Istoria ca Presă senzaţionalistă

Ce imagine rămîne? Discut cu un politician despre ceea ce rămîne în opinia publică în legătură cu un regim, cu un Conducător, mai ales.
El crede că Istoria va fi un judecător drept, corect, al faptelor noastre.
Nu-i reamintesc învăţătura cu Istoria scrisă de învingători.
Îi răspund că, asemenea Judecătorului, Istoria pronunță sentințe doar după ceea ce scrie la Dosar.
Și nu de puține ori ceea ce scrie la Dosar sînt lucruri care țin nu atît de realitate, cît de imaginea asupra realității.

Presa lumii a fost denunțată, pentru că reține dintr-un fapt politic cu pretenții de a fi istoric, doar o așchie, doar o țandără și aceea deloc definitorie pentru ansamblu.
Dar nu numai Presa, ci și Istoria nu păstrează dintr-un eveniment complex și complicat, întins pe un deceniu sau pe mai multe, decît un amănunt, e drept senzațional, dar nu semnificativ.
Ce putem răspunde azi pe loc, după mecanismul cîinelui zis și al lui Pavlov, despre Iuliu Cesar?
C-a zis Și tu Brutus?
Dar despre Napoleon?
C-a luat bătaie la Waterloo!
Dacă te oprești și te aventurezi în memoria ta profundă, ca într-o junglă de imagini și date, poți spune și alte lucruri.
La o primă reacție, însă nu poți răspunde decît invocînd un amănunt, rupt dintr-un ansamblu de Istoria care funcționează ca Presa senzaționalistă.

*

Perle argheziene. „Pîn-aci încă nu ar fi, poate nimic. O simplă absenţă de elasticitate a inteligenţei, o rigiditate cerebrală de căruţă, care nu poate întoarce în parcursul străzii, o lipsă de talent. Dacă nu admitem să dăm doi lei pe o lămîie fără zeamă, din punctul de vedere intelectual ne-am deprins, în shimb, să dăm şi lefuri şi distincţii oamenilor fără must. Marfa proastă a minţii e o cerinţă a epocii noastre, acaparată de proşti, să fie căutată: o să mai dureze această preferinţă vreo douăzeci de ani. Nu e va să zică, o mare supărare.” (T. Arghezi, „Să evadăm”, Facla, 25 martie 1930)

*

Operațiunile americane. Pe măsură ce aprofundez Operațiunile murdare ale CIA, învelite în sclipiciul denumirii de Operațiuni clandestine, realizez impactul lor dezastruos asupra realităților complexe și contradictorii ale lumii.
Operațiunile de înlăturare politică, dar și fizică a lui Fidel Castro, culminînd cu funambulescul Program Mangusta, l-au împins pe El Comandante în brațele URSS pînă la punctul în care a fost cît pe-aci să se aprindă un Război nuclear.
Eliminarea fizică a lui Patrice Lumumba în Congo, concomitent cu sprijinirea lui Mobutu – a dus în cele din urmă la instaurarea și păstrarea timp de decenii a uneia dintre cele mai cumplite dictaturi de pe planetă.
Și exemplele pot continua cu cele observate în ultima vreme.

Așa-zisa Primăvară arabă a destabilizat țări precum Egiptul, Marocul, Libia, Tunisia, impunînd haos acolo unde domnea ordinea indispensabilă vieții.
Chiar şi ordinea dictatorială e de preferat pentru omul simplu balamucului anarhic.
În Egipt, toată scremerea diversionistă, publicitată de televiziunile planetare ca tresărire a societății civile, a întors țara la dictatura militară anterioară după un intermezzo islamic.
Libia nu mai există.
Irakul nu-și mai revine după intervenția americană.

În Siria, Assad reușise să țină la un loc etnii, religii și categorii sociale care, altfel, s-ar fi sfîșiat reciproc. Niște șmecheri s-au dus pe la Elysées și pe la Casa Albă, s-au prezentat drept Opoziția democrată faţă de dictatorul Assad și au primit bani și sprijin mediatic ca să facă gură.
Rezultatul?
Într-o mare parte a Siriei s-a instalat statul islamic.
Cu Assad mai puteai discuta.
Cu șefii statului islamic nu se poate încropi nici măcar un dialog umanitar.

De ce au Operațiunile CIA efecte neprevăzute, devastatoare?
Pentru că sînt gîndite și desfășurate de militari.
Militarii pot pune la cale un plan de cucerire exemplară a unui podeț.
Și-l cuceresc.
Pentru a constata că după asta au paralizat viața unei întregi zone.
Operațiunile CIA, puse la cale în birouri, fără a ține cont de realități, sînt precum cele ale unui chirurg care scoate inima bolnavului cît ai bate din palme, dar care, prin asta, îl omoară cu zile.