Gîndul de vineri, 18 martie 2016

Afacerea dubioasă Cumințenia Pămîntului– debutul unui nou jaf de tipul celui de la ANRP?

Lucian Mândruță a fost primul care a atras atenția că statul român ar putea face altceva cu cele 11 milioane de euro cît a decis să dea pe Cumințenia Pămîntului.
El scrie că:
„Nu sunt de acord ca statul român să cumpere, cu banii mei, o sculptură. Fie și de Brâncuși. Artistul e un ambasador al culturii românești. Ca atare, trebuie sa circule. Sa stea în muzeele lumii și să spună ceva bun despre noi.”

Ceva asemănător a scris un cititor pe pagina de Facebook a lui Dacian Cioloș, premierul care hotărît să dea 11 milioane de euro pentru ca statul să redevină proprietar al operei lui Brâncuși. Ar fi fost normal, mai ales de la un premier tehnocrat, ca Dacian Cioloș să răspundă în chip pragmatic la o întrebare pe care ne-o punem cu toții după ce s-a anunțat cît va costa statul român toată tărășenia.

Nici vorbă de așa ceva.
Dacian Cioloș s-a lansat într-o suită de vorbe mari și răsuflate, colorate cu un lirism de elevă de pension care simte că-i cresc sînii:
„Vă înțeleg punctul de vedere: suntem săraci, dar cu această opera de artă a lui Brâncuși (care s-a inspirat din străfundul Sufletului Neamului Românesc) e „acum sau niciodată”. Dacă statul nu-și exercită acum dreptul de preempțiune, riscă să piardă sculptura din proprietate pentru totdeauna, și atunci am fi și mai… săraci.. Cred că avem datoria sa încercăm tot ce ne stă în putință să ne păstrăm valorile. Cele vii, dar și cele patrimoniale”.

Dacă aș fi fost fătucă din presă, aș fi leșinat de emoția stîrnită de aceste vorbe dulci ale lui Dacian Cioloș ca pledoarie pentru cumpărarea de către stat a Cumințeniei Pămîntului cu nu mai puțin de 11 milioane de euro.

Cum sunt însă un jurnalist bătrîn, mi-am amintit c-am mai traversat un moment postdecembrist în care premierul, membrii Guvernului, presa din dotarea Regimului, ne susurau la ureche vorbe dulci despre o altă Operațiune vîndută nouă, proștilor, drept patriotică:
Retrocedarea proprietăților.
E o datorie de cinste, de onoare, de patriotism să dăm înapoi proprietățile furate de statul comunist! ni se spunea din toate amvoanele politico-mediatice.

Zadarnic cîrteam noi, cei care mai trecusem prin isterii romantico-patriotice asemănătoare, cînd cu vinderea pe nimic a economiei românești hoților de buzunare din comunism deveniți oameni de afaceri în postdecembrism, că în nici o țară din Est, retrocedarea nu a luat proporțiile retrocedării de la noi, că în stabilirea cui are dreptul trebuie să fim atenți, deoarece în spatele urmașilor foștilor proprietari se pot ascunde hienele postdecembriste.
Ni se răspundea că suntem comuniști, că nu înțelegem datoria celor de azi de a repera nedreptățile trecutului.

N-a trecut mult timp și au apărut dezvăluiri despre incredibilul jaf de la ANRP.
Ni se susurau vorbe mari despre datoria patriotică de a îndrepta nedreptățile trecutului pentru ca sute de milioane de euro să fie luate de la Buget și date unor gușteri pe post de interfețe gen Stelian Gheorghe, zis Stelu. Ce-și încasau partea lor (destul de mică) micii gușteri duceau banii marilor gușteri din Guvernul Boc, cei care ne susuraseră vorbe dulci despre datoria patriotică de a retroceda.

Afacerea cu terenurile nu mai merge.
Mă întrebam ce vor mai inventa gușterii pentru a pune mîna pe noi sume de bani de la Buget.
Și iată că au inventat:
Noul ANRP se numește Să ne păstrăm valorile!

Debutul Jafului e făcut cu afacerea Cumințenia Pămîntului.
Să ne amintim afacerea.
În 2012, după 50 de ani de aflat în proprietatea statului român, printr-o hotărîre judecătorească la Apel (la Fond au pierdut) piesa Cumințenia Pămîntului a intrat în proprietatea a două românce în vîrstă, amîndouă mult în vîrstă.

Nu discut decizia judecătorească, deși din atîtea întîmplări de pînă acum cu magistrați corupți, am dreptul să mă îndoiesc de corectitudinea deciziei. CSM a verificat temeinicia acestei decizii, pentru a constata că nu se poate verifica nimic, deoarece Afacerea a încăput pe mîna Artmark. Casa de licitații fondată de Alexandru Bâldea şi Radu Boroianu, actualul director al ICR, amîndoi aflați în umbra lui Dinu Patriciu. Casa de licitații, suspectată de DIICOT pentru afaceri dubioase cu opere de artă.

Nu știm nici acum cît obține Casa Artmark din această afacere. În absența acestor date, evident refuzate opiniei publice, putem presupune că obține o sumă uriașă prin raportare la banii dați bătrînei proprietare (doar una, cealaltă a murit între timp). În orice caz, Artmark purcede la o întreagă operațiune de stoarcere de bani a statului român. Pune ca termen limită de exercitarea dreptului de preemțiune al statului român 4 octombrie 2014. Statul român oferă maxim 3 milioane de euro. Cei de la Artmark o fac pe supărații. Presa guguștiucă sau interesată e intoxicată cu Sirene ale lui Roaită mincinoase, gen, dacă statul român n-o cumpără cu cît cerem noi, o vindem peste hotare și capodopera pleacă din țară, Dacă se dă doar 3 milioane, Brâncuși al nostru va pierde din valoare pe plan internațional !!!
Expiră termenul de preemțiune. Ar fi fost de așteptat ca Artmark să sară în sus de bucurie:
Putea vinde opera cu 20 de milioane de euro.

Nu sare.
Și știți de ce?
Opera fiind de patrimoniu nu poate fi scoasă din țară. Oricine ar cumpăra-o, trebuie s-o lase în România. Așadar, dacă ar fi scos-o la licitație, Artmark ar fi obținut cu greu un milion de euro, eventual de la un îmbogățit român din tranziție. Aceasta, deoarece, repet, nici un străin nu și-ar îngădui să dea 20 de milioane de euro și să nu ia acasă opera cumpărată. Artmark anunță că prelungește termenul de preemțiune. Și l-a prelungit pînă în 17 martie 2016. Adică pînă cînd la guvernare a venit Dacian Cioloș, dispus rapid să dea 11 milioane de euro din banii statului. În septembrie 2014, Artmark organizează o expoziție cu cîntec în care prezintă Cumințenia Pămîntului, o șmecherie pentru a pune presiune pe Guvernul României să dea 20 de milioane de euro.
Guvernul României de atunci stăruie pentru suma de 3 milioane.
Ca și în cazul ANRP, se pune în mișcare Presa implicată în afacere.
Se spun și se scriu vorbe mari, gen e o jignire adusă lui Brâncuși dacă e cumpărată de statul român doar cu 3 milioane de euro.
Nu suntem patrioți dacă n-o cumpărăm cu 20 de milioane de euro.
Nimeni nu pune problema și astfel:
Dacă sunt atît de patrioți de ce nu dau cei de la Artmark 20 milioane de euro?
Sau de ce nu acceptă proprietăresele-românce, chiar dacă stau la Paris, s-o dea pe bani puțini sau pe gratis statului român?
Luam opera și o puneam la Muzeul de artă al României împreună cu portretul donatoarelor și cîteva rînduri de mulțumire. Nu era asta pentru niște patrioate suprema mulțumire, să știe că generații de români vor trece prin fața operei lui Brâncuși li le vor mulțumi?

Vine Guvernul Dacian Cioloș.
Guvern de tehnocrați.
Mandat să rezolve problemele stringente în materie de lucrări publice.
Pe lîngă preocuparea de mări urieșește Bugetul de lux al Președinției – ce să-i faci, taxa de desemnare ca premier, Dacian Cioloș are o grijă:
Cum să dea el din banii publici, nu ai lui, firește, 11 milioane de euro.

Unul dintre obiectivele (tare mă tem că una dintre sarcinile de serviciu cu care a venit la Guvernare Dacian Cioloș a fost rezolvarea afacerii pentru care Artmark s-a bătut ani în șir). S-a introdus chiar în bugetul pe 2016 un amendament vizînd paralel, dar a căzut în Parlament. Pe 16 februarie 2016, Guvernul reia afacerea. Se constituie o nouă comisie, mult mai de treabă cu Artmark.

De ce 11 milioane?
Pentru că potrivit înțelegerii statul român trebuie să dea 11 milioane de euro.
După ministrul Culturii, statul s-a angajat să dea 5 milioane de euro, șase urmând să fie strînși prin colecție publică, gen Dați un leu pentru Ateneu! E greu de presupus că pînă în septembrie 2016 se vor strînge de la populație 6 milioane de euro. Eu de exemplu, nu voi da în veci un leu ca să-i îmbogățesc pe intermediarii dintre proprietari și statul român.
Cît despre distinsa româncă de la Paris, dacă-l iubește atît de tare pe Constantin Brâncuși și dacă e atît de patrioată, de ce nu dă sculptura pe mai puțin?

