Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
O întrebare pusă de Cristi Puiu: De ce artiștii, revoltații de pînă acum, au fost în Pandemie de partea Puterii?
Sîmbătă, 7 august 2021, invitatul emisiunii Interviurile lui Cristoiu de pe Aleph News a fost Cristi Puiu. Normal ar fi fost să scriu, regizorul Cristi Puiu. Cristi Puiu e o personalitate a lumii românești de azi. Multilateralitatea sa nu poate fi redusă la o profesie, fie aceasta și cea de regizor, considerată în lumea teatrului și a cinematografului ca depășind prin viziune formată asupra lumii pe cea de actor. Prin urmare, cînd spunem Cristi Puiu, înțelegem Cristi Puiu pur și simplu și nu regizorul Cristi Puiu sau scenaristul Cristi Puiu sau artistul Cristi Puiu.
Cu un an în urmă, pe 12 august 2020, în plină Pandemie, i-am luat lui Cristi Puiu un interviu prin Zoom pentru CristoiuTv. Documentîndu-mă în vederea interviului din 7 august 2021, mi-am revăzut interviul de anul trecut. Cînd iei cuiva un interviu îți scapă multe dintre răspunsurile respectivului. Concentrarea pe întrebările pregătite, ca și atenția acordată invitatului, pentru a formula alte întrebări, născute din răspunsurile sale, te lipsesc de o imagine de ansamblu asupra dialogului. În marea majoritate a cazurilor, ai impresia că pe parcursul interviului nu s-a spus nimic deosebit și nu de puține ori te întrebi ce rost a avut atîta cheltuială de timp și energie. Acum interviul din 12 august 2020 mi s-a părut plin de înțelepciune rostită în public de un artist care-și pune întrebări față de tot ce se întîmplă în jur, încăpățînîndu-se să treacă prin viață cu ochii deschiși și nu dus de mînă de clișeele de pe rețelele sociale. Interviul din 12 august 2020 s-a născut dintr-o întîmplare fără nici o legătură cu creația lui Cristi Puiu. La festivalul de film de la Cluj, exact pe 7 august 2020, Cristi Puiu urma să-și lanseze în România ultima sa capodoperă, filmul Malmkrog. Exagerările de la vremea respectivă au cerut ca spectatorii la premieră, deși în aer liber, să fie obligați să poarte mască. Discursul lui Cristi Puiu de pe scenă a debutat cu exprimarea unei revolte, perfect justificate după opinia mea:
Cum Dumnezeu să obligi spectatorii să poarte mască timp de 200 de minute, cît dura filmul Malmkrog?
Și nu la o telenovelă, unde între două jurăminte de iubire, poți ațipi nițel, sigur că Ea va fi luată de nevastă de El, chiar dacă e săracă, în timp ce El e bogat, ci la un film de intensitatea metafizică a lui Malmkrog.
Cristi Puiu a intrat de îndată în mașinăria de mînjit cu cerneală a Presei Miluite de Guvern sub pretextul vegherii la respectarea restricțiilor. Deși momentul era de o importanță deosebită pentru cultura noastră – se lansa în România un film faimos în străinătate – în zilele care au urmat premierii nimeni n-a vorbit despre Malmkrog. S-a iscat o controversă stupidă într-o chestiune la fel de stupidă.
A avut sau nu dreptate Cristi Puiu să ceară românilor să nu mai poarte mască?
Aflînd de această dispută am fost cît pe-aci să-mi fac cruce. Cum e posibil ca un autor să-și boicoteze unul dintre cele mai de preț momente din destinul său – Lansarea unei creații?
Luînd la verificat spusele lui Cristi Puiu mi-am dat seama că era vorba de o manipulare grosolană. Cristi Puiu nu se referise la purtarea măștii în general, ci la obligativitatea spectatorului la premieră sa de a purta mască timp de trei ore. Scopul manipulării era limpede. O personalitate precum Cristi Puiu era pusă la zid prin atribuirea unui fapt pe care nu-l comisese. Prin asta, se voia administrarea unei lecții tuturor celor care, fără a avea personalitatea lui Cristi Puiu, bombăneau împotriva purtării măștii.
