cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de vineri, 19 mai 2017

Un fapt esențial omis de politicieni în bătălia pentru șefia ANCOM: ANCOM patronează Mafia din domeniul firmelor de curierat

Opinia publică a fost martoră mută a unui nou scandal politic. Printr-o Ordonanţă de urgenţă, Guvernul a luat preşedintelui dreptul de a avea un cuvînt de spus în numirea preşedintelui ANCOM.
De 27 de ani, de cînd mă uit de pe margine la tîrgul de fapte şi vorbe second hand numit viaţa noastră politică, conflictul dintre camarila de la Victoria şi camarila de la Cotroceni ( un conflict fără nici o legătură cu interesul public, strîns legat însă de interesele personale nu numai ale preşedintelui sau premierului, dar şi de cele ale armatei de fomişti din cele două palate, alcătuite din personaje pestriţe, de la consiliere care îndeplinesc şi rolul de ibovnice de avarie pînă la frizerul care-i spune clientului Ce bărbat bine sînteţi cu noua tunsoare!) a avut drept punct central prerogativele în materie de pix:
Cine are mai mulţi ştabi dintre cei doi – preşedintele şi premierul – în puterea pixului său?

Pentru că de cine depinde parvenirea într-un fotoliu depinde şi puterea preşedintelui sau a premierului de a rezolva o nepoţică, o cumnată sau un om de afaceri care-i face piața de lux Doamnei – Prima sau a Doua.
În cazul ANCOM conflictul a luat o amploare nebănuită, de proporţiile unuia stîrnit de o hîială în opţiunea geopolitică a României, pentru că preşedintele îşi vede pe zi ce trece tot mai împuţinate puterile, ceea ce-i reduce şi privilegiile, iar Guvernul PSD-ALDE, stînd cu fundul pe o majoritate parlamentară unică în postdecembrism, e tot mai hulpav în dobîndirea de noi puteri de a numi şi de a destitui.

Dînd curs năravului postdecembrist, preşedintele beneficiază, pe lîngă Noua Securitate, Statul Paralel al sergenţilor majori mesianici, de un partid sau două. Cu ajutorul Statului Paralel, Preşedintele îşi paraşutează în fruntea partidului slugă un manechin vorbitor, avînd misiunea expresă de a face din partidul respectiv, indiferent de mărime şi orientare, o echipă de menaj a preşedintelui sau a nevestei acestuia.

Pentru Klaus Iohannis freacă podele de la Cotroceni Partidul Naţional Liberal, prăbuşit de la legenda de partid al Brătienilor la realitatea de a fi partidul Ralucăi Turcan, după ce a fost al Alinei Gorghiu.
Nu e de mirare că, După ordonanţa de urgenţă, PNL a sărit în ajutorul tot mai castratului Klaus Iohannis pentru a-i lăsa măcar un miligram de testicule în materie de prerogative.
S-a ivit şi a crescut astfel Scandalul ANCOM.

PNL a făcut mare gălăgie pe chestia asta hămăind gîjîit, ajutat pe de lături de USR, cu schelălăitul.
La rîndu-le, PSD şi ALDE au sărit în ajutorul Guvernului.
Un nou Scandal fără nici o legătură cu interesul public, ci doar cu interesul personal.
De ce spun asta?
Pentru că pe întinderea acestui scandal nici un politician, nici un consilier, nici un gurist n-a ridicat problema, marea problemă a ANCOM, problema adevărată, care interesează pe români:
Problemă care nu e cine numeşte şi cine dă afară pe Şeful ANCOM, ci cumplitele realităţi dintr-un domeniu pe care ANCOM îl administrează dezastruos, pentru că aici îşi spune cuvîntul corupţia, favoritismul şi alte rele moldo-valahe.

În România ultimilor ani a luat amploare, urmînd mersul vremilor din alte ţări, comerţul on-line. Dezvoltarea acestui comerţ, răspunzînd unor mari modificări din comportamentul consumatorului, a dus şi la dezvoltarea firmelor mici şi mijlocii.
Numeroşi români din Bucureşti şi din ţară şi-au făcut firme de comerţ on-line.
Atent la acest domeniu, statul român a introdus rapid reglementări drastice, menite a preîntîmpina transformarea comerţului on-line într-un comerţ de tip socialist, în care clientul e la dispoziţia subsiorilor transpirate ale vînzătoarei botoase şi la scărpinatul în fund al magazionierului tălîmb. Produsele cumpărate on-line pot fi schimbate într-un anume termen fără nici o problemă. Marea majoritate a firmelor te contactează după ce ai făcut comanda.

Marile firme de comerţ on-line au introdus feedbackurile, după metoda de la firmele de telefonie mobilă.
Din nenorocire, comerţul on-line, unul dintre cele mai dinamice din ţara noastră, cuprinde nu numai firmele care vînd, ci şi firmele de curierat. Firme care depind în materie de licenţă şi de control de ANCOM-ul al cărui șef e atît de disputat în ultima vreme de cele două palate. Ei bine, nu cred să fie cetăţean al acestei ţări a intrat în contact cu lucrătorii unei firme de curierat care să nu fi avut impresia că s-a întors la anii comerțului socialist din ultima parte a domniei lui Nicolae Ceaușescu cînd a fi vînzătoare la Pui Congelați îți dădea o autoritate de președinte al unei republici bananiere.

