cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de vineri, 4 august 2017

Tudor Arghezi: Toate vorbele de ocară sînt feminine. De ce oare?

Recitind Publicistica lui Arghezi, am dat peste tableta Feminin, masculin, publicată de Tudor Arghezi în Adevărul din 16 august 1946.
Citisem această tabletă în colecția ziarului Adevărul de la Biblioteca Academiei Române pe vremuri, cînd lucram la Istoria literaturii proletcultiste. Unul dintre capitolele cărții urma să se intituleze Schimbarea față de Arghezi și se referea la trecerea Regimului comunist de la zîmbete seducătoare față de marele poet între 1944-1947 la încruntări amenințătoare și nu peste mult timp la aplicarea bîtei. Înscriam această tabletă în seria textelor scrise de un publicist sub Sabia lui Damocles care e obligația de a scrie zilnic la gazetă, lucru infernal, mai ales cînd publicistul, asemenea lui Arghezi – colaborator al Adevărului de după 1946, trebuie să ocolească subiectele politice, singurele care dau hrană zilnică unui condei:

„În perioada 1946-1947, începînd cu „Ochi îngheţaţi“ (14 aprilie 1946) şi terminînd cu „De anul nou“ (31 decembrie 1947), tabletele lui Arghezi din Adevărul aparţin unui genial publicist, în stare să facă literatură din orice. Fel de fel de subiecte cad sub condeiul cronicarului cotidian: doi ani de la moartea lui Minulescu („O comemorare“, 17 aprilie 1946), profesia de scriitor („O profesiune hilară“, 19 mai 1946), genul feminin al înjurăturilor („Feminin, masculin“, 16 august 1946), locul prostului în istorie („Adam et comp.“, 31 august 1946), covrigul ca subiect literar („Covrigul“, 5 octombrie 1946).”

Într-adevăr, așa cum îmi dau seama acum, cînd citesc publicistica lui Arghezi din anii 1944-1947 fără un scop anume, pur și simplu din plăcere, tableta Feminin, masculin dă seamă de geniu unui publicist de a face literatură din orice.

Tudor Arghezi nu explică de ce toate vorbele de ocară sînt feminine.
Reproducînd aici tableta, îi întreb pe cititorii lui cristoiublog.ro:
De ce credeți că toate vorbele de ocară sînt feminine?

„Profesorul la Universitatea din Cluj, italianul domnul Cianciolo, care-i şi un filolog şi un poet, dar şi un om de spirit cu ghimpi, mi-a făcut într-o seară o remarcă, aflată şi în schiţele observaţiilor personale, că toate vorbele de ocară sunt feminine…

Am verificat împreună pe limba românească. Canalie: feminin. Bestie: feminin. Paciaură, putoare, tîrîtură, başordină, ţoală, fleoarţă: feminin. Însăşi licheaua, ale cărei specialităţi şi atribute sunt eminamente masculine, e feminină. (…)

În italiană şi românească bună, injuriile se echivalează. Porco la Madona circulă într-un fel şi în România, unde, ca să înjuri un bărbat, e neapărat necesar să evoci pe maică-sa. Masculii respectă masculinitatea şi lovesc în feminin. (…)

Trebuie să fie un ce nedeterminat şi misterios în toate aceste poziţii masculine în univers, de vreme ce şi anumite detalii anatomice, considerate că păstrează în perpetuitate nobila specie umană sunt, atît la masculini cît şi la femele, numai de gen feminin.

Un filolog artist ar putea să lungească analiza şi luînd în parte organele din punct de vedere gramatical şi lingvistic să le definească genul pentru obţinerea unei concepţii generale a sentimentului în competinţa căruia cade regia mobilierului verbal. De pildă, cuvîntul burtă e în limba sinceră feminin, pe cînd în terminologia ştiinţifică el se face abdomen, masculin. E aici şi o oarecare ezitare, căci cuvîntul ia la plural femininul, constituind un aşa-zis gen neutru, nici masculin, nici feminin, sau şi una şi alta, minus cu plus.

De ce nasul, masculin şi neutru în acelaşi timp sau ambigen, e la singular masculin, iar găurile lui, nările, sunt feminine? Urechea posesoare şi ea de gaură, e feminină. De-aşijderi şi gura: o gură, două guri. Totuşi, cuvîntul care designează funcţiunea cea mai tristă a făpturii omeneşti e fixat atît în limbajul savant, cît şi în cel vulgar, la masculin. Orgoliul masculin de la Cruciaţi pînă la muschetarul d’Artagnan n-are cuvînt să fie prea satisfăcut.

Palma, feminină cît stă deschisă, se face masculină îndată ce se închide hermetic şi porneşte înainte, un pumn, un ghiont. De ce mustaţa şi barba sunt feminine, ca şi aluniţa, dacă reducerile lor ciocul şi negul sunt masculine?

Bolile ar deschide un capitol de filozofie filologică, şi el interesant. Chiar cuvîntul general boală e feminin, ca şi durerea şi suferinţa. Ciuma e feminină, buba e feminină ca umflătura şi gîlca. Feminine sunt holera, apendicita, diareea, numită vulgar cufureală. Dar sunt masculine cel puţin la singular: buboiul (o bubă mai mare), cancerul, spirochetul. Are şi bărbatul partea lui de glorie incontestabilă în răspunderile patologiei. Morbul, tatăl maladiilor infecţioase, revendică masculinitatea.