Am purces la aceste considerații pentru a explica de ce mi-am dorit să fac acum, în august 2021, un interviu cu Cristi Puiu. Cu un an în urmă, cînd i-am luat interviul pentru cristoiublog.ro, tărăboiul Măștii era în plină desfășurare. Chiar dacă eu am abordat cu Cristi Puiu și chestiuni generale de creație, de viziune asupra lumii, interviul a fost receptat sub semnul controversei: cu mască, fără mască.
Acum, la Aleph News, profitînd și de avantajele prezenței fizice în studio, am putut purta cu Cristi Puiu un dialog despre viziunea sa asupra lumii. Anul trecut mă impresionase strădania lui Cristi Puiu de a avea asupra marilor probleme ale prezentului puncte de vedere proprii, originale, izbitor de originale. Cu un asemenea om un dialog e o încîntare. Și cel de sîmbătă chiar a fost o încîntare. Nu numai pentru telespectatori, dar și pentru mine. Am încercat să aflu de la Cristi Puiu gîndurile stîrnite unui mare artist de experiența teribilă – practic un al treilea război mondial – prin care a trecut și trece omenirea în Pandemie. Ca toate personalitățile autentice, Cristi Puiu a fost surprins, eu aș spune, stupefiat, de iuțeala cu care întreaga lume a acceptat fără să crîcnească, incredibila limitare a libertăților individuale. În acest context, Cristi Puiu a observat ceva care mie cel puțin mi-a scăpat. Și anume cumințenia artiștilor în fața ordinelor venite de la autorități:
„Pe mine m-a surprins o chestie. Poziția artistului înainte era de contestatar, era subversivul de serviciu. Punea sub semnul întrebării establishmentul, absolut orice decizie care venea de sus era chestionată și acum dintr-o dată artiștii sunt de partea puterii și poate că lucrul ăsta s-a întâmplat progresiv, în momentul în care, mă rog decizia a fost luată în vest și noi ne pliem și împrumutăm fel de fel de modele, cred că de acolo vine, modelul ăsta al subvenționării artiștilor. Și-atunci dacă tu primești bani de la stat probabil că o să cînți în același cor cu cei care sprijină autoritatea. Cred că asta trăim. Ăsta este unul dinte efectele secundare.”
Într-adevăr, așa cum am observat și eu în emisiune, marii actori și regizori de la Hollywood, cei care se revoltaseră fățiș împotriva fricii create de McCarthism, de data asta au tăcut mîlc sau chiar au aplaudat atmosfera de frică indusă de autorități. Eu nu cred însă că e vorba de o cumpărare a artistului. Eu cred că artistul a fost de data asta confruntat chiar cu o frică pe care a trăit-o ca adevărată. Pînă acum s-a confruntat cu tentativa de limitare a libertăților din motive politice. Revolta putea să aducă artistului cel mult arestarea. Acum însă s-a creat la nivel mondial frica de boală, ca să nu spun, frica de moarte. Și această frică a îngenuncheat artiștii. Pentru că ei n-au fost niciodată eroi adevărați cîtă vreme pericolul nu li se părea atît de mare. Acum, pericolul a fost moartea. Și în fața morții, puțini pot fi eroi. Artiștii știau că revoltîndu-se mare lucru rău nu li se poate întîmpla în societatea modernă, chiar și acolo unde sînt dictaturi. Acum însă ei s-au temut și se tem de-adevăratelea. Pentru că li s-a indus frica de moarte!