Mă număr printre persoanele care au pasiunea de a cumpăra cărți și device-uri. Cele mai multe cărți și device-uri se găsesc însă on-line. Cînd fac o comandă, mă uit imediat, cu inima strînsă, la posibilităţile de a intra în posesia produsului. Dacă Doamne fereşte! firma on-line are contract de livrare cu Cargus. Cargus e un nume pe care, dacă-l postezi pe internet, te vei trezi cu pagini întregi de înjurături, acuzaţii, revolte, disperări. Am avut şi eu de a face cu Cargus. Rar am văzut în viaţa mea, viaţă în care am cunoscut şi comerţul socialist, un mai mare derbedeism cu vădite note de huliganism al curierilor care lucrează pentru această firmă. Potrivit angajaţilor acestei firme, dacă nu te găsesc acasă între 10 şi 17, te-ai lins pe bot de colet. Dacă vrei să le dai undeva întîlnire, te bruftuluiesc şi-ţi dau cunoscuta replică din comerţul socialist:

Nu-ţi place, nu mai cumpăra!
Nu numai Cargus, dar și alte firme de curierat practică această captivitate a clientului.
Dacă ai de primit un colet trimis printr-o firmă de curierat. trebuie să te învoiești de la serviciu toată ziua.
După ce te-ai învoit, acasă, nu poți face nimic.
Trebuie să stai atent la sonerie, pentru că firma nu-și dă nici măcar cu aproximație perioada de timp în care curierul va binevoi să sune la ușă.

De multe ori stai degeaba:
Curierul nu s-a mai obosit să vină, declarînd apoi că nu te-a găsit acasă.
Peste tot în comerţul românesc s-au introdus mijloace de verificare a angajaţilor în raporturile acestora cu clienţii. Asta nu numai pentru că mai tot comerţul nostru stă sub supravegherea Protecţiei consumatorului, dar şi pentru că în acest domeniu concurenţa e sălbatică. Nimic din toate acestea nu se întîmplă în domeniul firmelor de curierat, aflate în domeniul de control al ANCOM. Firmele sînt puţine, deoarece ANCOM dă licenţe cu ţîrîita, interesată în a păstra monopolul pe piaţă al cîtorva firme de curierat, multe dintre ele de închis de mult, dar care activează mai departe, lăsate să-și facă de cap de ANCOM, din motive pe care o anchetă a Corpului de control al premierului ar trebui să se descopere și să le facă publice.

Nu de alta, dar în România ultimilor ani s-a creat o Mafie puternică, a doua după Mafia cimitirelor, dacă nu chiar întrecînd-o pe aceasta:
Mafia firmelor de curierat patronată de ANCOM.
Cînd am început să mă confrunt cu firmele de curierat, am crezut că numai eu sînt victimă, deşi dovedesc amabilitate ieşită din comun şi disponibilităţi asemenea de a colabora.

Întrebînd în dreapta şi-n stînga, am constatat că toţi cei care avuseseră vreun contact comercial cu firmele de curierat împărtăşiseră experienţa mea. Culmea e că mulţi dintre ei sînt lideri de opinie, conducători de ziare şi de televiziuni. Am vrut să văd ce se scrie pe internet despre aceste firme. Am descoperit o Vale a plîngerii. Exasperarea e atît de mare încît unii propun chiar o boicotare a acestor firme de către toţi românii. Chiar şi firmele de comerţ on-line se plîng de prestaţia firmelor de curierat. Nici ele nu pot face nimic. Firmele depind de ANCOM. ANCOM a cărei șefii e disputate de cele două camarile – de la Guvern şi de la Preşedinţie.

N-am scris aceste lucruri numai pentru a semnala că în România există şi se manifestă agresiv Mafii ale serviciilor, patronate de instituţiile de stat care răspund de buna lor funcţionare, ci pentru a atrage atenţia că în Scandalul ANCOM nici un politician n-a intervenit în numele interesului public pentru a cere anchetarea felului în care ANCOM patronează Mafia din curieratul rapid. Toţi politicienii au intervenit în chestiunea cine-l desemnează pe şeful ANCOM.
Ce altă dovadă mai puternică decît asta vreţi pentru adevărul că politica în România de azi n-are nici o legătură cu cetăţeanul, ci cu ciolanu?!

Comentarii

53 Responses to Gîndul de vineri, 19 mai 2017

  • Maestre, legat de curierii rapizi pot sa va lamuresc cum merge in Germanía (experienta de 30 de ani). Si acolo vin intre ora 10 si 17, unerori 18. O bancnota de 5€ din cand in cand rezolva excelent problema. Curierul isi noteaza numarul de mobil si te suna o jumatate de ora inainte de a veni. Poti sa-l indrumi sa dea pachetul la vecini, sa vina mai bine maine sau cum iti pica mai bine. Cate o cafea “la botul calului” face iar minuni. Baiatul iti duce pachetul pana in incaperea care o vrei. Este asta coruptie sau numai bunavointa si ajutor reciproc? Cu “reclamatii” nu am rezolvat niciodata nimic. Nici in Romanía, nici in Germanía si nici in Spania.

