Gîndul de vineri, 16 septembrie 2016

Înainte de a se retrage la Bruxelles, Hoarda lui Dacian Cioloș pîrjolește România!

O ştire Agerpres difuzată luni, 12 septembrie 2016, şi copiată de mai toate site-urile sună aşa:
„Discuţia cu premier tehnocrat şi premier politic…. Eu pot să vă spun părerea mea foarte simplu şi foarte clar: o ţară trebuie să aibă un guvern politic. E simplu de tot”, a spus preşedintele.

Potrivit acestuia, Guvernul tehnocrat actual a fost o soluţie „de criză”, pe o perioadă limitată.
„Faptul că în această perioadă de criză am propus o persoană neafiliată politic – şi vă amintiţi că l-am rugat la vremea respectivă pe domnul Cioloş să propună un guvern independent politic, adică un guvern de tehnocraţi – a fost o soluţie pentru o perioadă limitată. Eu cred că după alegeri nu putem să discutăm de altceva decît de un guvern politic”, a precizat şeful statului.
Preşedintele Iohannis a fost prezent la deschiderea noului an şcolar, la Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Capitală.”

Din cercetarea de Istorie ştiu că orice vorbă a unuia mai mare sau mai mic trebuie raportată la context pentru a-i desluşi semnificaţiile sau mai ales dedesubturile.
Să luăm de exemplu legendarele vorbe ale lui Cambronne:
„Căcat! Garda moare, dar nu se predă!”

Cine îşi aruncă o privire asupra CV-ului celui care a fost Cambronne rămîne nedumerit la aceste vorbe.
Pierre Jaques Etienne Cambronne nu e un sergent major din Armata lui Napoleon ca să crezi că astfel de vorbe îi intrau în fondul cotidian de cuvinte.
General de divizie, promovat de Napoleon după Bătălia de la Iena, de la gradul de colonel, Pierre Etienne Cambronne e Conte al Imperiului şi Mare ofiţer al Legiunii de Onoare.
Conducător al Gării Imperiale în timpul perioadei de exil a lui Napoleon pe Elba, şi comandantul avangardei pe traseul Golful Saint-Jean – Paris, după reîntoarcerea Împăratului în Franţa, generalul Cambronne e comandatul unuia dintre cele trei careuri ale Gărzii Imperiale care se retrage, după ora 20, în 18 iunie 1815, la Waterloo, sub asalturile cavaleriei engleze.

În timp ce restul Armatei lui Napoleon, dată peste cap de venirea lui Blucher în locul mult așteptatului Grouchy, o rupe la fugă în dezordine, cele trei careuri se retrag într-o ordine fascinantă, deşi tunurile îi mitraliază de la 60 de metri.
În nici o clipă careurile nu-şi pierd unitatea. Din 50 în 50 de metri, ele se opresc pentru a respinge şarjele de cavalerie inamice.
Ofiţerii englezi somează Garda să se predea.
Drept răspuns, generalul Cambronne, din mijlocul careului alcătuit de batalionul 2, Divizia I, Vînători de Gardă, răspunde: Căcat! Garda moare dar nu se predă!
Rănit, cade de pe cal şi e luat prizonier de englezi.

Se înţelege că pentru a răspunde la întrebarea Cum de a vorbit aşa ditamai generalul? raportarea la context e absolut necesară.
Generalul era la finele unei zile sîngeroase.
Generalul asista la dezastrul Armatei lui Napoleon.
Generalul îşi dădea seama că totul e pierdut.
Generalul nu-i înghițea pe englezi.
Generalul era furios pe viață.

Păstrînd proporţiile, să ne întoarcem la declaraţia lui Klaus Iohannis.
Şi această declaraţie pare de neînţeles dacă n-o raportăm la împrejurări:

Klaus Iohannis nu se pronunță de obicei public în chestiuni dramatice pentru ţară şi chiar şi pentru el. Ce l-a apucat să rostească nişte clişee despre Guvernul tehnocrat?

Klaus Iohannis se afla la Începerea anului şcolar.
Între asta şi Guvern nu era nici o legătură.

Klaus Iohannis s-a dus dinadins la Grupul de Presă, a răspuns unei singure întrebări, cea cu Guvernul politic, şi a plecat.
A mai procedat aşa în cazul ANAF versus Antena 3.

Aceste date concrete ne ajută să dibuim rostul declaraţiei:
Klaus Iohannis a făcut această declaraţie în chip mecanic, împins de cineva, pus de cineva să facă asta.
Din cîte-mi dau seama, Serviciile au fost cele care l-au sfătuit să facă asta urgent.
Guvernul Dacian Cioloş, deşi simplu Guvern de administrare a alegerilor, s-a angajat într-o serie de măsuri catastrofale pentru România, dar care răspund Grupurilor de interese interne şi externe, care dirijează Guvernul.

Mai sînt pînă la alegeri mai puţin de trei luni.
În această perioadă, ar fi normal ca Guvernul Dacian Cioloş să se limiteze la administrarea treburilor zilnice ale ţării.
Intenţia de a modifica prin Ordonanţă de urgenţă Codul Fiscal a fost însă semnalul neliniştitor că Guvernul Dacian Cioloş are de gînd, în perioada care i-a rămas, să ia măsuri ireparabile prin Ordonanţe de Urgenţă.
Aceste măsuri, cerute de grupurile de interese, vin dinspre toți miniştrii, care caută acum să se aranjeze după plecare.

În cazul unui Guvern politic, înaintea alegerilor parlamentare, miniștrii sunt deosebit de prudenți în măsurile luate. Aflat înaintea examenului crucial, partidul care i-a numit îi ține sub control, preocupat să nu piardă capital politic prin deciziile controversate ale miniștrilor. La rîndul lor, miniștrii știu că, după alegeri, tot la partid vor fi obligați să apeleze pentru a-și găsi un servici. De aceea, miniștrii dintr-un Guvern politic evită pe cît posibil să ia decizii controversate în perioada preelectorală.

Nu e cazul miniștrilor din Guvernul Dacian Cioloș.
Toți, dar absolut toți, în frunte cu premierul, știu că după alegeri trebuie să-și caute servici.
Toți, dar absolut toți, în frunte cu premierul, știu că nu vor da socoteală nimănui pentru deciziile dubioase luate pînă la plecarea de la Victoria.
De aceea, toți, dar absolut toți, în frunte cu premierul, încearcă să se aranjeze de pe acum.
Dînd satisfacție unor grupuri de interese interne și externe, ei își asigură de pe acum funcții bănoase după alegeri, unii dintre ei chiar și parale bine puse deoparte de grupurile de interese.

Situația e unică în Istoria României:
Înainte de a se retrage la Bruxelles, Hoarda lui Dacian Cioloș pîrjolește România!
Asta explică gestul aparent de neînțeles al lui Klaus Iohannis de a face hodoronc-tronc o Declarație despre Guvernul tehnocrat la deschiderea noului an școlar!
Sînt tare curios să văd dacă gestul va opri cît de cît Guvernul Cioloș din luarea unor măsuri ireparabile în cele cîteva luni rămase pînă la plecarea pentru totdeauna de la Palatul Victoria.