Apropo:
A încercat vreun moment ministrul Culturii sau chiar premierul s-o convingă pe proprietară să primească mai puțin în schimbul expunerii de care aminteam mai sus?
Tare mă tem că nu.
Pentru că adevărații beneficiari ai afacerii, ca în multe dintre procesele de retrocedar, nu sunt moștenitorii, ci rechinii din România.

Mă înșel?
Pentru a mi se dovedi că mă înșel, Dacian Cioloș ar trebui să facă de o transparență maximă procesul prin care statul român dă 11 milioane de euro dintr-un foc.
Prin urmare, Dacian Cioloș să lase deoparte vorbele mari și răsuflate, în genul celor de pe Facebook, și să răspundă următoarelor întrebări:

  1. Cu cine a negociat statul român? Cu Artmark sau cu proprietăreasa fie aceasta și asistată de un avocat?
  2. Dar există o asemenea proprietăreasă? Dacă da, s-o vedem și noi, măcar în poză? Nu de alta, dar vrem să vedem cum arată o bătrînă de peste 80 de ani posesoare peste noapte a 11 milioane de euro.
  3. Cine a făcu parte din Comisia Ministerului Culturii care a negociat suma de 11 milioane de euro?
  4. Ce rol a jucat în toată afacerea Radu Boroianu, directorul ICR?
  5. Opera nu poate fi scoasă din țară indiferent cine ar cumpăra-o. În Franța, multe capodopere sunt în colecții particulare. Admițînd că n-o cumpăra statul român, era vreo problemă dacă opera era cumpărată de un particular român? Dar dacă nu era cumpărată, era vreo problemă? O spărgeau cu ciocanul proprietăreasa?
  6. Cine a stabilit că valoarea operei e de 30 de milioane de euro? Are vreo legătură acest expert cu Artmarkt?

În absența răspunsurilor la aceste întrebări și la altele, sunt înclinat să cred că, după ANRP, asistăm la debutul unui nou jaf.
Cel comis sub pretextul apărării valorilor naționale.
Dacă iese afacerea cu Cumințenia Pămîntului, am putea asista la o nouă afacere. Un judecător, că nu-l costă nimic, va da Fîntîna Miorița unor români din Australia. Prin intermediul unui Grup infracțional organizat din România, se va anunța că moștenitorii vor vinde Miorița ungurilor. În România se va declanșa isteria:
Nu dați Fîntîna pe mîna ungurilor!

Va interveni atunci generosul Guvern Dacian Cioloș și-o va răscumpăra cu 11 milioane de euro.
Vor merge banii ăștia la moștenitori?
Să fim serioși!
Banii de la ANRP au mers la moștenitori?

Comentarii

11 milioane de euro un mizilic pt o primarie de sector :))

Ma intreb daca operele de arta circula pe gratis prin muzeele lumii!? Nu de alta, dar s-ar putea sa merite investitia si din punct de vedere material!

Bine ca pierdeți vremea cu dobitociile lui Mândruță.

pe banii gloate tot narodul din capul trebii poate face cheltuieli

BULA LA SCOALA { ASTA NE MAI LIPSEA – A VENIT SORAMEA GRAVIDA }

Duda Zaluda Duda Zaluda says:

Pana la urma, daca e sa fim sinceri, “Cumintenia Pamantului” va atrage mai multi vizitatori decat Catedrala Prostirii Neamului! A propos de… as propune sa cumpere Biserica Ortodoxa aceasta Capodopera si sa o doneze Statului Roman! Oricum, la cati prosti detinem, ca natie, am convingerea ca pentru o Catedrala de gen, s-ar dona si 1 miliard de euro, doar romanii sufera de Sindromul Grandomaniei si traiesc cu iluzia ca Supremul NU mai este prezent “acolo unde doi sau trei se vor aduna in Numele Meu(LUI)”! De, Romania… saraca tara bogata… mult prea multi ani furata! Restul e tacere… durere… neant…

Duda Zaluda Duda Zaluda says:

Da’ doar Maestrul Grigore Cartianu mai isi gaseste timp sa coboare printre muritori, sa citeasca comment-uri, sa dea like-uri si sa ofere reply-uri… asta inseamna RESPECT pentru cititor… asta apropie doua suflete, comunicarea fiind liantul care uneste-n spirit si gandire… 😉 Netinand cont ca toti avem derapajele noastre… uneori, o apropiere fireasca de cei care te respecta si te admira, poate face minuni! Hateri vor exista mereu! Asta NU inseamna ca trebuie sa ignoram fiintele cu care interactionam, oricat de ocupati suntem! Premierul este un exemplu demn de urmat, in acest sens! Ba mai mult, umanitatea-i se transpune-n fapte, cand fiind la Zalau, intr-un hypermarket, la shopping, statea de vorba cu cei care-l abordau, de parca era tataie, la tara, cu multa rabdare, atentie la detalii si blandete-n privire… acea creionare privita de ochii zaludei din umbra, m-au determinat sa cred ca se poate si altfel! Iar Romania are sanse sa evadeze intru normalitate… 😉

Nelu Ion Nelu Ion says:

Era mai corect daca se facea in cadrul unei licitatii !!!