Dar Eva s-a răzbunat într-un domeniu, care demonstrează originea ei divină şi prezenţa ei în grădina de odinioară a parfumatului Paradis: floarea e femeie.”

Comentarii

10 Responses to Gîndul de vineri, 4 august 2017

  • Nu contează . Artele sunt și ele “feminine”.☺
    Contează că D-voastră scrieți ca pentru a sădi, e plăcut. Nu răscoliți un teren de lucru pentru al transforma în moloz. Sănătate maestre.

  • Artele sunt “feminine”. Contează că scrieți frumos .

  • Fidelitatea e pur teoretică sau pur şi simplu accidentală. 😆
    De-aici pornesc incidentele feminine, din păcate, opozabile bărbaţilor. 😆
    Primul pas al infidelităţii este gândul. Probabil ne-am tăvăli pe jos de râs , când nu ne crucim, dacă am avea capacitatea să cunoaştem instant gândurile celor din jur.

    Să afli ce gândeşte o floare feminină, fermecătoare şi suspectată pe nedrept de fidelitate absolută, probabil ai trăi o revelaţie nu atât de
    surprinzătoare, pe cât de desluşire încurajatoare… pentru viitor.

    Momentele de sinceritate pură, zburdalnică şi liberă ca pasărea cerului sunt extrem de rare într-o viaţâ; nu oricine are curajul să-şi expună gânturile intangibile şi mai ales nu în faţa oricui. Rarisima corespondenţă cu gândul feminităţii prespupune şi disponibilitatea de a te dezbrăca de caracterul neutru 😆 . Cum altfel să te transpui cu trup şi suflet în una din celelealte două ipostaze rămase, ca într-o misiune de aflare a adevărului despre etimologia multiplă a ocarei de genul… fără farmec dacă n-ar fi feminin?

    În fine, vorbele de ocară sunt feminine ca forme multiple de exprimare a infidelităţii, dar nu oricare, ci infidelitatea decisă de autoritatea feminină, nu de instincte primare sau de alte “subtilităţi” necontrolabile. 😆

    Altfel, ar lipsi premeditarea, intenţia, lucrătura conştientă, răzbunarea planificată… după cum se vede, toate de ocară feminină. 😆

  • Există şi ocară supusă operaţiei de schimbare de sens. Din mers.

    Bufonii revoluţiei TeFeL-iste au făcut-o de ocară: 😆
    bufonul-şef Oligofrennis,
    bufonii-adjuncţi Liiceanu, Cărtărescu ş.a.
    bufoneii atraşi de propria iniţiativă indusă de alţii, alte bufoane conduse direct de butoane.

    Toţi aclamă aceeaşi constituţie a bufoneriei.

    • Constituţia bufoneriei are o normă unică: regula haosului, la fel, de toată ocara.
      Bufonii incurabili se cred autoritatea absolută de legiferare a haosului necondiţionat:
      “Să faci ce-şi spune bufonul, nu ce face bufonul!”

  • Bestia, din ce în ce mai convingătoare. 😆
    “Noi suntem DNA mai de ocară!”

  • Încălcarea fidelităţii faţă de un principiu te poate costa, de la un simplu regret, până la o nenorocire venerologică de toată frumuseţea şi te faci de toată ocara, feminină, de la domiciliul forţat. 😀

    Ocara tandră a gândului autocritic:
    – Cine m-a pus? Ce-a fost în capul meu? Şi doar mi-am zis de-atâtea ori… 😆

    Când ocara îţi sună ca o laudă, e o chestiune de timp până aleg alţii pentru tine: ori la azil, ori la psihiatru.

    Poartă-te frumos cu copiii tăi, chiar şi la ocară! Ei îţi vor alege azilul. 😆

  • Numai în România serviciile secrete sunt nepricepute, nepregătite, dezinteresate, inofensive, neputincioase, ruşinoase şi devreme acasă. Domnişoare masculine, ca să nu le asociem cu ocara. 😆 Fără vână, fără coaie.

    “Serviciile de informaţii sud-coreene au recunoscut că au încercat să influenţeze rezultatul alegerilor prezidenţiale şi legislative în favoarea conservatorilor cu ajutorul unei campanii de manipulare a alegătorilor pe internet, relatează AFP”.

    “O anchetă internă a Serviciului Naţional de Informaţii (NIS) a ajuns la concluzia că timp de peste doi ani,…”

    http://www.stiripesurse.ro/-bomba–in-coreea-de-sud–serviciile-de-informatii-recunosc-ca-au-incercat-sa-manipuleze-alegerile-prezidentiale-si-legislative_1211534.html

    • O anchetă internă capabilă să-şi asume imperfecţiunile, sincopele şi bolile înseamnă organizare serioasă, autoritate respectabilă, disciplină ascendentă, personalitate instituţională.

      La noi n-a emanat din interiorul SRI decât involuţia unor linguşitoare greţoase la curul lui Coldea. Goliciunea transmisibilă.

      • Profesionalismul şi credibilitatea sunt mână-n mână, se susţin şi se vizualizează reciproc, îşi confirmă reciproc independenţa care le motivează interacţiunea.
        La polul opus se află dependenţa pestilenţială de incompetenţă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *