Gîndul de vineri, 9 ianuarie 2014

O nouă izmeneală a jurnaliștilor și politicienilor noștri: Je Suis Charlie!

În prima parte a anului 1914, ziarul Figaro, sub conducerea lui Gaston Calmette, duce prin publicația condusă de el o lungă și virulentă campanie de presă împotriva ministrului de Finanțe, Joseph Caillaux, prezentîndu-l timp de trei luni (138 de articole în 95 de zile, cea mai lungă campanie de presă dusă împotriva unui singur om) drept un demnitar corupt.
În după amiaza zilei de 16 martie 1914, soția lui Caillaux, Henriette Caillaux, cu care se căsătorise după ce demnitarul divorțase (ca și ea, de altfel), cumpără un pistol și, ținîndu-l în manșon, pătrunde în sediul ziarului spunînd portarului că vrea să-l întîlnească pe director.
După ce află că directorul nu-i în sediu, ea îl așteaptă, totuși, în anticameră, timp de o oră. Ajungînd la birou doar pentru a trece pe acolo (era ora 18), Calmette îi acordă o întrevedere din pură galanterie, dat fiind că dama, vorba lui Caragiale, era curățică.
După cîteva cuvinte, Henriette Caillaux scoate din manșon pistolul și trage în director șase gloanțe. Nu fuge de la locul crimei. Cînd e arestată, la interogatoriu, explică liniștită c-a vrut să răzbune onoarea soțului, terfelită de ziarist.
Pe 28 iulie 1914, Henriette Caillaux e achitată, crima sa fiind considerată pasională.

De ce-am ținut să reamintesc acest scandal celebru din Istoria Franței (Camil Petrescu îl amintește în piesa Suflete tari, uimindu-se că Henriette l-a așteptat o oră pe director ca să-l împuște)?
Pentru că atentatul din Franța sau mai degrabă masacrul, pentru că mobilul atacatorilor e doar presupus de către autorități (nimeni n-a revendicat atentatul, nici măcar prezumtivii autori), a dat naștere pe meleagurile noastre unei uriașe trăncăneli despre libertatea presei.

Acțiunea celor doi a fost interpretată ca un atentat la libertatea presei și prin urmare s-a vorbit de o solidaritate cu ziariștii de la Charlie Hebdo. Pentru a fi la modă, mulți jurnaliști și mulți politicieni și-au pus moț sintagma Je Suis Charlie! într-o nouă izmeneală tipic moldo-valahă.

Urmărind trăncăneala asta fudulă (fudulia de a fi luptător pentru libertatea presei!), mi-am dat seama că nu trebuie să fim invidioși pe Caragiale, pentru că a fost martor al unei prese care – vorba lui celebră – contribuia la tîmpirea poporului.
Presa română de azi e la fel de penibilă în fandoselile sale ca și cea de pe vremea lui Caragiale.

În 16 martie 1914, o cetățeancă împușcă pe directorul gazetei Figaro sub puterea emoțiilor stîrnite de campania împotriva iubitului.
Distinsa a considerat că e de datoria ei să spele prin gloanțe onoarea soțului, culmea și demnitar (Henriette vine la redacție în mașina ministerială a soțului).

După părerea mea, respectiva a comis un asasinat și pentru asta ar fi trebuit condamnată la moarte, nu achitată.
Ea însă n-a comis un atentat la libertatea presei.
Atentat la libertatea presei poate comite doar o autoritate de stat, care legiferează cenzura sau hărțuiește pe ziariștii incomozi.

În nici un caz la Paris, în 7 ianuarie 2014, ca și în 16 martie 1914, nu putem vorbi de un atentat la libertatea presei.
În aceste condiții, acțiunile de solidaritate din presa noastră, cea care e atît de liberă încît întreprinde un grețos cult al personalității directorului SRI, fără a cuteza a atinge nici măcar cu o cratimă onoarea Serviciilor noastre secrete, mi se par de un penibil greu de suportat.

Solidarizarea cu un ziar, cu o instituție, cu un cetățean are rost doar atunci cînd ea ar avea ca efect, fie și presupus, îndreptarea unei nedreptăți care i s-a făcut sau este pe cale de a i se face.

Dar în cazul jurnaliștilor de la Charlie Hebdo la ce ajută solidarizarea?
Îi face pe alți descreierați să nu mai împuște ziariști, de teamă că presa română să nu se solidarizeze cu victimele?

Ca și în cazul directorului Figaro, în cel al ziariștilor de la Charlie Hebdo avem de a face cu expresia criminală a unei nemulțumiri stîrnite de o campanie de presă.

Așa a socotit Henriette că-și răzbună soțul.
Așa au socotit descreierații că-l răzbună pe Profet.

La un comentariu publicat în Evenimentul zilei, am avut 242 de postări anonime.
240 erau înjurături de mamă, iar două doar porcăieli.
În România kalașnikoavele sunt mai greu de procurat.
Dacă ar fi mai ușor, sunt sigur că jumătate din cei nemulțumiți de rîndurile mele ar fi folosit glonțul pentru a arăta că mă dezaprobă.

Înseamnă asta un atentat al anonimilor la libertate presei?
Nici vorbă.
Înseamnă o intoleranță la opiniile altora, egală cu cea a autorilor masacrului de la Paris.
Una e însă intoleranța la opiniile celorlalți și alta atentatul la libertatea presei.

Comentarii

Exceptional articol,nu degeaba vi se spune Maestru.Cat de adevarata este legatura intre secolul trecut si Caragiale,si totusi dnule Ion Cristoiu“Eu cu cine votez???“asa cum nu ne~am schimbat deloc in peste 100 de ani,la fel intrebarea cetateanului turmentat ramane actuala in Romania noastra pline de izmene si izmeniti…

la multi ani .09.01.2015

Domnule Președinte,
Graba cu care
v-ați identificat cu grupul celor de la Charlie Hebdo, vă plasează fără
îndoială în zona persoanelor lipsite de consecvență. Sunt convins că ați văzut
și domnia-voastră așa-zisele caricaturi ale francezilor la adresa bisericii
Creștine în general, biserică pe care dumneavoastră o asezați la locul ei
firesc în viața societății. Ultimele dumneavoastră declarații în acest sens,
după participarea afectivă și oficială în același timp la liturghia de la
Catedrala din Sibiu, vă obligă să aveți o linie dreaptă în ceea ce gândiți,
spuneți și faceți. Dacă dumneavoastră ați acceptat ( prin mimetism de un nivel
social care nu are nimic de-a face cu funcția pe care o dețineți ) să vă
identificați cu JE SUIS CHARLIE, atunci vă rog, chiar vă cer să vă clarificați
public poziția față de biserica creștină în general. Nu puteți sluji la doi
stăpâni. În același context, ca președinte al tuturor românilor, trebuie să-i
cuprindeți în idealurile dumneavoastră ecumenice și pe membrii cultului islamic
de la noi din țară.
În plus, cred de
asemenea că v-ați grăbit ca Președinte al României să vă solidarizați cu cei de
la Charlie Hebdo, o revistă care în 2012 a defăimat la nivel mondial în mod
injust, societatea românească în ansamblul ei. Sunt de acord că modul de a-și
face dreptate cei ce au atacat revista nu se înscrie în valorile societății
umane moderne. Însă este bine să ne amintim cu toții că mai devreme sau mai
târziu, ceea ce semănăm, aceea culegem.
Dacă însă ceea ce
reprezintă vizibilitatea domniei-voastre pe Facebook, scapă unei vigilențe (
sau chiar neglijențe) personale, atunci poate că ar fi nimerit să-i cereți
consilierei dvs. de imagine să-și pună în dulap hainele de jurnalist romantic
întârziat, care a căzut pe fondul unei evidente lipse de discernământ
profesional în capcana unei solidarități care își poate avea sens în alte
cercuri sociale, însă nu și în interiorul instituției pe care o conduceți.
Riscul pe care vi
l-ați asumat aducând în poziția cheie de comunicare o persoană fără experiență
în acest domeniu are prețul corect. DER PRIES IST HEISS!

Se stia bine cum procedeaza acesti musulmani. De ce i-au provocat ?! Batjocura si defaimarea n-au nici o legatura cu libertatea presei. Ce-au cautat, aia au gasit ! Sunt si pe la noi unii pe care-i mananca spinarea ! Nefiind in stare sa sustina si sa dezbata un subiect serios, multe tonomate se dedau la adevarate linsaje mediatice !

Haste Slowly Haste Slowly says:

Ce are sula cu prectura ? Femeia a avut oua si a ucis persoana pe care a avut-o in vedere, nu nevinovati. 🙁 🙂

izmeneala e in capul unora si al Al Qaida , izmeneala cu kalasnikovul !

adica toate tarile civilizate se izmenesc ? pai priviti la minitrul de externe al Germaniei si la multi altii de renume Mondial si o sa realizati ca nu este izmeneala !

Trist .unii ziaristi romani , si Al Qaida au felicitat teroristii ! Incredibil

Apropó,populatia musulmana cu drept de vot din “hexagon”,cu cine o fi votat,cu Le Pen?Unii (bunici de-ai lor) au cam luptat sub steag francez impotriva fascismului(extremist si interzis,nu?),pentru o Europa,bla bla bla,si etc..Pe cei de care se vaita unii si altiu,ei si i-au bagat in casa,din diverse motive.E o casnicie in care divortul poate interveni doar la disparitia fizica a unei parti.Drepturile omului,sunt ok,acolo unde nu se intampla nimic,cand apare vreun eveniment,se dovedeste,ori ca sunt prea idealist enuntate,ori depasite de evenimente,exista si trebuie sa existe,numai ca sunt cam inaplicabile,din cauzele de mai sus.Je suis roumain,pe mine cine ma reprezinta si apara?

