cristoiublog.ro

Motto:

„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Toate marile hotărîri din viață le-am luat fără să ezit și fără să mă gîndesc la ce va urma

Spuneţi-mi o întîmplare din copilăria sau din tinereţea dumneavoastră care v-a marcat profund! Ţin minte că eram prin clasa a II-a sau a III-a şi nu ştiu ce mi-a venit de am desenat în joacă svastica pe un caiet. Atunci taică-meu m-a lovit şi mi-a spus să nu mai fac aşa ceva niciodată. Aşadar, m-a bătut şi el! O singură dată însă. Tatăl meu a fost mobilizat în 1938 şi nu s-a mai întors acasă decît în 1945, după terminarea războiului. A mers pînă la Don unde a fost rănit şi a rămas pentru toată viaţa cu o schijă între inimă şi plămîni. Citește mai mult
Lumea văzută de un român rupt în fund

Lumea văzută de un român rupt în fund

Frankfurt – un oraș văzut de pe Main

Nicolae Rădescu a fugit din ţară cu acceptul ruşilor?

Nici volumul Un sfert de veac de urmărire. Documente din dosarele secrete ale Generalului N. Rădescu, editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, n-aduce un spor de informaţii despre fuga lui Nicolae Rădescu din România. Notele autorităţilor pledează pentru o plecare ilegală, la 15 iunie 1946, cu un avion prevăzut să zboare pe ruta Cotroceni-Tecuci-Mediaş. Spaţiul aerian românesc se găsea sub supravegherea strictă a ruşilor. Cum de a putut s-o şteargă Nicolae Rădescu, aflat, după eliberarea din domiciliu forţat, sub controlul SSI, al Siguranţei şi, nu încape vorbă, al KGB? Citește mai mult

Tigrii scoşi la licitaţie

La Floreşti, fuseseră scoşi la licitaţie doi tigri de la Circul de Stat, devenit, după Revoluţie, Circul Tivoli. Pe vremuri, depinzînd cu banii de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, Circul o ducea foarte bine. Animalele erau hrănite din abundenţă, ba chiar, cînd venise raţionalizarea, îngrijitorii şi dresorii mai ciupeau ceva carne şi din raţia tigrilor şi a jaguarilor, iar de la şerpi luau chiar pui întregi, aduşi direct de la Crevedia. Salariile erau mari, mai mari decît în alte sectoare de activitate, astfel că la Circ te angajai doar cu pile. Acum însă Circul Tivoli pe numele său depindea de primăria orăşelului, care n-avea bani nici pentru iluminatul sediului, d-apoi să mai dea elefantului, celor doi tigri şi pitonului, care rămăsese la fel de nesătul ca şi înainte de 1989, deşi între timp – vorba reporterilor TV – avusese loc o Revoluţie. Citește mai mult

Exploatarea lui James Bond

Thailanda a fost binecuvîntată, printre altele, şi cu alegerea sa drept loc sau, mă rog, locaţie, pentru filmarea unor pelicule celebre. Spre deosebire de America, unde fiecare pietricică trimite la o superproducţie şi fiecare tufă, la un serial TV, difuzat, preţ de cîţiva ani, pînă cînd adolescenta din primul episod devine bunică, Thailanda se poate făli doar cu trei filme: „Podul peste rîul Kwai“, de Davin Lean, beneficiar al unei camionete de Oscaruri, „Vînătorul de cerbi“, cu înfricoşătoarele scene de ruletă rusească, dar, mai ales, cu Robert de Niro, şi „Omul cu pistolul de aur“, peliculă din celebra serie James Bond. Pe toate cele trei filme le-am întîlnit exploatate sîngeros de turismul thailandez. Citește mai mult