Duda Zaluda Duda Zaluda says:

Maestre, toti avem derapajele noastre, NU suntem perfecti! “Cititorul” fiind Duda Zaluda, este de apreciat faptul ca Premierul a raspuns… deoarece stiti prea bine ca majoritatea arunca priviri indiscrete, aruncand replici ironice si arogante, doar pentru ca intr-un moment de inspiratie, realista fiind, am ales un “name” care avea stransa legatura cu nickname-ul folosit de anturaj drept formula de alint, iar asocierea ma reprezinta… iar domnul Premier a raspuns, netinand cont de faptul ca-l provoaca o zaluda! 😉 A propos de recuperarea capodoperei lui Brancusi, cum afirmam si pe pagina Premierului, aceasta ar fi trebuit sa apartina Patrimoniului Romaniei dintotdeauna! Ba mai mult decat atat, acum ar trebui sa suporte costul gigant, tocmai Mascaricii care NU au fost capabili sa acopere cheltuielile care implicau transportul Capodoperei lui Brancusi, in clipa-n care Franta a vrut sa le doneze Romaniei! Si da, 11 milioane sunt chilipir, comparativ cu cele 20 de milioane de euro, pe care intentiona sa le plateasca Victor Viorel PoAnta da Trieste! Trist este ca toata presa se trezeste brusc din hibernare, tocmai acum, cand Premierul IA ATITUDINE! Ceea ce NU s-a intamplat pe vremea RAPOSATULUI Dottore Pinocchio di Cosa Nostra PSD-ista, nici a mamelucului pupincurist, tradatorul CRIMINAL, Ion Ilici Iliescu, care se bucura de libertate… INCA! Pe Premierul Dacian Ciolos il taxam toti deoarece este in trend, da’ pe comunisti de ce i-am iertat? Ma voi intreba asta pana la moarte… si dincolo de ea! Pe de alta parte, noi, cititorii, apreciem ca-si gaseste farame de timp sa raspunda… deoarece se stie ca Premierul raspunde personal pe pagina dansului, NU se ocupa vreo echipa de PR! Decizia aceasta-l umanizeaza… si-i iubim naturaletea si normalitatea intr-o lume totalmente Anormala…

Alina Mihaiu Alina Mihaiu says:

Operele de arta sa stea in muzeele lumii, mintile geniale ale tarii sa stea prin tari straine, pamantul sa-l vindem strainilor, ca platesc gras si mai iese si-un bacsis pe deasupra…. Sunteti nebuni de legat! Dece dracu nu scoateti o data tara intreaga la vanzare? Macar sa stim exact cum stam. Nu credeam ca mandruta e dobitoc.

Maestre, cine stie cate “parti”se fac din cele 11 miloane!!!!! O bucata de piatra nu are nici o valoare. I se atribuie valoare.

Emil Agache Emil Agache says:

asta e din ciclul “daca vrea s-o cumpere nu e bine, daca nu vrea s-o cumpere tot nu e bine”. Apropo de atras atentia, nu l-am auzit pe mandruta sa atraga atentia ca mai bine s-ar face altceva cu banii decat sa se construiasca cu sute de milioane de euro un stadion national. Zici ca e Iuda care a spus ca decat sa se toarne mirul pretios pe capul lui Iisus, mai bine sa se vanda si sa se dea banii saracilor. Daca cumva vi se pare ca nu merita acea sculptura atata banet, spuneti-o domnilor: “dom’le brancusi asta nu valoreaza atat!” Dar daca atat valoreaza pe piata, e o mare imbecilitate sa nu incerci sa cumperi tu ca stat. Zicea unul azi la tv ca el ar putea sa negocieze si sa cumpere cu doar 500k euro. Pictorul Ghenadie a vandut acum o luna o pictura cu 1.800.000. Iar dvs visati tunuri ANRP! Noi suntem prea rupti in cur ca se ne permitem lucruri ieftine. Era bine daca sareati asa si cand s-a construit un stadion de sute de milioane de euro, atunci nu se putea face ALTCEVA cu banii respectivi? Daca nu s-ar da pensii speciale, oare nu s-ar putea face ALTCEVA cu acei bani? Bine ca s-a trezit iar mandruta…

A dat bani de la el ?. Nu, de la mine, de la tine, din salariul lui de nici nu simte, etc.

Marsilia, marele port de Provence – partea I

Un James Bond prea British
Sentinela despre Rebeliunea legionară
Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro | 7. Fidel, un copil nelegitim, făcut de taică-său cu servitoarea
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 13. Focurile au fost bine ţintite, făceau parte dintr-un scenariu
Cel care merge la Gara de Nord