Comentarii
21 comentarii pentru articolul „O întrebare pusă de Cristi Puiu: De ce artiștii, revoltații de pînă acum, au fost în Pandemie de partea Puterii?”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dinica (Magistral !) : „Stai cu mana intinsa … Macar spune o poveste…
deci…cu raportul ONU:
–
fenomene meteo fara precedent in istorie.
tare!
da de unde stie ONU ca nu s-au mai produs de cind e omul pe planeta asta astfel de evenimente?!
treaba lui de unde stie ( ?!, totusi, …de unde stie!:))), ca ar trebui sa cunoasca dinamica tuturor civilizatiilor care s-au manifestat pe aceasta planeta, or…de unde stie ONU ‘istoria tuturor Civilizatiilor? 🙂 ), faza tare e ca fenomenele meteo vor fi intr adevar fara precedent de cind e omul paici.
–
hai sa vedem si de ce.
despre Dinamica Civilizatiilor am mai vorbit, despre masura deosebita a Civilizatiei curente , comparata cu toate celelalte am mai vorbit, insa mai repet inca o data:)) masura Vremurilor pe care le traim: ele sint Vremurile Desavarsirii.
–
adica…Civilizatia asta! ( care e suma tuturor Civilizatiilor precedente ) tinde spre desavarsire!, si cu ea cu tot…si omul e dus de ape in aceleasi doua sensuri posibile in Creatie spre Desavarsire: Minte, Inima.
–
Natura e Verdele Curcubeului, e Pacea, e Iubirea.
Natura echilibreaza in mod absolut dinamicile Universului.Si o face in stilul Iubirii, adica daruindu-se pe sine intru echilibrare absoluta.
( de folos: Iubirea e o ecuatie de miscare )
–
in Univers Caldura e o constanta absoluta. Caldura fiind asamblata din cele doua superpozitii clasice in creatie, Cerul si Pamantul,
in fapt caldura Cerului e caldura…sufleteasca,
iar caldura Pamantului e… clasica caldura.
–
ce face omul cu aceasta constanta absoluta?
ce face omul cu Civilizatia lui cu tot!, cu aceasta constanta absoluta?!
ce face Civilizatia cu omul ei cu tot!, cu aceasta constanta absoluta?
pai…boacane, aia face. mai exact…isi baga picioarele in ‘caldura sufleteasca’ concentrandu-se pe ‘caldura Pamantului’, pe…caldurica, pe ‘sa i fie bine, sa nu i lipseasca nimic, daca s-ar putea nimic la modul absolut…si mai bine! )
–
deci ce face omul, oricum o boacana?
tinde sa ‘umple’ constanta absoluta numita Caldura cu ‘caldura Pamantului…exclusiv!, renuntand la preocupari care sint reunite, pe intelesul unora, in ceea ce se numeste ‘caldura sufleteasca’, ca altfel ii zice ‘caldura Cerului, cerul si Pamantul fiind Aripile curcubeului, sau ale Sefirotului, sau ale Saptamanii, etc )
–
mai simplu: omul, cu Civilizatia lui cu tot, dezechilibreaza Universul in mod absolut!
–
cum echilibreaza, in mod absolut, Natura?
pai…cum stie!,
se daruieste pe sine!
–
adica isi daruieste propriul Pamant!…spre incalzire pina la combustie. adica preia ea! caldura in exces focusata de om in componenta Pamant a Caldurii.( care e o constanta absoluta in Creatie, nu numa n Univers )
–
rezumat: cu cit omul va folosi mai putin ‘caldura sufleteasca, cu atat Natura va tinde spre combustie.
