Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia cu 87,97 la sută

Gîndul de vineri, 25 mai 2018

Unde sînt reporterii politici de altădată?!

În Memoriile unui gazetar, volum tipărit la „Cartea Românească” în 1989, A.P. Samson se referă la un gen gazetăresc uitat azi: reportajul politic. Bun cunoscător al presei dinaintea comunismului, autorul descoperă pe reporterii politici la poarta Palatului Regal, aduşi aici, în grabă, de zvonul unei crize de guvern:

„Reporterii făceau muncă de observaţie: cutare a intrat, cutare a ieşit. Cîteodată li se făcea o declaraţie politică, altădată nu li se spunea nimic. Fizionomia constituia un domeniu ce trebuia cercetat cu cea mai mare atenţie şi ascuţime. Din faptul că cineva ieşea din audienţă bine dispus sau morocănos, reporterul trăgea concluzii de mare importanţă. Toate acestea se transmiteau redacţiilor de la cele două telefoane de peste drum, unul la băcănia Ciobanu, dispărută în concurenţă cu Dragomir Niculescu, şi altul la cofetăria Zamfirescu, plasată aici de providenţă pentru uzul gazetarilor. Marii reporteri politici aveau informaţii «de la sursă», prin relaţiile lor directe cu oamenii politici. Fapte, impresii, speculaţii şi mai ales zvonuri alimentau reportaje pe care secretarii de redacţie le utilizau cu maximum de ingeniozitate în materie de paginaţie, titluri, subtitluri şi caractere tipografice”.

De remarcat, mai întîi, că aceşti reporteri politici sînt înaintaşii redactorilor de azi acreditaţi la diferite instituţii ale Puterii: Preşedinţie, Guvern, Parlament. Numărul lor creşte cînd se anunţă un moment de criză. Creşte, de asemenea, şi agitaţia lor pe holuri, pe scări, prin birouri. Ca şi antecesorii interbelici, reporterii politici postdecembrişti aşteaptă cu încordare. La vremea tinereţii mele, chiar dacă nu eram un simplu redactor, am stat şi eu pe la uşile dincolo de care se luau decizii răsunătoare. Am aşteptat astfel o noapte întreagă la sediul PD ca echipa Roman din 1991 să ia o decizie în chestiunea candidaturii lui Ion Iliescu. Asemenea reporterilor politici de la Palatul Regal, ne năpusteam asupra fiecărui ins pe care-l vedeam ieşind din sală, întorceam pe toate feţele fiecare zvon. Era o atmosferă interesantă. Trebuia să fii ziarist înnăscut pentru a înţelege că astfel de momente dau unicitate meseriei tale.

Există, totuşi, mari diferenţe între reporterul politic din anii interbelici şi redactorul acreditat din anii postdecembrişti. Reporterul politic nu se baza exclusiv pe declaraţii. Azi, însă, redactorul acreditat aşteaptă întîi şi-ntîi conferinţa de presă.

Am fost prezent în direct la România9 emisiunea lui Ionuț Cristache de la TVR în cele două rînduri cînd conducerea PSD a schimbat premierul. De la nici un reporter trimis la fața locului, altfel spus la ușa sălii în care se desfășura ședința, n-am putut afla înaintea conferinței de presă amănunte despre cele întîmplate în ședință. Pe vremea cînd conduceam Evenimentul zilei, redactorii acreditați pe lîngă partide sau pe lîngă diferite instituții aveau datoria profesională să știe tot ce mișcă la suprafață și subteran în partidul sau instituția de care răspundeau. Cînd se întorcea de la o ședință, redactorul, gîndit de mine după modelul reporterului politic interbelic, trebuia, înainte de a se apuca de relatare, să treacă pe la mine. Nu atît pentru a mă informa ce urma să scrie, ci pentru a-mi oferi informații de culise, astfel încît eu ca director să pot pregăti ziarul pentru un eveniment important despre care colaboratorul meu aflase.

Cum reușea reporterul politic al Evenimentului zilei să pună mîna pe informații de culise, unele pe cale de a fi date publicității în chip oficial, altele păstrate în seifuri?
Foarte simplu.
Își făcea surse în interior. Nu exista să se întîmple ceva în culisele unui partid, ale unei instituții a statului de drept fără ca Evenimentul zilei să nu știe asta imediat după sau de cele mai multe ori înainte. Cum își făcea reporterul sursele din interior? După meșteșugul negustoriei. Mulți politicieni, mulți șefi de instituții aveau nevoie de o mînă de ajutor dată de Evenimentul zilei. O informație care trebuia să apară în ziar în favoarea lor, un document compromițător pentru un adversar. În înțelegere cu mine, doritorul primea ajutorul solicitat. Da, dar la schimb, cînd aveam nevoie de o informație, respectivul trebuia să se execute, întorcîndu-ne cadoul. Cu unii șefi de instituții, inclusiv de Servicii secrete, aveam eu o relație directă, care nu trecea prin nici un redactor. Deoarece uneori îi ajutam prin publicarea unei informații sau prin cenzurarea unei informații, îmi rămîneau datori. Și astfel nu exista să-l sun pe respectivul să-l întreb off the record despre ceva și el să mă refuze.

