nu mai are nici o obligație față de PSD.
Maestre, jos palaria! La asa ceva cred ca nu s-a gandit nimeni.
😀 😆 😎