prin urmare oricit plastic ai aduna in recipientele potrivite, oricite masini electrice vor fi folosite, oricit hidrogen va fi folosit, problema nu sta, in mod fundamntal, in componenta Pamant, adica…cea care se preocupa cu chestiile fizice, ci mai cu seama, …de fapt in mod absolut in dinamica componentei Cer!, pentru ca, vorbaia, mai intai Cerul si dupaia Pamantul!:)),
deci…tot ‘caldura sufleteasca e cea care initiaza natura dinamicilor in Univers…prin prezenta sau absenta:))
–
astfel, Green Deal ul e impotent. el nu poate echilibra dezechilibrul fundamental produs de om, pentru ca el se rezolva folosind…alta ecuatie de miscare:)), un alt tip de ecuatie de miscare, care e incompatibil cu ecuatia de miscare a Green Deal-ului…tot asa cum Cerul e incompatibil cu Pamantul!, …nu altfel:)
–
ce urmeaza?
pai ce sa urmeze, altceva decat…ce si doreste omul?!:))
iar dorinta cea mai tare dintre toate dorintele dorite de oameni pe planeta asta este…Nemurirea:))
deci iata spre ce ne indreptam, spre Nemurirea omului.
–
cum ne indreptam spre acolo? pai…avand drept catalizator…fix Natura!:)), care dezechilibrandu-se in mod absolut…devine ceva horror.
insa omul tre sa faca fata acestei provocari…si va face!:)), insa platind un pret.
–
pentru ca felul in care va arata Natura mai scapi exclusiv prin Artificializare, la limita.
deci…Artificializarea, inclusiv a omului, e singura cale de scapare in fata felului cumva arata Natura ( pentru ca abia prin Artificializare omul nu mai are intersectie cu Natura, prin urmare devine imun la influentele ei, fie ele chiar horror.
–
de ce astea sint Vremurile Desavarsirii?
pai pentru ca omul e la juma de pas de Perpetuum Mobile, …chestia aia care mai e cunosctuta si sub numele de Turnul Babel.
desavarsirea vine odata cu primul pas facut pe Granita Universului, iar acesta e definit de accesarea uneia dintre Dinamicile Fundametale ale Universului ( ele fiind doua, Tot Timpul si tot Spatiul ).
omul o acceseaza paia care ii implineste dorinta, Tot Timpul, pentru ca abia Tot Timpul poa sa i daruiasca omului…Nemururea:))
–
cine se ocupa cu accesarea uneia dintre dinamicile…perpetue…ale Universului?
cum cine?!, Computerul Cuantic:))
–
deci nu inteligenta artificiala e cea care l salveaza pe om, ci Computerul Cuantic, al carui …inteligenta artificiala se desavarseste…brusc!:))), avand Tot Timpul la indemana in…timpul lui Planck, …in chiar timpul lui Planck!:))), ca daia am zis brusc!:))
–
‘scaparea’ omului e Computerul Cuantic si Inteligenta lui Artificiala, iar scaparea omului de felul in care Natura arata,.. consumandu-se pe sine! spre echilibrare absoluta, e…Artificializarea lui.
Antiomul e…un om Artificial, ca omul e…un produs Natural, iar AntiNatura e chiar…Artificialul:))
–
mai simplu: tot ce misca pe planeta asta, si care ii apartine Civilizatiei, va vira brusc spre Artificializare, facind-o in stil fibonacci, deci asta e progresia!
papica, omul care papa papica, …de fapt cam tot!:))) si toate vor tinde sa fie produse artificiale. ca daca Natura se daruieste pe sine…ce sa mai recoltezi!
–
mai e ceva…
Nemurirea presupune suntarea Iernii, adica Mortii.
facand din toate anotimpurile un anotimp, omul, cu Civilizatia lui cu tot:)), obliga Natura sa se comporte…in Oglinda, spre fundamsntala echilibrare, prin urmare…papa Anotimpuri pe planeta, in curind, tot ce se va mai gasi paici va mai fi…doar un anotimp, …care le cuprinde pe toate, insa.
daia o sa ninga vara, asta dupa ce oleaca mai devreme… te ai copt la soare.
–
deci nu Natura e problema, ci departarea omului de aripa Caldurii care se numeste ‘caldura Cerului’, sau…’caldura sufleteasca’
–
insa…asta e ceva de bun-simt, pentru ca Acumularea ii e proprie Lumii asteia, Daruirea, cu ‘caldura ei sufleteasca’ cu tot fiind a Cerului.
a Cerului care, spre fundamentala deosebire, daruieste Vesnicia.
–
Mintea e Nemuritoare, pe cind Inima e Vesnica, iar asta tot asa cum Nemurirea presupune manifestarea Tot Timpului, iar Vesnicia…chiar lipsa lui.
@online only: Daca natura se supune legilor fizicii cuantice, nu suntem deja acolo cu computerul cuantic? Cel, al tau, cu majuscule.(Ok, asta e valabil doar admitand ca are cine sa-l observe, altfel suparam interpretarea de la Copenhaga si inegalitatile lui Bell. Dar chiar, cine-l observa, adica sa fie si real, nu doar o unda de probabilitati? ). La fel, daca tot suntem 100% naturali 🙂 (eu nu cred), cele multe miliarde de capete de pe Terra (nu numai de oameni) nu sunt tot computere cuantice sau macar niste masini virtuale micute in marele computer cuantic? De fapt, nu „macar”, ci fix asa, ca altfel am avea separabilitate, nu am avea entanglement si ala numai cuantic nu ar mai fi.
‘
The Power Of Virtualization Be With You!
Pai da, dar pe cind cel desprebcare vb, si cu care se preocupa stiinta, azi, foloseste doar una dintre superpozitiile fundamentale, Tot Timpul, omul..le foloseste pe ambele, iar la limita renuntavfix la Tot Timpul, imbratisind…’lipsa lui’.
Mintea e…un computer cuantic…Inima…alt computer cuantic:))
Clasica poveste a Creatiei, Minte VS Inima, reduce si zbaterile in Civilizatie la una leita. Computerul Cuantic e…Noul Zeu, el face diferenta, nu inteligenta artificiala, el lucreaza cu Tot Timpul, daruindu i inteligenteibartificiale putunta debabse! desavarsi, caz in care va deveni cea maibdesteapta chestie…
Inteligenta n are intersectie cu desteptăciunea, deci…ar fi vorba despre deosebirea dintre un ‘computer cuantic’ care foloseste ‘Tot Timpul’ si ‘computerul cuantic’ care foloseste ‘lipsa Timpului’.
Interesant ce spui, tre sa ma gandesc:)
definitiile spatiului si timpului…cam scartaie:)),
cumva…tre sa ne scoatem din cap definitiile varate in capul nostru de altii, abia asa putind sa gandim…limpede, or procesul asta e conplex rau, ca….e varat bine!:))
Dupa ce redefinesc spatiul si timpul o sa ti raspund la intrebare:)
la ora asta spun ca…nu exista spatiu, ci o manifestare progresiva a timpului, de la….lipsa lui la… Tot.
Deci nu avem Spatiu si Timp, ci…doar timp, una dintre manifestarile lui fiind Infinit, iar alta Zero.
Deci…de aici pornesc:))
Timpul il vad doar ca pe o consecinta de entanglement cuantic, alfel eu nu mai pricep nimic. 🙂
(dar nu te lua dupa mine, ai ghicit cine sunt sper, nu a venit altcineva :)))
Nu sint chiar foarte multi…extraPamanteni paici:)) ( adica d ai Cerului ):)))
Spatiul dispare doar pentru ca…chestia asta despre care vorbesc si caruia i am zis ‘superpizitiile Timpului’ a fost vazuta…dublu. daca suprapui imaginile spatiului si timpului dai peste…’superpozitiile timpului’, naseste tu noua…definitie, zi i cumva, ca io nuștu cum:))
Logica inversa e tot una cu intuitia?:)
observarea computerului cuantic despre care vorbesti e posibila, insa pentru ca, asa cum scrie si n Curcubeu, Creatia a aparut atunci cind Oul Absolut s-a crapat in el insusi, adica…o fi Creatia un…’alt ou’, insa el e infasurat in Oul Absolut.
pina la interventia ta de azi pastram ca probabila o manifestare…dincolo de ‘yin si yang’, si suprapuneam spatiul si timpul peste acest principiu, acum nu mi se mai pare ca am de ce, pentru ca, asemenea Oului Absolut crapat in el insusi, acea exprimare la care ma gandeam ca ar fi probabila e si ea…o parte a Intregului,
tocmai daia Nemiscarea ( care e si ea o ‘miscare’, insa una absoluta, proprie Oului Absolut, sau mai altfel spus proprie sinelui Sfintei Treimi ) pare a fi, de azi mi se pare ca e asa, chiar…aici!,
de-asta Tot Timpul ( Nemurirea,…viata fara de Moaret ) e propriu Creatiei, iar Lipsa Timpului ( adica Vesnicia ) e si ea parte din poveste, leit felului in care Creatia e rezultatul unei…crapaturi manifestate in! sinele Oului Absolut,
deci daia povestea are la un capat Tot Timpul ( un timp care tinde catre Infinit ) iar la celalalt capat…Lipsa Timpului ( insa chestia asta greu de definit E!, nu…e o lipsa ),
o aripa a Curcubeului lucrand cu Lipsa Timpului, iar cealalta cu Tot Timpul,
Lipsa Timpului si Tot Timpul suprapunindu se si peste superpozitiile Unicului Foton…, insa e clar ca se suprapun si peste superpozitiile Mintii
–
iti multumesc pentru interventie, …ai fost tare!, azi:)), e de gandit pe tema, fascinanta tema, din cite mi dau seama…:)
Deci timpul ramane ca mai sus, iar echilibrarea se face in stil Curcubeu, Infinitul manifestandu se prin superpozitii, fiind ba Totul, ba Nimicul, iar zero…asisderea.
Deci…gata cu noile definitii!:))), palelalte le puteti arunca la gunoi 🙂
Ciudat, nu?:)) Spatiul NU! exista:)))
nu stiu, daca stiam nu intrebam, serios!. si nu cred in intuitie pe subiecte din astea, cel putin. dar voua, filosofilor, va place intuitia precum caprioarei apa rece de izvor. 🙂 (doar o gluma, sper ca nu te-ai suparat)
multam online, dar erau doar idei simple din „rezidual”, am renuntat la aceste preocupari de multa vreme, obosisem sa ma intreb daca acele notiuni cu care incercam eu sa-mi explic erau reale sau doar imi construiam modele matematice in cap. 🙂 Acum, nu-i mai dragut sa ma ocup cu fictiunea in timpul meu liber, dupa alea opt ore, decat asa?
O sa te urmaresc in continuare pe tine, e secret de ce 🙂
PS: Ce numesti tu „Lipsa Timpului” si „Tot Timpul” ambele imi suna rau a timp static (=lipsa lui = non-timpul), dar o sa mai recitesc.
‘Daca natura se supune legilor fizicii cuantice’…
de fapt e invers, Fizica se supune legilor Naturii. atunci cind Fizica supune Natura, povestea e a Matematicii, nu mai e a omului, Matematica fiind chesia aia plenar seaca, din Univers, care are insa tupeul sa cloneze ‘ecuatia de miscare a Naturii’, adica Iubirea, …n ai treaba cu ea!:))
Pai un caz emblematic de actor a fost Victor Rebengiuc. Cu socrul colonel de securitate, a avut toate beneficiile epocii de „aur”. A putut alege ce roluri a vrut, a jucat la ce teatru a vrut, a mers in strainatate cand si unde a dorit. Apoi la revolutie vine la Televiziune cu un sul de hartie igienica si se da mare anticomunist. Evident, pe 21 decembrie n-a fost nicaieri, doar pe 22 cand deja noul regim se instaurase. Apoi continua sarada anticomunista si in piata universitatii, unde citeste marele apel al „intelectualilor”. Intra in Grupul de dialog social si devine marioneta lui Soros in Romania. Ba chiar mai trece si pe la meetingurile #rezist. Acum e trompeta guvernului in tema vaccinarii.
Mno, cand a protestat asta impotriva puternicilor zilei? Si nu-i numarati pe Viorica Dancila sau Liviu Dragnea printre „puternicii zilei”. 🙂
Nu ne trebuiesc criterii de analiza a inteligentei, caracterului si comportamentului artistilor fata de deciziile politice.
Citez din memorie pe Octavian Paler: mediocrii se recunosc cu usurinta intre ei, se ajuta si se promoveaza reciproc.
Totdeauna mediocrii ii vor hartui si chiar vana pe cei ce se situeaza deasupra mediocritatii. Noi, cei mai in varsta am prins vremurile acestea si intelegem comportamentul social al impostorilor ce ocupa scaunele puterii in orice epoca.
Nici nu trebuie sa vorbim despre artistii ce ieri manifestau impotriva puterii iar azi sunt de partea puterii indiferent cine o detine.
Nu-i voi pomeni pe nici unul caci nu merita onoarea dar trebuie sa accentuez nivelul scazut al intelegerii fenomenului politic romanesc de catre acesti mediocri ce simt sa se manifeste si-n mediul civic crezand ca notorietatea ii va ajuta sa devina unelte folositoare puterii ce s-a folosit de ei. In traducere libera: daca lideri ai PSD ar fi dorit, i-ar fi avut pe multi din acesti artisti-activisti de partea lor dar nu au profesionisti in manipularea opiniei publice precum cei ce fac campanie noii clase politice obediente strainilor.
Problema e ca nu s-a dovedit inca in nici un fel ca ar exista vreo legatura directa intre nivelul intelectual si caracter. Si e neindoielnic ca artistii au un nivel intelectual in general ridicat. Problema ramane. Si nu, nu cred ca are de-a face cu frica. Mai degraba cu caracterul. Sunt multi artisti care ca si d-nul Puiu au dovedit ca au caracter. O fi chestie de gena, de educatie, de common sense? Hm, nu stiu. To be or not to be ( a decent human), ramane intrebarea existentiala, in cazul nostru.
Nici eu nu cred in ipoteza domnului Cristoiu . Artistii nu mai sunt ce-au fost odata … mai bine zis putini mai sunt artisti in adevaratul inteles al cuvantului . Artistii zilelor noastre au devenit niste prestatori de asa zise servicii culturale . Cultura se confunda cu entertainment-ul, cu distractia . Majoritatea artistilor sunt niste saltimbanci cu diplome cumparate. Ma chinuiesc ingrozitor sa vad piese de teatru sau filme ale artistilor contemporani , imi doresc sa ajung sa inteleg cum gandesc acesti oameni care fac acte de cultura atat de schimonosite .Explicatia mea este una singura : nu mai exista educatie , nu mai exista interes pentru acumulare de cunostinte . Exista doar talent nativ neslefuit si exhibitionism cu orice pret.Lumea asta incepe cu ei , ce a fost inainte nu conteaza . Fara cunostinte solide si mereu in goana dupa bani artistii se pervertesc si se compromit la nesfarsit . Nu tinerii sunt de vina , ei nu mai au modele in formare . Chiar si artistii valorosi ai comunismului au trecut rapid de partea actelor de cultura superficiale, dar bine platite . Nu frica de moarte ii determina sa se incoloneze dupa lideri superficiali si fara caracter ci foamea cea de toate zilele : foamea de bani . Artistii nostri si-au vandut sufletul pentru bani, iar cei valorosi sunt marginalizati . Cristi Puiu este o exceptie si mai sunt vreo cativa. Societatea ,in ansamblu , sufera de aceasta maladie : nu mai avem artisti asa cum numai avem ziaristi, functionari, profesori, politicieni etc. Pentru ca in discutie sunt artistii , in sprijinul ipotezei mele amintesc sirul de farse de la tv unde pentru un plus de faima si un morman de bani artisti de toate genurile s-au facut de ras in fata natiunii acceptand orice compromis . Nu am vazut niciunul revoltat ca a fost atras in capcana , banii capatati le-au spalat rusinea de a fi fost prezentati sub demnitatea unui artist care se respecta . Revenind la purtatul mastii , traim vremuri in care fiecare se salveaza cum poate . Ne punem masca nu pentru ca suntem convinsi de necesitatea ei ci pentru ca urla dupa tine gardianul cand intri la supermarchet sau vreo femeie isterica in autobuz. Medicii stau ascunsi in spitale , iar cei care vorbesc in numele lor sunt doar niste ipocriti care nu au curajul sa-si asume raspunderea pentru alte masuri decat impuse din afara.