    • Tot in Germanía: daca te duci la medic si vrei o programare, iti dau “fetele” una in sase saptamani. Desi ai programare, cand vii, astepti doua ore. Daca le dai la “fete” o ciocolata, sau o jumatate de cafea, te programeaza peste trei zile. Cand vii, astepti pana iese pacientul de la medic si te poftesc fetele sa intri.
      Ca doar noi ridicam in stele Germanía, ca simbol de corectitudine si lipsa de coruptie.

      • Mitica ,nu generaliza .Si eu traiesc in “nemtzia “de 34 de ani .

      • Fetele alea de care zici tu or fi romance sau din Afganistan. Te pomenesti ca in Germania merge si spaga la medic ca inseamna ca ai gresit tara..

        😐

        • Sunt nemtoaice. Medicii au toti cabinete particulare si isi iau banii prin factura de la pacient daca are asigurare privata sau de la asigurarea de stat daca pacientul are asigurarea standard.

          • Pe tejghea este renumita “pusculita” pentru “Trinkgeld”. Inainte de a spune ce vrei bagi bancnota sau pui alaturi ciocolata. Ele se fac ca nu vad si totul merge de la sine.

    • Recomandarea asta e valabilă dacă este vorba de un singur „băiat“ și de o singură firmă. Dar uite că datele problemei se mai și schimbă.

      • Da, eu am locuit intr-un oras mai mic unde sunt curierii repartizati pe cartiere. In orasele mari poate fi altfel, nu stiu.

  • O funcţie cheie poate fi de înteres atât de mare, încât nu mai contează cine dispune numirea respectivă. 🙂

    Numitul va fi oricum ori modelat, ori înlăturat dacă nu se lasă dresat. Cu toate astea mai există o cale de rezolvare: “instituţia” interesată şi dotată cu putere… de convingere îl modelează de-a dreptul pe cel care execută numirea, dacă nu cumva “decidentul” este deja dresat dinainte. 😀
    La întrebarea cheie – “Şi-atunci ce rost mai are să lupţi pentru deţinerea supremaţiei în operaţiunea de numire, de pe scaunul dresatului, dacă tot altul va decide cu forţa… de convingere?” – ne răspunde realitatea:
    – Depinde. Unii se orientează atât de bine dresaţi în spaţiu, încât îşi doresc din capul locului doar esenţialul: să se menţină în graţiile dresorului. 🙂
    Ce satisfacţie mai mare poate să aibă, decât să-şi îndeplinească misiunile cu devotament?

    • Cine ne dădea recent lecţii de comunicare, acela ştie să comunice şi cu ciolanul. 😆

      Taxa de protecţie se poate plăti şi în servicii 🙂 , nu doar în bani

      Fără căi de comunicaţie, informaţia moare lent din boală lungă.

      Ceva sinceritate găseşti şi în vorba mincinosului:
      – “Noi lucrăm numai cu informaţii”. 🙂

  • Dacă reuşeşti să-ţi asculţi şi părinţii, e clqr că ai cei şapte ani de-acasă… petrecuţi în SRI. 🙂

  • Cu firmele de curierat am experiențe plăcute, in 95 % din cazuri treaba a mers uns. Mai ales când eram in activitate Cargusul mă servea excelent. Trebuie să știi să comunici, să te impui.
    Dacă uiți să plătești impozitele și iți aduci aminte doar când primești somație ( așa cum face Ion Cristoiu, conform propriei mărturisiri), e normal că treaba se impute, nici toate sistemele cibernetice europene nu te mai scapă de nervi. Funcționarul se răzbună instinctiv și te pune pe alergătură.

  • Ciudat! Nu am avut probleme cu Cargusul. Cred că in provincie se poartă mai civilizat cu noi.

  • Îi detest pe turnători, dar le admir curajul spovedaniei.

    Câte un Kivu pe zi ar face cât o purificare de uriaşă utilitate publică.

    Spălătoria curajoasă de păcate pesupune să păstrezi pe undeva un colţ de conştiinţă, dar e câtă n-au nici unii dintre cei lipsiţi de asemenea păcate. 🙂

  • Traian Băsescu:
    “Kovesi şi-a arătat faţa adevărată şi lipsa de caracter după ce eu am plecat. Să spună că i-a arestat şi pe cei care au numit-o şi pe cei care au propus-o. Asta nu o să uit toată viaţa”,

    Ar fi fost cumva de uitat, dacă muma imparţialităţii nervoase ar fi înlocuit pofta arestării îndestulătoare cu activitatea de cercetare penală în limitele normalităţii.

    Ar si sunat altfel:
    “I-am urmărit penal şi trimis în judecată şi pe cei care m-au numit şi pe cei care m-au propus”.

    Mai indicată ar fi fost diminuarea sincerităţii nebune:
    “Procurorii de caz i-au urmărit penal şi trimis în judecată şi pe cei care m-au numit şi pe cei care m-au propus”.

    Sadismul “Eu sunt DNA, eu arestez”, eu centrez in DNA central, eu dau cu capul de pământ, dar nu eu dau goluri, ci procurorul profesionist de caz ratat.

    Sună atât de omenesc şi profesional, de-ţi vine s-o tot asculţi şi să n-o uiţi nicicând:
    “I-am arestat şi pe cei care m-au numit şi pe cei care m-au propus”.

    Nebuna sinceră se simte împlinită – în capul scărilor din DNA – numai cu arestarea precedată de reţinere. Ce modestă! Pe deplin satisfatisfăcută cu mai puţin decât strictul necesar. Organul, arestul şi orgasmul!

    • Frustrații sexual își găsesc și ei o alternativă până la urmă,dacă îi frustrează inclusiv onania.

  • Majoritatea parlamentară recidivează şi uite, Mutul vorbeşte, vorbeşte, pas cu pas mai apăsat, cu eroarea în spinare – din greşeală 😀 – până la CCR!

    După ANCON şi Cotroceni, conducătorul PSD s-a pornit din nou din loc:
    – Atenţie se-nchid uşile la Cotroceni! Urmează staţia DGIPI. 🙂

    Klaus Oligofrennis Iohannis: ”Asta este o eroare, o greșeală sau cum vreți să o numiți. Este o instituție militarizată și nu poate funcționa fără avizul CSAT și punct!”

    Punct? Așa ceva nu se poate. Aaa, aha, punct şi de la capăt. Aşa da!

    KOI: “În ultimă instanță o voi ataca eu la CCR, dar deocamdată aștept să-și revină Senatul și Camera Deputaților. Așa ceva nu se poate”.

    Ei, nu! Hai, aşa ceva se poate mai mult!

    KOI:”Eu văd aici o rațiune politică din partea PSD. Este destul de evident după speța cu ANCOM, acum cu serviciul secret al MAI, se încearcă eliminarea președintelui și reducerea rolului președintelui, ceea ce este o eroare.”

    Punct? Nu cred. 🙂

    • ŞI PA, SIPA, ne refacem ceva mai ceva ca SIPA. Avem şi noi DGIPI-ul nostru!
      zise Ţuţuianu în gîndul lui de cercetător hotărât să facă lumină în bezna SIPA.

      Deja confundă sula Procuraturii cu Prefectura.
      Vede sula-n coastele Palamentului, în caz de vreo poftă parlamentară de altă comisie, călare pe SIPA.

      ”Cred că aţi observat că ieri DIICOT-ul s-a sesizat pe acest subiect şi să sperăm că nu doar ca să blocheze şi aici o eventuală intervenţie a Parlamentului pe un subiect şi din dorinţa de a face lumină”

      Ţuţuianu insinuează că ar putea exista în Parchetul General (DIICOT) dorinţa de a face lumină în arhiva SIPA, adică treacă-meargă obstrucţionarea unei alte eventuale comisii parlamentare, fiindcă uite există o speranţă de viaţă luminată de procurori şi după a doua blocare.

      Dar ce comisie parlamentară sănătoasă la cap şi-ar propune să-l ancheteze pe Dan Andronic, pe seama divulgării de secrete din arhiva SIPA, cum se plânge numai judecătorul glumeţ, Cristi Dănileţ?
      Acest pretext comic nu împiedică o altă comisie să să se lămurească cu ce mai are şi face SIPA, nu Dan Andronic.

      Parlamentulu

  • Arhiva SIPA o pune de poşta pluralismului politic:
    – Toţi o vor… la rând. 🙂

    Niciun partid aflat la guvernare n-a rămas virgin. 😀

    Asta înseamnă că partidele cu experienţă mai vor o dată, în timp ce partidele preprihănite visează frumos. 🙂

    Frumoas vă şade numai cu gândul la guvernare! 🙂

    • Ce roluri au SRI şi DNA în toată povestea asta de amor cu arhiva SIPA?
      – SRI e peştele, iar DNA hoaşca bătrănă din capul scărilor bordelului.

    • Instinct primar,
      Amor turbat,
      Ca de la câini,
      La magistrat.

    • Decriptare: „Toți o vor îmbulina/buli/beli la rând“.

  • Cristian Tudor Popescu, despre subiecţii SIPA şi Andronic:
    “Subiectul a fost readus în prim-plan de unul dintre cele mai dubioase personaje din peisajul mediatic din ultimii 20 de ani din România, judecat penal”.

    Uite ce face invidia jurnalistică a turbatului!

    • “Noi suntem turbatul!” 🙂

    • Ce contează cine aduce subiectul la lumină? Vorbim despre subiect, sau face o deturnare turbată a atenției de la subiect?

      • Da, deturnează şi n-ar fi prima dată. Toate viziunile declarate ţi visate de Ţuţuianu n-au corespondent în fapte, nu se concretizează decît în vorbe goale, pavate cu bune intenţii.
        Deturnează spectaculos, adică PSDos.

