Mausoleul de la Mărăști, pe care l-am vizitat de două ori pînă a cum, surprinde prin grija autorităților locale de a te îndruma către el, lucru rar în România, unde descoperirea unui Monument al trecutului e o aventură mai grea decît descoperirea unui trib în Jungla Amazoanelor.
Din drumul județean Focșani- Soveja, un panou indicator îți spune pe unde s-o iei pentru a ajunge la Mausoleu.
Chiar la intrarea în sat se ridică un portal pe care scrie Câmpul istoric de la Mărăști.
Astfel, satul Mărăști în totalitate sa e un Monument istoric.
Desigur, Mausoleul, cu bijuteria de solemnitate care e sarcofagul Mareșalului Averescu, trebuie vizitat pentru a retrăi fie și o clipă eroismul disperării românești din 1917.
Dar Mausoleul trebuie vizitat și pentru altceva.
Și anume pentru a vedea cum s-au preocupat alții, înaintea noastră, de cultivarea Trecutului românesc.
Mausoleul a fost construit începînd cu 1928 la inițiativa Societății Mărășești, constituită din ofițeri și generali.
Ceea ce am denumi azi societate civilă s-a dat peste cap – a strîns fonduri, a făcut comenzi, a adunat piese de muzeu – pentru a ridica Monumentul întins pe 1000 mp.
Tot ce vedem azi e rezultatul zbaterii unor cetățeni, care n-au așteptat să intervină statul..
Cînd mă gândesc la cum nu se face nimic azi pentru cinstirea Trecutului, Mausoleul de la Mărăști rămîne pentru mine un exemplu de societate civilă care chiar era societate civilă fără a se făli o clipă cu asta.
Un comentariu pentru articolul „Mausoleul de la Mărăști ne dovedește că în anii interbelici aveam o adevărată societate civilă”