Artiștii nu sunt speriați de moarte!Acceptă “Sistemul”ca să le meargă bine.Vor face tot ce le impune “Sistemul”,nu se va schimba nimic,vor urma “Agenda”impusă de cei de sus.Culură proastă,emisiuni proaste,filme proaste.De ani buni nici nu mă mai uit la TV(nu am televizor în casă),la Festivalul de film est-european din Wiesbaden,în fiecare an merg cu speranța să văd un film bun românesc și din păcate ies din sală după un sfert de oră pt.că nu îmi plac aceste filme.Te uiți 5 minute e acceiași imagine și nu înțelegi ce vrea să transmită .Tablourile din muzee ,mâzgălituri sau o culoare și vrea să reprezinte artă.La teatru se joacă dezbrăcați,e multă vulgaritate,și aceasta vrea să reprezinte noua artă?Mie una nu-mi place,prefer să fac sport și să citesc cărțile domnului Cristoiu.Atâta timp cât cât poporul român nu mai citește,nu face sport,mișcare,va fii manipulat foarte ușor.Chiar mi-am dat seama când am fost în concediu,suntem singura tțară din UE unde “experimentul” funcționează cu succes.De ce poporul ungar nu acceptă?
@Domnu’ Cristoiu,
Nu va pricep „logica”. Adica ati luat interviu unui „artist” care a fost pus la zid fix pentru ca a indraznit sa comenteze negativ o decizie impusa pe baza de „sfanta” pandemie, iar concluzia articolului e ca artistilor le-a fost frica de moarte pe baza la virus si de-asta au tacut malc?… Eu zic ca motivu’ asta nu tine apa, nici macar se-aia „sfintia”…:)
Eu obsev ca de fapt e fix pe dos. Ca in ultimii ani „artistii” au facut numa’ filme de-astea cu „pandemie” si cu tot felu’ de calamitati care vin peste intreaga lume de ne-au „vaccinat” pe toti sa acceptam orice tampenie ne-ar spune de-acum politicienii care n-au alta treaba decat sa se ocupe de „siguranta” noastra. Ca, vezi Doamne, ce s-ar face omenirea daca n-ar lua ei decizii de-asta „radicale” si „nepopulare”, dar care sunt numa’ si numa’ spre binele si fericirea noastra, a celor prosti da’ (prea)multi. Si-atunci, care-i motivu’? Pai „artistii” sunt fix instrumentul prin care se instaureaza dictatura. Ce, pe vremea lu’ Ceausescu’, nu fix „artistii” au promovat ideologia comunista prin filmele alea in care primeau „rolu’ principal”?… Nu e nimic nou sub soare… 🙂
Domnule Cristoiu, m-as bucura sa anuntati dinainte invitatii pe care-i veti intervieva, sa putem propune intrebari pentru acestia. As fi avut multe intrebari pt Cristi Puiu, si inca am. Bun interviul oricum, Cristi Puiu e un om pe care-l urmaresc cu interes, nu doar din punct de vedere cinematografic.