  • Am aşa o încredere oarbă în sinceritatea tandemului Dragnea-Grindeanu, încât divergenţa lor de opinie dezinteresată – în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate invocată de Bombonica, care cere un prag mai avantajos pentru partaj 😀 – mă determină să-i bănuiesc pe ambii de deţinere şi nedivulgare de ştiri anticipate, de la Dorneanu, nedestinate publicităţii. 🙂

    • A nu se înţelege neapărat că Dorneanu le-ar fi transmis pe şestache: “Vom admite sesizarea cu introducerea limitei valorice pentru abuzul în servicu şi astfel îi vom ajuta pe Bombonica şi Liviu să se lovescă de pragul de susi
      Tandemul Dragnea – Grindeanu are acelaşi motiv să simuleze separaţia puterilor de a guverna pe cont propriu şi după ce au fost bine informaţi cu răspunul de la Dorneanu – “Vom respinge cererea şi îi vom trânti pe Bombonica şi Liviu”
      Adică şi în această din urmă situaţie Grindeanu şi Dragnea pot dîndi recirpoc avantajos:
      – Dacă tot ştim sigur că pierdem, măcar să câştigăm amândoi ceva la imagine recuperată: premier independent de papă-lapte şi preşedinte de partid nebăgăcios ca musca-n lapte. Ce bine ne şade-aşa când curge lapte şi promitem miere!

      • Cei doi pot gândi la fel de reciproc avandajos şi dacă informaţia salvatoare vine de la câmpul tactic:
        – Grindeanu, fă-te că lucrezi la respingerea cererii, contrar intereselor lui Dragnea, musai datorită punctului tău decisiv de vedere, transmis la CCR!
        – Dragnea, fă-te îngrijorat de condamane în al doilea dosar de îndrumare penală, prefăcătorie musai necesară îndulcirii imaginii tale de trădător fără scrupule, de securitate naţională!

        Te faci şi câştigi! 🙂

  • Să nu credeţi că Ţuţuianu ne lucrează haotic!
    Nu, în nicun caz.
    Ţuţuianu are un plan… cincinal. 😀 😆 😈
    Ştrigă o dată la fiecare trimestru – “Legislaţia privind securitatea naţională trebuie schimbată” – şi se vaită că-i prea veche, din 1990.
    În total planul normat are 20 de strigături de … ajutoor! Şi se află în grafic, cu două consumate până acum.
    Ştrigi şi câştigi credibilitate crescătoare odată cu vechimea legislaţiei privind… la Securitate! 🙂

  • Evz: tratament antirabic!
    “ARHIVA SIPA conține informații despre DOI FOȘTI PRIM-MINIȘTRI și UN PREȘEDINTE, UN FOST MINISTRU AL JUSTIȚIEI, zeci de magistrați. Desecretizarea Raportului din 2008, esențială pentru a lămuri manipularea documentelor SIPA | „Noi suntem Statul!” (XVI)

    http://evz.ro/arhiva-sipa-informatii-ministri-presedinte.html

  • Pe mine nu mă consumă soarta niciunui personaj politic sau public. Mă preocupă doar adevărul şi, dacă e posibil, utilizarea efectivă a adevărului în interes public. Din aceste motive, mai găsesc de cuviinţă uneori să-i menajez o perioadă – de graţie strategică – pe cei care acţionează concret (nu gargară) pentru aflarea adevărului. În acest caz, mă abţin pe ici-colo să lansez critici pe care le consider posibil perturbatoare, dar încerc totuşi să-i sugerez autorului acţiunii de utilitate evidentă pe unde văd contradicţii, nesincronizări, goluri sau alte incertitudini – nu neapărat dezinformări intenţionate – în speranţa remedierii sau lămuririi aspectelor observate de mine. Nu mă consider deţinător al soluţiilor şi adevărului; criticile mele pot fi ajutătoare sau nu, dar intenţiile mele sunt şi vor fi oricum pe aceeaşi lungime de undă cu cele ale autorului apreciat de mine, aşa cum este Dan Andronic.

    N-am uitat criticile mele promise, ceva mai îndrăzneţe, legate de omisiunile premeditate de Dan Andronic din noaptea generalilor; deocoamdată le consider inoportune, adică nu-mi convine să fie păguboase din anumite puncte de vedere. Va veni şi vremea lor.

    Din ultimul episod, mă frământă o primă inadvertenţă referitare la secretizarea “Raportului oficial al Ministrului Justiţiei” – de care Dan Andronic susţine că a aflat de curând şi “scotea în evidenţă modul halucinant în care au fost manipulate documentele din arhiva SIPA în perioada Monica Macovei. Mai interesant era faptul că acest scandal a fost îngropat prin secretizarea raportului”.

    Da, pe asta o găsesc şi eu interesantă, dar nu în sensul sugerat de autor, ci din cauza numelor celor care au optat pentru secretezarea raportului Chiuariu – Predoiu, adică dintr-un motiv… curios: Şi-a permis Predoiu, ministrul guvernului PNL, după 29.02.2008, s-o menajeze pe Monica Macovei, adică, aşa cum scrie Andronic -“prin secretizarea raportului” – să îngroape scandalul care ar fi desfiinţat-o pe mult simpatizata PNL-iştilor , care tocmai turbaseră în grup majoritar cu moţiunea simplă anti-MM în timpul mandatului ei şi cu aruncarea ei peste gardul Palatului Victoria, odată cu ceilalţi miniştri propuşi de PDL-Băsescu, suspendatul lor preferat?