Unde sînt vremurile acelea? Îmi vine să mă întreb și nu neapărat pentru că am îmbătrînit.
Ca analist al scenei social-politice, am nevoie uneori, pentru un diagnostic exact să știu despre un eveniment și alte amănunte decît cele date publicității. Rar am întîlnit o redacție care să-mi poată spune și altceva decît cea ce văzusem și eu la televizor.

Multe informații pot fi obținute de reporterul politic și din simpla sesizare a amănuntelor.
Printre altele, în discuția cu reporterul întors atunci de pe teren, îl rugam să-mi spună și ceea ce i se păruse el mai aparte la evenimentul la care participase, amănuntele de viață care traduc relații omenești ținute secrete, dar care la un moment dat puteau izbucni la suprafață.

Reporterul politic e un observator de excepţie. El nu numai că surprinde nuanţele pentru a trage concluzii, dar le şi transcrie cu talent. Redactorului acreditat de azi nu-i trebuie spirit de observaţie. El îşi limitează misiunea la transcrierea declaraţiilor politice. Nu e un reporter în adevăratul sens al cuvîntului. E o bandă de magnetofon. O bandă de magnetofon cu probleme, deoarece, în dese cazuri, declaraţiile sînt trunchiate, reproduse anapoda.

Ca să sesizezi faptul politic senzaţional într-un surîs abia schiţat, într-o cută a frunţii, într-o sclipire trecătoare a privirii era nevoie de o solidă experienţă în materie de politică, de o cunoaştere ieşită din comun a personajelor, a trecutului lor, ba chiar şi a culiselor de la momentul respectiv. Astfel de exigenţe nu par a mai fi necesare azi. Redactorii acreditaţi n-au complexe în ceea ce priveşte ignorarea absolută a instituţiei pe lîngă care s-au pomenit trimişi. De aici diferenţa de prestigiu. Reporterii politici aveau o autoritate mai mare decît editorialiştii. Redactorii acreditaţi sînt nişte neica-nimeni.
Ca mulți tineri ziariști de azi.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

28 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 25 mai 2018”

  • Sa va fie rușine, băi postacilor !
    Lui Ilie Năstase i-a murit sora, acum o oră, poate chiar din cauza voastră !!!

    • Jeanette, si tu o iei razna?
      Sa stii ca sora lui Nastase tocmai citea disputele de pe blogul lui Cristoiu si acestea i-au provocat moartea. Mare-i gradina …

  • Cernate, nu ti-a dat niciun Vasile Popescu replica, am verificat eu. Si inca nu s-a facut ¨curatenie¨.. Ai grija cu ¨I see dead people¨ (Sixth sense) 😛

    • Dă-mi o adresă de mail să-ți trimit o poză, ca să te convingi! Nu știu cum ai verificat tu! Bă, tu crezi că m-am dilit așa de mult încât mă bag în seamă în acest mod?

  • Geo Matei, ma faci sa-mi schimb impresia despre tine..
    Aia cu ¨început de marturisire a pacatelor înainte de plecarea la cele vesnice¨, incepe sa sune/sa puta, a Stanca. Unul din putinii grobieni care, odata intrat in casa omului, ca musafir, alege sa se cace in mijlocul sufrageriei.

  • Nea Ioane, uite … „O ȘTIRE” :
    Elenei Udrea i-a fost ridicat sechestrul, pe avere, in valoare de 5 mil lei, in procesul referitor la mita omului de afaceri !!!

  • Mai nou polițiștii pândesc, în apropierea localurilor de lux, din nordul capitalei, acționând, „la pont”, asupra vip-urilor, care urcă la volan, la plecare !
    Așa a păţit, ieri, Ilie Năstase, un simbol al tenisului românesc, zică cine ce-o zice !!!
    Nu incătușezi un general al armatei, indiferent ce politist ai fi, mai mult, sau mai puţin … pilos !!! Așa ceva nu se face, nicăieri în lume !!!
    Azi, la iesirea de la spitalul Floreasca, fiind cu scuterul, pt care are permis separat, emis in Monaco, a fost oprit iar, după o „faptă” văzută doar de poliţist !
    Indiferent de părerile unora de pe blog eu consider ca polițiștii au actionat total abuziv !!! La o adică pot să fiu alaturi de Ilie, in cazul depunerii unei plangeri, la CEDO !!!

    • Aha! Eu, daca fac ceea ce a facut vip-ul Ilie Nastase, trebuie sa fiu pedepsit în litera legii. Dar generalul trebuie lasat sa conduca baut, sa omoare oameni la o adica?
      Ba, pasare rapitoare, du-te si ascunde-te undeva în loc sa vorbesti prostii!

      • Du-te tu, băi șobolane, și te ascunde, in budă eventual, că habar n-ai de regulile, nescrise, ale BUNULUI SIMŢ !!!
        Du-te, din cur iozitate (sic!), noaptea, pe la Nuba, sau Gaya, sa vezi ce șpăgi iau ‘rutierii’ de la cei care urcă ‘băuţi’, la volan !
        Indiferent ce sunt : oameni politici, curve, artiști, etc !!!
        Hai *** că… simt că mă ia capu’, vorba ăluia !!!

        • Ba, nene! Am tinut eu partea politistilor care iau spaga? Nici vorba!
          „Te ia capul” pentru ca nu ai capacitatea de a discerne lucrurile. Deci, îti repet, ascunde-te, în loc sa-ti etalezi prostia în scris, pe acest blog.

          • Eu nu-mi „etalez” … prostia, ca la rummy, cum faci tu, recidivând acum !!!➡
            Eu spun lucrurilor pe nume !
            Adevărul nu-i recepţionat, la fel, de nesimţiţi, ca tine !!!

    • Legea trebuie sa fie lege pentru toti. VIP-uri, generali etc.

    • Ok cu ceea ce spui, in mare parte…aia cu valabilitatea permisului separat insa, nu cred ca e legala.

      • Ba, tocmai că… IE !!!
        Nu mai bine urmărești dezbaterile, de pe A3, sau B1, sau RTV, unde, printre altele, se spune ADEVĂRUL si despre asta, precum si despre … alcoolemia redată de etilotest:
        0,05 g/mi !!! Ori, pt așa.ceva, nu se suspendă permisul !
        Abia de la 0,2 g/ml se face așa ceva !

        • Ba, prostovane! Eu iti dadeam in cea mai mare parte dreptate(moral). Pentru ca mi-e drag Nastase si nu-mi plac militienii.. Doar ca legal e alta treaba:¨art. 27.alin. (4) din OUG 195/2002, prevede:
          Se interzice deţinerea simultană a două permise de conducere naţionale¨

          • Băi, niko, păi tocmai că ăl’ pt scuter e emis de statul monegasc !!! Sau, nu știi să citești ?
            Ia … reia un pic !

    • Bă, vulturel, tu-l știi pe golan, chiar dacă a fost un sportiv de excepție, că-i agresiv, așa că, dacă a depășit o limită cu injuriile și chiar i-o fi îmbrâncit pe polițiști, trebuia să fie încătușat! În plus, A PLECAT FĂRĂ SĂ PREZINTE ACTELE ȘI FĂRĂ ACCEPTUL POLIȚIȘTILOR, de a trebuit să fie urmărit și blocat! Tocmai, pt. că e general și vrea să fie respectat, trebuie și el să respecte legile și polițiștii!
      Problema e că și cu scuterul era sub influența băuturilor alcoolice, nu știu dacă era în regulă cu permisul ăla străin! Bă, ori stai prost cu imunitatea și ai probleme la cap de la vreun cadavru de iepure în putrefacție? Și da, foarte bine face poliția că stă pe lângă cluburile de fițe, că unii se cred prea șmecheri și conduc băuți! Dacă unul de-ăsta ți-ar călca copilul, tot așa te-ai plânge că-i vânează pe-ăia? Ia vezi, că ți-o dau la cioc! Ăsta a fost făcut general la apelul de seară, am văzut că-i place să se mândrească cu uniforma de general pe la ceremonii, a fost un mare sportiv, dar n-are caracter și îmbătrânește urât, mai ales cu neveste boarfe și pușcăriașe!

      • Băi, cernăţel, problema cu scuterul, e de azi dimineaţă, așa că s-o fi trezit, până atunci !
        Ideea este ca pt 0,05 g/ml nu se suspendă permisul !!!
        Si nici nu treb’e să dea un rahat de miliţian, intr-un general in vârstă de 72 de ani !!!
        În legătură cu nevestele, ia zi-mi tu, cu ce drept le numești boarfe ? Te-ai f**ut, tu, cu vreuna dintre ele ?
        Chiar, zii, că…mă faci gelos !!!
        PS
        Cadavre poate „papi”, tu, eu … CALC peste ele !

      • nick cernat,
        Saracul vultur negru nu pricepe nimic, degeaba!

        • Foaie verde viorea,
          Ia mai dă-te-n … pușca mea !

          • Alcoolmia a fost 0,4, nu 0, 05! Mai taie un 0!

          • @cernat
            Îi zice ALCOOLEMIE !!!
            Și am dreptate, in legătură cu valoarea de
            0, 05 la mie ! LA MIE, nu LA ŢIE !

  • Deci, concluzia pe care o putem trage din articol este urmatoarea.
    Reporterul politic, pentru a fi un reporter bun, trebuie sa-i aiba la mâna pe sefii de institutii, inclusiv pe sefii de servicii secrete. Si reciproc.
    Ce poate rezulta din aceasta „ajutorare” reciproca se poate vedea în haosul politic de la noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *