„Instalatorii” sunt, în limbaj CIA, cei care pun microfoane de ascultare secretă

Un capitol al cărţii Inside the CIA, semnată de Ronald Kessler la Pocket Books în 2012, se intitulează James Bond şi e dedicat în întregime lui Office of Technical Service, parte componentă a Directorate of Science & Technology, din CIA care se ocupă cu gadgeturi, deghizări, înşelătorii, arme, scriere secretă şi otrăvuri.
Titlul James Bond trimite la gadgeturile folosite în cărţile şi filmele cu agentul 007, surprinzătoare şi seducătoare prin inventivitatea presupusă a fi stat la baza lor.

Un loc principal îl ocupă „dispozitivele de ultimă oră pentru instalaţii de ascultare”:
„Cîteva sute de angajaţi CIA – incluzînd ingineri, fizicieni, ebenişti, meseriaşi în lemn, în piele – instalează microfoane sau creează compartimente secrete în orice, de la mobila de bucătărie la markerele de pe birou. De-a lungul anilor, ca să-şi ascundă dispozitivele, OTS a folosit filtre de ulei auto, casete video, fundurile false ale cutiilor cu unelte, trenuri de jucărie, baterii, brichete, capacele coşurilor, ursuleţi de pluş, table de şah, tablouri, portofele, statui, plite şi truse de toaletă.”

Instalarea dispozitivelor nu e la îndemnîna oricui. În Afacerea Watergate, declanşată în 17 iunie 1972, celor pătrunşi în sediul Partidului Democrat pentru a instala dispozitive de ascultare li s-a spus instalatori.

Termenul a fost luat din jargonul CIA:
„OTS furnizează persoanele care le instalează – numiţi ofiţeri operatori audio – şi care sunt adesea asistaţi de către ofiţerii de la staţiile locale. Un astfel de «instalator» era un japonez american extrem de suplu care avea cam 1,45 m şi cîntărea doar 40 de kg. Se strecura prin conductele de aer pentru a planta dispozitive de interceptare a convorbirilor.
«Instalatorii sînt tipi gata să se caţere pe un gard în miez de noapte. În cazul în care sînt prinşi, sînt în rahat pînă la gît. O misiunea poate dura şi 15 ore», declară un fost ofiţer OTS. «Nu este un lucru simplu de făcut. Trebuie să dea o gaură într-un perete şi să pună ceva acolo care să transmită ani de zile. Dacă ţinta vede că s-a lucrat acolo, poate deveni suspicios. Se poate să trebuiască să recimenteze peretele şi să potrivească vopseaua cu una străină veche de şase ani».
«Este o treabă riscantă», spune fostul ofiţer. «Este greu de explicat de ce te afli în clădire, în miez de noapte, cu o geantă la tine». «Sînt instalator sanitar». «Ai greşit camera. Toaleta este dincolo».”

Instalării îi urmează transmisia semnalului, pentru a fi înregistrat.
Şi aici intervine tehnica:
„Pentru a face ca dispozitivele de ascultare să fie dificil de detectat, OTS transmite uneori pe aceeaşi lungime de undă ca şi un post de radio sau de televiziune local.
«Maschezi semnalul», afirmă un fost ofiţer. «Există modalităţi de a-l ascunde sub un semnal radio standard – 101,4 care difuzează melodii vechi. Se poate face asta. Deci semnalul meu este ascuns sub acel semnal. Este ceva tipic. Îl ascunzi sau îl împrăştii, încît este în eter pentru o perioadă scurtă de timp.»
«Astăzi există o posibilitate scăzută de interceptare [LPI]», spune fostul ofiţer. «Numele jocului astăzi este spectru împrăştiat, care funcţionează pe o varietate de frecvenţe, astfel încît semnalul este dificil de detectat».”

Pagini: 1 2