    • Am aflat acum şi nu-mi vine să cred: ministruţul Predoiu şi susţinătorii lui de guvernare – premierul suspensor Tăriceanu, împiedicatul Chiuariu. epulzat de Băsescu, resul PNLiştilor – au fost toţi nişte gentlemani incredibili pentru MM. Ba chiar au preferat să-l anunţe amical pe Băsescu, tatăl ei adoptiv – numai în şoapte, pe sub masa din cancelaria CSAT –“ Uite ce-a făcut odrasla dv, încercaţi acasă o măsură educativă, părintească, cu menajamente, nu cumva să-I pricinuiţi un şoc şi s-o avem pe conştiinţă!”

      Exclus-exclus să nu fi ştiut şi Tăriceanu de planul diabolic al lui Predoiu de a o proteja pe MM, din moment ce ştia Chiuariu că urmează să se întocmească raportul Comisiei sale de inventor neterminat, comisie funcţională cel mult după iunie-augurst 2007 şi nu mai târziu de aprilie-mai 2008, când au membrii comisiei obosite până la epuizare au început să se împrăştie pe unde apucau, bineînţeles, după finalizarea raportului arătat în primul rând binefăcătoului lor Chiuriu.

      Vorbim de trei categorii diferite de informaţii posibile în acel raport-minune ascunsă:
      1. Colectate direct de membrii comisiei din arhiva SIPA
      2. Auzite de la alţii.
      3. Nemaiauzite, adică inventate, ca să sune bine raportul şi să acopere taman isprăvile comisiei

      Nu ştiu cele trei proporţii, dar sunt curios, le urmăresc şi vreau să fac cunoştinţă ce ele. 😀

  • Am urmărit-o pe Ingrid Mocanu-Popa, îmi place orientarea ei; cu siguranţă a avut modalităţi duverse de informare, dar spune şi lucruri trăsnite; adică unele fără
    acoperire, altele lăsând impresia c-ar fi fost prezentă la locul faptei descrise de ea, însă o asemenea situaţie nu se potriveşte cu perioada în care a fost detaşată la ANRP şi nici cu vreo calitate a ei care să-i permită să vadă ce susţine ea, cum ar fi de exsemplu copiatorul performant, şi evită sistematic să precizeze CÂND anume s-a întâmplat ce povesteşte.
    Ingrid Mocanu chiar a ţinut să precizeze la Sinteza Zilei că tot ce ştie ea “despre subiect” nu le-a văzut, ala cum nici Raportul nu l-a citit, dar au circulat cu titlu de zvonuri tot ce ştie din anul 2013.
    Ingrid Mocanu a plecat la ANRP din decembrie 2006.
    Eu presupun că nu poate să recunoască accesul la unele informaţii, dar le cunoaşte bine… din ce a văzut scris de alţii şi nu din ce-a văzut cu ochii ei ceea ce descrie,… ca şi cum ar fi fost prezentă.
    Am încredere în ce povesteşte că a văzut… scris şi spus de alţii, dar n-am încredere în ce-au spus şi scris acei alţii, adică nu-i raţional să admit pe nemestecate tot ce-au avut alţii interes să transmită.
    Un filtru minim şi ceva mai palpabil nu strică!

  • Nu contest existenţa unor explicaţii juste ale opţiunii lui Predoiu – pentru secretizarea raportului din 2008 – contest necunoaşterea sau neprezentarea lor, la fel ca dezinteresul sau neputiţa de ale căuta/găsi (inclusiv în serial) ca să încerc să le înţeleg şi eu, cât de cât;

    Asta nu înseamnă că eu n-aş avea nicio explicaţie (pentru mine) sau că mi-ar fi mai la îndemână să cred că nu există nicio justificare a opţiunii lui Predoiu. Uneori mi-e ruşine 🙂 să prezint gândurile mele, fără un suport mai consistent. Totuşi nu abandonez aşa uşor. 🙂 Alteori n-am nicio reţinere, spun ce-mi trece prin cap, nu neapărat cu cap. 🙂

    • Cu alte cuvinte, nu-i adecvată nota explicativă conform căreia Predoiu a preferat ascunderea raportului la secret “ca să îngorape scandalul” legat de bubele Monicăi Mocovei, fiindcă nu se vede despre ce scandal a fost vorba în 2008, dar mai ales pentru că explicaţia presupune să lămurească “de ce” să îngroape scandalul, motivul acţiunii, mobilul faptei numită “îngropare”.
      Şi-ar mai fi ceva: dacă lui Predoiu şi PNL le-ar fi fost egal sau perpendicular îngroparul Raportului şi respectiv îngropatul politic al MM şi implicit Băsescu, mai treacă-meargă alegerea lui Predoiu, dar n-ar fost deloc o asemenea balanţă echilibrată între cele două talere ale îngropăciunilor. Dimpotrivă, abundenţa de motive exprimate clar, anterior, de cioclii PNL-ului alături de PSD, impotriva indezirabililor din echipa lui Băsescu, nu lăsa loc de normalitate pentru batista pe ţambal, fără bocitoare şi ortul popii. Aşa ocazie nu se acoperă cu pământ, adică explicţia stă într-un argument viu. 🙂 nu în clopote surde.
      s

      .

    • Aproape toţi povestitorii din pădurea arhivei SIPA au o gravă problemă de orintare în timp şi spaţiu.
      Nu e exprimă coerent şi punctual nici urmărind graniţele dintre mandatele miniştrilor justiţiei – Macovei, Chiuariu şi Predoiu – şi nici precizând la ce perioadă se referă informaţia, fapta sau zvonul din poveste. Ce altceva – decât dezinformare şi confuzie inutilă aflării adevărului – pot să creeze poveştile cu a fost odată, dar ca niciodată şi ca altădată neidentificată, cu altcineva care ştia alceva şi nu când, ci ca oricând?

      • E mai cinstit şi util altceva decât evitarea sistematică a localizărior în timp şi spaţiu: aproximarea declarată, chiar şi cu invocarea uitării. “Prin anii 2007 sau 2008”, “nu mai reţin exact, în lunile martie-mai, dar era sigur anul 2009”, “cu siguranţă era de 1 aprilie , fiindcă îmi plac păcălelile şi tocmai v-am tras-o” etc.
        Ajută să ştie cititorul pe ce se poate baza, pe ce nu sau cât de orientat este povestitorul spre… necunoscut. 🙂

  • Nu-mi place să fiu suspectat de vorbe fără acoperire şi de strâmbe nedrepte 🙂 , vă invit să urmăriţi un videoclip – de 4 minute sau măcar primele 2 minute – cu Ingrid Mocanu la Sinteza zilei, imediat după episodul anterior din serialul Evz, tot despre SIPA, şi să încercaţi să vă răspundeţi la trei grupe dileme:
    1. Ce înţelegeţi că ar văzut intervievata cu ochii ei şi mai ales când, in timp ce lucra încă în MJ sau după ce-a plecat la ANRP? .

    2. A văzut sau nu copiatorul cu 2000-3000 de trageri memorate; dacă da, când şi în ce calitate? (membru în vreo comisie de inventar, sigilator de copiatoare, trecător de ocazie prin arhiva SIPA, înainte sau după spargerea la care face referire?)

    3. Ordonanţa din 2013 pentru o ALTĂ inventariere SIPA – în vederea trierii dosarelor şi trimiterii la SRI, respectiv Arhivele Naţionale şi un Serviciu din MJ, a existat, dar mai exact vă zic eu, din 26 marie 2013, scosă în dezbatere publică şi trimisă la CSM unde a fost respinsă la avizare, cerere rămasă fără obiect (a fost retrasă de Guvern după vreo 3 luni).

    Dar MJ era condus de USL-ista liberală Mona Pivniceru (23 aug 2012 – 27 martie 2013) în Guvernul Ponta, nu de Predoiu (29 feb 2008-7 mai 2012) cum greşit susţine Ingrid Mocanu.
    Întrebarea ar fi: se vede cât de relevantă e precizarea timpului povestit, ori n-are importanţă care dintre miniştrii justiţiei şi-a propus s-o aibă pe SIPA… cu o zi înainte de plecarea din ministerul justiţiei? 🙂 Cine a retras-o a avut un motiv, diferit de cel reluat de Prună în 2016.

    https://www.youtube.com/watch?v=B96USr-cNhw

  • Ca să n-avem vorbe, uite şi dovada pentru pct. 3 de mai sus! Un extras dintr-un articol (scrie jos:” data apariţie 7 iunie 2013″.
    Titlul:
    “Ministerul Justitiei retrage proiectul de hotarare referitor la predarea arhivei fostei SIPA”
    (cu majusculele mele)

    “In 26 martie, MJ a pus in dezbatere publica proiectul de Hotarare de Guvern privind constituirea unei comisii pentru inventarierea si predarea arhivei fostei Directii Generale de Protectie si Anticoruptie din subordinea Ministerului Justitiei.
    In nota de fundamentare, MJ arata ca actul normativ privind desfiintarea Directiei Generale de Protectie si Anticoruptie (in continuare DGPA) din subordinea Ministerului Justitiei a fost creata o comisie speciala care urma sa preia si sa inventarieze arhiva acestei structuri, URMÂND A SE PREDA documentele, dupa caz, Arhivelor Nationale, PRECUM ŞI INSTITUŢIILOR DIN SISTEMUL DE APĂRARE, SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ ŞI ORDINE PUBLICĂ”.

    http://e-juridic.manager.ro/articole/ministerul-justitiei-retrage-proiectul-de-hotarare-referitor-la-predarea-arhivei-fostei-sipa-11773.html

  • Poftim demisia de-a doua zi! Pe 27 martie 2016.

    A doua zi după ce Mona Pivnecu şi-a prezentat proiectul de Ordonanţă a Guvernului din 26 martie 2013, trimis la CSM.

    Hotnews: “Mona Pivniceru si-a prezentat demisia din functia de ministru al Justitiei”

    “Mona Pivniceru, validata pentru un post de judecator la Curtea Constitutionala, si-a prezentat miercuri demisia din functia de ministru al Justitiei, a anuntat premierul Victor Ponta, citat de Agerpres.”

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14503280-mona-pivniceru-prezentat-demisia-din-functia-ministru-justitiei.htm

  • Următoarea intepretare a lui Dan Andronic este greşită.

    “Cel mai grav este faptul că aceste informații se pot folosi și acum, evident în mod ilegal. Monica Macovei a declarat la vremea respectivă, înainte să se sigileze arhiva că domnul Ponta este șantajabil cu ajutorul informațiile care se găsesc acolo”, a declarat în urmă cu două zile judecătoarea Dana Gîrbovan, președinta UNJR.

    Dana Gârbovan nu a afirmat că declaraţia Monicăi Macovei a fost făcută “la vremea respectivă, înainte să se sigileze arhiva”, ci la vremea mult mai apropiată, când Traian Băsescu l-a pârât Ponta c-ar fi acoperit SIE, aducă în 2014, înainte de preyidenţiale.
    Între 2006 (sigilarea) şi 2014 (sugestie Ponta-SIE de căutat în arhiva SIPA) deferenţa de 8 ani e ruşinos de mare.

    Aici, pe cristoiu.blog am citat exact acea declaraţie a Monicăi Macovei – luni 15 mai 2017 – (să-mi fie cu iertare! – înainte să spună acelaşi lucru dna Gârbovan). Acesta este citatul dat în comentariu de luni, cu o mică intoducere:

    După vestea lui Traian Bsescu – Ponta ofiţer SIE – Monica Macovei a sărit cu o propunere:

    „Dacă vrem dovada că Ponta a fost ofiţer acoperit, sugerez să căutăm şi în arhiva SIPA. Astfel de informaţii, de care colaboratoarea Securităţii Rodica Stănoiu se folosea, probabil, pentru a şantaja magistraţi, erau obţinute, evident, şi din interiorul magistraturii, de judecători sau procurori ofiţeri acoperiţi. Ponta a ajuns la Parchetul General exact în perioada când era ofiţer acoperit, deşi nu îndeplinea condiţiile legale, deci prin eludarea legii, printr-un ordin de ministru al Rodicăi Stănoiu”.

    Poftim dovada!

    http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-luni-15-mai-2017/#comment-53891

    • Vă arăt acuşi şi cine umbă cu mincina vopsită.
      Eu am auyit-o cu urechile mele la un post TV pe Dana Gârbovan cum a menţionat legătura dintre divulgarea Ponta-SIE şi intervenţia MM cu acea ocazie ridicată de Băsescu la fileu; nicidecum că MM ar fi zis de Ponta şantajabil în 2006 (înainte de sigilare)

      Poata este c-am văzut scris şi în alte articole online citatul scris azi de Dan Andronic, adică este reprodus la fel de mai mulţi.
      Asta înseamnă că Dana Gârbovan a mintit sau a făcut o confuie, dar ulterior a revenit cu corectura de rigoare… la acel post TV ascultat de mine.

      Caut dovezile complete. Sigur eu nu mint şi nici Dan Andronic, din moment ce declaraţia preluată mai sus de la Dana Gârbovan a apărut pe mai multe site-uri.

      • Nu gasesc sevenţa TV cu Dana Gârbovan. Mai caut altfel.
        Oricum eu am dat dovada declaraţiei MM din 14 oct 2014.
        Normal ar fi fost să scoată şi Dana gârbovan dovada- linkul cu declaraţiei MM – Ponta şantajabil- din 2006, adică înainte de sigilarea arhivei.

        Deocamdată, camerele de supraveghere ale Rasirom nu mai există, au dispărut de la arhiva SIPA. Bănuiesc că nu le-a furat MM şi cred că autorul acestui număr de iluzionism cu camerele dispărute se va preda… mâine. 🙂

      • Am găsit înregistrarea. TVR1, emisiunea Românoa9 de miercuri 17 mai 2017.
        Minutul 9 + 10 sec.

        Dna Dana Gârbovan precizează, aşa cum am zis eu mai sus, contextul oct 2014, Ponta-ofiţer SIE (nu 2006, înainte de sigilare), în care Monica Macovei a spus să se caute în arhiva SIPA, dacă vrem să găsim proba ofiţeriei lui Ponta.

        Mai exact:
        ” …Informaţiile din dosarele SIPA au fost folosite, iar Doamna Macovei a spus-o expres, pentru a şantaja cel mai probabil magistraţi. Domnia sa ne-a spus un lucru extrem de important, în contextul în care se vorbea de calitatea de ofiţer SIE a domnului Ponta, dânsa a spus atunci textual că dacă vrem să găsim proba acestui fapt ar trebui să căutăm în arhiva SIPA”.

        Minutul 9 + 10 secunde:

        http://www.tvrplus.ro//editie-romania-9-566122

  • Poftim dovezi! 🙂
    Monica Macovei o somează pe judecătoarea Dana Gîrbovan: “Să vină cu dovezi”

  • Cine controlează acest Blog ?.
    Cine este nefericitul care iși pierde vremea cenzurând postaci antipatici care iși permit să mai scrie câte o fărâmă de adevăr pe acest Blog?.
    Se pretează Ion Cristoiu l-a aplicarea metodei românești, pe care o blamează atât de crâncen la alții, de a bloca accesul pe Blogul d-lui a postacilor care chiar au ceva de spus și au și curajul să o facă?
    Poate că Ion Cristoiu n-are nici o vină, nu dânsul CENZUREAZĂ, poate că blogul are alți stăpâni. Stăpâni care controlează robinetul informatiei, incât pulimea să rămână cu impresia că are libertate de exprimare.
    Cu incă vreo 2 postaci blocați, blogul moare fără combativitatea câtorva care scriu la subsol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *