Gîndul de vineri, 25 martie 2016

Un interviu cu Principele Nicolae (Partea a doua)

„Până în august a existat o comunicare bună cu familia apropiată, dar de atunci simt că s-a construit un zid între mine şi ei”

Casele Regale sunt în lumea modernă materie generoasă pentru tabloide. La noi, în presa română, n-am întâlnit nici o știre de tabloid despre Casa Regală. De ce? A evitat Casa Regală năzbâtiile de tabloid sau presa noastră e reverențioasă față de Casa Regală?
Sunt de părere că este o combinaţie între aceste două aspecte. Foarte mulţi oameni au arătat şi arată respect faţă de Casa Regală întrucât aceasta este una dintre instituţiile cu o imagine pozitivă, curată, binevăzută datorită activităţii sale în străinătate şi în România prin bursele şcolare, acţiuni diplomatice, etc

Și despre dvs am citit numai știri de complezență, deși din câte știu, ați făcut și năzbâtii. De ce? N-ați dat dvs prilejul știrilor de tabloid sau presa noastră nu v-a considerat o vedetă?
Celebritatea este o noţiune relativă. Poţi fi celebru doar pentru că eşti vizibil, doar pentru că îţi doreşti cu ardoare să fii vizibil şi la fel de bine poţi avea nişte rezultate remarcabile fără ca presa să te considere o celebritate. În ceea ce mă priveşte, deşi la momentul venirii în ţara mi-am asumat ideea vizibilităţii în spaţiul public, m-a interesat mai mult ce pot face concret şi constructiv în mediul cultural şi educaţional din România şi mai puţin dacă acţiunile mele au captat interesul mass mediei. Mă atrage ideea unei vieţi private în care nu eşti recunoscut sau judecat pentru lucrurile pe care le faci sau le spui. În toate acţiunile mele am încercat să fac totul cu foarte mult devotament şi responsabilitate, însă întotdeauna mi-am păstrat o parte a mea pentru mine pe care au accesat-o doar prietenii adevăraţi şi familia.

Când s-a scris despre năzbâtiile dvs s-au făcut referiri la Carol al II-lea. V-a vorbit vreodată bunicul despre Carol al II-lea? Dar în familia dvs, s-a vorbit vreodată despre acest străbunic?
Bunicul mi-a povestit despre Regele Carol al II-lea punând accent pe deciziile bune pe care acesta le-a luat pentru ţară şi pentru oameni. Deciziile pe care omul Carol al II-lea le-a luat în viaţa de zi cu zi au fost mai puţin importante în discuţiile mele cu Bunicul.
Familia Regelui Mihai e împrăștiată prin lume. Țineți legătura între dumneavoastră? S-a reunit vreodată Familia Regală la un loc? Dvs vă cunoașteți toate rudele din Familia Regală?
Vă pot povesti despre rudele mele şi ocaziile când i-am cunoscut pe aceştia, dar dacă ar trebui să îi întâlnesc pe toţi, ar fi un job full time pentru ca fiecare dintre ei a ales să-şi contruiasca o viaţă în zone diferite ale planetei. Până în august a existat o comunicare bună cu familia apropiată, dar de atunci simt că s-a construit un zid între mine şi ei. Ultima şi singura dată când întreaga familie apropiată s-a reunit a fost cu ocazia Crăciunului din 2007 în Bucureşti.

În România e cunoscut conflictul lui Paul cu Casa Regală. Dvs l-ați întâlnit vreodată pe Paul? Credeți că e îndreptățit în tot ceea ce face?
Nu l-am întâlnit niciodată şi nici nu intenţionez a o face. Nu doresc să comentez acţiunile acestuia.

Urmăriți, desigur, imaginea Monarhiilor din Europa în opinia publică. Vă bucurați de simpatia tinerilor de la noi, pentru că sunteți viu, modern, pentru că nu faceți caz de condiția dvs regală. Credeți că stilul, felul dvs de a fi corespunde imaginii necesare a Monarhiilor în lumea de azi?
Sunt o persoană care pune preţ pe pasiunile sale, dar în acelaşi timp tratează cu foarte multă serioazitate sarcinile de lucru. Consider că dacă exista un echilibru între ceea ce trebuie să facem şi ceea ce ne place să facem, rezultatul este unul bun, unul constructiv. Poate de aici percepţia celorlalţi asupra mea. Cred în autenticitate mai mult decât în etichetă.

În presa din România sunteți prezent cu deosebire prin acțiunile de voluntariat. Le-ați făcut, pentru că v-au plăcut sau pentru că țineau de PR-ul Casei Regale?
Voluntariatul este o activitate pe care o fac de foarte mult timp, încă de dinainte să vin în România. Nu cred că este atât de important dacă a făcut parte din activităţile mele sau dacă a fost o strategie de PR. Cel mai important este faptul că am această pasiune şi că mă bucur când am ocazia să lucrez cu alţi oameni care simt la fel. Mai mult, se pot învăţa foarte multe lucruri din domeniul în care faci voluntariat. De exemplu, prin intermediul experienţelor de zi cu zi şi a călătoriilor prin România am observat că oamenii cu dizabilităţi sunt neglijaţi de societate, ceea ce doar le îngreunează situaţia, atât lor, cât şi familiilor lor. Am ales să merg la Târgu Mureş unde am făcut voluntariat pentru Alpha Transilvana. Aici am învăţat multe despre dificultăţile şi obstacolele întâlnite de către oamenii cu dizabilităţi şi de către familiile lor, în lucrurile mărunte din rutina zilnică a oricărui om. Am realizat atunci că sunt oameni demni de toată admiraţia, care merită la fel de multă atenţie ca orice alt om. În perioada petrecută acolo, am reuşit să pun Alpha Transilvania în legătură cu Asociaţia Curtea Veche, care au reuşit să facă o colaborare pe partea de cărţi şi programe de lectură. M-am întors de acolo uimit şi cu o mai bună înţelegere despre acea parte a societăţii noastre pentru care surpavieţuirea de zi cu zi este o provocare şi cu toate acestea sunt oameni care găsesc putere să aibă încredere şi optimism.
Voluntariatul este un mod de relaţionare cu ceilalţi care ar trebui să facă parte din comportamentul nostru zilnic, indiferent de vârstă. Este calea prin care putem arăta că ne pasă de cei de lângă noi. Momentul în care ştii că ai putut ajuta pe cineva este de o satisfacţie inegalabilă. Motivele pentru care eu personal fac voluntariat sunt multiple: am posibilitatea să cunosc oameni noi, să le cunosc viaţa, greutăţile cu care se confruntă şi împreună cu ceilalţi voluntari facem tot ce ne stă în putinţă pentru a schimba ceva în viaţa acestor oameni. De asemenea, tot prin intermediul voluntariatului am dezvoltat o relaţie specială cu mediul înconjurător şi am conştientizat cât de important este să relaţionăm cu natura. Toate acestea mă ajuta să mă dezvolt continuu ca persoană.

Aveți 31 de ani. Cum de nu v-ați făcut până acum o familie?
Consider că pentru a pune bazele unei familii, este nevoie înainte de toate să întâlnesc persoana potrivită şi asta nu s-a întâmplat până acum datorită faptului că m-am focusat mai mult asupra obligaţiilor pe care poziţia mea le presupunea. Pe de altă parte a existat şi o presiune din partea familiei cu privire la cum ar trebui să fie aleasa. De acum înainte însă mă voi gândi şi la acest aspect, deoarece sunt deschis acestei idei, pot iubi liber pe persoana de lângă mine, nemaiexistând influenţe externe.

Biografia dvs arată un tânăr care a umblat mult prin lume. A fost din spirit de aventură sau pentru că v-o impunea necesitatea de a vă asigura traiul zilnic?
Iniţial am început să călătoresc pentru a descoperi lumea, pentru a mă întâlni cu oameni noi, pentru a interacţiona cu noi culturi şi nu în ultimul rând pentru că m-am simţit atras de o experienţă de acest gen, experienţă care îţi oferă noutate, aventură, libertate, ocazia de a descoperi lucruri simple. Ulterior consider că am fost foarte norocos să am ocazia să combin plăcerea de a călători şi munca. Deşi călătoriile şi munca par a nu fi întotdeauna cea mai bună combinaţie pentru cineva căruia îi place să descopere locuri noi, aş sfătui pe oricine să aleagă un moment în viaţă în care să pună câteva lucruri într-un rucsac. Un astfel de moment în care îndrăznim să ieşim din zona de confort ne poate pune în faţa unor experienţe noi din care avem de învăţat foarte mult şi lumea înconjurătoare se poate releva sub alte aspecte nevăzute până atunci. Credinţa mea personală este că a cunoaşte lumea înconjurătoare, cât şi modul în care oamenii trăiesc în celelalte colţuri ale lumii, este o parte esenţială a educaţiei fiecăruia dintre noi.