Je suis Charlie,la noi,si poate pe aiurea,e un fel de galeata cu apa cu gheata turnata in cap,sa fie omu’ in trend.Chestiunea e alta.De ce sa le fie permis,tacit sau nu,unora sa fie mai extremisti si altora nu?Pentru ca ei fac parte dintr-o cultura si noi din alta si altii din altele?Cumva si ungurii se pot manifesta mai “pe fata” pentru ca “asa sunt ei,mai patimasi”?Pai de ce sa nu marsam si noi spre ceva,”roman verde”,despre care scriu toate baladele si povestile?Toti lupta pentru o identitate,noi nu?Adica noi o avem deja?Ma gandesc totusi,mai ales dupa ce o ai,trebuie sa faci ce e necesar pentru a ti-o mentine,nu pentru a ti-o impune altora,prin orice mijloace.Oricum,revenind la cele intamplate,prin Paris,chestiile astea se datoreaza si francezilor si politicienilor lor.Cum ii cresti,asa ii ai.

Mona Denis Mona Denis says:

unii dintre acesti sarmani jurnalisti.sa-i odihneasca Dumnezeu…au fost dati afara cu ani in urma de la ziarul unde lucrau pentru ca l-au luat in bascalie pe Gen. De Gaulle…stranii timpuri mai traim !!!

Sorin Obeada Sorin Obeada says:

iar 16 la suta dintre francezi admira gruparea isis,,,lasati-ne cu francezii ,,sunt niste prosti ca si englezii de fapt,,,sau nemtii,,,,,Cum este posibil ca in Franta sa existe zone delimitate de populatia franceza? Mai mult,,,zonele sunt pline de arabi,,milioane,,,si tin legile lor arabe,,,,,pe pamant francez,,,,iar jandarmeria franceza nici nu are ce cauta prin aceste zone. Rusine,,,,si prostie.

Acest singeros atac nu are de a face cu libertatea presei.upa ce au fost amenintati ,s-a atacat sediul,era previzibil ca intr-o tara cu atit de multi musulmani sa se gaseasca un nebun care sa-i lichideze.Libertatea presei nu are de a face cu jignirile repetate si fara de folos asupra unor valori spirituale ale unora.Libertatea presei cred ca impune o toleranta,o autocenzura.Criminalii trebuiesc prinsi si adusi in fata justitiei.Cit despre izmeneala dimboviteana nimic nou sub soare.

Daca au ajuns mai marii statului sa se izmenesca pt. niste golani de francezi care trag cu kalasnikovul din temir ce ineptii atunci e jenant si trist in acelasi timp ca am ajuns atat de jos cu demnitatea noastra!

aveti perfecta dreptate Maestre Ion Cristoiu! Este evident faptul ca toti teroristii sint niste criminali ipocriti fara nici un fel de religie insa ce sint asa zisii jurnalisti care promoveaza ura,intoleranta,violenta ,batjocorirea valorilor,isoriei,religiei? Extremisti sint in orice natie si ma intreb ce s-ar intimola in Romania daca de exmplu un ziar al atnicilor maghiari ar publica niste caricaturi cu Mihai Viteazu facind sex cu Stefan cel Mare…pina unde merge libertatea presei? Democratia inseamna respectul fata de toti oamenii si respectarea drepturilor omului tocmai pentru a nu genera un haos social ,tragedii si suferinta pentru milioane de oameni. Si eu am dreptul sa fiu habotnic,inapoiat,not cool, ciudat,excentric ,am dreptul sa cred in Dumnezeu sa militez pentru Catedrala Neamului sa merg la biserica si am dreptul ca religia mea sa fie respectata asa cum si eu ii respect pe toti oamenii si astfel putem trai toti in pace si armonie.

Felicitari maestre !

Maestre, punctul pe i. O radiografie mai obiectiva nu cred ca exista. Inca o data ma inclin!

” Dar în cazul jurnaliștilor de la Charlie Hebdo la ce ajută solidarizarea? ” = la intimidarea fanaticilor. La exprimarea devotamentului fata de valorile democratice. Dar… “ultimul comunist” asa cum va place sa va considerati, nu poate intelege lucrul acesta.

exact ! nu te mai poti uita la tv !

Ce izmeneala , o adevarata chiloteala intre premier , presedinte si ” ziaristi” . Se bat care sa fie mai ”indispensabili” peste chiloti.

Marsilia, marele port de Provence – partea I

Un James Bond prea British
Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro | 7. Fidel, un copil nelegitim, făcut de taică-său cu servitoarea
Sentinela despre Rebeliunea legionară
Cel care merge la Gara de Nord
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 13. Focurile au fost bine ţintite, făceau parte dintr-un scenariu