Circulă în opinia publică o știre potrivit căreia v-ați mutat de la Palatul Elisabeta din cauza unei comenzi de pizza. E o legendă?
Nu aş putea nega că îmi place pizza la nebunie, dar să mă mut de la Palat din acest motiv e prea mult. Nu am putut decât să râd când am văzut acest lucru în presă şi nici până acum nu am înţeles cum s-a ajuns la această concluzie. Este ȋntr-adevăr un mit şi motivul pentru care m-am mutat a fost nevoia unui spaţiu personal, departe de birou şi muncă.

„României îi lipseşte o administraţie centrală care să fie răspunzătoare pentru ecologie şi patrimoniu”.

Asociația Cărțile copilăriei e sub Înaltul dvs. patronaj. Care e cartea copilăriei dvs.?
Asociaţia a pierdut patronajul meu după evenimentele din august, dar cu toate acestea continuă într-o direcţie bună fără participarea mea directă, eu susţinându-i în continuare în tot ceea ce fac. În ceea ce priveşte cărţile copilăriei mele, sunt multe cele la care aş putea face referire, însă dacă ar fi să aleg, aş pune pe primul loc ‘Peter Pan’, o carte în care eroul Peter are parte de multe aventuri însă le întâmpină cu mult curaj. Pe parcursul evenimentelor Peter îşi dezvoltă noi abilitaţi la graniţa dintre real şi magic şi recunosc că acest aspect m-a fascinat la vârsta respectivă.

Ați cunoscut oamenii simpli din România. Ați cunoscut și politicieni, demnitari, lideri de opinie, oameni de afaceri? Aveți ceva să le reproșați celor care au condus sau conduc România?
Am cunoscut oameni din toate părţile societăţii romane şi am ajuns la concluzia personală că cea mai mare schimbare care trebuie să aibă loc ar fi ca cei care iau decizii în numele cetăţenilor români să înceapă să îşi asculte comunităţile. Un schimb onest ȋntre societate şi oamenii săi ce presupune a da, dar şi a primi, ar permite economiilor locale să se dezvolte. Pe această cale, România îşi va putea tenta cetăţenii să nu plece din ţară. În măsura în care va reuşi, economia se va dezvolta, turismul va lua amploare şi reputaţia României pe plan internaţional se va schimba datorită noilor investiţii în educaţie şi cultură. Desigur, pentru aceasta, dar şi pentru siguranţa călătoriilor rutiere, şi infrastructura ar trebui să devină o prioritate.

S-a discutat mult după demonstrațiile de stradă din noiembrie 2015 despre găsirea unor soluții în afara clasei politice. Poate fi Monarhia o soluție?
Monarhia este un concurent foarte puternic sau poate chiar singurul ca şi formă de guvernământ alternativa, având continuitate, stabilitate şi un singur interes – România şi oamenii ei.

Ați străbătut țara după 2010. Ce-i lipsește țării acestea ca să fie mare?
României îi lipseşte o administraţie centrală care să să fie răspunzătoare pentru ecologie şi patrimoniu. Investiţiile în aceste zone vor avea un impact enorm asupra educaţiei, turismului, mândria pentru ţara noastră, agricultură, animale sălbatice. În acelaşi timp, înfiinţând un centru european ecologic în Delta Dunării, România ar putea pune la dispoziţia cercetătorilor din întreaga lume acest habitaclu unic în vederea studiului asupra încălzirii globale, impactul omului în natură, etc. Trebuie să ne amintim că avem şi capacitatea de a proteja natura şi nu doar de a o distruge în scopul propriilor interese materiale sau financiare. Acesta este doar unul din multele exemple, dar am mai putea menţiona şi altele cum ar fi sistemul biroctratic, infrastructura, etc.

În cartea Drumul spre casă spuneți c-ați lucrat la Supermarketul Tesco? De ce? Ca să cunoașteți viața poporului britanic?

La vremea respectivă aveam nevoie de un job pe termen scurt pentru a îmi putea finanţa în continuare călătoriile. Ulterior am mai avut un loc de munca unde am lucrat 6 luni, 7 zile pe săptămână. Interesul meu în acea perioadă viza călătoritul şi interacţiunea cu alte culturi pentru a cunoaşte cât mai bine oamenii din diferite colţuri ale lumii.

Care e cea mai importantă învățătură primită de la Bunic?
Cea mai importantă lecţie primită de la el a fost poate corectitudinea, însoţită de altruism şi diplomaţie şi nu în ultimul rând, sfatul ca întotdeauna să-mi ţin cuvântul şi promisiunile. Şi el la rândul său a fost învăţat de către mama sa, Regina Elena, ca oricât de dificile ar fi situaţiile în care ne găsim, singurele decizii sunt acelea drepte şi corecte. Cred cu tărie ca prin aceste valori şi norme de conduită, se pot da cele mai bune exemple în viaţă. Regele Mihai a dat acest exemplu toată viaţa sa şi mulţi dintre noi putem lua ca model de urmat acţiunile şi deciziile sale, întrucât acestea au fost ale unui lider adevărat.

V-ar tenta să intrați în viața politică din România? Indiferent că v-ar tenta sau nu, acceptați un joc al ipotezelor, și spuneți-mi, dacă ați vrea să intrați, ați opta pentru un partid existent sau ați înființa unul?
Până la momentul de faţă nu am luat în calcul această variantă. Politica nu este un mediu care să mă atragă şi în care să desfăşor activităţi întrucât sunt demersuri făcute care nu reflectă întotdeauna intenţiile bune ale celor care le iniţiază. Dacă ar fi să aleg o poziţie de unde consider că aş putea face o diferenţă în societate, cel mai probabil ar fi un rol simbolic. M-ar atrage mai degrabă ideea colaborării cu instituţiile de stat sau private şi cu sectorul non-guvernamental deoarece în acest mod aş putea avea certitudinea rezultatelor şi siguranţa că munca mea poate influenţa pozitiv şi constructiv societatea.

Într-un interviu din Cotidianul din 29 februarie 2008, între dvs și autorul interviului – Marius Cosmeanu – are loc următorul dialog: „Vă propun un scenariu: dacă liderii politici ai României ar decide revenirea țării la monarhie și v-ar oferi posibilitatea să fiți rege, ați accepta? Dacă țara, românii mă vor chema, sunt pregătit să răspund chemării lor, aș accepta să vin în România. Sunt pregătit să fac acest pas, chiar dacă mi-e greu să vă spun care ar fi exact strategia ce ar trebui urmată. M-aș implica în reconstrucția țării pentru a face din România un stat mai puternic, care să se bucure de mai multă încredere pe plan internațional.” Au trecut de atunci opt ani și numeroase evenimente, atât în viața României, cât și a dvs. Acum dacă aș repeta întrebarea din 29 februarie 2008, cum ați răspunde?
În loc de a răspunde la această întrebare, aş dori să invit toţi romanii să îşi îndrepte gândurile lor bune şi să se roage pentru sănătatea Regelui Mihai în aceste momente grele. Sper că împreună, gând în gând, vom reuşi să depăşim aceste momente grele pentru monarhia românească. Aş vrea să îi asigur pe toţi că indiferent unde m-aş afla, sufletul meu va fi alături de România şi de români şi voi încerca mai departe să fac tot ceea ce îmi stă în putinţă, indiferent de domeniul în care voi activa, să onorez tot ceea ce înseamnă natura umană, respect, devotament, valori pe care le-am învăţat de la bunicii mei.

(Sfârșit)

Comentarii
Adrian Tatu Adrian Tatu says:

http://international-int.shoppy4u.com/2016/03/10/considerati-ca-ue-a-distrus-romania-este-necesara-iesirea-din-organizatie/ ,,,desigur ca si in ROMANIA incep Dezbaterile Publice privind dezastrul Poporului Roman datorat deciziilor inumane de la nivelul Conducerii UE!!!Despagubirile sunt obligatorii!!!

Gheorghe Sas Gheorghe Sas says:

## Nene in aceste zile , Nu intereseaza pe NIMENI subiectul ?!

Adrian Tatu Adrian Tatu says:

http://international-int.shoppy4u.com/2016/03/10/considerati-ca-ue-a-distrus-romania-este-necesara-iesirea-din-organizatie/ ,,,desigur ca si in ROMANIA incep Dezbaterile Publice privind dezastrul Poporului Roman datorat deciziilor inumane de la nivelul Conducerii UE!!!Despagubirile sunt obligatorii!!!

Tata moare si pachita se “cheaptana”!!! Asa si Cristoiu: Fleosc cu mamaliga-n geam!

Adrian Tatu Adrian Tatu says:

http://international-int.shoppy4u.com/2016/03/10/considerati-ca-ue-a-distrus-romania-este-necesara-iesirea-din-organizatie/ ,,,desigur ca si in ROMANIA incep Dezbaterile Publice privind dezastrul Poporului Roman datorat deciziilor inumane de la nivelul Conducerii UE!!!Despagubirile sunt obligatorii!!!

Respect Printului Nicolae!!!!

Marsilia, marele port de Provence – partea I

Sentinela despre Rebeliunea legionară
Cel care merge la Gara de Nord
Un James Bond prea British
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 13. Focurile au fost bine ţintite, făceau parte dintr-un scenariu
Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro | 7. Fidel, un copil nelegitim, făcut de taică-său cu servitoarea